Universitatea Tehnică

“Gheorghe Asachi” Iasi

Facultatea de Arhitectură
“G. M. Cantacuzino”

ANVELOPANTA VERDE

GREEN
ARCHITECTURE

Profesor coordonator: Dr. Arh. ALIN-ENVER HOBLEA

Student arhitect: SILVIA ALEXANDRESCU
- IASI 2018 -
ANVELOPANTA VERDE

GREEN
ARCHITECTURE

Profesor coordonator: Dr. Arh. ALIN-ENVER HOBLEA

Student arhitect: SILVIA ALEXANDRESCU
- IASI 2018 -

1
2
 CUPRINS

Argument ............................................................................................................ 4

1. Definirea conceptului de “Green Architecture” .......................................... 8

1.1. Aspecte semnificative și principii de bază ...................................... 10
1.2. Anvelopanta clădirii ........................................................................ 14

2. Anvelopanta verde ....................................................................................... 18

2.1. Relația cu mediul ............................................................................ 18
2.2. Efecte şi beneficii ............................................................................ 22
2.3. Rolul funcţional al florei şi faunei .................................................. 28

3. Abordări contemporane în arhitectură. Formă şi expresie. .................... 32
3.1. Acoperișuri verzi. Terase gradină. ................................................... 32
3.2. Grădini verticale ............................................................................. 42
3.3. Agricultura urbană. ......................................................................... 56

4. Concluzii ........................................................................................................ 64

Bibliografie ........................................................................................................ 68

3
4
 0
Argument

5

Argument
„The place we make emphasize their con-
nectedness to the character and quality of the set-
ting are designed as part of the landscape rather
than as isolated objects placed down upon it.”1
-Obie Bowman-
De-a lungul timpului populația a migrat tot
mai mult către mediul urban. Din cauza migră-
rii masive, spațiile dens construite s-au extins de
la 34% în anul 1960 la 54% în anul 2014 și se
presupune că în anul 2025 va ajunge la 56%, con-
sumând 70% din energia globală.2 Drept urmare,
acest fenomen indică o schimbare remarcabilă a
modului în care ocupăm și exploatăm pământul.
„The environment can be the city, the nei-
ghbourhood, the home, the office, the factory, the
school, the hospital, the retail or recreational en-
vironment, or simply just the street that architects
design to produce the best environmentally fri-
endly solution possible.“3
Mediul natural influențează construcția,
iar, la rândul ei, construcția modifică mediul na-
tural. Simbioza organică dintre mediul natural și
cel construit se face prin integrarea arhitecturii în
natură și de asemenea prin integrarea naturii în
arhitectură.
Din perspectivă ecologică, rolul arhitec-
tului și al arhitecturii este de a controla raportul
dintre mediul natural și mediul construit, astfel
încât acestea să poată conviețui. Preocupările
6
majore sunt de a utiliza eficient resursele naturale
și de a reduce impactul devastator asupra mediu-
lui înconjurător.
De-a lungul timpului s-au adoptat o serie
de soluții ecologice ca de exemplu fațade, acope-
rișuri și terase verzi, precum și protecții împotri-
va factorilor de mediu.
Lucrarea se axează pe relația dintre mediul
construit și mediul natural, reprezentând o practi-
că de creștere a eficienței în care clădirea utilizea-
ză, reciclează și recoltează energia, materialele și
apa. De asemenea, reprezintă o posibilitate de a
oferi suprafețe verzi adiționale sub formă de an-
velopante în orașele dens construite, ce pot asigu-
ra infrastructura verde în interiorul orașului.
Această tipologie de anvelopantă vizează
îmbunătățirea mediului înconjurător prin recupe-
rarea unor cantități semnificative de teren, ce s-a
pierdut în timpul aglomerării urbane. Prin oferi-
rea de 20-25% de clădiri cu anvelopante verzi am
putea câștiga 30% din zonele etanșate ale orașu-
lui, dobândind beneficii semnificative ce ajută la
îmbunătățirea microclimatului în orașe.4
Reducerea efectului de “Urban Heat Is-
land“ și filtrarea prafului nociv de pe străzi, ar
fi doar două din metodele cele mai importante ce
privesc remedierea poluării. Reducerea nivelului
de zgomot poate fi un beneficiu suplimentar doar
dacă infrastructura verde este adoptată corespun-
zător.
Psihologia mediului a devenit o compo-
nentă remarcabilă a programelor de proiectare
în arhitectură și inclusiv în inginerie. Aceasta
analizează interacțiunea oamenilor cu mediul,
percepția, atitudinea și activitățile lor. În prezent,
psihologia mediului lucrează în colaborare cu
psihologia cognitivă, ocupațională și socială, dar
și cu alte discipline și profesii precum arhitectu-
ra, ingineria și arhitectura pasageră, pentru iden-
tificarea unui mod în care mediul înconjurător să
fie mai sigur, sustenabil și mai ușor de utilizat.
În Regatul Unit al Marii Britanii, cea mai
benefică și mai susținută colaborarea este con-
siderată cea dintre arhitectură și psihologiei me-
diului, drept urmare universitățile și instituțiile
de proiectare au fost recunoscute ca fiind cel mai
pro-activ model de conservare al mediului.
Studiile arhitecturale în psihologia me-
diului demonstrează cunoștințe și înțelegere
avansată a metodelor, teoriilor și practicii cerce-
tării comportamentului mediului în concordanță
cu problemele legate de sustenabilitate și calita-
tea vieții. Acestea includ factori precum valori și
atitudine ecologică, schimbări ale comportamen-
tului consumatorului, și o educație ecologică.
În mod special, legătura dintre mediul
psihologic și arhitectură a început să se dezvolte
sub forma unui ghid de orientare sau de progra-
mare a facilităților speciale, ca de exemplu case
la preț redus, spații medicale diverse precum cele
dedicate persoanelor cu nevoi medicale speciale
ce tratează pacienții în prezența mediului natural
(Alzheimer, boli psihice, victime ale abuzurilor
fizice și psihice, spații pentru dezalcoolizare sau
dezintoxicare) și școli axate pe dezvoltarea sănă-
tății copiilor (Fig. 1).
De asemenea s-au adoptat modalități de
a aplica infrastructura verde şi pe verticala prin
intermediul anvelopantei clădirilor: acoperișuri
verzi, acoperișuri gradină, grădini verticale sau
prin agricultură urbană.
Este necesară oferirea mai multor spații
pentru locuit, muncă și pentru vizitatori, de ase-
menea, pentru socializare, interacțiune, exerciții
fizice și pentru reducerea nivelului de stres, cu
scopul de a opera cu succes în asigurarea flexibi-
lității asupra schimbărilor climatice.
1. „Locul căruia îi punem in evidență caracterul și cali-
tatea decorului sunt proiectate, mai degrabă, ca parte a
peisajului decât ca obiecte independent.” - https://www.
youtube.com/watch?v=Cg7-SYSvj14&feature=youtu.
be&t=95
2. ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”, 2016
3. „Mediul înconjurător poate fi oraşul, vecinătățile, casa,
biroul, fabrica, școala , spitalul, mediul comercial sau de
agrement, sau pur și simplu doar strada pe care arhitecții
au proiectat-o sa producă cea mai buna soluţie ecologică
posibilă.” - Hector Chapa Sikazwe, „The Dawn of Green
Architecture”, 2010
4. ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”, 2016
Fig. 1: Windhover Contemplative Center
7
8
Definirea conceptului de “Green Architecture” 1
9
1. Definirea conceptului de
“Green Architecture”
„We want to shape a better built environ-
ment; one that is better for its inhabitants while
also being sustainable and affordable.”5
-Tristram Carfrae-

În timp ce oamenii au devenit tot mai preo-

cupați de utilizarea înțeleaptă a resurselor plane-
tei, conceptul de „Green Architecture” a dobândit
atât accesibilitate cât și interes. Această noţiune
reprezintă un termen vast ce se referă la crearea
ori reconstruirea clădirilor cu scopul de a obține
impact minim asupra mediului natural.
Există o multitudine de abordări cu diverse
idei în ce privește construcția ecologică, impli-
când reciclarea responsabilă a resurselor existen-
te împreună cu utilizarea eficientă a sistemelor
agreabile din punct de vedere ecologic. Prin ur-
mare, arhitecții se confruntă cu sarcina de a con-
cepe modele ce reflectă aceste principii.
Oamenii au nevoie de clădiri noi atunci
când cerințele lor actuale sunt depășite. Astfel de
scenarii conduc la încurajarea arhitecților să pro-
ducă medii ce se c, cu scopul de a produce soluții
arhitecturale satisfăcătoare din punct de vedere
economic și social.
Potrivit lui Sikazwe termenii de „Green Ar-
chitecture” sau „Green Buildings” sunt deseori
folosiți cu același sens precum „Arhitectură Sus-
tenabilă”.6 Ţinând cont de presantele problemele

10
economice și politice, arhitectura sustenabilă tin-
de să reducă impactul negativ asupra mediului,
introducând eficiență și moderație în utilizarea
materialelor de construcție, în energie și asupra
spațiului de dezvoltare. De asemenea, “Green
Architecture” denotă o dezvoltare economică a
energiei sustenabile, dar și o protecție a mediului
și a relației dintre arhitectură și ecologie.
“Architects have a responsibility to guide
the development of the built environment into
sustainable dynamics that will survive the tirade
of uncontrollable inputs that threaten the very ex-
istence of the planet.”7
Atât pentru individ cât și pentru corpora-
ții, “Green Buildings” a devenit o arie de interes
destul de largă. Aceste tipuri de clădiri sunt reali-
zate din materiale ecologice sau reciclate într-un
mod ce descurajează risipă și încurajează suste-
nabilitatea. Concentrându-se asupra viitorului,
materialele sunt proiectate să fie durabile, astfel
se reduce din deșeurile viitoare.
Conceptul de “Green Buildings” se referă
atât la structura, cât și la utilizarea unor procese
responsabile din punct de vedere ecologic și efi-
ciente din punct de vedere al resurselor utilizate
pe tot parcursul ciclului de viață al unei clădiri:
de la amplasare la proiectare, construcție, ope-
rare, întreținere, renovare și demolare. Astfel,
proiectarea de “Green Buildings” implică găsirea
unui echilibru între construcție și mediul natural.
5. „Vrem să formăm un mediu construit mai bine; unul care
să fie mai bun pentru locatari, fiind totodată atât sustenabil
cât și accesibil.” - ARUP, „Cities Alive - Green Building
Envelope”, 2016
6. ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”, 2016
7. „Arhitecții au responsabilitatea de a ghida dezvoltarea
unui mediu construit într-o dinamica durabilă, care va su-
pravieţui tiradei unei intrări necontrolate care ameninţa
existenta planetei” - Hector Chapa Sikazwe, „The Dawn of
Green Architecture”, 2010

Fig. 2: Party Wall, Grecia

11

1.1. Aspecte semnificative
şi principii de bază
„A complex entity involving the Earth’s
biosphere, atmosphere, oceans, and soil; the to-
tality constituting a feedback or cybernetic sys-
tem which seeks an optimal physical and chemi-
cal environment for life on this planet.”8
-James Ephraim Lovelock-
Conceptul de „Green Architecture” deți-
ne câteva aspecte specifice ce sunt considerate
esențiale pentru domeniile de studiu în tehnolo-
gia ecologică. În timp ce cercetarea se axează pe
tehnologii folosite recent în proiectare, utilizarea
acestor aspecte specifice precum cele prezenta-
te mai jos, este considerată primordială în noua
mișcarea ecologică.
Nu există un set de reguli clare sau metode
bine definite pentru ca proiectele de arhitectură să
fie cu adevărat sustenabile. Definirea conceptului
și ideilor de bază ale acesteia sunt încă subiect de
dezbatere.
Din abordările, părerile și interpretările
analizate de-a lungul timpului, putem distinge o
serie de principii de bază ce definesc conceptul
de „Green Architecture”9:
1.1.1 Energia încorporată. Energia efici-
entă. Energia refolosită.
„Green Architecture” are un impact pozitiv
în energia folosită de-a lungul vieții unei clădiri și
poate, de asemenea, economisi semnificativ ener-
12
gia în timpul proiectării și construirii, fiind nevo-
ie de mai multă energie decât se credea anterior.
Fiecare material folosit în construirea clă-
dirilor deține energie încorporată. Această ener-
gie încorporată este reprezentată de energia nece-
sară pentru extragerea, fabricarea și transportarea
materialului la situl clădirii. Mai exact, această
energie încorporată a materialului se referă la
energia folosită în extragerea, procesarea și rafi-
narea acestuia înainte de a fi utilizat în fabricarea
produsului final.
Energia încorporată este reprezentată și
de energia adăugată materialului în timpul con-
strucției și finisajului. De exemplu, este nevoie
de 127 de ori mai multă energie pentru a produce
aluminiu decât pentru a produce lemn. Fierul are
nevoie de 24 de ori mai multă energie decât ori-
ce alt material. Prin sustenabilitatea arhitecturii
se încearcă aducerea coeficientului energetic la
același nivel.
Există o legătură între numărul și tipul pa-
șilor de procesare și energia încorporată a materi-
alului. De exemplu, cu cât sunt mai puțini pași și
sunt mai simple etapele de extracție, procesare și
rafinare implicată în producerea materialului, cu
atât este mai scăzută energia încorporată. Mate-
rialele compozite care conțin fibre de carbon sau
compuși ceramici pot avea energie încorporată
relativ ridicată, dar atunci când sunt utilizate în
mod adecvat, pot economisi energie în faza de
utilizare a produsului datorită proprietăților lor fi-
zice avansate, precum: rezistență, rigiditate, căl-
dură sau rezistență la uzură.
Până de curând se credea că sumarul ener-
getic încorporat al unei clădiri era mic în com-
parație cu energia utilizată în exploatarea clădirii
pe parcursul vieții. În consecință, efortul a fost
pus în reducerea energiei de funcționare prin îm-
bunătățirea eficienței energetice a anvelopantei
clădirii.
Cercetările de la Universitatea din Bath,
Marea Britanie, au demonstrat că acest lucru
nu este întotdeauna valabil. Energia încorporată
poate fi echivalentul a multor ani de energie ope-
rațională. Cel mai important factor în reducerea
impactului energiei încorporate este acela de a
proiecta clădiri durabile și adaptabile. Scopul nu
este numai de a colecta materiale care consumă
puțină energie, ci și materiale cu emisii scăzute
de dioxid de carbon în procesul de producție.
O serie de metode de conservare, regenera-
re și economisire a energiei sunt:
•Reducerea energiei folosite și a impactului
asupra mediului cu 20% mai mult față de clădiri-
le obișnuite;
•Utilizarea energiei regenerabile pentru a
asigura o parte din necesarul de energie electrică
și energie termică folosind sisteme ecologice;
•Verificarea performanței funcționării tu-
turor sistemelor din clădire ce utilizează energie
înainte de ocupare;
•Reducerea substanțelor chimice folosite la
funcționarea aparatelor de aer condiționat și a fri-
giderelor, deoarece dăunează asupra stratului de
ozon și duce la încălzirea globală;
•Asigurarea mijloacelor de măsurare a
energiei folosite prin instalarea de dispozitive de
monitorizare;
•Suplimentarea cu mai mult de 35% a sur-
sei de energie a clădirii prin energie sustenabilă
de la instalații eoliene, etc.
1.1.2 Dezvoltarea siturilor sustenabile
Încă din cele mai vechi timpuri, pregăti-
rea sitului și principiile de proiectare rareori au
inclus principii ecologice. Spre sfârșitul secolu-
lui XX, pentru a reduce impactul negativ asupra
mediului și pentru a spori confortul și sănătatea
omului s-au construit sisteme ecologice prin păs-
trarea resurselor sitului și conservarea energiei și
materialelor.
Pregătirea adecvată a sitului are diferite as-
pecte ce ajută la îmbunătățirea calității clădirilor,
cum ar fi posibilitatea de a direcționa apele plu-
viale spre grădini sau plantații. Amplasamentul
pregătit cu atenție poate reduce impactul nociv al
structurii asupra mediului înconjurător.
Unele aspecte ecologice ale sitului trebuie
implementate deoarece cercetarea și evaluarea
caracteristicilor fizice și culturale vor influența în
mod natural planurile de construcție, tehnologii-
le, sistemele și eficientă materialelor din punct de
vedere al resurselor.
Caracteristici relevante ale sitului sunt:
•Caracteristicile topografice ce influențea-
ză drenajul apelor pluviale și mișcarea vântului;
•Caracteristicile apei subterane și a celei de
suprafață;
•Textura și caracteristicile solului (susține-
rea, compatibilitatea și rată de infiltrații);
•Dezvoltări vecine și viitoare;
•Forma flexibilă a parcelei și accesul direct
pe sit;
•Factori de microclimat (zăpadă, vânt);
•Zonele sensibile precum mlaștinile, mi-
grarea animalelor și păsărilor și împerecherea
acestora, specii de plante sau animale pe cale de
dispariție;
•Caracteristicile culturale și arhitecturale
ale vecinătăților ce pot influenta negativ sau po-
zitiv forma construcției și materialul folosit;
•Materia primă a amplasamentului (lemn,
piatră, nisip, argilă disponibile pentru construc-
ții);
•Arbori existenți și vegetația nativă.
Există unele pregătiri și evaluări structura-
le de bază ale sitului ce trebuiesc luate în con-
siderare precum localizarea relativă a căilor de
transport, a canalizării, a surselor de alimentarea
cu apă și energie, rețeaua de drumuri și suprafa-
ță parcării realizate din punct de vedere ecologic
prin acces eficient, precum și planul de gestio-
nare a deșeurilor rezultate în timpul construcției.
Ținându-se cont de caracteristicile natura-
le ale amplasamentului, pot spori sau restricționa
proiectarea întregii construcții precum și a planu-
lui parter pentru a putea fi proiectate eficiente și
confortabil.
13
 1.1.3 Utilizarea eficientă a resurselor de
apă
Controlarea utilizării apei de irigare pen-
tru spațiul amenajat prin folosirea a cât mai pu-
țin posibil din sursele de apă adiționale, se poate
face prin gestionarea apelor pluviale spre zonele
pentru irigații sau selectarea peisajelor native ce
necesită puțin surplus de apă sau chiar deloc.
Căutarea modalităților alternative de re-
ducere a găurilor de canalizare în proiecte se poa-
te realiza prin tratarea apelor uzate la față locului
și folosirea dispozitivelor de conservare a apei în
interiorul clădirilor.
1.1.4 Conservarea materialelor clădirii.
Reducerea deșeurilor. Folosirea resurselor na-
turale.
Instalarea de centre permanente pentru re-
ciclarea recipientelor, încurajează practica de re-
ciclare în operația de construire.
Refolosirea materialelor de construcție re-
cuperate de la clădirile existente, cum ar fi ma-
terialele decorative, cheresteaua și cărămida sau
utilizarea materialelor de construcție ce conțin
materiale reciclate, „downcycled” , precum be-
ton reciclat, gips-carton, cenușa provenită din
cărbunele ars, reprezintă o alternativă benefică de
a reduce deșeurile.
O altă metodă de a reduce energia folosită
și impactul asupra mediului la transportul mate-
rialelor la sit este utilizarea materialelor care sunt
recoltate și procesate în zonă. Achiziționarea pro-
duselor din lemn de la păduri certificate pentru
recoltare sustenabilă trebuie să se majoreze cu
circa 50%.
Prin folosirea materialelor regenerabile,
mai ales a celor cu o durata de regenerare de apro-
ximativ 10 ani, precum bambus, plută, linoleum,
grâu sau panouri din fibră de sticlă, se dobândesc
beneficii semnificative ce ajută la diminuarea im-
pactului asupra mediului și la îmbunătățirea cali-
tății vieții.
14
1.1.5 Protejarea şi îmbunătăţirea calită-
ții mediului interior
Monitorizarea sistemului de aerisire prin
utilizarea de senzori ce detectează nivelul de dio-
xid de carbon poate proteja și regla calitatea aeru-
lui interior. De asemenea pentru fumători se pot
oferi spații special amenajate și corespunzător
ventilate pentru a nu perturba restul utilizatorilor.
În mod special, este necesară utilizarea
ventilației naturale de peste 30% în spațiile de
lucru, pentru a crește cantitatea de aer purificat.
Prin desfășurarea de activități de construcție ast-
fel încât la pornire să fie în sistem aer curat și fără
praf și să nu existe umiditate în materiale în clădi-
rile proaspăt finisate, se poate scapă cât mai repe-
de de mirosul toxic de vopsea și alte substanţe.
La clădirile industriale, înainte de a ajunge
în restul clădirii, zonele unde produsele chimice
sunt amestecate sau utilizate se asigură ca fiind
ventilate corespunzător și să aibă instalate grile
sau covorașe la intrare pentru a colecta resturile
depuse pe haine și încălțăminte.
Asigurarea confortului termic individual al
ocupanților clădirii, în ceea ce privește tempera-
tura și umiditatea și asigurarea unei lumini adec-
vate pe timpul zilei în spațiile de lucru poate duce
la o calitate a vieții mai bune. Astfel se pot utiliza
geamuri pe ambele laturi ale clădirii, cât și su-
pralumini, sporind spațiile vitrate cu aproximativ
90% din suprafața fațadelor, astfel încât oamenii
să se poată conecta cu mediul înconjurător.
1.1.6 Utilizarea eficientă a spațiului
De-a lungul timpului s-a realizat că o casă
consumă mai puțină energie cu cât este mai mică
și mai dinamică. Acest concept este superficial în
cazul în care clădirea este utilizată în mod egal cu
utilizarea excesivă de energie. Clădirile cu densi-
tate mică, precum și cele cu densitate mare, uti-
lizează, în general, o cantitate enormă de energie
pentru a încălzi și răci mediul interior. Diferența
în consumul de energie este realizată doar prin
design și prin considerente ecologice. Richard
Rogers (1997) (Fig. 3) a observat că structurile
mari consumă și mai multe materiale de construc-
ție ce pot avea consecințe majore asupra mediului
în comparație cu clădirile cu densitate mai mică.
Pentru a elimina o astfel de risipă, acum
sunt preferate structurile mici care permit con-
servarea energiei și care evita epuizarea inutilă
a resurselor naturale în proiectarea superficială a
clădirilor mari. Din zilele memorabile ale marilor
arhitecți, cum ar fi Ludwig Mies Van der Rohe,
care au condus stilul „internațional” al arhitec-
turii în anii 1920, la folosirea spațiilor deschise
pentru captarea și conservarea energiei prin uti-
lizarea efectelor ecologice, structurile mici au
devenit proeminente în design. Ludwig Mies
Van der Rohe este renumit pentru conotația „less
is more”10 așa cum a devenit evidentă în epoca
sa precum: „Design did not necessarily require
large buildings to attain functionality and quality
appropriateness.”11

8. „O entitate complexă ce implică biosfera, atmosfera,

oceanele şi solurile pământului; totalitatea ce constituie
într-un sistem de feedback sau cibernetic care caută un
mediu fizic sau chimic optim pentru această planetă.”, Ja-
mes Ephraim Lovelock, savant independent, ecologist şi
futurolog din Devon, Anglia. Conceptul de “whole Earth”
a devenit baza ipotezei “Lovelock’s Gaia”, denumită după
zeița greacă a Pământului, ipoteza defineşte întreaga plane-
tă asemenea unui singur organism, menținându-se continuu
pentru supravieţuire. - https://www.britannica.com/art/gre-
en-architecture
9. Hector Chapa Sikazwe, „The Dawn of Green Architec-
ture”, 2010
10. „Mai puțin este mai mult.” - Hector Chapa Sikazwe,
„The Dawn of Green Architecture”, 2010
11. „Proiectarea nu a avut neapărat nevoie de clădiri mari
pentru a atinge funcționalitatea și calitatea adecvată.” -
Hector Chapa Sikazwe, „The Dawn of Green Architectu-
re”, 2010

Fig. 3: The Skyscraper Center, Sydney

15

1.2. Anvelopanta clădirii
Există o serie de probleme specifice pe
care arhitecții trebuie să le abordeze cu acuratețe
atunci când se dorește producerea unei structuri
ecologice ce nu perturbă mediului. Aspectul di-
rect al conceptului de „Green Architecture” este
de a conserva energia în interiorul clădirii.
Acest concept complex se obține prin pre-
luarea a ceea ce este cunoscut drept “anvelopanta
Fig. 4: Proiect ce a obţinut certificatul LEED Platinum\ Farr Associates
16
clădirii”. Această reprezintă interfața dintre inte-
riorul clădirii și mediul exterior, incluzând pere-
ții, acoperișul și fundația clădirii. Acționând ase-
menea unei bariere termice, anvelopanta clădirii
joacă un rol important în reglarea temperaturii
interioare, determinând cantitatea de energie ne-
cesară pentru a menține confortul termic (Fig. 4).
Prin minimizarea transferului de căldu-
ră prin anvelopanta clădirii, pe timpul iernii, se
reduce cantitatea de energie necesară pentru în-
călzire, iar pe timpul verii, cantitatea de energie
necesară pentru răcire.
Conceptul de „weatherization” reprezintă
îmbunătățirile aduse anvelopantei pentru a pro-
teja interiorul clădirii de fenomene ale naturii
precum: soare, ploaie, ninsoare, vânt, etc, și de
asemenea, de a reduce consumul de energie și de
a optimiza eficiența energetică.
1.2.1. Izolarea şi etanșarea clădirii
Un prim pas convenabil în îmbunătățirea
eficienței energetice și eficacitatea ecologică a
unei clădiri este de a crește cantitatea de izolație.
Schimbul de căldură de la un spațiu mai cald la
un spațiu mai rece se face natural Izolarea asigu-
ră rezistență la fluxul de căldură, reducând astfel
cantitatea de energie necesară pentru a menține o unei clădiri. Controlul climatizării și confortul în
clădire încălzită pe timpul iernii și răcoroasă pe clădirile moderne reprezintă o problemă majoră
timpul verii. de proiectare. HVAC ajută la climatizarea și la
Există o gamă largă de tipuri de izolație menținerea confortului ocupanților prin reglarea
precum: izolație tip pătură, bloc sau forme din temperaturii și a fluxului de aer.
beton, spumă rigidă și fibre naturale izolatoare. Sistemele HVAC sunt, de asemenea, impor-
Revizuirea periodică a coeficienților științifici tante pentru sănătatea ocupanților, deoarece un
care determină eficiența izolației este o prero- sistem bine reglementat și întreținut va menține o
gativă strict a inginerilor ce se ocupă de izolație casă sau o clădire fără mucegai și alte organisme
lucrând îndeaproape cu arhitecții. Toate aceste dăunătoare. În unele medii, cum ar fi muzeele,
principii de proiectare pot fi luate în considerare sistemele HVAC sunt vitale pentru păstrarea ar-
și devin eficiente doar atunci când clădirea este tefactelor istorice.
bine izolată. În plus față de aspectele de proiectare, am-
plasarea ferestrelor și luminatoarelor afectează
1.2.2. Proiectarea pereților cantitatea de lumină naturală disponibilă. Mate-
Asemenea acoperișului, cantitatea de ener- rialele și instalațiile pot afecta cantitatea de ener-
gie pierdută sau reținută în pereți este influențată gie transmisă prin fereastră, ușă sau luminator,
de formă și de materialul folosit. Reducerea pier- precum și cantitatea de energie pierdută în jurul
derilor de energie poate fi optimizată în funcție ramei ferestrei.
de amplasarea geamurilor și ușilor și de mărimea În prezent, există mii de materiale, finisaje
acestora. Deoarece procesul este unul destul de și modele noi, ce sunt utilizate pentru a contribui
meticulos, obositor și complicat, se petrece mult la îmbunătățirea eficienței energetice a ferestre-
timp în calcularea și alegerea materialului adec- lor, ușilor și clădirilor cu performanțe ridicate. De
vat, proprietățile energetice ale peretelui fiind exemplu, ferestrele de calitate superioară pot fi
afectate de proiectare. de șase ori mai eficiente din punct de vedere ener-
Construcțiile termice absorb energia mai getic decât ferestrele de calitate inferioară.
încet dar o mențin mai mult, reducând în mod efi-
cient fluctuațiile temperaturii interioare și cerin- 1.2.4. Orientarea şi forma clădirii
țele generale de încălzire și răcire. În materialele Arhitecții trebuie să acorde o deosebită
cu masă termică sunt incluse materiale tradițio- atenție asupra orientării clădirii, aceasta fiind un
nale, cum ar fi piatra și chirpiciul, și produse noi,
aspect vital în obținerea luminii naturale a soare-
inclusiv materiale în etapă de schimbare (PCM lui, atât pentru iluminare, cât și pentru reglarea
- phase change material). Acestea sunt solide la temperaturii în clădire.
temperatura camerei și se lichefiază la absorbirea Prin proiectarea unor forme specifice de
căldurii; absorbția și eliberarea de energie prin acoperiș și materialele utilizate, se poate reduce
PCM ajută la climatizarea construcției pe parcur- cantitatea de aer condiționat necesar în zonele
sul zilei. cu climat cald prin creșterea cantității de căldură
reflectată de acoperiș. Izolarea adecvată este, de
1.2.3. Geamuri, uși şi luminatoare asemenea, importantă la mansarde și spații adia-
Ferestrele, ușile exterioare și luminatoarele cente ale acoperișului.
influențează atât iluminatul natural, cât și HVAC- Orientarea unei clădirii spre sud, în special
Heating, Ventilation and Air Conditioning (În- a spațiilor vitrate influențează cantitatea de ener-
călzirea, Ventilarea și Aerul Condiționat) ale gie captată și în funcție de înălțimea soarelui.

17
18
Anvelopanta verde 2
19

2.1. Relația cu mediul
„The quality of urban environments and
urban life experienced by people is under stress
from a wide range of issues, but principally from
the effects of higher urban populations and the
effects of climate change.”12
-Tom Armour-
Oamenii se confruntă cu încălzirea urba-
nă, calitatea slabă a aerului, inundații, fenome-
nele atmosferice extreme, un mediu înconjurător
zgomotos, biodiversitate slab dezvoltată și multe
altele. Acestea au efecte semnificative asupra să-
nătății oamenilor, bunăstării și nivelului de stres
și cel mai important asupra calității vieții.
Primul parc public a fost creat pentru a îm-
bunătăți calitatea vieții și pentru a dărui alinare
cetățenilor urbani. De-a lungul timpului, analiza
efectuată de către organizația ARUP13 la nivel
global, a demonstrat pe larg legătura pozitivă din-
tre mediul natural și capacitatea oamenilor de a
se relaxa și de a interacționa. Drept urmare, exis-
tă argumente solide precum atenuarea poluării
aerului, scăderea nivelului de zgomot și diminua-
rea efectului de încălzire urbană ce demonstrează
beneficiile terapeutice oferite de spațiile verzi din
proiecte atât asupra sănătății fizice cât și asupra
sănătății mintale.
Mai mult de atât mediul natural joacă un
rol fundamental în promovarea calității vieții și
este esențial în crearea de locuri interne și exter-
ne mai bune, locuri unde oamenii își doresc să
20
locuiască, să muncească și cel mai important să
conviețuiască.
Este necesară oferirea mai multor spații
pentru locuit, muncă și pentru vizitatori, de ase-
menea, pentru socializare, interacțiune, exerciții
fizice și pentru reducerea nivelului de stres, cu
scopul de a opera cu succes în asigurarea flexi-
bilității asupra schimbărilor climatice. Aceste
mișcări pot fi folositoare la îmbunătățirea econo-
miei prin reducerea costurilor serviciilor medica-
le, adăugarea la recursul orașului pentru a atrage
oameni de afaceri, lucrători și turiști, precum și
stimularea activității economice.
Pentru ca spațiile din mediile urbane dens
dezvoltate să fie sănătoase și funcționale, este
important ca infrastructura verde să concureze cu
„the concrete jungle” (Fig. 5) . În timp ce parcu-
rile, piețele, spațiile deschise și străzile sprijină
infrastructură verde, trebuie să maximizăm pe
cât posibil și să creăm spații și suprafețe noi în
oraș pentru a susține mai mult de atât calitatea
vieții. Aici clădirile, ca o componentă a orașelor,
pot aduce o contribuție vitală prin adoptarea fun-
damentală a abordărilor bazate pe natură. Acest
lucru se poate realiza prin metode de a furniza
noi dezvoltări și de a aduce ulterior îmbunătățiri
și renovări asupra clădirilor existente din orașe.
Această tipologie de anvelopantă verde vi-
zează îmbunătățirea mediului înconjurător prin
înlocuirea unei cantități semnificative de teren,
pe care a fost utilizată în construirea orașelor în
timpul aglomerării urbane. Astfel am putea câşti-
ga 30% din zonele etanșate ale orașului prin ofe-
rirea de 20-25% de clădiri cu anvelopante verzi,
dobândind beneficii semnificative ce ajută la îm-
bunătățirea microclimatului în orașe.14
De asemenea, luând în considerare că
plantele care ar contribui la atenuarea zgomotului
traficului urban cresc în substrat, am putea crea
un mediu mai răcoros, cu aer mai curat și cu un
nivel de zgomot mult redus.
Fig. 5: Central Park, New York
21

Fig. 6
Deoarece condițiile îmbunătățite permit
extinderea perioadei de ventilație naturală, se re-
duce astfel cantitatea de energie necesară pentru
răcire, respectiv încălzirea, pe tot parcursul anu-
lui. Astfel se dă șansa ocupanților clădirilor de
a avea mai multă libertate în a controla propriul
mediu prin intermedii sănătoase și naturale.
22
În plus, anvelopantele verzi pot fi aplicate
atât la clădirile noi cât și la cele existente. Astfel
îmbunătăţirea microclimatului orașelor poate fi
cu mult consolidată, deoarece alcătuirea generală
a orașelor constă in clădiri existente, inclusiv clă-
diri de patrimoniu.
Includerea acestora la contribuirea îmbu-
nătățirii și performanței sustenabile este un aspect
important in design-ul orașelor, oferind în același
timp și beneficii adiționale precum: evitarea ris-
cului de inundație prin o mai buna gestionare a
apelor pluviale și de drenaj, îmbunătățirea biodi-
versității și absorbție semnificativă a dioxidului
de carbon.
Poluarea aerului (Fig. 6 - 7)
De asemenea, folosirea anvelopantelor
verzi poate duce la reducerea concentrației ma-
teriei sub formă de particule din aer cu 10-20%.
Gradul de reducere depinde foarte mult de confi-
gurația clădirii și a străzii, mai exact de raportul
dintre înălțimea clădirilor și lățimea străzii.
Acustica
Fațadele verzi pot reduce nivelul sunetului
provenit de la sursele de zgomot emergente și de
la traficul rutier cu 10 dB. Ele nu au capacitatea
de a reduce semnificativ nivelul de zgomot dacă
se află în apropierea sursei, dar prezintă îmbună-
tățiri majore cu cât sunt mai departe de sursă. În
general, acestea au o valoare mai mare pe timpul
nopții deoarece nivelul de zgomot ambiental este
mai scăzut și sonorul dominant reprezentat de
sursele de sunete emergente.
„Urban Heat Island”
S-a constatat că există o serie de parametri
asociați orașelor precum rețeaua, radiațiile sola-
re, raportul de înălțime și lățime dintre clădiri și
arterele de circulație, astfel masa termică și pro-
centul de spații verzi ce influențează efectul inde-
pendent al anvelopantelor verzi (Fig. 8).
Fațadele verzi sunt cele mai eficiente în re-
ducerea efectului. În orașele dens construite pre-
cum Hong Kong sau Melbourne, în care raportul
dintre înălţime și lățime este mai mare ca 2, redu-
cerea efectului este de până la 10%.
Orașele verzi precum Berlin, au avut par-
te de beneficii limitate în comparație cu orașele
dens construite și cu masă mai mare de beton.
Orașele cu străzi largi și fără clădiri foarte înalte
precum Los Angeles beneficiază de spații verzi
distribuite în principal la nivelul străzii, datorită
raportului lățime-înălțime favorabil anvelopante-
le verzi au impact maxim și un climat mai cald
redus cu 8%, în comparație cu zgârie norii din
Asia sau orașele foarte dens construite din Euro-
pa unde reducerea este de 2-3%.

12. „Calitatea mediului și a vieții urbane cu care oamenii

se confruntă se află sub stres de la o gamă largă de proble-
me, dar în principal datorită efectelor creșterii populației
urbane și al schimbărilor climatice.” - ARUP, „Cities Ali-
ve - Green Building Envelope”, 2016
13. ARUP - reprezintă o firmă internațională compusă din
proiectanți, ingineri, urbaniști şi consultanţi în afaceri cu
Fig. 7
studii în arhitectura sustenabilă.
Fig. 8
14. ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”, 2016

23
 biodiversitate urbană. Există potențial excepțio-
nal în producția de energie și agricultură urbană,
2.2. Efecte şi beneficii ce contribuie la reducerea deșeurilor provenite
din transporturi.
Pentru a fi realizate, aceste beneficii nece-
„In every denser cities the space for green sită o rețea de „infrastructură verde” distribuită
infrastructure is getting reduced more and more. și gestionată atât la nivel de oraș, cât și a veci-
So we need to look to our buildings to do some of nătăților. Acest lucru poate ajută la reducerea so-
the work!”15 licitării de sisteme tradiționale de infrastructură.
-Alistair Law- Intervențiile potențiale asupra anvelopantei verzi
sunt numeroase, adesea aducând cu ele în fiecare
caz beneficii multiple, ca de exemplu:

Infrastructura ecologică existente, cum ar
fi parcurile, copacii distribuții de-a lungul stră-
zii, grădinile și spațiile verzi de agrement, ofe-
ră servicii ecosistemice importante orașelor. Din
cauza creșterii urbanizării, efectul schimbărilor
climatice bruște și desfășurării necontrolate ale
acestora, infrastructura verde existentă nu este
suficientă. Clădirile oferă un potențial enorm, ce
poate face ca orașele să fie mai atractive, dar în
același timp și mai rezistente.
Țările precum Singapore (Fig. 11) au de-
monstrat că atunci când spațiul este limitat și po-
pulația crește rapid, infrastructura atât pe orizon-
tală cât și pe verticală este esențială în a atrage și
a reține oamenii. Strategia sustenabilă de dezvol-
tare pentru orașul Singapore, care în prezent de-
ține 0.8ha spații verzi la fiecare un 1,000 de locu-
itori, își propune să crească cu 20ha de verdeață
ce se poate dezvolta pe zgârie-nori până în 2030.
Pe lângă avantajele precum bunăstarea, ca-
litatea amplasamentului și esteticii, infrastructura
verde oferă îmbunătățiri cum ar fi: calitatea aeru-
lui, reducerea nivelul de zgomot urban, atenuarea
și gestionarea apelor pluviale și, mai ales, oferă
Bunăstarea (Fig. 9)
Ideea conform căreia natură are o impor-
tanța majoră în creșterea bunăstării omului provi-
ne tocmai din Templele lui Asclepius, zeul grec al
vindecării, construcții ce erau amplasate departe
de orașe pe dealurile cu vedere spre mare. Natura
este considerată a fi o sursă de inspirație, regene-
rare psihică și de reducere a stresului.
Principalele teorii sunt „Attention Res-
toration Theory” (teoria restaurării atenției) și
„Restorative Environments” (medii restaurate),
Kaplan and Kaplan (1989)16. Ei au făcut un stu-
diu observând 168 de angajați publici cu privire
la impactul naturii asupra stresului provocat de
lucruri și satisfacții. Drept urmare, au remarcat
că nu toate prototipurile de cadru natural conţin
întreaga gama de elemente de restaurare, identi-
ficând patru calități esențiale ale acestor principii
de restaurare a naturii. Reducerea elementelor
de stres din mediu descrise de Hartig17 în 1991
prin impactul asupra perioadei de recuperare a
unor pacienți de la un Spital din Pennsylvania,
ce aveau priveliște spre mediul natural prin fe-
restrele largi. În comparație cu grupul care locuia
în camere fără geamuri, pacienții cu vedere spre
mediul natural au avut o perioada de spitalizare
postoperatorie mai scurtă, au primit mai puține
evaluări negative de la asistentele medicale, le-a
fost administrate doze moderate cu analgezice și
doze limitate cu analgezice puternice și au avut

24

Fig. 9
Fig. 10
complicații minore post-chirurgicale. Acest lucru
a confirmat în mod clar beneficiile mediului na-
tural.
Calitatea esteticii
În afară de aspectele funcționale, in-
frastructura verde poate aduce calități estetice
semnificative. Datorită capacității de regenerare a
naturii, oferă o estetică cu potențial nesfârșit. An-
velopantele verzi ale clădirilor au fost acoperite
timp de secole de plante precum iederă, wiste-
ria și clematis, îmbogățind arhitectura originală.
Aceste plante nu oferă doar culoare ci și diversi-
tate, schimbându-se în fiecare an. Acoperișurile
verzi oferă un mediu atractiv pentru locatari, ce
poate ajută la încurajarea creativității și inovației.
Pe lângă cele explicate la bunăstarea loca-
tarilor, conotațiile psihologice ale infrastructurii
verzi sunt multiple, precum interacțiunile psiho-
logice și fizice. Un studiu a arătat că persoanele
care locuiesc in spatii cu priveliște spre natură pot
accepta cu mai multă ușurință strălucirea ecrane-
lor computerelor față de ceilalți.
Amplasamentul
Diferența de preț dintre diferitele zone poa-
te fi majoră. Acest lucru este determinat de do-
rința creată de facilitățile locale precum cafenele,
baruri, restaurante; utilizări mixte, comerciale,
educaționale, rezidențiale; și spații de agrement
cum ar fi parcurile.
Cele mai scumpe zone în orașele ca New
York și Londra sunt distribuite în jurul unor par-
curi excepționale precum Central Park, respec-
tiv Hyde Park. Unele dintre cele mai de succes
dezvoltări au fost create prin integrarea spațiilor
verzi în interior mai degrabă drept “destinații”
decât o colecție de clădiri. Cheonggyecheon (Fig.
10), proiectul de renovare urbană din Seul, care a
transformat o autostrada într-un parc public, este
un bun exemplu pentru modul în care pot fi reno-
vate clădirile noi în jurul spațiilor verzi, mai ales
pentru beneficiile sociale și economice pe care
le pot dobândi. Aceste beneficii sunt replicate pe
scară largă, mai ales în orașele grădina.
Pe măsură ce urbanizarea crește, numărul
25
de oamenii care se mută în orașe va începe să în mod regulat limitele WHO pentru pulberile de
pună în mișcare infrastructura verde existentă. praf din aerul respirat. Cele precum Paris, au in-
Deoarece spațiul natural devine tot mai rar, lo- terzis accesul autoturismelor în zilele cu un grad
curile solicitate trebuie să fie create prin adăuga-
mare de plouare, cu recomandarea că locuitori
rea de suprafețe verzi atât pe orizontală, cât și pe
slăbiți și infirmi să nu iasă din casă. Împreună
verticală. Acesta este esențial pentru a crea locuri
cu alte strategii, cum ar fi curățarea străzilor prin
atractive unde oamenii din orașe pot evada pe pe- umezire și consolidarea mijloacelor sustenabile
rioade scurte. de transport, serviciile ecosistemice ale instala-
țiilor din punct de vedere al filtrării poluării sunt
Calitatea aerului. luate tot mai mult în considerare în timpul politi-
Astăzi, orașele suferă datorită nivelului cii și planificării urbane.
de poluare a aerului care s-a dovedit să afecteze Vegetația urbană are potențialul ridicat de
semnificativ sănătatea oamenilor. Orașele metro- a filtra particulele fine și ultrafine de praf care se
politane, cum ar fi Londra și New York, depășesc depun pe suprafețele frunzelor. Cu ajutorul preci-
Fig. 11 pitațiilor sau umezirii controlate, aceste depuneri
Fig. 12 pot fi spălate direct în canale, evitând resuspen-
darea. Studiile au arătat că infrastructura verde,
cum ar fi copacii și alte vegetații, pot reduce par-
ticulele volatile fine și ultrafine cu până 60%.17
Prin utilizarea arborilor și vegetației de-a
lungul străzii, grădinile verticale, grădinile de pe
acoperiș sau fațadele verzi, rezultă a fi eficiente
pe termen lung spre reducerea concentrației de
particule de praf din aerul respirat (Fig. 12).

„Urban Heat Island”

Suprafețele din beton și utilizarea materi-
alelor pe clădiri cu capacitate redusă de reflexie
contribuie la amplificarea acestui efect. Acest lu-
cru este cauzat atât de pierderea spațiilor naturale
impenetrabile care ajută la răcirea mediului, cât
și datorită impactului prin utilizarea asfaltului
sau betonului în mod obișnuit în construcțiile din
mediul urban. Țări precum Grecia au zugrăvit

26
clădirile în alb de secole pentru a evita supraîn- tru supravieţuire. Infrastructura verde acționează
călzirea. asemenea unei bariere naturale, ajutând la preve-
Copacii pot oferi o reducere semnificati- nirea inundațiilor prin creșterea timpului dintre
vă a efectului de încălzire urbană prin absorbția evenimentele meteorologice și descărcări.
căldurii deasupra nivelului stradal, împiedicând Pentru a face față cerințelor sporite privind
încălzirea trotuarelor și oferind locuitorilor bene- sistemele de canalizare, orașele dense trebuie să
ficii suplimentare, cum ar fi reducerea bolilor de își îmbunătățească utilitățile, ajungând la costuri
piele. semnificative. O metodă alternativă sau de atenu-
are ar fi crearea de sisteme atât permanente cât și
Acustică temporare de colectare a apelor pluviale.
Perimetrul stradal este format în general În orașele precum Hong Kong, rezervoare-
din materiale dure și dense, precum betonul, că- le de colectare acoperite a apelor pluviale au fost
rămidă, asfaltul și sticlă, care reflectă sunetul și construite sub terenuri sportive pentru a atenua
mărește nivelul general al zgomotului stradal. Fa- efectele inundațiilor.
țadele verzi nu pot atenua efectiv sunetul direct, Orașele ar trebui să adopte strategii de ame-
ele pot absorbi sunetul reflectat de fațadele clădi- najare a teritoriului care să favorizeze infiltrarea
rilor, reducând nivelul general al zgomotului. apei pluviale în sol și să contribuie la menținerea
Fațadele verzi au, de asemenea, potențialul rezervoarelor vechi. Acoperișurile verzi ar evita
de a reduce atât zgomotul ambiental, mai exact într-o anumită măsură necesitatea unei infras-
sunetul de fundal al orașului, alcătuit din mai tructuri tehnice foarte costisitoare, ajutând la reți-
multe surse de zgomot, dar chiar și cel provenit nerea apelor pluviale și oferind în același timp o
de la sursele emergente, anume motociclete, si- vedere mai plăcută asupra acoperișurilor.
rene și echipamente pentru construcții care depă-
șesc nivelul sunetului ambiental. Biodiversitatea
Fațadele verzi au capacitatea de a crea o Creșterea rapidă a populației conduce la
impresie psihologică a liniștii care măresc efecte- mărirea presiunii exercitate asupra pământului
le fizice oferite de reducerea poluării sonore. pentru a asigura serviciile ecosistemice ce susțin
bunăstarea umană și mențin funcția ecologică. Pe
Apele pluviale măsură ce orașele noastre cresc, ele solicită mai
Orașele din întreaga lume se luptă pentru multe resurse și au un impact mai mare asupra bi-
a preveni inundațiile din timpul ploilor abunden- odiversității mediului în care construim. Proiec-
te. Scenariile climatice viitoare prezic mai mul- tarea clădirilor ca parte a sistemului urban eco-
te evenimente extreme și o creștere a nivelului logic larg sporesc biodiversitatea având un efect
marii, lăsând orașele din delta să se lupte pen- cumulativ și jucând un rol important în menține-

27
rea diversității biologice globale. sisteme care nu sunt doar compacte, ci și mai ief-
Fiind medii cu biodiversitate mai mare, tine și atractive.
acoperișurile și zidurilor verzi influențează po-
zitiv sănătatea psihică și bunăstarea umană în Agricultura urbană
comparaţie cu mediile cu o biodiversitate redu- Datorită potențialului ridicat al orașului
să. Consolidarea biodiversității în ecosistemele da a-și produce singur alimente, în cele precum
urbane poate avea un impact pozitiv asupra ca- Havana, a dus la necesitatea de a înființa „huer-
lității vieții, chiar și prin efectul sau educațional
tos” (livezi) sau lotizări, ca urmare a prăbușirii
asupra conservării biodiversității în ecosistemele URSS-ului. Cu o urbanizare în creștere, acest lu-
naturale. cru se transformă într-o altfel de necesitate, nece-
Elementele de construcție, că exemplu aco- sitatea oamenilor de a fi conectaţi cu pământul, în
perișurile vegetale și pereții verzi, devin elementeciuda faptului că locuiesc în orașe.
comune de proiectare, dar, deseori, nu sunt con- Alte mișcări, cum ar fi „guerilla garde-
cepute pentru a spori biodiversitatea și nu acțio- ners” (grădinarii de guerilă), au cultivat tere-
nează împreună cu zona înconjurătoare ca parte nuri goale și apoi au recoltat fructele și legumele
a unui ecosistem funcțional. Designul semantic crescute. Acestea fac loc mai multor cultivatori
al biodiversității anvelopantei clădirii, ar putea comerciali care dețin acoperișuri vegetale în ora-
varia de la o colonizare spontană care să permi- șe, cum ar fi Gotham Greens din New York sau
tă reconstituirea ecosistemelor verzi de-a lungul Grow Up în Londra. Nu este doar un mod de a
unui gradient intens care să fie cel mai potrivit face bani din spațiile neutilizate, ci și de a pune
pentru clima reprezentativă, sit, client și tipul deoamenii în contact direct cu produsele pe care le
arhitectură. consumă, închizând circuitele alimentare.
În afară de beneficiile economice sau pro-
Eficiența energetică ducerea alimentelor, există avantaje ce influen-
Orașele au potențial ridicat în captarea țează bunăstarea locuitorilor. Pe lângă efortul de-
energiei primite, fie că este vorba despre căldură, pus și beneficiile psihice aduse sănătății mintale,
vânt sau lumina soarelui. Pentru țările semnifica- pornind de la deținerea propriei culturi obiceiurile
tiv dezvoltate, un amestec de surse regenerabile alimentare sunt îmbunătățite. Consumul de fructe
de energie este obligatoriu astfel devenind un as- și legume crește cu 40% pentru cei implicați în
pect consacrat prin lege în cadrul angajamentelor grădinăritul comunitar.
privind reducerea schimbărilor climatice.
Eficiența panourilor fotovoltaice a cres-
cut semnificativ în ultimii ani. Datorită reducerii
costurilor, acestea au devenit o opțiune atractivă 15. „În fiecare oraș dens construit, spațiul destinat infras-
pentru dezvoltatori. Cu o nouă tehnologie în curs tructurii verzi se reduce din ce în ce mai mult. Drept ur-
mare, trebuie să privim la clădirile noastre pentru a face o
de dezvoltare, cum ar fi panourile Perovskites, di-
parte din muncă!” - ARUP, „Cities Alive - Green Building
recția eficienței energetice are un potențial sem- Envelope”, 2016
nificativ. Pentru a menține temperatura ambienta- 16. Au scris despre aspectele restaurative prin contactul di-
lă mai rece, în combinație cu acoperișurile verzi, rect cu mediul natural - ARUP, „Cities Alive - Green Buil-
eficienta acestor panouri poate fi îmbunătățită. ding Envelope”, 2016
Panourile solare termice au fost utilizate 17. ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”, 2016
de mai mulți ani pentru producerea apei calde.
Turbinele eoliene se dezvoltă rapid pentru a oferi Fig. 13: Londra, Anglia

28
29

2.3. Rolul funcţional al
florei
„Greening cities markedly increases the
quality of life. The city is not only embellished;
the urban climate is also appreciably improved.
Greened spaces provide places of oxygen pro-
duction and carbon dioxide absorption.”18
-Christian Ulrichs, Vanessa Hörmann-
Alături de copaci, plantele erbacee sunt ca-
pabile să răcească mediul ambiant în orașele su-
praîncălzite prin umbrire și fotosinteză. Totodată
ajută la purificarea aerului prin filtrarea de parti-
cule de praf și de poluanți precum oxizi de azot.
Persistența astmului la copii este redusă
dacă locuiesc în apropierea zonelor verzi. Con-
tactul pasiv cu spațiile verzi duce la o reducere
a tensiunii arteriale și a nivelului de stres și la o
îmbunătățire a stării locuitorilor orașelor.
La adaptarea în mediul natural controlat
plantele trebuie să facă față mai multor provocări
cum ar fi compactarea solului și seceta. Acestea
pot oferi multe beneficii dacă sunt alese cores-
punzător, depinzând în principal de sol, condițiile
climatice și de spațiul disponibil.
Pentru a depăși dificultățile legate de con-
dițiile climatice, în general, se recomandă ale-
gerea plantelor indigene. Acestea sunt adaptate
mediului din care provin și astfel pot fi ușor de
păstrat în stare bună, ceea ce este absolut necesar
dacă vrem ca plantele să ajute la îmbunătățirea
calității aerului.
Îmbunătățirea calității aerului depinde
30
foarte mult de speciile de plante, de conductanța
stomatală (frecvența schimbului de gaze), condi-
țiile de mediu și de concentrația poluanților în at-
mosfera. În general, copacii sunt cei mai eficienți
deoarece au suprafaţă uriașă de captare datorită
dimensiuni coroanei.
Arborii cu frunza lată asigură o suprafa-
ță mai vastă pentru îndepărtarea poluanților, de
până la 12 ori mai mare decât suprafață pe care
o acoperă. Copacii de foioase sunt mai eficienți
în filtrarea poluanților gazoși deoarece au o con-
ductanță stomatală mai mare și sunt mai puțin
sensibili la poluanții atmosferici decât copacii
de conifere. Datorită suprafeței de captare mari
şi structurii complexe captează cantități mai mari
de particule. În plus, acele nu cad pe timpul iernii
ca la conifere, astfel încât acești copaci continuă
să îmbunătățească calitatea aerului pe tot parcur-
sul anului.
Plantele îmbunătățesc, la rândul lor cali-
tatea aerului, ceea ce este deosebit de avantajos
dacă este disponibil o suprafaţă de teren limita-
tă. De exemplu, fațadele sau acoperișurile verzi,
acoperite cu mușchi sau iarbă, au efect de răcire
și în același timp purifică aerul. În cele din urmă,
un amestec de diferite plante locale este cea mai
bună alegere pentru ecologizarea unui oraș în ve-
derea creșterii calității vieții locuitorilor.
Filtrarea poluanților atmosferici
Speciile de pin (Fig. 14) ar trebui să fie
utilizate mai des în zonele urbane datorită capa-
cității lor de a capta cantități mari de particule,
inclusiv pe timpul iernii, când concentrațiile de
poluare sunt cele mai ridicate.
Răcirea
Temperatura aerului poate fi moderată de
până la 70% în mediul urban și a împrejurimilor
acestora oferind zone parțial umbrite sub coroana
copacului și o temperatură a aerului suportabilă
în zonele vecine despădurite.
 Fitoremedierea
Speciile Willow (Fig. 15) au fost testate în
scopuri fitoremediare. În solurile poluate cu ca-
dmiu și zinc s-a observat o absorbție ridicată a
particulelor de către diferitele specii de salix, re-
zultând că acestea merită luate în considerare în
scopuri fitoextractoare.

Absorbția apei
Bryofitele (Fig. 16) pot fi prezentate pe
acoperișurile verzi contemporane care izolează,
răcesc, reduc impactul scurgerilor apei meteorice
şi filtrează poluanții atmosferici. Potențialul de
filtrare este relativ ridicat, deoarece mușchii nu
au cuticule ceroase și astfel absorb mai ușor po-
luanții solubili in apă.
Albinele sunt esențiale pentru un ecosistem
sănătos, deoarece 40% din producția alimenta-
ră a planetei necesită albine pentru polenizare,
acestea dețin un rol important în lanțul alimentar.
Gestionarea corespunzătoare a coloniilor de albi-
ne distribuite in orașe, ajută la susținerea întregii
infrastructuri verzi din perimetrul lor, precum și
la oferirea unor produse mai sănătoase. O rețea
de stupi pot fi amplasați pe acoperișuri și spații
pentru polenizare ce pot oferi zone de odihnă și
hrană pentru albine.
Clădirile produc habitate excelente pentru
susținerea vieții sălbatice cu o mulțime de colțuri
și crăpături pentru a adăposti cuiburi pentru pă-
sări și liliecii.

18. „Orașele ecologice măresc semnificativ calitatea vie-

ții. Orașul nu este doar înfrumusețat; climatul urban este,
de asemenea, îmbunătățit considerabil. Spațiile înverzite
oferă locuri pentru producerea de oxigen și absorbția de
dioxid de carbon.” - ARUP, „Cities Alive - Green Building
Envelope”, 2016

Fig. 14
Fig. 15
Fig. 16

31
32
Abordări contemporane în arhitectură.
Formă și expresie.
3
33

3.1. Acoperișuri verzi.
Terase grădină
„When considering plants for green roofs,
one must satisfy many environmental and design
constraints. Plants must be matched to the roof
location for both macro and micro-climatic con-
ditions. A professional horticulturalist, landscape
architect or local nursery should be consulted for
this information and to help select plants that
meet the client’s needs.”19
-Snodgrass, 2004-
Acoperișurile verzi au devenit în Germania
o industrie de milioane de dolari, iar mai târziu
câștigă popularitate în America de Nord, Canada,
Singapore și Australia. Conceptul de terasă gră-
dină a fost iniţial promovat, în special, în țările
vest-europene, unde, cartiere întregi au beneficiat
de „acoperișuri verzi”, mai exact terase organiza-
te asemenea unor grădini.20
Noi locuri de parc şi de recreere pentru oa-
meni sunt greu de oferit în orașele suprapopula-
te. Distribuirea unei rețele de grădini urbane care
utilizează spațiul de pe acoperiş şi infrastructura
34
existentă poate oferi spații de agrement locale
pentru locuitorii orașului, precum şi spatii care să
asigure habitate biologice.
Un acoperiș verde reprezintă un spațiu ver-
de aflat în partea superioară a unei structuri. Fie-
care acoperiș este unic și deseori conceput pentru
a atinge obiective multiple și rezultate de perfor-
manță (Fig. 17).
Aceste acoperișuri dețin avantaje precum
reducerea necesității amplasării unui număr mare
de guri de scurgere pentru apa de ploaie, reduce-
rea consumului de energie pentru răcire și, mai
ales, reducerea efectului de „Urban Heat Island”.
În timpul furtunilor, apa se scurge rapid
de pe străzi și acoperișuri încărcând canalele de
scurgere, stațiile de tratare și iazurile din apro-
piere. În comparație cu materialele tradiționale
folosite la acoperire, acoperișurile verzi rețin, fil-
trează și eliberează încet apa de ploaie, reducând
fluxul și volumul total de scurgere.
In timpul planificării unor noi dezvoltări,
integrarea arborilor ca parte a unei clădiri poate
oferi îmbunătăţiri microclimatice semnificative,
inclusiv umbrire şi răcire pentru ocupanți şi vizi-
tatori. Barierele vegetale nu numai ca oferă fun-
daţii atrăgătoare pentru noile dezvoltări, dar ajută
şi la absorbția apei de ploaie. Inclusiv patele er-
bacee de pe acoperișuri pot contribui la reducerea
efectului de „Urban Heat Island” prin evapora-
rea apei de furtună reținută și datorită absorbției
scăzute de căldură.
 Curenții ascendenți de aer cald din supra-
fețele fierbinți pot circula cu particule fine și pot
degrada calitatea aerului. Aceste creșteri ale po-
luării aerului sporesc riscul de complicații ale să-
nătății și reduc calitatea vieții pentru milioane de
locuitori. Plantele de pe acoperiș ar putea contri-
bui direct la îmbunătățirea calității aerului respi-
rat prin captarea și absorbția oxizilor de azot și a
compușilor organici volatili (Fig. 19).
Izolarea suplimentară a clădirii asigurată şi
de materialele folosite la aplicarea acoperișurilor
verzi ar putea să reducă consumul de energie și
costurile pe timpul iernii.
Tehnologiile folosite la acoperișurile verzi
promovează un mediu de creștere activă pentru a
susține vegetația. La rândul său, această vegetație
asigură un habitat natural pentru viața sălbatică
suplimentară, de la polenizatori la cântece de pă-
sări.
Perioada de durabilitate a acoperișurilor
verzi este aproximată pentru cel puţin patruzeci
de ani comparativ cu perioada de viață de 10-15
ani a unui acoperiș convențional. Astfel se reduc
riere de drenaj sau sisteme de irigație care împie-
costurile de întreținere, înlocuire și utilizare a
dică pătrunderea prea adâncă a rădăcinilor.
materialelor.21
Tehnologia acoperișurilor verzi utilizează
Terasele grădină sunt suprafețe acoperite
un sistem multistrat (Fig. 18), pentru a proteja
în totalitate sau parţial cu pământ şi vegetaţie ce
învelitoarea împotriva deteriorări, ce include un
creşte natural, deasupra unei membrane speciale
strat filtrant, strat drenant și de reținere a apei și
prin care nu pătrunde apa. Sub stratul de sol se
bariera împotriva rădăcinilor.
mai pot instala şi sisteme de protecţie precum ba-
Stratul filtrant reprezintă un strat care îm-
piedică transportarea componentelor substratului
în adâncimea structurii de protecţie, contribuind
la protejarea hidroizolației împotriva eventuale-
lor degradări chimice rezultate din transportul
materialelor organice şi minerale din stratul ve-
getal şi substrat. Acestea poate fi geotextile, dar
în general acesta este un strat subţire, realizat din
materiale țesute sau neţesute. Membranele din
țesăturile geotextile trebuiesc suprapuse până se
ajunge la dimensiunea de 10 cm. Perimetrul se
Fig. 17: Espace Bienvenüe, Franţa / Jean-Philippe Pargade ridică până la limita substratului, asigurând filtra-
Fig. 18 rea și pe laterală, până la stratul vegetal.
Fig. 19

35
 Categoriile de produse din care se realizea- Straturile specifice de alcătuire a teraselor
ză stratul drenant sunt din: verzi amplasate deasupra hidroizolației ca pro-
• agregate precum pietrișul și spărtură fină tecţie sunt (Fig. 20):
din piatră, lavă și piatră ponce, argilă expandată • stratul vegetal,
și șistoasa, gresie și ardezie expandată, sparte sau • substraturile vegetale,
nu; • stratul filtrant,
• agregate obținute din reciclarea altor pro- • stratul drenant,
duse precum spărtură din solzi ceramici de țiglă, • barieră contra rădăcini.
oloane, sticlă spongioasă și zgura;
• membrane pentru drenare ca împâslituri
structurate, mase plastice cu ploturi, țesături din
fibre și spumante;
• plăci de drenare realizate din membrane
de cauciuc cu ploturi, plăci rigide din plastic sau
plăci rigide din spume de mase plastice.
Retenția de apă se face prin substratul ve-
getal dar se poate completa cu:
• stocare într-un strat (plăci sau rogojini)
speciale pentru retenția de apă, în legătură cu
substratul;
• stocare în stratul drenant, dacă acesta este
realizat din agregate cu pori deschiși, din agrega-
te granulare de dimensiuni diferite sau din plăci
prefabricate speciale pentru drenare şi stocare a
apei;
• stocare în stratul drenant prin prevederea
de plăci cu geometrie specială care asigură reten-
ția de apă pe întreaga suprafaţă; Fig. 20

• stocare în straturi speciale.

Barierele contra rădăcinilor se pot realiza
din:
• pelicule de PVC lichid de 0,8 mm;
• mase de șpaclu din poliuretan lichid și
pulverizat sau rășini cu inserții de fibre polieste-
rice;
• membrane speciale, de exemplu: mem-
brane plastice din PVC plasticizat, compatibil
sau nu cu bitum, poliolefine termoplastice, polie-
tilenă sau rășini poliesterice cu inserții de fibre
poliesterice;
• bitum plus materiale sintetice plus „rețea”
de armare de 2-3 mm;
• produse bituminase.
În funcție de tipul de acoperiș verde, stra-
tul vegetal este intensiv, semi-intensiv și exten-
siv. Acestea includ o selecție de specii și soiuri
de plante adecvate, care tolerează cel mai bine
condițiile de mediu adesea extreme ce se găsesc
într-un cadru natural creat pe acoperiș.
Vegetația de pe acoperișurile verzi de tip in-
tensiv este formată în principal din ierburi, plante
perene, bulbi, rizomi, arbuşti, tufe şi chiar plante
lemnoase. Gama de posibilităţi de expresie este
foarte mare, mergând până la respectarea acelo-
rași principii ca în cazul plantării pe sol. Grosi-
mea substraturilor creşte considerabil, condițiile
impuse asupra structurii acoperișului (şi implicit

36
asupra clădirii) sunt foarte importante. Aceste ti-
puri de alcătuiri necesită o îngrijire permanentă
prin udare şi fertilizare.
Vegetația de pe acoperișurile verzi de tip
semi-extensiv este formată în principal din ier-
buri, plante perene, bulbi, rizomi, arbuşti şi tufe.
Plantarea în sistem semi-extensiv nu presupune
măsuri speciale de întreținerea a plantelor. Unele
specii de plante pot să necesite fie udare fie ferti-
lizare periodică.
Grosimea substratului este minimum 10cm.
În cazul acesta plantele pot fi alese şi după alte
criterii, precum rezistenţă la umiditatea scăzută.
Vegetația de pe acoperișurile verzi de tip
extensiv este formată din ierburi suculente şi
muşchi. Plantele care se utilizează sunt în general
plante locale, adaptate la condiţii de climat ex-
trem (pe stânci, în munte, la altitudini ridicate).
Nu este indicat să se importe plante din alte
regiuni geografice, în ideea în care obiectivul uti-
lizării unor astfel de plante este acela de a asigura Fig. 21
procesul de dezvoltare al vegetației în mod na- Fig. 22. Dispozitive anti-alunecare. Pentru acoperișuri
tural. Singurele implicații externe fiind în cazul cu panta se prevăd dispozitive unidirecționale montate
protecției hidroizolației din faza de proiectare, în pe rețele de protecţie anti-eroziune.
principiu aceste tipuri de plante nu au nevoie de
întreținere.

19. „Atunci când se iau în considerare plantele pentru aco-

perișurile verzi, trebuiesc îndeplinite multe constrângeri de
mediu și de proiectare. Plantele trebuie să corespundă cu
amplasamentul acoperișului, atât pentru condițiile micro-
climatice cât și microclimatice. Un horticultor profesionist,
arhitect peisagist sau agricultor local ar trebui să fie con-
sultat pentru aceste informații și pentru a ajuta la selecta-
rea plantelor ce răspund nevoilor clienților.”
20. Sidonie Carpenter, „Green Roofs and Vertical Gar-
dens”, 2008
21. Sidonie Carpenter, „Green Roofs and Vertical Gar-
dens”, 2008

37

Academia de Ştiinţe din
California
„Muzeele de ştiinţă au fost întotdeauna
opace şi claustrofobe, ca şi cum ar fi fost regate
ale întunericului. Însă, acest edificiu, este unul
dintre parcurile cele mai frumoase din lume, este
conectat cu natura. Are nevoie de transparentă,
verdeaţă şi sustenabilitate pentru a-şi îndeplini
rolul: studiul Pământului.”22
-Renzo Piano-
Arhitect: Renzo Piano Workshop,
Stantec Architecture
Locaţie: San Francisco, California
An proiect: 2008
Utilizatori: 808,976
Fig. 23
38
Academia de Ştiinţă din San Francisco, Ca-
lifornia, a fost fondata în 1853. Este una din cele
mai prestigioase instituții din SUA şi din puține-
le edificii de ştiinţe naturale în care experiențele
publice şi cercetările științifice au loc în aceeaşi
locaţie.
Urcându-se în punctul cel mai înalt al ve-
chii Academii de Ştiinţe ce a fost afectată de cu-
tremurul Loma Prieta din 1989, Renzo Piano a
fost captat de ce numeau romanii „genius loci”
(spiritul locului) revenind cu idei extraordinare.
Astăzi academia se afla în Parcul Golden Gate,
care cuprinde 11 clădiri grupate în jurul unei clă-
diri centrale.
Acest templu “verde” al științei este muzeul
cel mai ecologic din lume, începând de la funda-
ţie pana la cele 7 cupole vegetale este un exemplu
unic de biomimă. Academia a primit certificatul
de platina LEED care o acreditează drept cel mai
mare edificiu public construit pană în 2008 după
criterii ecologice (Fig. 23).
 90% dintre materialele vechiului sediu al
academiei s-au valorificat în noua construcţie,
unde s-au aplicat metodele cele mai riguroase de
izolare şi eficienţă energetică. Consumul de elec-
tricitate este mai scăzut cu 30% decât al unei clă-
diri de aceeaşi mărime, iar celulele fotovoltaice
produc mai mult cu 10% peste energia necesară
muzeului.
Este de asemenea unul din centrele prin-
cipale de investigare, unde este posibil sa vezi
paleontologi şi entomologi la aceeaşi masă.
Academia cuprinde un muzeu de istorie naturală,
Fig. 24
acvariu şi planetariu. Formele variate ale acestor
elemente sunt exprimate în linia acoperișului clă- populată de căpșuni sălbatice, garoafe sălbatice şi
dirii, care urmează forma componentelor sale. maci Californieni, în perfectă simfonie cu știința.
Acoperișul este relativ plat (Fig. 24), ase-
menea un peisaj natural, dar devine din ce in ce
mai ascuţit in timp ce se îndepărtează de margi-
ne pentru a forma o serie de cupole de diferite
Acoperișul verde absoarbe de-a lungul dimensiuni ce ies din planul acoperișului. Cele
anului 12 milioane litri de apă din ploi, răcește şi două domuri principale acoperă expozițiile pla-
izolează academia şi se extinde ca o mantă verde netariului şi ale pădurilor tropicale. Cupolele sunt

39
 Fig. 25

Fig. 26
Fig. 27

40
acoperite cu un model de luminatoare automati-
zate pentru ventilație (Fig. 28).
Umiditatea solului, combinată cu fenome-
nul de inerție termică, răcește semnificativ in-
teriorul muzeului, evitând astfel nevoia de aer
condiţionat în zonele publice şi a birourilor de
cercetare situate de-a lungul fațadei (Fig. 26, 29).
Celulele fotovoltaice sunt cuprinse între
cele doua panouri de sticlă care formează balda-
chinul transparent din jurul perimetrului acoperi-
șului verde. Acestea asigură mai mult de 5% din
energia electrică folosită de muzeu.
“Obiectivul nostru nu-i numai de a inves-
tiga, adăposti expoziţii sau a converti natura în
spectacol. Dorim ca edificiul să fie un exemplu,
care să inspire vizitatorii să protejeze resursele
naturale şi să ajute susținerea diversității vieţii
pe Pământ”, susţine directorul Academiei, Gre-
gory Farrington.23
Noua clădire şi-a menținut aceeaşi poziţie
şi orientare ca cea anterioară, având toate funcți-
unile stabilite in jurul unei curți centrale, ce func-
ționează asemenea unei zone expoziționale (Fig. Fig. 28
27). Fig. 29

41
 Pentru interiorul radiant, Renzo Piano
mărturisește ca s-a inspirat din “pânzele de pă-
ianjen, solzi, frunze şi alte forme naturale“.24
Lumina intră în torenți prin sute de fante ce se
deschid şi închid cu ajutorul senzorilor de tempe-
ratură, astfel permiţând ventilația naturală a pavi-
lionului (Fig. 30).
Privit de departe, edificiul are o lejeritate
stranie şi pare a se camufla puţin cate puţin în
mediul înconjurător, asemeni dorinței inițiale a
arhitectului: “Am dorit să creez efectul ca parcul
se ridică iar muzeul alunecă înauntru“.25

22.https://arhiconst.wordpress.com/2009/05/06/acade-
mia-de-stiinte-din-california-renzo-piano/
23.https://www.ecomagazin.ro/cel-mai-verde-mu-
zeu-s-a-inaugurat-noul-sediu-al-academiei-de-stiin-
te-din-california/
24.https://arhiconst.wordpress.com/2009/05/06/acade-
mia-de-stiinte-din-california-renzo-piano/
25.https://arhiconst.wordpress.com/2009/05/06/acade-
mia-de-stiinte-din-california-renzo-piano/ Fig. 30

42
43

3.2. Grădini verticale
“Understandably, architects have aban-
doned the flawed urban vision of the past century
to focus on the new technologies of production
and other more immediate issues. However, hav-
ing now finally mastered the ‘how’ of production
in the digital age, designers need to refocus on
the ‘what’, and to re-imagine the shape of the
modern city to meet the urgent challenges of this
century.”26
-Chris Abel-
Încă de pe vremea Grădinilor Suspendate
ale Babilonului (aprox. 600 î.d.Hr), pe tot parcur-
sul istoriei există dovezi ale utilizării conceptului
de „grădină verticală”, cunoscută și sub denumi-
rea de „fațadă verde”. Din Scandinavia până în
Japonia și China, numeroase civilizații au utili-
zat plante agățătoare, precum vița de vie, pentru
a acoperi fațadele clădirilor. Grădinile verticale
au avut un rol important și în mișcările stilistice
moderniste precum „Arts and Crafts”27, apărute
în Europa.
La începutul secolului XX, mișcarea artis-
tică Jugendstil utiliza plante cățărătoare distribu-
44
ite pe anvelopantele clădirilor pentru a face o tre-
cere gradată și armonioasă de la mediu natural la
cel construit. În Anglia, mișcarea Garden City a
creat o serie de exemple spectaculoase de grădini
verticale. Spre sfârșitul anilor 1930, din cauza
noilor tehnologii de construcție și a îngrijorării
oamenilor cu privire la consecințele ce pot afecta
stabilitatea pereților a influenţat negativ concep-
tului de „Grădină verticală”.
Oferind posibilitatea de a recrea un ecosis-
tem, grădinile verticale sunt „un mod de a adu-
ce natura in locuri in care omul a îndepărtat-o”
(Patrick Blanc)28.
Datorită noilor tehnologii, în orice oraş din
lume un perete gol poate fi transformat într-o gra-
dină verticală. Drept urmare se pot crea adăpos-
turi noi pentru biodiversitate. Acesta este un mod
de a readuce natura în viaţa de zi cu zi a oameni-
lor de la oraşe.
Grădinile verticale au rolul de a mări capa-
citatea de filtrare a particulelor fine și ultra fine de
praf din aer. Atât frunzele cât și rădăcinile și toate
microorganismele în relație cu ele, se comportă
ca o suprafață amplă de purificare a aerului având
eficiență foarte mare. La nivelul pâslei, particule-
le poluante din aer sunt absorbite, descompuse și
mineralizate înainte de a se transforma în fertili-
zant pentru plante. Adesea, grădinile verticale se
regăsesc şi în interiorul clădirii, fiind separate de
spațiile utile prin pereți de sticlă. Astfel se poate
purifică aerul din interior, reduce compușii vola-
tili și produce oxigen.
 De asemenea, contribuie la îmbunătățirea Copacii au o mai bună capacitate de absorb-
masei termice a clădirii, asigurând umbrirea fața- ție a emisiilor de CO2 și a particulelor fine, dar
dei pe timpul verii. Apa de ploaie se evaporă mai cel mai important de a furniza oxigen. Fațadele
greu de pe suprafețe verticale decât de pe cele clădirilor pot fi acoperite de copaci prin plasarea
orizontale, astfel încât sistemul funcționează mai ghivecelor in balcoane. Selecția atentă a speciei
bine în climat uscat. de arbori, ca de exemplu specii ce necesită spațiu
Grădinile verticale acționează precum ma- minim pentru rădăcină, pot maximiza beneficiul
terialele fonoabsorbante, reducând transmisia oferit.
sunetelor în interiorul clădirilor. Se produce da- Micro-algele de înaltă calitate pot fi cul-
torită stratului vegetal şi mediului de dezvoltare a tivate eficient pe fațadele clădirilor deoarece
acestora, în cazul fațadelor ventilate datorită stra-absorb o cantitate mare de CO2 şi necesită mai
tului de aer stagnant dintre peretele propriu zis și putină energie depusă față de sistemele cu plante
peretele viu. tradiționale.
Finisajele din tehnologia grădinilor vertica- Mediile de creștere a plantelor pot fi tradi-
le se împart în doua categorii29: ționale, în substraturile din saltele sau structura-
le, iar sistemul de alimentare al plantelor poate
Living walls (Pereții vii) fi clasică sau hidroponic prin cultivarea plantelor
Acești pereţi au sisteme de structuri prinse fără sol.
de fațadele clădirilor în care sunt fixate containe-
re ce susțin mediul specific de creștere, pământul, Mediul de creștere tradițional
și plantele componente. Datorită componentelor Este împărțit în: substrat în vrac, unde se
sistemului, această categorie pot fi asimilată cu introduc săculeți cu substrat de creștere în com-
fațadele ventilate. partimentele containerului. Containerele sunt de
Chiar dacă sunt în permanență ude, fațade- obicei realizate din cutii de inox şi membrane ge-
le vii pot fi considerate alcătuiri ușoare, deoarece otextile ce includ și sistemele de irigare. Aceste
elemente lor componente precum panouri modu-
late realizate din containere de polipropilenă, ge-
otextile, sisteme de irigare și mediul de creștere
natural, pământu, la care se adaugă structura me-
talică nu depășește 30 kg/m2.

Green Facades (Fațade verzi)

Acest sistem este alcătuit din plante cățără-
toare ce se extind parțial sau în totalitate pe fața-
de (Fig. 31). Plantele au rădăcinile în solul aflat
la bază zidului și sunt susținute de structuri pe
cabluri sau grile. Alegerea de plante robuste și
pereți mai puțin îngrijiți sunt esențiale pentru a
minimiza costurile de întreținere. Acestea oferă
efecte benefice instantanee și ajută la asigurarea
habitatului insectelor și faunei sălbatice.
Fig. 31: NewActon Apartments, Australia
Fig. 32

45
sisteme solicită atenție sporită la întreținere deoa-
rece plantele se usucă repede și pământul curge.
Substratul trebuie înlocuit periodic, aproximativ
la 1-2 ani și nu se pot amplasa la înălţimi mai
mari de 2,5 m.
Mediile de creștere tradiționale în substra-
turi din saltele (Fig. 32) sunt realizate din fibre
sau din împâslituri naturale. Plantele se înlocu-
iesc la un interval de circa 5 ani, deoarece rădăci-
nile obturează porii saltelelor. În general trebuie
prevăzut un sistem independent de udare a plan-
telor, mărind costurile de construcție și întreține-
re. Modulele produse sunt de dimensiuni variate,
în funcție de tipul de plante, în care se pot con-
trola caracteristicile precum valoarea Ph-ului sau
cantitatea de apă necesară. Drept urmare, durata
de viață a acestor module poate ajunge la 15 ani.
Sunt sisteme recomandate pentru zone cu vânt
puternic, zone seismice și pe pereți cu înălţime
mare.
speciilor de plante se face după condițiile clima-
tice predominante.
Patrick Blanc a preluat ideea de „grădină
verticală” și a dezvoltat-o sub diferite forme pre-
cum fațadă verde modulară, cuiburi verticale, fa-
țade verzi tip cortină și sisteme pe cabluri.31
Fațadele verzi modulare (Fig. 33)
Utilizează panouri căptușite cu țesut ge-
otextil care are capacitatea de a reține apa, for-
mând săculeți pentru susținerea unui substrat mi-
nim. Ținând cont de faptul că planta primește apă
cu nutrienți într-un mod adecvat, astfel nu își va
mării volumul rădăcinilor evitând transformarea
lor într-o amenințare pentru fațadă.

Mediul de creştere hidroponic

Reprezintă o metodă de a crește a plante-
lor utilizând soluții de apă cu nutrienți, ne fiind
necesare substraturi de pământ. Acesta metodă
nu semnifică neapărat că plantele cresc în mediu
preponderent apos, rădăcinile stau în soluții bo-
gate în nutrienți, aflați într-un mediu inert (vată
minerală, pietriș etc).
Acest sistem este relativ subțire, iar com-
ponentele sale de bază sunt împâslituri ce pot fi
străpunse de rădăcinile plantelor, un suport rigid,
în general din PVC, un sistem format din țevi
perforate ce asigură umiditatea permanentă, un
colector de apă amplasat la bază (jgheab, even-
tual cu pietriș) și o pompă de recirculare a apei.
Patrick Blanc30 este autorul așa-numitelor
„grădini verticale” moderne. Inovația constă în
folosirea abilității rădăcinilor plantelor de a creș-
te nu doar într-un volum de apă, pământ sau nisip,
ci și pe o suprafaţă. Lipsit de greutatea pământu-
lui, suportul plantelor este foarte ușor și poate fi
amplasat pe orice perete ori suprafaţă. Selecția Fig. 33

46
 Fig. 34
Fațadele verzi tip cortină
Aceste fațade sunt alcătuite dintr-un sche-
let metalic, un strat de PVC și un strat de pâslă.
Scheletul metalic poate funcționa independent
sau atașat de perete şi este potrivit atât pentru clă-
diri noi, cât și pentru reabilitări (Fig. 34).
Structura portantă tip „fațadă ventilată” fi-
xată pe clădire lasă un spațiu între aceasta și pe-
rete pentru a putea încorpora sistemul de irigare.
Acest strat mai poate fi eficient pentru izolare ter-
mică și fonică. Pe scheletul metalic, este nituită o
foaie de 1 cm grosime de PVC care asigură rigi-
ditatea și hidroizolația structurii. Datorită capila-
rității sporite, pe foaia de PVC este capsat un strat
de pâslă din poliamidă ce poate asigura distribu-
ția omogenă a apei. Pe stratul de pâslă se plan-
tează semințe, răsaduri sau plante mature, având
densitatea fațadei de aproximativ 30 plante/m2.
Cuiburi verticale (Fig. 35)
Fig. 35
Cabluri bidimensionale (Fig. 36)
Această configurație necesită tensionare,
drept urmare designul și poziționarea conectori-
lor sunt legate de dimensiunea fațadei și solicită o
inginerie specifică pentru a garanta performanță
la încărcări crescute. Tehnica pe bază de cabluri
de obicei este realizată din oțel inoxidabil ce con-
feră durabilitate și rezistență.
Sistemele de configurații 2D sunt în general
instalate într-un singur plan, necesitând structuri
suplimentare pentru a conferi formă, adâncime
și rotunjime la colțurile clădirilor. Componente-
le rigide ale sistemului sunt în general mai mari
ca dimensiune decât componentele flexibile din
cabluri, plase, țesături. Din cauza necesității unei
structuri suport, aceste sisteme sunt apropiate de
fațada clădirii, îngreunând operațiunile de îngri-
jire, ce poate duce uneori la deteriorarea fațadei.
47
 Cabluri tridimensionale
Soluțiile tridimensionale constau în pano-
uri cu lungime, lățime și adâncime, create speci-
al pentru a facilita mentenanța plantelor dintr-o
fațadă verde, dar și pentru efectul vizual plăcut.
Panourile 3D sunt realizate din sârme subțiri de
oțel. Una din abordările din cadrul acestui sistem
ce constă în doua grile despărțite prin cabluri in-
termediare prinse de un cadru metalic perimetral
pentru ai conferi rezistență (Fig. 37). Aceste sis-
teme sunt eficiente deoarece pot fi montate ver-
tical sau orizontal, printre elemente structurale,
asemenea unor fațade autoportante. Sistemele de
cabluri și componentele lor de obicei sunt reali-
zate din oțel inoxidabil ce conferă durabilitate și
rezistență.

Fig. 36 26. „Este de înțeles că, arhitecții au abandonat viziunea

Fig. 37 urbană defectuoasă a secolului trecut pentru a se concen-
tra asupra noilor tehnologii de producție și a altor proble-
me imediate. Cu toate acestea, în cele din urmă stăpânirea
„modului” de producție în era digitală, designerii trebuie
să se reorienteze asupra a „ce” și să-și reimagineze forma
orașului modern pentru a face față provocărilor urgente
ale acestui secol.” - Chris Abel, „The vertical Garden City:
Towards a New Urban Topology”, 2009
27. https://www.scribd.com/doc/257973999/Fatade-Verzi
28.https://www.verticalgardenpatrickblanc.com/#/en/home
29.https://www.scribd.com/document/255214622/fata-
de-verzi
30. Patrick Blanc, botanist francez, om de ştiinţă şi artist ce
s-a făcut remarcat datorită pereților vegetali care decorează
holurile sau fațadele a numeroase edificii.
31.https://www.verticalgardenpatrickblanc.com/#/en/home

48
One Central Park

Arhitect: Jean Nouvel

Botanist: Patrick Blanc
Locaţie: Chippendale NSW,
Australia
An proiect: 2014

49
CaixaForum Vertical
Garden
„We love to make new things, to experi-
ment with materials and create a very unusual
encounter between the rough and the natural, the
smooth and the artificial, to incorporate nature
so there can be the small of a garden where you
would not expect it.”32
-Patrick Blanc-
Botanist: Patrick Blanc
Locaţie: Madrid, Spania
An proiect: 2006 - 2007
Suprafaţă vegetală: 600 m2
Gradina verticală este amplasată în apropi-
erea intrării Muzeului CaixaForum proiectată de
arhitecții suedezi Herzog şi de Meuron, aproape
de Prado în Madrid.
„Do plants need soil?”33 Conceptul gră-
dinilor verticale al lui Patrick Blanc este unul
original, pentru el pământul nu este altceva de-
cât un suport mecanic pentru plante. Elementele
esențiale pentru viața plantelor sunt apa bogată
în mineralele, lumina şi CO2 pentru fotosinteză.
Peretele vegetal apare în opoziție cu piața
ce deservește drept loc de trecere și întâlnire, de-
venind protagonistul orașului unde grădina dis-
pare din planul orizontal pentru a cuprinde scena
verticală. Ansamblul are 24 m înălţime şi conţine
15 000 de plante incluzând 250 de specii.
Grădina devine o operă de artă, ce dictează
programul principal al clădirii, fiind o piesă cheie
și definitorie a noului spațiu urban (Fig. 39).
32. „Ne place să facem lucruri noi, să cercetăm materiale
le și să creăm combinaţii foarte neobișnuite între brut și
natural, neted și artificial pentru a încorpora natura, astfel
încât să creăm mici grădini în locuri în care nu te aștep-
tați.“ - Philip Jodidio, „100 Contemporary Green Buildin-
gs”, 2013
33. „Plantele au nevoie de pământ?” - Philip Jodidio,
„100 Contemporary Green Buildings”, 2013
Fig. 38
Fig. 39

50
51

Hedge Building
„The light from above makes the space feel
like a interior, while the light entering trough the
hedges gives the space the character of an exte-
rior space. What’s more the gentle sway of the
leaves and their shadows enhances the percep-
tion of the space.”34
-Andre Kempe, Oliver Thill-
Arhitecţi: Kempe Thill Architects and Planners
Locaţie: Rostock, Germania
An proiect: 2003
Suprafaţă vegetală: 200 m2
Proiectul redă logica și raționamentul agri-
culturii olandeze și dezvăluie calități surprinzător
de romantice în cadrul condițiilor sale limitate.
Punctul de plecare este reprezentat de un nou ele-
ment tehnologic precum „smart screen” (ecran
inteligent), fiind acoperit parţial sau în totalitate
de iederă cultivată mai întâi în serele olandeze.
Acest module au dimensiunea secțiunii de
1.2 cu 1.8 m și sunt amplasate în grădini. Fiind un
produs industrial, conceptul este implementat cu
scopul de a construi „garduri vii“. În mod normal,
este nevoie de ani pentru ca iedera să crească și
să acopere o clădire, pe când cu „smart screen”
acest efect se produce instantaneu. Dimensiunile
Pavilionului Hedge sunt de 20 x 6.5 x 10 metri,
fiind mai degrabă o pergolă.

Fig. 40

52
 Fig. 41
Forma sa compactă și cu uși de 4 metri
înălțime, îi conferă caracterul închis asemenea
unei case (Fig. 41). Acest lucru este echilibrat de
stratul transparent de iederă. Cadrul de oțel cre-
ează cinci rânduri de canale umplute cu pământ
de pe care pleacă „ecranele inteligente”. Un sis-
tem computerizat de țevi asigură irigarea „gardul
viu”. Structura nu are rigidizare convențională
pe diagonală, dar este fixată prin patru coloane
în formă de stea amplasate în colțuri. Sarcinile
verticale sunt transportate printr-o multitudine de
coloane de cinci centimetri grosime.
Gardul viu ascunde parțial coloanele în for-
mă de stea făcându-le să pară mai puțin substan-
țiale deoarece fiecare are greutatea de 4000 kg.
Vizual, gardurile vii par să fie continue, colțurile
fiind marcate subtil prin coloane.
Interiorul este închis pe toate laturile de
ecrane verzi de 10 metri înălțime cu iederă. Aco-
perirea spațiului este realizată printr-un ecran de
plastic translucid (Fig. 42).
Această construcţie poate adăposti diferite
funcțiuni deoarece spațiul este neutru și foarte
simplu. De asemenea, lumina care pătrunde prin
„gardul viu” oferă spațiului caracterul specific
unui muzeu clasic, rezultatul fiind un joc de lu-
mini dintre interior și exterior.
34. „Lumina din partea superioară face ca spațiul să se
perceapă asemenea unu interior, în timp ce lumina care in-
tră prin „gardul viu” da spațiului caracterul unui spațiu
exterior. Mai mult de atât, legănarea ușoară a frunzelor și
umbrele lăsate îmbunătățesc percepția spațiului.” - Philip
Jodidio, „100 Contemporary Green Buildings”, 2013

Fig. 42

53
Bosco Verticale 35
Arhitect: Boeri Studio
Locaţie: Milano, Italia
An proiect: 2009 - 2014
Suprafaţă: 40 000 m2
Pădurea verticala reprezintă un model
pentru clădirile rezidențiale sustenabile, un pro-
iect de reîmpădurire metropolitană care contri-
buie la regenerarea mediului și a biodiversității
urbane prin extindere pe verticală.
Exemplul de pădure verticală analizat con-
stă în două turnuri rezidențiale de 80 și 112 m
înălțime, amplasat în centrul orașului Milano, la
marginea cartierului Isola (Fig. 43). Acest ansam-
blu este alcătuit din 800 arbori, 4.500 arbuști și
15.000 de plante, dintr-o gamă largă de arbuști
Fig. 43
54
și plante florale distribuite în funcție de expune-
rea la soare a fațadei. Acesta este echivalentul
a 20.000 m2 de pădure pe o suprafaţă urbană de
1.500 m2.
Conceptul arhitectural încurajează înlocu-
irea materialelor tradiționale pentru finisaj în fa-
voarea policromiei schimbătoare a frunzelor dis-
tribuite pe fațade. Se mai bazează pe un ecran de
vegetație, care creează un microclimat adecvat și
să filtreze lumina soarelui.
Biodiversitatea ajută la crearea uni ecosis-
Fig. 44
tem urban care poate fi, de asemenea, colonizat
de păsări și insecte, devenind un simbol al re-co-
lonizării spontane a orașului cu vegetație și ani-
male. Crearea unui număr de păduri verticale în
orașele dens construite poate configura o rețea de
coridoare ecologice reunind spațiul verde vertical
cu grădinile și parcurile existente (Fig. 46).
Pădurea verticală ajută la construirea mi-
croclimatului și la filtrarea particulelor fine din
mediul urban. Diversitatea plantelor ajută la dez-
voltarea microclimatului ce produce umiditate,
Fig. 45
Fig. 46
absoarbe CO2, produce oxigen și protejează îm-
potriva radiațiilor și poluării sonore (Fig 45).
Distribuirea arborilor pe verticală este o
măsură anti-extindere, care are ca scop contro-
larea și reducerea expansiunii urbane. În ceea ce
privește densitatea urbană, fiecare turn reprezintă
echivalentul caselor unifamiliare din zonele pe-
riferice și a clădirilor pe o arie de aproximativ
50.000 m2.
Copacii sunt un element cheie în înțelege-
rea proiectelor arhitecturale și sistemelor de gră-
55
 dină. Alegerea speciilor și distribuția acestora în
funcție de orientarea și înălțimea fațadelor este
rezultatul a trei ani de studii efectuate împreună
cu un grup de botaniști și etologi (Fig 47). Plan-
tele care sunt folosite pe clădire au fost cultivate
mai întâi într-o pepinieră pentru ca acestea să se
obișnuiască cu condițiile similare celor pe care le
vor găsi la nivelul balcoanele clădirilor.
Fig. 47
Fig. 48

Pădurea verticală este un punct de reper în

orașul ce este într-o continuă evoluție, a cărui cu-
loare se schimbă în funcție de anotimp și de tipul
de specie de plante folosite (Fig 48).
Gestionarea ghivecelor în care plantele
cresc necesită o practică de specialitate pentru
întreținerea, înlocuirea tuturor vegetației și stabi-
lirea numărului de plante pentru fiecare vas.
Pentru îndeplinirea cerințelor de irigare au
fost efectuat calcule prin examinarea caracteris-
ticilor climatice și diversificat în funcție de ex-
punerea fiecărei fațade la soare și de distribuția
vegetației pe fiecare nivel (Fig 49).

Fig. 49 35. Informaţii preluate de pe https://www.stefanoboeriar-

chitetti.net/en/portfolios/vertical-forest/

56
57

3.3. Agricultura urbană.
„In a survey conducted for the United
Nations, cities worldwide already produce one-
third of the food consumed by their residents on
average. This percentage is likely to grow in com-
ing decades, given that the need for urban agri-
culture could be greater now than ever before.” 36
-Brian Halweil, Daniel Nierenberg-
Din populația globului 50% locuiesc în
orașe, drept urmare, pentru a hrăni întreaga popu-
lației din mediul urban sunt implicate 800 de mi-
lioane de persoane. S-a estimat în trecut, ca pană
în 2015 populația a cel puțin 26 de orașe din lume
va depăşi 10 milioane de oameni, astfel locuitorii
din mediul urban cu venituri mici cheltuiesc anu-
al 60-80% din venit pe mâncare. Pentru a hrăni
această populație ar trebui importate zilnic 6000
de tone de mâncare.
Fig. 50: Multi-Layered City\ Ternes Villiers
58
În conformitate cu Naţiunile Unite, agricul-
tura urbană poate fi definită drept “an industry
that produces processes, and markets food and
fuel within a town, city or metropolis on land
and water dispersed throughout the urban and
peri-urban area”37, reprezentând o continuitate
ce a început de la micile ferme medievale, ur-
mând ferme verticale şi planificări urbanistice.
Recoltarea pe tot parcursul anului prin
intermediul energiei regenerabile (apa recicla-
tă și energia solară) este una din caracteristicile
competente în agricultura urbană. Conceptul Dr.
Despommier joacă un rol important în reintegra-
rea agriculturii în arhitectură. Principala preocu-
pare a agriculturii urbane, se datorează deficitului
de teren din mediul urban pentru agricultura con-
vențională, urmată de incapacitatea de a alimenta
o populație cu un sit limitat, în care locuințele și
funcția comercială sunt considerate prioritare.38
Prin folosirea sistemelor tehnologice ino-
vatoare, plantele agricole pot fi cultivate atât pe
orizontală cât și pe verticală. Din cauza lipsei de
spaţiu anvelopanta clădirii poate deservi drept
suport pentru cultivarea de legume, cereale, ciu-
perci, rădăcinoase, fructe și plante aromate, plan-
te medicinale, plante ornamentale, condimente
sau combinații între acestea, de obicei urmărin-
du-se produsele scumpe și cele perisabile (Fig.
50).
 Tipul de activităţi posibile sunt: activita-
tea de producție destinată consumului propriu;
activitatea de vânzare cu produse vândute direct
de fermierul urban spre persoane sau supermar-
ket-urilor și restaurante.
Agricultura urbană comercială necesită
condiții controlate de mediu. Pentru a face uz de
spațiul disponibil, orașele precum New York, au
deja pe acoperișuri exemple de sere comerciale în
care se cultivă plante de mare valoare. Acestea se
vând mai apoi în magazine, închizând astfel cir-
cuitele alimentare. Sistemele tehnologice folosite
la cultivarea pe anvelopantele clădirilor pot fi:
„Window Farm” (Fig. 51)
Sistemul micro-hidroponic utilizează sticle
de sifon din plastic reciclat umplute cu apă cu
nutrienți. Chiar dacă este o componenta minoră,
pornind de la spațiul de locuit personal aceasta
Fig. 52
reprezintă o abordare unică de integrare a agri-
culturii în compozițiile arhitecturale. „Urban Agriculture Curtain” (Fig. 52)
Arhitecții Bohn și Viljoen au proiectat un
tip de agricultură hidroponică compactă și cu ran-
dament ridicat ce este reprezentată de o structură
verticală suspendată pe care se poate cultiva sa-
late sau alte ierburi pentru consum. Cortina agri-
colă urbană este distribuită de-a lungul anvelo-
pantei clădirii, fiind așezată între două suprafețe
vitrate. Pe lângă alimentele pe care le produce,
acesta cortină este folosită și ca filtru solar.
Fig. 51

59
 În cazul utilizării acoperișului, acest tip
de agricultură urbană este cel mai des întâlnită
în zonele urbane dens construite, în special în
Suedia și Germania, unde fermele amplasate pe
acoperiș reprezintă o cerinţă de planificare urba-
nă (Fig. 53). Intervenția adusă acoperișului este
fie sub formă de ghivece mari pentru plantare sau
prin dispunerea unui strat vegetal pentru plantare.
Această abordare simplistă este totuși un catali-
zator comunitar instantaneu care creează un spa-
țiu social participativ.
Conceptul de „fermă verticală” realizat de
dr. Dickson Despommier de la Universitatea Co-
lumbia, constă în ferme hidroponice situate în-
tr-un turn acoperit cu pereți cortină. Aceasta are
capacitatea de a alimenta pană la 50.000 de oa-
meni. O alternativă a fermelor verticale poate fi
sub formă de complex cu utilizare mixtă, astfel
de combinație este mai fezabilă (Fig. 54).
Complexul găzduiește ferme hidroponice,
spații rezidențiale, de educație și cercetare. De-
signul integrat este mai solid și orientat spre co-
munitate, comparativ cu turnurile monumentale.
Fig. 53 “Food shapes cities, and through them, it
Fig. 54 moulds uș along with the countryside that feeds
us.”39 (Gorgolewski 2011)
Ca rezultat, o agricultura urbană pe scară
largă este creată în locuri neașteptate, recuperând
clădirile vacante prin transformarea anvelopante-
lor tradiționale în suprafețe agricole.
Recunoscând amploarea vastă a posibilului
proiect agricol urban, tipologia poate fi încadrată
în funcție de amploarea și natura implementării
lor. Fiecare clasă întruchipează o trăsătură arhi-
tecturală semnificativă fără a include cheia agri-
culturii urbane.

60
 „Urban Farming Food Chain” (Lanțul Ali-
mentar) (Fig. 55) realizat de către studioul EOA
abandonează ideea unor containere transparente
amplasate pe perete, utilizând infrastructura exis-
tentă. Proiectul este conceput ca o rețea de agri-
cultură verticală amplasată pe pereți existenți, în
care se folosesc 180 de panouri pentru cultivare.
Acestea sunt destinate comunității fără adăpost
sau cu venituri mici.
Spațiul urban demografic este generat acolo
unde sursa de hrană este limitată, ca de exemplu
alimentele prefabricate prevăzute pentru pregăti-
rea mâncării. La această scară, reintegrarea este
plauzibilă în ceea ce privește regenerarea comu-
nității și reabilitarea spațiului urban neutilizat.

36. „Într-un studiu realizat pentru Organizația Națiunilor

Unite, orașele din întreaga lume produc deja o treime din
alimentele consumate în medie de locuitorii. Este posibil
ca acest procent să crească în deceniile următoare, având
în vedere că necesitatea agriculturii urbane ar putea fi mai
mare acum decât oricând.” - The Worldwatch Institute,
„State of the World. Our Urban Future”, 2007
37. „O industrie care realizează procese și comercializea-
ză alimente și combustibil într-un oraș sau metropolă pe
uscat și pe apă fiind dispersate în întreaga zonă urbană și
periurbană” - Vector Pires, „Planning for Urban Agricul-
ture Planning in Australian Cities. Queensland, Australia:
Griffith University.”, 2011
38. Deckson Despommier, „The Vertical Farm : Feeding
the World in the 21st Century”, 2010
39. „Produsele modelează orașele, iar prin ele, se mulează
cu mediul ruralul care ne hrănește.” - Mark Gorgolews-
ki, „Carrot City - Creating Places for Urban Agriculture”,
2011

Fig. 55

61
Harlem Community Roof
Farm 40

Arhitecţi: Grow Studio

Locaţie: New York, SUA

Principiul proiectului constă in crearea

de locuințe la prețuri accesibile comunității, cu
posibilitatea de a avea grădină pe acoperiș unde
locatarii pot cultiva legume (Fig. 56). Proiectul
Harlem Community Garden Rooftop, a fost unul
dintre câștigătorii concursului „By City/ For the
City”, sponsorizat de Institutul de Design Urban
datorită soluției sale inovatoare.
Harlem Community Rooftop (Fig. 57) a
fost proiectată de Grow Studio, o companie de
arhitectură EOA (Elmslie Osler Architect). Prin-
cipalul arhitect și fondator al EOA este Robin
Fig. 56
Fig. 57

62
Elmslie Osler, care deține un certificat LEED și
are o pasiune pentru agricultura urbană. Acesta
este responsabil şi pentru proiectul „Urban Far-
ming Food Chain” din centrul orașului Los An-
geles (prezentat mai devreme).
Proiectul combină o nouă structură de
unități de locuit accesibile, cu o grădină amplasa-
tă pe acoperișul clădirii existente Citarella de pe
strada 125.
Spațiul verde este deschis comunității și
accesibil printr-o scară care ar ajunge la ghive-
cele de plantare și la ferma verticală. (Fig. 58)
În plus față de furnizarea de alimentelor de casă,
grădina Harlem Community Rooftop încearcă
să infuzeze un sentiment de cultură și un loc de
interacțiune socială pentru comunitatea din Har-
lem. S-a propus ca pereții să fie cultivați cu plante
domestice cu scopul de a se asigura necesarul de
hrană pentru populaţie, hrănind cu aceasta 35.000
persoane anual.

40. Preluat de pe https://inhabitat.com/nyc/grow-studio-

unveils-plans-for-a-community-rooftop-farm-in-harlem/

Fig. 58

63
Multi-Layered City\ Ternes
Villiers 41

Arhitect: Jacques Ferrier Architecture, Chartier

Dalix Architectes and SLA Architects
Locaţie: Paris, Franţa
An proiect: 2016
Suprafaţă: 20 000 m2

Fig. 59
Fig. 60

64
 Propunerea constă în crearea unei rețele de
grădini ce se extinde dincolo de sit pentru a co-
necta Parisul cu Neuilly, de la Bois de Boulog-
ne la Porte de Champerret. Proiectul este format
din unităţi de locuit, piețe acoperite, magazine, o
școală de horticultură urbană și spații de birouri,
toate acestea fiind legate printr-un pod. În partea
superioară se găsește o gradină publică, ce poate
fi accesată din mai multe puncte ale complexului
(Fig. 60).
Deasupra podului se găsesc unități de locu-
it și spatii de birouri ce permit evoluția și extinde-
rea în aceeaşi timp cu orașul.
Acoperișurile sunt în conexiune pentru a
crea prima fermă urbană dedicată cultivării cea-
iului parizian (Fig. 59). Pavilioanele comunitare
permit ocupanților din ambele unități rezidenți-
ale și din zonele de birouri să profite de această
grădină.

41. Preluat de pe https://www.archdaily.com/781871/

the-multi-layered-city-plus-chartier-dalix-architec-
tes-plus-jacques-ferrier-architecture-plus-sla-landskab

Fig. 61
Fig. 62

65
66
Concluzii
4
67

4. Concluzii
„To shape a better world we must shape
better cities. The health and well-being of urban
citizens should be the focus of design consider-
ations in the future.”42
-ARUP-
Orașele se confruntă cu probleme critice ce
conduc la efecte grave asupra sănătății oameni-
lor. Inevitabil, în fiecare oraș dens construit și su-
prapopulat, aceste cauze sunt urmări ale nivelului
de zgomot stradal, existenței unui număr mare de
particulele fine și ultra fine de praf în aerul respi-
rat și o amplificare majoră a efectului de „Urban
Heat Island”.
În ultima perioadă, se exercită o presiune
din ce în ce mai mare asupra infrastructurii verzi
existente, deoarece sunt necesare spații verzi
pentru recreere, parcuri, coloane de arbori distri-
buiți de-a lungul străzilor, ce formează “plămânii
verzi” ai orașelor.
Efectele care duc la schimbări climatice
bruște reprezintă, de asemenea, o tensiune tot mai
mare pentru populația vulnerabilă, precum sunt
copiii și vârstnicii sau pentru persoanele infirme.
Apariția bolilor de piele, și a astmului bronșic
este un alt efect al concentrației mari de particule
de praf din aer.
Odată cu tendinţa creșterii densității popu-
lației la nivel global, în mediile urbane infrastruc-
tura verde devine insuficientă, la fel și terenurile
libere, sunt din ce în ce mai limitate.
Drept urmare, se creează instantaneu o
nevoie de noi soluții pentru a satisface cerințe-
68
le locutorilor de a trăi în condiţii optime. Astfel
trebuie luate în considerare toate suprafețele dis-
ponibile, atât cele orizontale cât și cele verticale.
Este evident că toate componentele orașului
pot contribui la crearea unui mediu mai sănătos.
De exemplu, spațiile verzi și străzile pot fii modi-
ficate și modernizate pentru a fi multifuncționale
și pentru a funcționa cu maximă eficientă. Se pot
planta copaci şi la nivelul balcoanelor pentru a
crește procentul de acoperire al fațadelor, ajutând
la combaterea efectului de „Urban Heat Island”.
Atât prin prezența copacilor cât și prin proiecta-
rea de anvelopante verzi, poate fi redus nivelul
de zgomot emergent și purifica aerul, influențând
pozitiv microclimatul.
Clădirile reprezintă componentele princi-
pale ale orașului aducând o contribuție mult mai
mare prin oportunitatea de a beneficia de mediul
lor extern. În acest scop, anvelopantele clădiri-
lor sunt considerate resurse esențiale. Acest lucru
necesită o trecere de la tehnicile tradiționale la
viziunii inovatoare asupra modului în care supra-
fețele anvelopantelor pot funcționa în scopul de
a crea medii mai sănătoase, condiții sociale mai
bune și rezistență sporită la efectele schimbărilor
climatice bruște.
Aceste noi abordări stimulează beneficiile
economice precum crearea de clădiri și medii mai
atractive pentru locuitorii, chiriașii, lucrătorii, vi-
zitatorii și turiștii.
Anvelopantele verzi pot contribui semnifi-
cativ și pot deveni astfel o abordare de proiectare
valoroasă pentru designul clădirilor. Acest lucru
implică o reconfigurare semnificativă a principi-
ilor de proiectare actuale şi poate avea influență
pozitivă asupra bunăstări și sănătății locuitorilor.
42. „Pentru a forma o lume mai bună, trebuie să constru-
im orașe mai bune. Sănătatea și bunăstarea cetățenilor ar
trebui să fie în viitor punctul central al considerațiilor de
proiectare.” - ARUP, „Cities Alive - Green Building Enve-
lope”, 2016
Fig. 63
69
70
Bibliografie

71
Bibliografie
1. 7group, Bill Reed - „The Integrative Design Guide to Green Building_ Redefining the Prac-
tice of Sustainability”, 2009, Ed. John Wiley & Sons, Canada;
2. ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”, 2016, Ed. Dienste GmbH, Germania;
3. Chris Abel, „The Vertical Garden City: Toward a New Urban Topology”, 2010;
4. Dickson Despommier, „The Vertical Farm: Feeding the World in the 21st Century”, 2010,
Ed. Picador, USA;
5. Hector Chapa Sikazwe , „The dawn of Green Architecture, Designing with the environment
in perspective”, 2010;
6. Jerry Yudelson, „Green Building A to Z Understanding the Language of Green Building”,
2007, Ed. New Society Publishers, Canada;
7. John A. Flannery, Karen M. Smith, „Eco-Urban Design”, 2011, Ed. Springer, Anglia;
8. Philip Jodidio, „100 Contemporary Green Buildings”, 2013, Vol 2, Ed. Taschen;
9. Sidonie Carpenter, „Green Roofs and Vertical Gardens”, 2008, Ed. International Specialised
Skills Institute, Australia;
10. Vector Pires , „Planning for Urban Agriculture Planning in Australian Cities”, 2011, Aus-
tralia.

Webografie
1. https://www.britannica.com/art/green-architecture;
2. https://www.archdaily.com/6810/california-academy-of-sciences-renzo-piano;
3. http://www.impactlab.net/2009/05/16/living-wall-systems/;
4. https://www.verticalgardenpatrickblanc.com/#/en/home;
5. https://www.scribd.com/doc/257973999/Fatade-Verzi;
6. https://www.scribd.com/document/255214622/fatade-verzi;
7. http://brj.com.sg/landscaping-urban-spaces-high-rise/;
8. https://mymodernmet.com/conservation-design-forum-city-hall-rooftop-garden/;
9. https://www.architecturaldigest.com/story/china-welcome-asia-first-vertical-forest;
10. http://teecom.com/projects/california-academy-of-the-sciences/;
11. https://www.archdaily.com/551329/one-central-park-jean-nouvel-patrick-blanc;
12. http://www.architravel.com/architravel/building/hedge-building/;
13. https://www.archdaily.com/777161/ctbuh-names-stefano-boeris-bosco-vertica-le-best-tall-
building-worldwide-for-2015;
14. https://www.stefanoboeriarchitetti.net/en/portfolios/vertical-forest/;
15.ihttps://www.archdaily.com/781871/the-multi-layered-city-plus-chartier-dalix-architec-
tes-plus-jacques-ferrier-architecture-plus-sla-landskab;
16.ihttps://inhabitat.com/nyc/grow-studio-unveils-plans-for-a-community-rooftop-farm-in-
harlem/.

72
Surse fotografice
Fig. copertă: http://www.urcities.com/landscapeDesign/20160330/21552.html;
Fig. pag. 2: https://www.archdaily.com/806703/kapelle-salgenreute-bernardo-bader-architek-
ten;
Fig. pag. 4 - 5: http://wallhome.pw/tree-hd-wallpaper.html;
Fig. 1: Windhover Contemplative Center - https://www.archdaily.com/608268/windhover-con-
templative-center-aidlin-darlin-design;
Fig. pag. 8 - 9: Singapore - http://www.gardensbythebay.com.sg/en.html;
Fig. 2: Party Wall, Grecia, http://so-il.org/projects/party-wall;
Fig. 3: The Skyscraper Center, Sydney\ Richard Rogers - http://www.skyscrapercenter.com/
building/8-chifley/1890;
Fig. 4: Proiect ce a obţinut certificatul LEED Platinum\ Farr Associates - Jerry Yudelson, „Green
Building A to Z Understanding the Language of Green Building”, 2007, Ed. New Society Publishers,
Canada;
Fig. pag. 18-19: Proiect conservare acoperiş gradină\ Primăria Chicago - https://mymodernmet.
com/conservation-design-forum-city-hall-rooftop-garden/;
Fig. 5: Central Park, New York - ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”, 2016, Ed.
Dienste GmbH, Germania;
Fig. 6 - 9: ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”, 2016, Ed. Dienste GmbH, Ger-
mania;
Fig. 10: Proiect renovare urbană în Cheonggyecheon, Seul - https://www.treehugger.com/ur-
ban-design/air-conditioned-nightmare-china-and-india-be-cool-too.html;
Fig. 11: Singapore - https://archnet.org/system/media_contents/contents/81291/original/
IMG47450.jpg?1384740072;
Fig. 12: ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”, 2016, Ed. Dienste GmbH, Germa-
nia;
Fig. 13: Londra, Anglia - ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”, 2016, Ed. Dienste
GmbH, Germania;
Fig. 14 - 16: ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”, 2016, Ed. Dienste GmbH,
Germania;
Fig. pag. 32 - 33: Primul Vertical Forest, China - https://www.architecturaldigest.com/story/
china-welcome-asia-first-vertical-forest;
Fig. 17: Espace Bienvenüe\ Jean-Philippe Pargade - https://www.archdaily.com/597901/espa-
ce-bienvenue-jean-philippe-pargade;
Fig. 18: http://steelcs.ro/acoperisuri-verzi;
Fig.i19:ihttps://divisare.com/projects/366304-vo-trong-nghia-architects-hiroyuki-oki-mr-
hoan-s-hanging-garden;
Fig. 20 - 21. Detaliu tehnic acoperiş verde;
Fig.i22:ihttp://www.archiexpo.com/prod/optigruen-international-ag/product-66714-1781184.
html#product-item_1781192;
73
 Fig. 23 - 29: Academia de Ştiinţe din California/ Rezo Piano - http://teecom.com/projects/cali-
fornia-academy-of-the-sciences/;
Fig. 31: NewActon Apartments, Australia/ Nishi Canberra - ARUP, „Cities Alive - Green Build-
ing Envelope”, 2016, Ed. Dienste GmbH, Germania;
Fig. 32 - 33: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Livingwall.jpg;
Fig. 34: Citigroup Data Centre Frankfurt - ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”,
2016, Ed. Dienste GmbH, Germania;
Fig. 35: Sistem tip cuiburi verticale http://www.monstercommercial.com/wp-content/uploa-
ds/2014/05/Breathe-Living-Wall_1.jpg;
Fig. 36: http://blog.jakob-usa.com/2015/11/06/green-walls-with-wire-trellis-from-jakob/;
Fig. 37: http://www.aiatopten.org/node/494;
Fig. Pag. 49: One Central Park, Sydney\ Atelier Jean Nouvel https://www.archdaily.com/551329/
one-central-park-jean-nouvel-patrick-blanc;
Fig. 38. https://www.verticalgardenpatrickblanc.com/node/1414;
Fig. 39. CaixaForum Vertical Garden, Madrid\ Patrick Blank - https://www.verticalgardenpa-
trickblanc.com/node/1414;
Fig. 40 - 42: Hedge Building, Germania\ Kempe Thill Architects and Planners - http://www.
architravel.com/architravel/building/hedge-building/;
Fig. 43 - 49: Bosco Verticale Milano, Italia\ Boeri Studio https://www.archdaily.com/777498/
bosco-verticale-stefano-boeri-architetti;
Fig. 50: Le Paris de Demain\ Ternes Villiers - https: //www.bnppre.fr/actualite/marche/20160216/
reinventer-paris-le-paris-de-demain-prend-forme-avec-le-projet-ternes-villiers-56.html;
Fig. 51: https://flouronmyface.com/create-hydroponic-window-farm/;
Fig. 52: http://arts.brighton.ac.uk/staff/katrin-bohn/the-urban-agriculture-curtain;
Fig. 53: https://semneletimpului.ro/mediu/agricultura-verticala-mai-aproape-de-realitate.html;
Fig.i54:ihttp://www.zdnet.com/article/should-cities-be-self-sufficient-an-argument-for-verti-
cal-urban-farms/;
Fig. 55: Urban Farming Food Chain\ CEO - http://www.eoarch.com/index.php?id=36;
Fig. 56 - 58: Rooftop Farm in Harlem - https://inhabitat.com/nyc/grow-studio-unveils-plans-
for-a-commu-nity-rooftop-farm-in-harlem/;
Fig. 59 - 62: Multi-Layered City\ Ternes Villiers - https://www.archdaily.com/781871/the-mul-
ti-layered-city-plus-chartier-dalix-architectes-plus-jacques-ferrier-architecture-plus-sla-landskab;
Fig. pag. 66 - 67: Londra, Anglia - ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”, 2016, Ed.
Dienste GmbH, Germania;
Fig. 63: https://www.archdaily.com/551329/one-central-park-jean-nouvel-patrick-blanc;
Fig. pag. 70 - 71: Hong Kong, China, ARUP, „Cities Alive - Green Building Envelope”, 2016,
Ed. Dienste GmbH, Germania.

74
75
76