2. II.

Cromatică urbană, percepția asupra țesutului urban și influența

asupra psihicului locuitorilor

Cromatica urbană este un element prezent în viața comunității. Iar influența psihologică asupra
locuitorilor este inevitabilă prin simplul fapt că acest mediu urban „vorbește”, așa cum afirmă și scriitorul
Sir Ken Robinson în lucrarea „Learning Ecologies Design Studio”, 2013: „Dacă vrei cu adevărat să
schimbi o cultură, urmărește două lucruri: obiceiurile și habitatele sale - obiceiurile minții și mediul fizic
în care oamenii operează”.

În ansamblu, cromatica din mediul urban este redată prin diverse elemente ce pornesc din crearea
anumitor scenarii( Fig.1). Înglobarea jocurilor de lumina, apă, materiale naturale, texturi, volumetrii
diverse sau dimensionarea zonelor verzi, raportată coerent în spațiul public schițează deja imaginea unei
zone ce permite evoluția și transformarea sa „într-un loc” pentru comunitate. De aceea arhitectura are
rolul de a se încadra în contextul mediului, pentru a armoniza întregul cadru. Chiar dacă locuitorii nu
reușesc poate să perceapă întregul țesut realizat de arhitect sau urbanist, pentru că modul în care
interacționăm cu diverse tipuri de organizare a spațiului sunt subtile și greu de măsurat, influența
psihologică transmisă de întregul ambient va fi inevitabilă. Raportul armonios dintre culori, materiale și
texturi, nuanțe și modul în care au fost integrate, va fi in final o sursă (Fig.2) sau o consecință.

Fig. 1 Barcelona, Spania Fig. 2 Public Space, Park Jaworzno, Polonia

Culoarea în sine este esențială în viețile noastre pentru că fiecare tonalitate în parte are puterea să
ne transmită o stare. Ca orice imagine vizuală, este aproape imposibil de separat ceea ce vizualizăm de

2
ceea ce simțim, să privim fără să percepem sentimentul pe care-l împărtășește. Astfel, importanța ei o
putem observa încă din antichitate, cand se utiliza în diferite forme, nuanțe și mărimi pentru a exprima
diverse simboluri, un anumit statut sau abordarea unei situații la care erau supuși. Conștienți de faptul că
subconștientul poporului va percepe mesajul transmis de către zei sau conducători. Practic, pe parcursul
istoriei, culoarea, alături de materialele și tehnicile de construcție, creează spații publice ce capătă
valoare în anumite contexte politice, sociale și economice din acele vremuri. De aici și diversitatea
abordărilor din arhitectură, urbanism și peisagistică. Este o imagine ce reflectă realitatea fiecărui timp în
parte. Astăzi, modul de gândire împreună cu evoluția tehnnologică sunt surse care ne conduc spre crearea,
schimbarea sau adaptarea spațiilor la contextul actual al secolului al-XXI-lea. Iar schimbările acestuia
împreună cu flexibilitatea de care trebuie să dăm dovadă și spiritul liber pe care îl avem, ne îndrumă către
adaptarea unui ambient care răspunde la necesitățile societății. La exigențele viitorului și care reflectă
asupra abilităților, competențelor, nevoilor societății în ansamblul ei și a naturii schimbătoare ale acestui
secol. Caracteristici pe care trebuie să le găsim în cadrul spațiului arhitectural calitativ. Fapt ce determină
că aceste două componente, cromatica urbană și modul de influență asupra psihicului uman au datoria de
a lucra împreună. Lucru demonstrat și de ultimele studii despre culori, care afirmă că omul trece culoarea
printr-un proces de percepție al ambientului.

Mediul urban are datoria să reflecte și să reprezinte

comunitatea, să pună în valoare patrimoniul și istoria(Fig.3). Să
creeze o atmosferă, o experiență prin nuanțe, într-un mod subtil sau
într-un mod în care să ofere identitate locului și care în același timp
reușește să prezinte activitatea sa predominantă. Un mediu public
urban de exemplu, ar trebui să ofere mijloace de petrecere a
timpului într-un mod calitativ, într-un mod în care să-și educe
publicul. O comparație în acest sens dar cu un alt tip de mediu, o
putem observa prin prisma pedagogului Maria Montessori, care
afirmă că: „Scopul mediului nu este să îl formeze pe copil, ci să îi
permită să se desfășoare. Nu copilul este cel care trebuie să se
adapteze mediului, ci mediul trebuie să fie adaptat nevoilor copilului.” Fig. 3, Beijing, China

Un citat care reușește să explice cât de semnificativă este cromatica urbană în viața unei societăți.
Însă mai mult ca oricând ne confruntăm cu o poluare reală a ambientului și a imaginii acestuia. Un punct
declanșator în vederea îmbunătățirii acestuia poate fi doar conștientizarea influenței spațiului public
asupra noastră. Iar o analiză asupra spațiului existent care ne înconjoară cât și planificarea unui
regulament, a unei palete cromatice și a unui studiu de percepție cromatică specifice zonei, orașului, este
3
absolut necesară pentru o dezvoltare durabilă care poate anticipa nevoile comunității și în viitorul
apropiat.

Unul dintre programele inițiate în acest sens s-a desfășurat cu scopul de a reabilita termic și de a
contribui din punct de vedere cromatic la schimbarea unei serii de locuințe colective din București și Iași.

Din păcate, în capitală, (Fig.4) necoordonarea dintre responsabili și lipsa unui studiu cromatic,
care să includă monumente, blocurile din apropiere și clădirile de birouri a condus către scheme și culori
diferite, în funcție de societatea responsabilă de lucrare. În final, s-a creat o imagine incorentă și o
senzație de disconfort vizual și psihic pentru cei care locuiesc sau parcurg spațiul. În Iași, câteva dintre
blocurile din cartierul Tătărași (Fig.5) au fost parte la același experiment care de data aceasta a fost
condus de artiști și cadre didactice de la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași. Astfel,
fațadele au creat o identitate locului prin peisaje însă punctul minus din această colaborare a fost
nerespectarea opiniilor a locuitorilor din zona, care s-au pronunțat pentru o cromatică unitară.

Fig. 4 Bulevardul Ion Mihalache, București Fig. 5 Cartier Tătărași, Iași

4
 O altă abordare o putem observa în
Timișoara, unde în 2009, s-a organizat un concurs
de revitalizare a fațadelor cu numele de „Tu cum îl
vezi? Mărăști nr.1 și 2”. (Fig. 6)

Partea practică a acestui experiment a fost

aportul tuturor celor implicați în demers inclusiv
punerea în context a soluțiilor prin colaj. Astfel
rezultatul final a fost influențat direct de contextul
amplasării și de percepția asupra imobilelor. Fig. 6, Timișoara

Un exemplu bun de urmarirea atentă a

cromaticii urbane este Italia(Fig. 7). Analizele și
planificarea paletelor de culori este rezultatul
spațiilor în care arhitectura și spațiul public se
întrepătrund.

Fig. 7 Lucca, Italia

Așa cum am specificat și în introducerea

acestei argumentări, imaginea urbană este un
element esențial pentru societate. Evitarea realizării
unui ansamblu incoerent și generarea unui haos
cromatic va conduce direct către un disconfort
vizual și psihic pentru locuitorii care traiesc în
spațiul respectiv. Iar în timp, orașul, comunitatea își
va „atribui” spațiul și-l v-a transforma în „loc” de
amintiri și mod de viață prin faptul că locul
influențează semnificativ memoria și sentimentele.
Identitatea locului afirmă expresivitatea unui spațiu
arhitectural(Fig.8). Acesta aduce în evidență
anumite aspecte ce sugerează implicit valorile,
idealurile, scopurile și prioritățile ce caracterizează
locuitorii spațiului. Fig. 8, Beijing, China

5
 Fără intenție, noi ne exprimăm cu ajutorul mediului ambiant. El reflectă o intenționalitate, un
accent al preocupărilor noastre. Un principiu de bază care leagă locurile este acel al experienței din
mediile bune sau rele care evidențiază amintiri bune sau rele. Care influențează starea de spirit și, la
rândul său, comportamentul nostru. O filosofie abordată și de arhitectul Norberg-Schulz, care afirmă că
omul locuiește când poate identifica el însuși un mediu și îl simte ca fiind semnificativ. Când locul este
un obiectiv al investigației arhitecturale, unde spiritul locului, o expresie care traduce un concept antic
roman, denotă caracterul locului, genius loci. Acest principiu surprinde esența lui, simțul locului ca
fenomen real. Arhitectul analizează și ilustrează un număr mare de locuri din istoria antică până în
secolul al-XX-lea: locuri naturale, primitive, create de om și orașe ca locuri. Îmbogățește treptat noțiunea
de arhitectură a locului.

Mediul urban cromatic, conturat estetic și potrivit printr-o compoziție de forme și volume, culori,
lumini și materiale este o sursă prin care comunitatea se dezvoltă și evoluează. El este responsabil și de
felul în care noi reacționăm în relație cu societatea. Astfel, indiferent de cum este creat spațiul, influența
sa asupra psihicului locuitorilor va fi inevitabilă. Depinde doar de noi să transformăm acest mediu într-o
oportunitate sau într-o consecință pentru noi și societatea de mâine.

6
Bibliografie

1. https://argument.uauim.ro/f/argument/attachment/ARG5_Zybaczynski.pdf
2. https://arhitectura-1906.ro/2012/12/argument-la-tema-spatiul-public/
3. https://www.researchgate.net/publication/325094718_Semnificatia_psihologica_a_culorilor_i
n_arhitectura_si_design
4. https://www.savanaculoare.ro/sfatul-specialistului/vlad-eftenie/culoarea-in-arhitectura.html
5. https://www.youtube.com/watch?v=oCNWPu0ScjA

7
Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Facultatea de Arhitectură „G.M.Cantacuzino” Iași