Sunteți pe pagina 1din 11

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

Universitatea Tehnică a Moldovei


Facultatea Urbanism și Arhitectură

Referat
Tipologia Clădirilor II (Edificii publice)
Muzee

Verificat: l.u. Diana Andronovici


Elaborat: st. Gr. ARH-151 Bernic Lia

Chișinău, 2019
Generalități
Muzeul este o instituție permanentă, aflată în serviciul societății, deschisă publicului, care se ocupă cu
strângerea, păstrarea, identificarea, catalogarea, analizarea, menținerea, conservarea și expunerea de diverse
obiecte sau artefacte ce prezintă interes științific, istoric, artistic, tehnologic ș.a.m.d., în scopul studierii,
relaxării vizitatorilor.Termenul de ”muzeu” desemnează, de asemenea, clădirea propriu- zisă în care se găsesc
păstrate, conservate și expuse acele obiecte, artefacte și lucruri care au o legătură, într-un fel sau altul cu
civilizația umană.
Muzeele din alte epoci aveau tendința de a fi universale, muzeele moderne se concentrează pe un subiect
particular sau chiar aparțin uneia sau mai multor categorii, precum: artă, artă modernă, arte vizuale, arte
aplicate, arheologie, antropologie și etnologie, etnologie și folclor, filatelie, istorie, istorie culturală, istorie
militară, istorie naturală, numismatică, tehnologie, știință.
În cadrul acestor subiecte de interes, muzeele se pot specializa și mai departe, devenind muzee de agricultură,
geologie, istorie locală, de istoria aviației, pedologie sau petrografie aviației
Orice muzeu are o colecție de fond de obiecte și/sau artefacte selecționate din domeniul specific de
reprezentare. Toate piesele muzeelor sunt catalogate și inventariate, având o evidență a achiziționării și
provenienței lor. Sunt de asemenea periodic supuse analizei stării lor de conservare și trecute regulat printr-un
proces de menținere și restaurare. Colecțiile tematice au fiecare cel puțin câte o persoană responsabilă de
menținerea, păstrarea, conservarea și expunerea artefactelor.
În clasificarea muzeelor deosebim:
- Muzee etnografice și artistice
- Muzee de meșteșuguri populare
- Muzee istorice și militare
- Memoriale
- Muzee specializate în diverse diviziuni ale științei
Clasificarea muzeelor se poate face pe baza câtorva criterii cu implicație semnificativă în configurarea spațiului
muzeal.
a. Criteriul și caracterul exponatului:
- Muzee de artă plastică
- Muzee de artă decorativă
- Muzee ale științei
- Muzee pentru: construcții industriale, transporturi, agricultură, comerț
- Muzee cu caracter social: etnografie, artă populară
- Muzee istorice
- Muzee comemorative
- Muzee mixte

b. Criteriul alcătuirii traseului vizitatorilor – trei tipuri principale de organizare ale spațiilor de expunere:
- linear,
- circular
- labirint
Tipul muzeului linear – operele sunt expuse respectând o schemă de circulație obligatorie – îngrădește
libertatea în alegerea traseului de către vizitator și este cazul celor mai multe muzee clasice
Tipul muzeului circular – articulează spațiile de expunere în jurul unui nucleu central destinat de cele mai
multe ori primirii vizitatorilor. Oferă grade limitate de libertate în alegerea traseului de vizitare.
Tipul muzeului labirint – permite o maximă fluiditate spațială, nu impune nici o constrângere traseului ales de
vizitator. Flexibilitatea rezultă din multiplele variante de sectorizare ale expunerii

c. Criteriul relației spațiale cu situl – două tipuri fundamental opuse:


- tipul deschis
- tipul închis.
Muzeul de tip deschis – o continuitate spațială neîntreruptă între spațiul interior și cel exterior. Prezența,
masivă a planutilor vitrate invită mediul citadin să pătrundă în interior. Deschiderea instituției culturale spre
comunitatea încojurătoare.
Muzeul de tip închis – opus tipului anterior prin întoarcerea spațiului spre exponat. Limbajul arhitectural
utilizat apelează la planuri blindate generând o arhitectură opacă.
d. Criteriul destinației clădirii – se referă în primul rînd la funcțiunea inițială a spațiului construit:
- Muzee în spații (clădiri) proiectate pentru această destinație
- Muzee amenajate în spații (clădiri) ce au avut inițial alte destinații – reconversie.
La tipul particular poate să se refere muzeele la aer liber. Deosebită importanță în muzeele contemporane se
atribuie expoziției în aer liber (deschise), amplasarea pe teritoriu a sculpturilor și a operelor monumentale de
artă decorativă. Cu acest scop se organizeaza și se amenajeaza curțile și terenurile, se folosesc spații verzi.
La proiectare muzeelor influențează următorii factori:
- Profilul muzeului
- Frecventarea muzeului ( se ia in considerație mărimea orașului, manifestările petrecute, etc)
- Social-culturale
- Regionale
- Natural-climaterice
- Condiții urbanistice
- Capacitatea edificiului
-
Soluționarea spațial volumetrică
Cerința majoră în proiectarea edificiului muzeului:
1. Elaborarea unei astfel de structuri, în care distribuția încăperilor, legătura între ele asigură:
- condiții favorabile pentru a face cunoștință cu colecțiile muzeului
- perceperea și studiul exponatelor principale
- condiții necesare pentru păstrarea colecțiilor

2. Procedeele caracteristice de amplasare a muzeelor:


- Amplasare liberă, tip ”insulă” pe un teren natural deschis
- Amplasarea muzeului în zona străzii sau pieței orășănești
- Amplasarea muzeului în componența centrului cultural al orașului
Zonarea funcțională:
- Păstrarea exponatelor
- Expozițională
- Educațională
- De club
- De studiu
- De inițiere în masă
- Științifică și de cercetare
- Metodică

Structura interioară și componența grupurilor de încăperi:


Primul grup – încăperi ce deservesc vizitatorii:
- Vestibulul cu garderoba
- Birou de informații
- Încăperile conducătorilor de excursie
- Încăperile punctului medical
- Wc-uri
- Chioșcuri și boutiq-uri
- Încărie de odihnă
- Bufet
- Studio de arte plastice
Al doilea grup – încăperile de inițiere și culturale:
- Sala-aulă
- Spațiu universal
- Săli pentru expoziții periodice
- Biblioteca
- Sală-aulă ce se folosește pentru prezentarea și rularea filmelor documentare, științifice și cronicilor
Al treilea grup – zona expoziției permanente (depinde de caracterul colecției)
- Mediul spațial al expoziției la o sistematizare de tip ”sală” variază în dependență de genul exponatelor
Al patrulea grup – încăperile administrative
- Administrația
- Sala mică de conferință
- Cabinetele lucrătorilor științifici
Suprafețe considerabile se atribuie încăperilor:
- Ateliere de restaurare
- Încăperilor pentru pregătirea exponatelor pentru păstrarea pe un termen îndelungat
- Încăperi pentru utilajul tehnic
Cerințe către proiectarea încăperilor:
Suprafața grupului de intrare se determină reeșind din capacitatea edificiului și regimului de lucru. Înălțimea
sălilor expoziționale este de 4-5 m.p și a sălilor mari de 6 – 8 m.p. Suprafețele depozitelor de păstrare a
fondurilor constituie 1/3 din suprafețele de expoziție.
Sălile de expoziție pentru opere de artă și opere științifice trebuie:
1. Să ofere acestora protecție împotriva distrugerii, furtului, umidității, aerului uscat, soarelui și prafului
2. Să le prezinte în lumina cea mai bună care se poate realiza prin expunerea în următoarele moduri:
a. Mod de prezetare pentru studiu – în mape depozitate în dulapuri speciale, cca 80 cm adâncime și
1,60 m înălțime
b. Mod de prezentare pentru public (picturi în ulei, picturi murale, expoziții temporare și altele
asemenea)
Publicul trebuie să poată vedea exponatele integral și fără efort. Aceasta presupune o dispunere bine definită în
spații generoase, precum și încăperi de o formă și într-o succesiune corespunzătoare.
Pentru fiecare grup de picturi se va utiliza, pe cât posibil, o încăpere, pentru fiecare pictură un perete. Acest
lucru face necesare încăperi mai mici. Față de încăperile mari, aceasta oferă în plus pereți de expunere mai
generoși în raport cu suprafața, căci dimensiunea încăperii depinde de dimensiunea tablourilor. Mărimea
încăperilor se va corela cu mărimea tablourilor. Unghiul câmpului vizual normal al omului este de 54 sau de la
ochi 27 în plan vertical în sus, de aceea pentru tablourile bine iluminate, cu o vizibilitate bună de la 10 m,
rezultă o înălțime de expunere de 4,90 m deasupra liniei ochilor și de aproximativ 70 cm sub linia ochilor. Doar
tablourile de dimensiuni mari vor ajunge până la soclu și vor depăși limina superioară a câmpului vizual.
Picturile mici se expun cel mai bine cu centrul de greutate la înăltimea ochilor.
Necesarul de spațiu pentru o pictură .......... 3- 5 m.p perete de expunere
Necesarul de spațiu pentru o operă de artă....... 6 – 10 m.p suprafață de încăpere
Necesarul de spațiu pentru 400 de monezi .......1 m.p de vitrină.
Amenajarea generală: se evită circuitele nesfârșite, se preferă aripi care radiază de la intrare. Lateral se prevăd
încăperi pentru împachetare, expediere, administrație, atelier foto, ateliere pentru renovare, dăli de curs.
Cetățile, castelele, mănăstirile și alte clădiri similare care nu sunt utilizate se pretează cel mai bine la rolul de
muzee.
Aceste construcții oferă un cadru adecvat; preferabil muzeelor impersonale, așa zise moderne, în special în
cazul exponatelor istorice. Condițiile standard de temperatură și umiditate pentru muzee prevăd o temperatură
de 18 C la o imiditate relativă de 55%, dar adeseori sunt necesare condiții variabile.
Muzeul nu îndeplinește doar funcția de expoziție, ci și cea a unui centru cultural.
Multifuncționalitatea trebuie asigurată prin schema spațiilor.
Săli de expoziții: expoziții permanente și temporare
Lucru, studiu: biblioteci, săli audio și video, săli de seminar
Relaxare: zone de rapaos, cafenele, restaurante
Depozitare, conservare, magazii, ateliere, organizare, administrație.
Elaborarea schemei funcționale se face pe baza colaborării între arhitect și conservatori (muzeografi) avându-se
în vedere marea diversitate a exponatelor, tipurilor de muzee, a tehnologiilor de conservare- restaurare și a
exponatelor.
Proiecte Analogii
1. Muzeul Guggenheim, New York, Frank Lloyd Wright
2. New Visitor Center of Cluny Museum / Bernard Desmoulin Architecte
3. The Steinhardt Museum of Natural History / Kimmel Eshkolot Architects
Concluzie

Ca produs de arhitectură, muzeul introduce raporturi de influențe în cadrul orașului. Nicio altă tipologie de
clădire nu prezintă o așa complexitate sau o multitudine de funcții așa cum o face muzeul. Spațiile culturale
depozit, spațiu civic dinamic, centru de divertisment popular, instrument pentru revitalizarea urbană – se cere
mult de la athitectura muzeului contemporan.
Importanța funcțiunilor muzeale la nivelul contextului urban este covârșitoare, muzeul reprezentând un
catalizator de energie culturală și economică, atât de necesară mediului urban.

Muzeul ca program arhitectural are o istorie îndelungată, însă în ultimii ani asistăm la o creștere impresionantă a
numărului acestora, la diversificarea tematicilor abordate și a formelor arhitecturale utilizate. În același timp,
prin sporirea importanței acestora în viața orașelor, au devenit un important factor de dezvoltare urbană,
aducând noi investiții în zonă și turism, generând între orașele din intreaga lume o adevărată competiție pentru a
atrage cât mai mulți vizitatori.
Ca formă arhitecturală, nu se mai poate vorbi despre o tipologie a muzeelor, ca aceea folosită cândva, unde
rotonda și galeria nu puteau lipsi, astăzi arhitecții au o libertate absolută pentru experimentarea a noi forme și
materiale. Muzeul nu mai este un simplu container al operelor de artă, ci este în sine o operă de artă ce se
adaptează necesităților funcționale și contextului existent.