Universitatea Tehnică Cluj-Napoca

Facultatea de Arhitectură și Urbanism

LUCRARE DE STUDIU
În cadrul cursului de COMPOZIȚIE ARHITECTURALĂ

VECHI vs. NOU

Studiu de caz:
Sediul Uniunii Arhitecților din România
arh. Dan Marin și arh. Zeno Bogdănescu

prof. îndr.: ș.l. Todoran Smaranda

stud. arh.: Latiș Larisa-Laura

stud. arh.: Sala Narcis-Laurențiu

Cluj-Napoca
2022
 CUPRINS

1. INTRODUCERE ............................................................................................................................................................................3

2. STUDIU DE CAZ ..........................................................................................................................................................................4

2.1. SCURT ISTORIC ...................................................................................................................................................................4

2.2. RELAȚIA CU CONTEXTUL ................................................................................................................................................5

2.3. RELAȚIA CU MONUMENTUL ISTORIC ......................................................................................................................6

2.4. COMPOZIȚIE ARHITECTURALĂ ...................................................................................................................................8

2.5. UN NOU TREND – ARHIETCTURA HIBRIDĂ .......................................................................................................10

3. CONCLUZII ....................................................................................................................................................................................12

4. BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................................................................13

5. SURSE FOTO ................................................................................................................................................................................14

2
 1. INTRODUCERE

Încă din perioada Renașterii a început să se aprecieze valoarea clădirilor vechi, un act incipient al catalogării clădirilor
ca monumente istorice. Din secolul XIX au apărut scrieri și contradicții în ceea ce înseamnă monumentul istoric și cum acesta
se poate restaura. Aceste discuții aduc în prim-plan importanța monumentului în sine și faptul că acesta devine un subiect
important în sfera arhitecților.
Termenul de monument este vast discutat și explicat în cartea lui Aloïs Riegl ,,Cultul modern al monumentelor (esența
și geneza sa)”. Capitolul 1 începe cu definirea monumentului despre care Riegl spune „Prin monument, în sensul cel mai vechi
și în mod veritabil originar al cuvântului, înțelegem o operă creată de mâna omului și edificată în scopul precis de a conserva
pentru totdeauna prezent și viu în conștiința generațiilor viitoare memoria unei anume acțiuni sau a unui anume destin (sau o
combinație între cele două)”. 1 El ne spune că monumentul poate fi atât unul de artă, cât și unul scris, în funcție de instrumentele
pe care le are la îndemână artistul, mijloace artistice sau scrierea, de cele mai multe ori în decursul istoriei acestea două
funcționând cel mai bine împreună. Astfel, putem vedea cum Riegl încearcă să scoată în evidență faptul că monumentele
încastrează în existența lor memoria timpului, locului și motivului pentru care acestea au fost construite.
Interesant este de aprofundat din opera lui Riegl caracterizarea valorii pe care o au monumentele. El clasifică această
valoare din două puncte de vedere: valorile de rememorare în relație cu monumentele (valoare de vechime, valoare istorică și
valoarea de rememorare intențională) și valorile de contemporaneitate în relație cu cultul monumentelor (valoarea de utilizare
și cea artistică). Relația și evoluția în timp a valorilor definite de Riegl pot fi urmărite în Figura 1.1.

Figura 1.1 Relația dintre tipurile de valori ale lui Riegl.2

1
Reigl, Aloïs, Cultul modern al monumentelor (Esența și geneza sa), INPRESS, București, 1998, Traducere în limba română: lect. Arh,. Sergiu Nistor, catedra istoria, teoria
arhitecturii și restaurarea monumentelor istorice a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” – București, ed. 1998, p. 1;
2
Lamprakos, Michele, articolul „Riegl’s Modern Cult of Monuments and the problem of value”, din publicația Change Over Time, 4.2. International Journal of Conservation
and the built environment, Toamnă, 2014, cu titlul „1964-1914 The Venice Charter at fifty”, p. 418;
3
 2. STUDIU DE CAZ
2.1. SCURT ISTORIC

Imobilul se găsește la intersecția străzilor Demetru I. Dobrescu și Boteanu din București, devenind parte constitutivă
a ansamblului ce definește Piața Revoluției. Istoria acestuia este cel puțin fascinantă. Arhitectul Adrian Crăciunescu, lector la
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, a realizat un studiu aprofundat prin care ne arată că de fapt,
casa lui Păucescu ar fi fost construită pe strada C.A. Rosetti, după cum apare și pe titlul de proprietate al parcelei de la 1885-
89 (Fig. 2.1.1), creându-se confuzia existentă și astăzi legată de istoria sediului UAR. Casa lui Păucescu ar fi fost înglobată în
noile planuri pentru Fundația Regală, azi Biblioteca Centrală Universitară Carol I, realizate de Grigore Cherchez și Paul
Gottereau. Pe planul de situație al zonei din 1884 (Fig. 2.1.2), casa despre care facem referire nu exista încă, insă pe planul din
85-89, aceasta se regăsește aproape în forma pe care o vedem și astăzi. Pe parcela vecină, apare încă din 1884 poziția
consulatului austro-ungar despre care se face referire cum că ar fi fost localizat în clădirea pe care o discutăm, lucru care nu
este adevărat. Deja în 1886 apare ca prim locatar al casei S.D. Baron Mayr, ministru reprezentant al Austro-Ungariei. Deci,
prima dată s-a construit consulatul austro-ungar, clădire care mai târziu devine Societatea de Asigurări Dacia (Dem. I. Dobrescu,
numerele 7-11), iar ulterior se construiește casa de pe colț atribuită neilicit lui Păucescu, unde din 1910 locuiește procurorul C.
A. Robescu, conform arhivelor ghidurilor de adrese de reședință din 1906 .3
În perioada comunistă clădirea devine sediu al Direcției a V-a a Securității (Fig. 2.1.3). În timpul Revoluției din 1989
clădirea cade pradă focurilor de armă și incendiilor fiind distrusă aproape complet. Până în 2003 aceasta rămâne o ruină (Fig.
2.1.4) ulterior fiind parte componentă în noul proiect al Sediului UAR din București.

Fig. 2.1.1 Plan de situație 1885-89 Fig. 2.1.2. Plan de situație 1884

Fig. 2.1.3. Casa în perioada comunistă Fig. 2.1.4 Casa în urma revoluției de la 1989

3
Crăciunescu, Adrian, „Dubla enigmă a sediului unii arhitecților”, blogul personal „Analiza istorico-arhitcturală”, 8 decembrie 2013, accesibil la http://a-
craciunescu.blogspot.com/2013/12/dubla-enigma-sediului-uniunii.html , accesat la 29.01.2022
4
 2.2. RELAȚIA CU CONTEXTUL

În partea de vest se învecinează cu clădirea Bibliotecii Centrale Universitare Carol I, iar ăn partea de sud cu sediul
Ministerelor Justiției și Muncii, Sănătății și Afacerilor Interne. Aceste trei clădiri împreună conturează laturile nord și est ale
Pieții Revoluției (Fig. 2.2.1). Imaginându-ne că intervenția lui Dan Marin și Zeno Bogdănescu nu ar exista, putem constata că
imobilul s-ar încadra mult mai bine în context, păstrându-se de fapt valoarea istorică și artistică a clădirii de sfârșit de secol
XIX. S-ar crea astfel un front unitar caracterizat de același stil arhitectural pe partea de nord a pieței, Biblioteca și complexul
de clădiri de pe strada Dem. I. Dobrescu fiind și ele construite în aceeași perioadă (Fig. 2.2.2). Dezavantajul clădirii inițiale ar
putea fi constituit de faptul că dimensiunea ei este destul de redusă comparativ cu cele două mari edificii cu care se învecinează.
Proiectul pentru noul sediu Uar aduce de fapt parcela în standarde urbanistice contemporane. Deși POT-ul nu putea fi modificat,
aceștia au mărit CUT-ul prin faptul că au înălțat clădirea considerabil. Acest aspect al clădirii o face să se încadreze mai bine
în context decât în situația inițială deoarece ajunge până la cornișa sediului Ministerelor creând din punct de vedere al siluetei
urbane continuitate a frontului pieței. Înălțarea clădirii aduce cu sine și o mai bună marcare a colțului pieței (Fig. 2.2.3). Înainte
clădirea era destul de anonimă în context (același stil arhitectural ca și clădirile vecine), lucru accentuat și de înălțimea redusă.
Acum, în urma intervențiilor, ea devine un punct de reper prin faptul că integrează un corp de clădire modern (Fig. 2.2.4) care
iese din monotonia contextului care o înconjoară, fiind ușor de localizat și de cei care nu cunosc atât de bine orașul.

Fig. 2.2.1. Vedere aeriană a Pieții Revoluției Fig. 2.2.2. Vedere istorică a casei și consulatului austro-ungar

Fig. 2.2.2. Perspectivă asupra relației dintre cele 3 clădiri Fig. 2.2.4. Sediul UAR – element de reper în spațiu

5
 2.3. RELAȚIA CU MONUMENTUL ISTORIC

Putem constata că puteau fi viabile trei perspective ale casei Păucescu-Robescu: să rămână o ruină, să fie
reconstruită după planurile inițiale sau proiectul actual, apreciat de unii, dar discreditat de alții.
În primul caz, dacă ar fi rămas o ruină, l-am fi putut încadra ca având valoare de vechime, folosindu-ne de categorisirea
pe care o face Riegl. El afirmă că pentru a-și păstra această valoare de vechime, asupra monumentului nu se vor face nici un
fel de modificări sau restaurări, tocmai pentru a putea citi întreaga evoluție a acestuia. Altfel spus, din punct de vedere al valorii
de vechime trebuie evitată cu orice preț „intervenția arbitrară a mâinii omului asupra stării monumentului. Nu trebuie nici
adăugat, nici eliminat, nici înlocuit ceea ce s-a alterat în decursul anilor sub acțiunea forțelor naturale, așa cum nu trebuiesc
suprimate adăugirile care alterează forma originară.”4. Deci din perspectiva lui Reigl, cel mai frumos era ca monumentul să
rămână în starea în care se află, devenind astfel mărturia istorică a evenimentelor care l-au marcat. Pe de altă parte, poziția lui
strategică în oraș și vecinătatea cu piața ar fi făcut prezența ruinei una
aproape hilară prin faptul că ar fi creat o discontinuitate din punct de
vedere compozițional și stilistic (Fig. 2.3.1). Poate cel mai proeminent
aspect ar fi cel al utilizării, sau mai degrabă, neutilizării spațiului.
Parcela este una centrală care cere, prin poziție și context, să
găzduiască o funcțiune importantă. Am ajunge în această situație la
concluzia că am avea o parcelă scumpă, în centrul Bucureștiului, care
nu ar aduce nici un beneficiu economic sau social.
Fig. 2.3.1. Clădirea distrusă în context
Ajungem astfel la varianta reconstrucției după planurile inițiale. Decretul Papei Paul III din 28 noiembrie 15345, a fost
un moment crucial în care a început să se aprecieze și legal valoarea monumentelor istorice. Datorită și noilor reglementări
aduse în cadrul convenției patrimoniului mondial UNESCO din 1973, s-a încetățenit și mai mult în rândul populației ideea unei
frumuseți false ale monumentelor restaurate. Restaurarea putea fi și ea făcută în trei moduri. Prima situație este cea a imaginii
fidele cu cea anterioară. Un caz similar este casa Oromolu a aritectului Petre Antonescu, distrusă în urma unui incendiu
misterios (Fig. 2.3.2) și renovată în 2019 (Fig. 2.3.3). Putem observa că deși arată perfect identic și după renovare, ea pare
mult prea finisată, parcă acum construită, oarecum nefiresc de nouă, pierzându-și valoarea de vechime.

Fig. 2.3.2. Casa Oromolu după incendiu Fig. 2.3.3. Casa Oromolu după restaurare

4
Reigl, Aloïs, Cultul modern al monumentelor (Esența și geneza sa), INPRESS, București, 1998, Traducere în limba română: lect. Arh,. Sergiu Nistor, catedra istoria,
teoria arhitecturii și restaurarea monumentelor istorice a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” – București, ed. 1998, p. 29;
5
Ibidem. p. 15
6
O altă situație ar fi fost cea a reconstituirii aproape fidele cu inserția unor elemente suplimentare care să intre în regulile de
compoziție generale ale casei inițiale. Ceva similar s-a realizat și în cadrul fostului azil evreiesc de bătrâni „Elisabetheu”.
Clădirea acestuia a ajuns în proprietatea statului, unde până în anii 90 a funcționat Institutul Național de Expertiză Medicală și
Recuperare a Capacității de Muncă. Apoi este retrocedată fundației „Caritatea” care o vinde către 3Z RESIDENCE, ce vor
dezvolta mai apoi un ansamblu rezidențial de lux, Carmen Sylva Royal Class Apartments. Clădirea lăsată în paragină la sfărșitul
secolului XX (Fig. 2.3.4) este restaurată apropae după forma inițială. Funcțiunea rezidențială necesită un aport consistent de
lumină, fapt ce duce la crearea unui rând de iluminatoare aferente mansardei. Se înlocuiește și acoperișul cu unul din tablă
fălțuită și se modifică culorile de pe fațadă. Intervenția are și părți reușite dar și părți mai puțin reușite, din punct de vedere
compozițional, finisajele de fațadă nu sunt cele mai bune, existând o neconcordanță între culoarea tablei acoperișului și nuanța
de maro utilizată la tencuială (Fig. 2.3.5).

Fig. 2.3.4. Fostul azil înainte de restaurare Fig. 2.3.5. Vizualizare în cadrul proiectului de restaurare

Ultima situație, care parțial era obligatorie indiferent daca s-ar fi restaurat fidel sau nu, este reconstituirea unor elemente care
au existat, fără ca acestea să mai fie prezente prin ruine. În cazul sediului OAR este vorba de peretele estic dinspre fosta
Societate de Asigurări Dacia și peretele nordic dinspre Biserica Boteanu. Acestea ar fi reprezentat un fals, ele fiind reconstruite
după niște planuri existente sau presupuse ale clădirii, devenind astfel o minciună. Un caz comparabil este cel al Hotelului
Novotel. Acesta a fost construit pe fostul amplasament al
Teatrului Național, distrus în 1944 de bombardamentele
naziste din Al Doilea Război Mondial. Hotelul Novotel prezintă
spre Calea Victoriei o fațadă în care pare a fi reincorporată în
clădire o bucată a ruinei rămase din fostul Teatru Național
(Fig. 2.3.5). Acest lucru este complet neadevărat deoarece
fațada este doar o reconstituire a ceea ce a existat înainte,
deci un fals.

Fig. 2.3.6. Hotel Novotel – fațada principală

Putem concluziona că indiferent care variantă de restaurare s-ar fi ales în cazul în care s-ar fi optat pentru așa ceva,
restaurarea ar fi fost în mare parte un fals, în lipsa elementelor care aveau să fie restaurate. În acest sens John Ruskin afirma
în „The Stones of Venice că restaurarea „ este distrugerea totală pe care o construcție o poate suporta; o distrugere urmare

7
căreia nu pot fi regăsite nici un fel de urme, o distrugere acompaniată de o falsă descriere a obiectului distrus ... o minciună
absolută”6.

În fine, o a treia perspectivă de păstrare a casei Păuceanu, este cea existentă în care se conservă vestigiile existente,
dar se creează un proiect în care intervenția este delimitată evident din toate punctele de vedere. Inițial casa avea patru nivele,
unul subteran, si trei supraterane, dintre care ultimul era mansardă. Casa era riguros zonificată pe verticală, iar din multitudinea
de încăperi cu diferite funcțiuni se poate afirma că poate fi calificată drept o locuință de lux, demnă de importanța zonei în care
este amplasată7. Proiectul nou propus păstrează cele două fațade dinspre vest și sud, conservându-le și propune construcția
unui nou corp din metal și sticlă în interiorul acestuia (Fig 2.3.7). Putem afirma că din punct de vedere al amprentei timpului
asupra edificiului este o rezolvare sinceră care păstrează ruina în starea ei de fapt (Fig. 2.3.8), accentuându-o prin intervenția
minimală propusă.

Fig. 2.3.7. Detaliu cu fațada de sticlă din spatele ruinei păstrate Fig. 2.3.8. Certifcarea clădirii ca monument istoric

2.4. COMPOZIȚIE ARHITECTURALĂ

Clădirea inițială are o volumetrie care creează o diversitate de imagini în acord cu perceperea dinamică tipică unei parcele de
colț. Se remarcă îndeosebi aparatul de intrare principal dinspre strada Boteanu. Deși este dispusă într-o poziție nefavorabilă,
scara principală de acces, dispusă de-a lungul străzii Boteanu (Fig. 2.4.1), are ca și capăt de perspectivă grădina de iarnă, sera.
Acest element îți oferă două posibilități de acces, una prin sala de mese, de unde se deschide o perspectivă spre vestibul și zona
de acces a scării interioare, și alta, prin salon, de unde se creează o perspectivă aproape amfiladică în care cele trei cadre ce
definesc amfilada sunt salonul însuși, vestibulul și scara monumentală ca și capăt de perspectivă (Fig. 2.4.2). Din punct de
vedere al expresiei exterioare, se justifică cu atât mai mult clasificarea casei ca fiind de lux. Se pot observa două registre
principale. Registrul parterului este dominat de goluri dreptunghiulare, tipic renascentiste, singura excepție fiind geamul imens

6
Reigl, Aloïs, Cultul modern al monumentelor (Esența și geneza sa), INPRESS, București, 1998, Traducere în limba română: lect. Arh,. Sergiu Nistor, catedra istoria,
teoria arhitecturii și restaurarea monumentelor istorice a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” – București, ed. 1998, p. II;
7
Derer, Hanna, „A fi sau a nu fi ... ruină. București, strada Demetru Ion Dobrescu numărul 5”, Comunicare prezentată la A.R.A. 3 – aprilie 2002, articol online accesibil
la http://www.simpara.ro/ara3/a3_02_04.htm , accesat în 29.01.2022
8
aferent zonei de birou dinspre sud, care punea în valoare prin jocul de lumină și scara monumentală aflată în vecinătatea
acestuia.

Fig. 2.4.1. Plan subsol și plan parter Fig. 2.4.2. Intrarea principală

La nivelul etajului se desfășura viața privată a locatarilor, fiind constituit funcțional din trei dormitoare, o toaletă și o sală de
baie (Fig. 2.4.3). Acest lucru este evidențiat pe fațadă prin registrul de geamuri de tip arcade baroce, partea superioară nefiind
o jumătate perfectă de cerc, bolțile sunt aplatizate, tipice stilului (Fig. 2.4.4). Datorită detaliilor (pilaștri, frontoane cu
basoreliefuri, ancadramente de piatră dreptunghiulare ca decor de fațadă) putem afirma că imobilul este construit în stil
renascentist târziu sau baroc incipient, prin faptul că există elemente aferente ambelor stiluri, deci, face parte din perioada de
tranziție între cele două.

Fig. 2.4.3. Plan etaj 1 și plan mansardă Fig. 2.4.4. Fațadă vest (Str. Boteanu) și fațadă sud (Str. D. Dobrescu)

Situația actuală este una în care vechiul se combină cu noul, conlucrând împreună pentru a da o expresie unică. Această dorință
de a îmbina ceva vechi și ceva nou se observă și în detaliul treptelor de acces (Fig. 2.4.5), bucățile de trepte care făceau unghi
față de direcția de urcare pentru a se racorda cu elementul de colț au rămas intacte, pe când restul au fost înlocuite existând o
diferență vizibilă între intervenție și păstrat. Din punct de vedere compozițional volumetric noul corp poate fi asemuit cu două
cuburi de sticlă suprapuse, cel de deasupra ieșind în consolă față de primul până la limita dată de fațada existentă (Fig. 2.4.6).
Înspre latura vestică s-a optat pentru un perete opac de culoare albă care închide pe deoparte circulația principală și pe de altă
parte dă o tentă aproape holografică fațadei și prin striațiile care continuă registrele orizontale ale geamurilor (Fig. 2.4.7). De
asemenea, fațada noii construcții prezintă un tipar în care fiecărui nivel utilizat îi corespund trei registre orizontale, astfel
aceasta aproape că devine o textură aplicată pe întreaga clădire, singura excepție fiind în zona circulației principale unde
geamurile sunt mai mari pentru a păstra ideea casei originale în care scara era prezentată într-un joc de lumină. Materialul

9
principal este sticla de culoare verzui închis care se transformă într-un fundal contrastant care pune în evidență ruinele rămase
intacte ale fostei case Păucescu-Rădescu (Fig. 2.4.8), după cum spunea însuși Dan Marin, unul din arhitecții care s-au ocupat
de proiect „Ideea a fost de a păstra ruina ca atare”, așa cum a fost și în 1990 când a fost atribuită Uniunii.

Fig. 2.4.5. Scările de acces după restaurare Fig. 2.4.6. Cele două cuburi suprapuse

Fig. 2.4.7. Fațada vestică Fig. 2.4.8. Fațada de sticlă fundal pentru ruină

2.5. UN NOU TREND – ARHITECTURA HIBRIDĂ

Clădirea UAR a fost prima8 din București care a îmbinat astfel arhitectura veche și cea nouă. Dan Marin a constat
„Casa place tinerilor și străinilor și le displace bătrânilor”. Bucurându-se de reușita de a deveni unui element de reper căutat
în principal de turiști, clădirea a fost luată drept model pentru multe alte restaurări realizate ulterior în Municipiul București,
creându-se un trend al arhitecturii hibride în capitală.
METROPOLIS CENTER – spații de birouri și spații comerciale. Este vorba de restaurarea clădirii fostei tipografii de pe
strada Iancu de Hunedoara. Similar cu sediul UAR și aici avem un corp de sticlă care se naște din miezul clădirii (Fig. 2.5.1).
Diferențele sunt atât de gabarit (clădirea tipografiei fiind mult mai mare) cât și de utilizare a spațiului clădirii. Aici cele două
laturi care dau forma de U a clădirii rămân simplu restaurate, iar intervenția de sticlă se găsește doar în corpul principal, acesta
fiind cel mai lung și având cea mai mare suprafață. Fațada este și de această dată tratată ca o textură uniformă, fundal pentru
clădirea din cărămidă existentă (Fig. 2.5.2).

8
Milea, Andreea, „Bucureștiul între vechi și nou. Zeci de clădiri hibrid îmbină stilul istoric și cel modern, spre încântarea sau dezamăgirea trecătorilor”, 5 octombrie
2021, articol online, accesibil la https://observatornews.ro/social/bucurestiul-intre-vechi-si-nou-zeci-de-cladiri-hibrid-imbina-stilul-istoric-si-cel-modern-spre-
incantarea-sau-dezamagirea-trecatorilor-440173.html , accesat în 29.01.2022
10
 Fig. 2.5.1. Corpul nou vs. Clădirea existentă Fig. 2.5.2. Textura fațadei propuse

PROIECTUL C.A.P – transformarea unei clădiri în spațiu cu

dichis pentru evenimente. Proiectul semnat de Mario Kuibuș, Re-Act
Now Studio, a fost câștigătorul secțiunii de arhitectură, categoria
socio-culturale, a Anualei de Arhitectură București, ediția 2014.
Proiectul mizează pe crearea unui spațiu amplu deasupra clădirii
care deschide o perspectivă completă pe toate direcțiile asupra
contextului. Conceptul filosofic urmărește sintagma clasică a
obiectului compus: sculptura pe un piedestal.
Fig. 2.5.3. Perspectivă de pe strada principală

THE ARK – pol al creativității. Un ultim fragment urban martor al fostului cartier Uranus, un cartier istoric, eclectic,
din București, demolat masiv în anii 80. Prin restaurarea clădirii s-au păstrat fațadele de cărămidă aparentă ale fostei Burse
de Mărfuri, doar acestea putând fi salvate. În spiritul caracterului dat de funcțiunea industrială, intervenția este reprezentată
de un corp alb translucid din policarbonat și sticlă (Fig. 2.5.4) care găzduiește noile spații destinate organizațiilor care se ocupă
de comunicare, publicitate, design, audiovizual sau educație alternativă. Interioarele sunt gândite în aceeași notă industriale
păstrând betonul și instalațiile aparente (Fig. 2.5.5).

Fig. 2.5.4. Împletirea celor două stiluri Fig. 2.5.5. Interior industrial

11
 3. CONCLUZII

Putem concluziona că în cadrul exemplului de arhitectură hibridă realizată de Dan Marin și Zeno Bogdănescu cele două
valențe a vechiului și a noului se îmbină într-un mod cel puțin interesant.
Deși părerile în mass-media sunt împărțite noi considerăm că restaurarea clădirii în această forma este una reușită
deoarece prezintă într-un mod sincer ruinele fostului imobil Păucescu-Robescu, în starea în care ele se aflau în momentul în
care clădirea a ajuns proprietatea Sediului Uniunii Arhitecților din România. De asemenea, putem afirma că sticla fațadei noii
clădiri devine fundal și pune în evidență foarte bine mărtuiriile arhitecturale de secol XIX. Am înțeles că regimul de înălțime este
determinat de clădiriea Ministerului de Interne însă ne întrebăm dacă o clădire atât de importantă și atât de bine poziționată
strategic nu merita să creeze o inflexiune în silueta urbană ce definește piața și să primească un etaj, două sau mai multe în
plus. Considerăm că o parcelă de colț care constituie parte integrată a unui ansamblu bine închegat ar fi meritat să iasă și mai
mult în evidență. Un alt reproș pe care l-am putea aduce ar fi culoarea sticlei alese pentru fațadă. O altă schimbare care ar fi
dat o altă ambianță clădirii ar fi folosirea unei sticle mai deschise pe fațadă, foarte reflectorizantă, ce ar fi creat impresia unui
continuum între cer și pământ și ar fi făcut intervenția poate mai ușor de digerat de publicul neavizat, devnind aproape invizibilă
prin faptul că ar fi oglindit cerul și contextul.
De altfel, sediul UAR este o clădire reper, cu proporții arhitecturale foarte bune și o ambianță plăcută, care a devenit
model pentru multe intervenții pe clădiri istorice care s-au realizat în manieră similară în București.

12
4. BIBLIOGRAFIE

CĂRȚI
1. Reigl, Aloïs, Cultul modern al monumentelor (Esența și geneza sa), INPRESS, București, 1998, Traducere în limba română: lect.
Arh,. Sergiu Nistor, catedra istoria, teoria arhitecturii și restaurarea monumentelor istorice a Institutului de Arhitectură „Ion
Mincu” – București, ed. 1998, p. II;

ARTICOLE DIN REVISTE

1. Lamprakos, Michele, articolul „Riegl’s Modern Cult of Monuments and the problem of value”, din publicația Change Over Time,
4.2. International Journal of Conservation and the built environment, Toamnă, 2014, cu titlul „1964-1914 The Venice Charter at
fifty”, p. 418;

ARTICOLE ONLINE
1. „Clădirea Uniunii Arhitecților din România”, articol online, 3 aprilie 2011, accesibil la
http://cercetati.blogspot.com/2011/04/cladirea-uniunii-arhitectilor-din.html , accesat în 29.01.2022
2. Crăciunescu, Adrian, „Dubla enigmă a sediului unii arhitecților”, blogul personal „Analiza istorico-arhitcturală”, 8 decembrie 2013,
accesibil la http://a-craciunescu.blogspot.com/2013/12/dubla-enigma-sediului-uniunii.html , accesat la 29.01.2022
3. Derer, Hanna, „A fi sau a nu fi ... ruină. București, strada Demetru Ion Dobrescu numărul 5”, Comunicare prezentată la A.R.A. 3 –
aprilie 2002, articol online accesibil la http://www.simpara.ro/ara3/a3_02_04.htm , accesat în 29.01.2022
4. Designgist, „Nou și vechi în arhitectura Bucureștiului: contrastele unui oraș”, 14 august 2014, articol online, accesibil la Nou și
vechi în arhitectura Bucureștiului: contrastele unui oraș (designist.ro) , accesat în 30.01.2022
5. Milea, Andreea, „Bucureștiul între vechi și nou. Zeci de clădiri hibrid îmbină stilul istoric și cel modern, spre încântarea sau
dezamăgirea trecătorilor”, 5 octombrie 2021, articol online, accesibil la https://observatornews.ro/social/bucurestiul-intre-
vechi-si-nou-zeci-de-cladiri-hibrid-imbina-stilul-istoric-si-cel-modern-spre-incantarea-sau-dezamagirea-trecatorilor-
440173.html , accesat în 29.01.2022
6. Popa, Vasile, „ Orașul dispare – Crima de la (așa-zisa) Casă Păucescu”, blogul personal, 7 august 2019, accesibil la
https://www.drvasilepopa.ro/orasul-dispare-crima-de-la-asa-zisa-casa-paucescu/ , accesat în 29.01.2022

13
 5. SURSE FOTO
Figura 1.1 Lamprakos, Michele, articolul „Riegl’s Modern Cult of Monuments and the problem of value”, din publicația Change Over Time, 4.2. International
Journal of Conservation and the built environment, Toamnă, 2014, cu titlul „1964-1914 The Venice Charter at fifty”, p. 418;
Figura 2.1.1. Crăciunescu, Adrian, „Dubla enigmă a sediului unii arhitecților”, blogul personal „Analiza istorico-arhitcturală”, 8 decembrie 2013, accesibil
la http://a-craciunescu.blogspot.com/2013/12/dubla-enigma-sediului-uniunii.html , accesat în 29.01.2022
Figura 2.1.2. Ibidem.
Figura 2.1.3. Ibidem.
Figura 2.1.4. Popa, Vasile, „ Orașul dispare – Crima de la (așa-zisa) Casă Păucescu”, blogul personal, 7 august 2019, accesibil la
https://www.drvasilepopa.ro/orasul-dispare-crima-de-la-asa-zisa-casa-paucescu/ , accesat în 29.01.2022
Figura 2.2.1. Vedere aeriană Google Maps, 2022
Figura 2.2.2. Popa, Vasile, „ Orașul dispare – Crima de la (așa-zisa) Casă Păucescu”, blogul personal, 7 august 2019, accesibil la
https://www.drvasilepopa.ro/orasul-dispare-crima-de-la-asa-zisa-casa-paucescu/ , accesat în 29.01.2022
Figura 2.2.3. Perspectivă Google Maps, 2022
Figura 2.2.4. „Clădirea Uniunii Arhitecților din România”, articol online, 3 aprilie 2011, accesibil la http://cercetati.blogspot.com/2011/04/cladirea-
uniunii-arhitectilor-din.html , accesat în 29.01.2022
Figura 2.3.1. Derer, Hanna, „A fi sau a nu fi ... ruină. București, strada Demetru Ion Dobrescu numărul 5”, Comunicare prezentată la A.R.A. 3 – aprilie
2002, articol online accesibil la http://www.simpara.ro/ara3/a3_02_04.htm , accesat în 29.01.2022
Figura 2.3.2. Popa, Vasile, „ Orașul dispare – Crima de la (așa-zisa) Casă Păucescu”, blogul personal, 7 august 2019, accesibil la
https://www.drvasilepopa.ro/orasul-dispare-crima-de-la-asa-zisa-casa-paucescu/ , accesat în 29.01.2022
Figura 2.3.3. Ibidem.
Figura 2.3.4. Ibidem.
Figura 2.3.5. Ibidem.
Figura 2.3.6. Ibidem.
Figura 2.3.7. „Clădirea Uniunii Arhitecților din România”, articol online, 3 aprilie 2011, accesibil la http://cercetati.blogspot.com/2011/04/cladirea-
uniunii-arhitectilor-din.html , accesat în 29.01.2022
Figura 2.3.8. Ibidem.
Figura 2.4.1. Derer, Hanna, „A fi sau a nu fi ... ruină. București, strada Demetru Ion Dobrescu numărul 5”, Comunicare prezentată la A.R.A. 3 – aprilie
2002, articol online accesibil la http://www.simpara.ro/ara3/a3_02_04.htm , accesat în 29.01.2022
Figura 2.4.2. Popa, Vasile, „ Orașul dispare – Crima de la (așa-zisa) Casă Păucescu”, blogul personal, 7 august 2019, accesibil la
https://www.drvasilepopa.ro/orasul-dispare-crima-de-la-asa-zisa-casa-paucescu/ , accesat în 29.01.2022
Figura 2.4.3. Derer, Hanna, „A fi sau a nu fi ... ruină. București, strada Demetru Ion Dobrescu numărul 5”, Comunicare prezentată la A.R.A. 3 – aprilie
2002, articol online accesibil la http://www.simpara.ro/ara3/a3_02_04.htm , accesat în 29.01.2022
Figura 2.4.4. Ibidem.
Figura 2.4.5. Popa, Vasile, „ Orașul dispare – Crima de la (așa-zisa) Casă Păucescu”, blogul personal, 7 august 2019, accesibil la
https://www.drvasilepopa.ro/orasul-dispare-crima-de-la-asa-zisa-casa-paucescu/ , accesat în 29.01.2022
Figura 2.4.6. „Clădirea Uniunii Arhitecților din România”, articol online, 3 aprilie 2011, accesibil la http://cercetati.blogspot.com/2011/04/cladirea-
uniunii-arhitectilor-din.html , accesat în 29.01.2022
Figura 2.4.7. Ibidem.
Figura 2.4.8. Ibidem.
Figura 2.5.1. Designgist, „Nou și vechi în arhitectura Bucureștiului: contrastele unui oraș”, 14 august 2014, articol online, accesibil la Nou și vechi în
arhitectura Bucureștiului: contrastele unui oraș (designist.ro) , accesat în 30.01.2022
Figura 2.5.2. Ibidem.
Figura 2.5.3. Ibidem
Figura 2.5.4. Birouri De Închiriat În Cladirea The Ark, București (spatii-de-birouri.ro)
Figura 2.5.5. The Ark – omul sfinteste locul - Bucurestii Vechi si Noi

14