ACOPERISURI INVERZITE

1. PREZENTARE GENERALA

Acoperisurile inverzite sunt sisteme de invelitoare ce incorporeaza vegetatia pe structura

obisnuita a unui acoperis, cu scopul de a obtine beneficii economice, sociale si ale mediului
inconjurator, in zonele urbane. Acoperisurile inverzite se mai regasesc si sub denumirea de
acoperisuri vii sau acoperisuri ecologice.
Ideea de a dispune vegetatie pe acoperisul constructiilor nu este de data recenta.
Acoperisurile plantate se cunosc de sute de ani, atat in zonele cu clima rece din zona scandinava,
Islanda, Canada si Statele Unite, cat si in zone cu clima calda precum, de exemplu, Tanzania. Aceste
acoperisuri se realizau pentru capacitatile lor de izolare termica, fiind ieftin de realizat din materiale
situate la indemana oricui.
Sistemele de acoperisuri inverzite sunt aplicabile nu doar pe suprafetele orizontale ale
acoperisurilor terasa, ci si pe suprafete inclinate, chiar cu panta abrupta. Gradul de inverzire pentru
care se opteaza determina grosimea substratului, structura straturilor, eventuala necesitate a unui
sistem de irigare, precum si gradul de complexitate a intretinerii de care este nevoie dupa
implementare.
Structura tipica generala a unui acoperis inverzit consta din (de sus in jos): vegetatie,
substrat de crestere, strat de filtrare, strat de drenare, bariera impotriva radacinilor, structura
particulara proprie a acoperisului care se inverzeste.

Scopul acoperisurilor inverzite consta din mai multe aspecte, ce tin de imbunatatirea
confortului in interiorul cladirii (imbunatatirea izolatiei termice, a izolatiei fonice), de protectia
cladirii impotriva degradarilor din cauze atmosferice (vant, precipitatii, radiatii solare) si de
imbunatatirea vietii si a microclimatului in mediul urban (reducerea efectului de insula urbana de
caldura, reducerea debitului scurgerilor din apele meteorice si evitarea suprasolicitarii retelei de
canalizare, inmultirea suprafetelor inverzite din oras, recreerea de habitate pentru ).
Aplicabilitatea sistemelor de acoperisuri inverzite acopera un areal larg de situatii datorita
varietatii tipologiilor si tehnologiilor existente, putand fi implementate atat la cladiri noi, cat si la
cladiri vechi, atat pe acoperisuri terasa cat si pe acoperisuri inclinate si foarte inclinate, atat la
cladiri cu regim de inaltime redus cat si la cladiri inalte. Ceea ce trebuie luat in considerare pentru
realizarea unui acoperis inverzit in orice situatie este alegerea tipului de inverzire in concordanta cu
determinantele structurale, climatice si de utilizare, precum si cu obiectivele pentru care se
realizeaza inverzirea.

2. TIPURI DE ACOPERIS INVERZIT

 Dupa tipul acoperisului:

- acoperisuri inverzite terasa (2.1.a);
- acoperisuri inverzite inclinate (2.1.b).

 Dupa tipul inverzirii:

- acoperis inverzit extensiv (2.2.a);
- acoperis inverzit intensiv (2.2.b).

2.1.a ACOPERISURI INVERZITE TERASA

Chiar si cu tehnologia disponibila astazi, acoperisurile terasa constituie elemente vulnerabile

ale ansamblului constructiv. Conform unui raport privind deteriorarile din constructii al guvernului
german, 80% dintre acoperisurile terasa sufera deteriorari incepand cu al 5-lea an de existenta.
Astfel, inverzirea suprafetei plane orizontale a unui astfel de acoperis aduce cu sine, pe langa
beneficiile de confort interior si microclimatic, protectia invelitorii in fata influentelor climatice
nefavorabile, marind durata totala de viata a acoperisului si intarziind necesitatea efectuarii
reparatiilor.
Intrucat vegetatia dispusa pe suprafetele orizontale ale acestui tip de invelitoare este mai
expusa diferentelor mari de umiditate decat vegetatia de pe acoperisurile inverzite inclinate, exista
posibilitatea ca, in cazul unui substrat subtire, plantele sa sufere din cauza lipsei de oxigen in zonele
unde apa stagneaza. Cu cat solul nu are o umiditate uniforma, cu atat vegetatia va fi mai saraca si
mai fragila. Astfel, pentru a preveni situatiile nedorite, la acoperisurile inverzite terasa se prevad, in
plus fata de cazul acoperisurilor inverzite inclinate, un strat de drenare pentru eliminarea excesului
de apa si un sistem artificial de irigare prin acumularea apei pluviale din pamant. Bineinteles, stratul
de drenare are nevoie sa fie separat de substrat printr-un strat de filtrare, astfel incat sa nu poata fi
infundat.
Stratificatia "standard" pentru acest tip de
acoperis inverzit este (de jos in sus):
– structura particulara a acoperisului;
– hidroizolatie;
– protectie impotriva radacinilor;
– strat de drenare;
– strat de filtrare;
– substrat de crestere;
– vegetatie.
O astfel de stratificatie ajunge la o greutate
specifica de circa 100-300 kg/m² de acoperis.
Ca posibila alternativa economica la acest
sistem, se poate lua in considerare in unele cazuri o
structura mai simpla a acoperisului inverzit, de
exemplu cea descrisa mai jos in sectiunea
Acoperisuri cu panta mica. Acestea elimina nevoia
stratului de drenare prin dispunerea substratului in
asa fel incat sa aiba o granulatie mai mare la partea
inferioara, din materiale minerale poroase.
 2.1.b ACOPERISURI INVERZITE INCLINATE

Realizarea acoperisurilor inverzite pe suprafetele inclinate ale invelitorilor este posibila si

este in majoritatea cazurilor mai simpla si mai putin costisitoare decat realizarea unui acoperis
terasa inverzit, datorita faptului ca panta acoperisului contribuie la drenarea naturala a surplusului
de apa din substratul de plantare.
Din punctul de vedere al tehnologiei, acoperisurile inverzite inclinate se impart in 3
categorii, in functie de panta:
– acoperisuri cu panta mica (3º-20º <=> 5%-36%);
– acoperisuri cu panta mare (20º-40º <=> 36%-84%);
– acoperisuri abrupte (>40º <=> >84%).

i. Acoperisuri cu panta mica

Panta redusa a acestor acoperisuri face posibila realizarea unei inverziri simple, eficiente si
ieftine. Panta cuprinsa intre 3º si 20º este suficienta pentru drenarea naturala (gravitationala) a
surplusului de ape pluviale din substrat si permite in acelasi timp dispunerea structurii acoperisului
inverzit fara a fi necesare masuri de prevenire a
alunecarii.

Solutia simpla si economica mentionata

mai sus mai este numita si "acoperis cu un singur
strat". Aceasta denumire reflecta faptul ca drenarea nu
se mai face, ca in cazul de mai sus, printr-un strat de
drenare separat de substrat cu o membrana filtranta, ci
substratul preia concomitent rolul de inmagazinare a
apei si de eliminare a apei in exces, prin structura sa:
substratul are in compozitia sa particule de granulatie
mare, din materiale minerale poroase (piatra ponce,
zgura, ardezie expandata, argila expandata, etc.). In
plus, aceste particule contribuie si la reducerea
greutatii substratului si la marirea coeficientului de
izolare termica.

ii. Acoperisuri cu panta mare

Prin panta mare se intelege, in acest caz, o declivitate a acoperisului cuprinsa intre 20º si 40º.
Aceste acoperisuri au de obicei o structura asemanatoare cu cea a acoperisurilor cu panta
mica, insa in acest caz, din cauza inclinatiei, trebuie prevazute diferite masuri contra alunecarii, in
functie de panta acoperisului, de lungimea si grosimea acesteia, de rezistenta si aderenta
substratului si de gradul de inradacinare.
In general, pornind de la situatia unei vegetatii cu radacini mai putin dese si cu un substrat
grunjos, dispunerea mijloacelor de impiedicare a alunecarii incepe cel putin de la o panta de 15º-20º
(27%-36%).
Diferite firme specializate in realizarea de acoperisuri inverzite au drept solutii patentate
diferite sisteme anti-alunecare, disponibile in brosurile aferente, insa toate pornesc de la principiul
de baza al pragurilor. Pragurile contra alunecarii plasate sub invelitoarea vegetala sunt cele mai
simple si mai eficiente solutii. Cu cat panta acoperisului este mai mare, cu atat pragurile trebuie sa
fie mai dese. Pentru a preveni deteriorarea invelitorii, pragurile din lemn (cele mai uzuale) vor avea
colturile rotunjite sau tesite, iar sub invelitoare se va prevedea o impaslitura groasa de protectie.
Pentru acoperisuri de lungimi mai mici exista varianta realizarii unui gratar din sipci de lemn in
substrat, care putrezesc in decurs de 2-3 ani, atunci cand acoperisul este deja complet strabatut de
radacini mature.

Ca alternativa la folosirea pragurilor anti-

alunecare, exista posibilitatea realizarii de sape sau plase din
fier in substrat. Dezavantajul acestora este ca isi pierd
rezistenta prin ruginire, insa pana atunci plantele ajung la
maturitate si radacinile lor pot prelua rolul de stabilizare.
Pentru grosimi reduse ale substratului si declivitati intre 15º
si 25º se poate recurge la impaslituri sau geogrile
tridimensionale armate, rezistente la intindere atunci cand
sunt legate de coama si cand substratul este suficient de
aderent.

Daca se opteaza pentru vegetatie sub forma de role de gazon sau covoare de vegetatie se
limiteaza intr-o oarecare masura pericolul de alunecare a substratului.
Toate mijloacele de stabilizare si prevenire a alunecarii se vor dispune numai la nivelul
substratului, aplicate liber la nivelul invelitorii propriu-zise, ideal fixati la coama. In cazul
acoperisurilor in doua ape, o solutie simpla si eficienta este legarea in perechi, peste coama.
La pante ale acoperisului de peste 30º sunt de obicei necesare, in plus fata de mijloacele
constructive descrise mai sus, masuri suplimentare de tehnica horticola pentru prevenirea alunecarii
– cu aditivi (alginat, celuloza) sau covoare prefabricate de vegetatie.

iii. Acoperisuri abrupte

Prin acoperis abrupt se intelege o invelitoare cu declivitate mai mare de 40º (84%). Pentru
aceste acoperisuri nu sunt suficiente nici mijloacele de prevenire a alunecarii descrise pentru
acoperisurile cu panta mare.
Firmele specializate producatoare de elemente pentru inverzirea acoperisurilor ofera diverse
solutii tehnice proprii care, desi corecte si functionale, sunt insa de cele mai multe ori complexe si
prea costisitoare pentru o aplicare locala, de exemplu la un mic imobil de locuinte colective.
Cel mai simplu mod de realizare a unui acoperis abrupt inverzit il reprezinta o solutie
existenta de sute de ani si deci, consacrata, provenita din Islanda – acoperisul cu brazde de turba. Pe
acoperis se intretes, dupa modelul zidariei de caramida, brazde de iarba cu tesatura deasa de
radacini, de 8 pana la 10 cm grosime. Deoarece grosimea substratului de 10 cm nu este suficienta si
substratul liber ar aluneca, se vor pune doua straturi de brazde de iarba, una peste cealalta, cele din
stratul inferior cu iarba in jos, servind astfel drept substrat pentru stratul superior. Aceasta metoda
este potrivita mai ales pentru lucrarile in regie proprie. Pentru reducerea la minimum a tasarilor
ulterioare, brazdele trebuie sa fie bine presate una peste cealalta.

Alta varianta posibila si simplu de realizat este inverzirea cu muschi. Aceasta metoda consta
in intinderea prealabila a unei role de iarba pe invelitoarea preexistenta, cu iarba in jos, peste care se
aplica stratul de vegetatie cu muschi.
Variante experimentale de inverzire pe suprafete abrupte ale laboratoarelor germane includ
dispunerea pe invelitoare a unor pneuri scoase din uz, recuperate, umplute cu pamant sau brazde de
iarba. Dupa o perioada de vegetatie, invelitoarea se acopera uniform cu o cuvertura verde deasa.

Mai exista varianta dispunerii pe invelitoarea abrupta a unor recipiente (eventual reciclate)
pe post de ghivece pentru plante. Pentru aceste solutii trebuie insa prevazute solutii de etanseizare in
zonele de fixare (de obicei punctuala) a recipientelor pe invelitoare.

2.2.a ACOPERISURI INVERZITE EXTENSIVE

Prin inverzire extensiva se intelege o plantare cat mai apropiata de naturalul local, care
creste intr-un substrat de 3 pana la 15 cm grosime si nu necesita irigare artificiala sau ingrasaminte
pentru a prolifera. Acest tip de inverzire asigura acoperisuri plantate etanse si durabile, la costuri si
eforturi minime de realizare. Alte doua avantaje insemnate ale inverzirii de tip extensiv sunt
intretinerea rara, minimala si ieftina si greutatea redusa (in medie 160 kg/m²), ceea ce exclude
nevoia de a face calcule structurale in prealabil.
 Vegetatia consta in plante rezistente la seceta si la inghet: muschi, plante suculente, plante
aromatice sau ierboase in amestec, in diferite proportii, preferabil din specii locale adaptate natural
la conditiile particulare zonei, care se dezvolta fara ingrijire si care pot sa reziste la conditii de
expunere extreme. Acest lucru inseamna ca plantele trebuie sa prezinte o capacitate mare de
regenerare.
Caracteristicile determinante ale acoperisurilor inverzite de tip extensiv sunt prezentate
punctual in continuare:
 vegetatie: in general plante din specii de inaltime mica, suculente, diferite ierburi;
 grosimea substratului: 3-15 cm;
 greutate: structura cladirii trebuie sa suporte o incarcare cu 120 pana la 220 kg/m² mai
mult fata de greutatea unei invelitori conventionale;
 acces si intretinere: necesita intretinere minimala (inspectii anuale) si in consecinta, o
frecventa redusa a accesului minim invaziv.
 drenaj si irigare: drenarea se asigura natural prin structura special conceputa a
substratului, datoria pantei acoperisului sau a inclinatiei date straturilor inferioare ale
invelitorii. Irigarea nu este necesara decat in cazuri de seceta prelungita.

2.2.b ACOPERISURI INVERZITE INTENSIV

Inverzirea intensiva presupune suprafete plantate cu arbusti, tufe si pajisti, asa cum exista si
arata ele in mod normal in natura. Din cauza substratului bogat, de o grosime mult mai mare decat
in cazul inverzirii extensive, acest tip se preteaza doar suprafetelor plane ale acoperisurilor terasa.
Substratul de crestere are o grosime de la 30 cm in sus, iar plantele prevazute in acest sistem de
inverzire necesita existenta in substrat a unui sistem de irigare si imbogatirea periodica a
substratului cu ingrasamant.
Inverzirile intensive se concretizeaza precum gradini propriu-zise si din acest motiv ele sunt
supuse reglementarilor specifice pentru gradinile de acoperis.
 Complexitatea stratificatiei acoperisului inverzit intensiv presupune costuri suplimentare
semnificative, iar greutatea rezultata din grosimea substratului si din straturile tehnice suplimentare
de care este nevoie conduce la nevoia unor calcule structurale inainte de executie si, eventual,
consolidarea structurii de rezistenta a cladirii pentru a putea sustine masa noii invelitori vegetale
intensive. Astfel, costurile de realizare cresc si mai mult, iar din acest motiv, adaugat complexitatii
si greutatii, tipul intensiv de inverzire nu se preteaza pentru acoperisurile imobilelor de locuinte
colective din perioada comunista, care constituie principalul obiectiv de inverzire al lucrarii de fata.
Caracteristicile determinante ale acoperisurilor inverzite de tip intensiv sunt prezentate
punctual in continuare:
 vegetatie: specii voluminoase, inclusiv arbori, arbusti, tufe, gradini complexe;
 grosimea substratului: 30 cm sau mai mult;
 greutate: structura cladirii trebuie sa fie capabila sa sustina o incarcare cu 360 pana la
680 kg/m² mai mult fata de greutatea unei invelitori conventionale;
 acces si intretinere: necesita acces frecvent pentru proceduri complexe de mentenanta si
necesita amenajari de siguranta in exploatare (de ex.: balustrade), sistem de iluminare,
etc.;
 drenaj si irigare: necesita sisteme complexe de irigare si drenaj.
3. AVANTAJELE INVERZIRII ACOPERISURILOR
 Inverzirea acoperisurilor aduce numeroase beneficii, atat cladirii si costurilor de utilizare si
intretinere a acesteia, cat si mediului urban inconjurator si formelor de viata existente. Astfel,
beneficiile produse de inverzirea invelitorilor se pot organiza pe doua categorii: beneficii asupra
mediului si microclimatului si beneficii de cost pentru cladire.
Pe scurt, beneficiile asupra mediului si microclimatului (3.1) sunt:
 imbunatatirea calitatii aerului (3.1.a);
 biodiversitate si (re)creere de habitate (3.1.b);
 conservarea energiei prin performanta termica imbunatatita (3.1.c);
 suplimentarea spatiului verde din aglomerarile urbane (3.1.d);
 efecte benefice asupra starii generale de sanatate (3.1.e);
 reducerea efectului de insula urbana de caldura (3.1.f);
 reducerea propagarii zgomotelor si imbunatatirea izolarii fonice (3.1.g);
 reciclarea materialelor (3.1.h);
 reducerea debitului scurgerilor apelor pluviale si evitarea suprasolicitarii sistemului de
canalizare (3.1.i);
Punctual, beneficiile de cost pentru cladiri (3.2) sunt:
 prelungirea duratei de viata a invelitorii si protectia componentelor acesteia (3.2.a);
 reducerea consumului de resurse pentru climatizare (3.2.b);
 reducerea costurilor pentru sistemele de drenaj ale apelor meteorice (3.2.c);

3.1 BENEFICII ASUPRA MEDIULUI SI MICROCLIMATULUI

3.1.a IMBUNATATIREA CALITATII AERULUI

Plantarea de tip extensiv in mediul urban este acum larg raspandita si recunoscuta drept un
mijloc de imbunatatire a calitatii aerului.

In acest sens, acoperisurile inverzite contribuie la reducerea numarului de particule poluante

si compusi toxici nu doar prin intermediul plantelor propriu-zise, ci si prin depunerile si absorbtiile
in mediul de plantare.
Plantele reduc concentratia de dioxid de carbon din atmosfera prin absorbtie si produc in
schimb oxigen, reimprospatand astfel aerul urban. Acoperisurile inverzite contribuie la reducerea
drastica a efectului de insula urbana de caldura, acesta fiind un principal factor in inrautatirea
situatiei stratului de ozon. Invelitorile plantate absorb particulele de metale grele si alti compusi
volatili. Aceste substante fiind absorbite in sistemul de acoperis inverzit, se evita intrarea lor in
sistemul de distributie a apei, ceea ce duce la imbunatatirea calitatii apei din orase. Acoperisurile
plantate contribuie la reducerea cantitatii de particule de praf antrenate in aer prin supraincalzirea
suprafetelor construite (asfalt, beton, etc.) prin depunerea pe suprafata frunzisului.

3.1.b BIODIVERSITATE SI (RE)CREERE DE HABITATE

 Prin inverzirea invelitorilor cu plante din specii locale, adaptate climatului si faunei specifice
zonei, se (re)creaza in orase, care au devenit pe alocuri adevarate jungle de beton si nimic altceva,
conditiile necesare pentru viata. Incepand de la plantele dispuse manual se (re)fac habitate pentru
diverse microorganisme, insecte, pasari si alte specii de plante. Aceste specii, (re)aparute odata cu
realizarea inverzirii acoperisurilor, pot contribui la randul lor la controlarea raspandirii unor paraziti
sau alte fenomene nedorite in mediul urban.
Merita mentionat faptul ca acoperisurile vegetate, fiind situate la inaltime si fizic separate de
spatiile verzi de la sol, pot constitui habitate de protectie pentru anumite specii in pericol – pe
acoperisurile inverzite nu au acces rozatoarele si alti potentiali pradatori.
Tot din punctul de vedere al biodiversitatii merita mentionat potentialul aport al agriculturii
urbane ce poate fi intreprinsa (cu anumite modificari si adaptari ale design-ului acoperisului
inverzit) la nivelul invelitorii. In aglomerarile urbane, unde terenul este pretios si uneori chiar
creerea de parcuri pentru locuitori intampina dificultati si unde cultivarea de fructe si legume a
disparut aproape in totalitate in favoarea constructiilor, actualul val de interes pentru inverzirea
anvelopelor poate constitui o metoda de reintegrare a culturilor legumicole si/sau fructifere in orase,
ceea ce ar fi in favoarea locuitorilor, atat din punctul de vedere al costurilor de alimentatie cat si in
ceea ce priveste calitatea alimentelor, care devine astfel controlabila personal.

3.1.c CONSERVAREA ENERGIEI PRIN

PERFORMANTA TERMICA IMBUNATATITA

Sistemele de acoperis inverzit sunt recunoscute

pentru aportul pe care il aduc la performanta termica a
anvelopei cladirii si la izolarea invelitorii. Efectul
masurabil al acestor sisteme variaza in functie de anotimp,
de clima si de cantitatea de apa retinuta la un moment dat de
catre substrat.
Invelitorile slab protejate si prost termoizolate pot duce
la supraincalzirea substantiala a spatiilor de sub ele. In
consecinta, acest fapt poate duce la nevoia unei instalatii de aer-conditionat sau la suplimentarea
unei astfel de instalatii, deja existenta. Un acoperis verde nu actioneaza doar ca o bariera termica, ci,
prin combinarea proceselor naturale specific vegetale (fotosinteza si evapotranspiratie) si ale solului
(evapotransmisie), reduce cantitatea de energie solara absorbita de membrana invelitorii, conducand
astfel la temperaturi mai scazute in spatiile de sub suprafata acoperisului.
Concret, un studiu efectuat de Universitatea Nottingham Trent arata ca, la o temperatura
exterioara ambientala de 18,4ºC, intr-o zi insorita, temperatura sub o membrana de invelitoare
conventionala ajunge la 32ºC, in timp ce temperatura, in acelasi caz, sub o invelitoare inverzita, nu
depaseste 17,1ºC.
Acelasi studiu releva faptul ca beneficiile termice ale inverzirii acoperisurilor se pastreaza si
pe timp de iarna. Astfel, la o temperatura exterioara ambientala de 0ºC, sub o membrana de
invelitoare conventionala s-au inregistrat 0,2ºC, in timp ce in cazul unui acoperis vegetat
temperatura in spatiul de dedesubt are o temperatura medie de 4,7ºC.
In concluzie, efectul pozitic de izolare termica a acoperisurilor inverzite exista, atat in
perioadele calde cat si in cele reci. Principalul factor care influenteaza eficienta suplimentului de
izolare termica este cantitatea de apa retinuta in substratul acestui tip de acoperis. Cantitatea de apa
determina pierderile de caldura prin acoperisul inverzit si de aceea este problematica determinarea
unui coeficient mediu de izolare termica. Acesta depinde de conditiile zilnice de umiditate si
precipitatii.

3.1.d SUPLIMENTAREA SPATIULUI VERDE DIN AGLOMERARILE URBANE

 In ultimele decenii, importanta si valoarea spatiilor
verzi pentru oamenii care locuiesc si muncesc in aglomerarile
urbane a devenit din ce in ce mai importanta pentru
autoritatile care se ocupa de gestionarea spatiului urban.
Studii socio-psihologice au demonstrat diversele beneficii
pe care spatiile plantate le aduc, precum functie ecologica,
imbunatatirea esteticii constructiilor, sustinerea si
amplificarea biodiversitatii, aportul pozitiv la sanatatea
fizica si mentala a populatiei, functia de punct de interes comun si sens al spatiului locuit. In
consecinta, autoritatile au demarat diverse initiative si demersuri, finantand si promovand designul
si managmentul oportun al spatiilor verzi.
Din cauza presiunii imobiliare, dorintei de densitate din ce in ce mai mare in dezvoltarile
urbane rezidentiale, spatiile verzi sunt deja limita te, in parte datorita circumstantelor istorice si in
parte datorita valorii din ce in ce mai crescute a terenurilor urbane. Aceasta situatie face creerea de
noi spatii verzi importanta si in acelasi timp dificila.
Acoperisurile inverzite pot constitui, cel putin in parte, solutie pentru aceasta problema. In
prezent, invelitorile sunt in general "moarte" din punct de vedere estetic. Prin plantare, acoperisurile
pot deveni accesibile atat vizual cat si fizic. Mai mult decat atat, din punctul de vedere al suprafetei
absolute de material vegetal, acoperisurile inverzite produc o suprafata totala de frunzis mult mai
importanta decat cea a unui parc urban cu suprafata amenajata egala cu cea a acoperisului. Conform
studiului lui Gernot Minke, prof. dr. ing. la Universitatea din Kassel, in cazul unui acoperis cu iarba
bine executat, suprafata frunzelor are intre 50-100 m² la fiecare metru patrat de acoperis, in timp
ce la un acoperis plantat cu Sedum este de numai 1-5 m². Pentru comparatie, un parc public
(inclusiv aleile), al carui gazon este tuns regulat are numai 10 m² de frunze pe m² de sol.

3.1.e EFECTE BENEFICE ASUPRA STARII GENERALE DE SANATATE

Exista din ce in ce mai multe dovezi in favoarea faptului ca atat contactul vizual, cat si cel
fizic cu verdeata produc o varietate de beneficii asupra locuitorilor din mediul urban. Acestea includ
atat beneficii mentale (de exemplu, reducerea nivelulul de stress) cat si beneficii fizice (inclusiv
aprovizionarea cu aer mai curat). Accesul la spatiu verde contibuie la reducerea ritmului cardiac si a
presiunii sanguine si poate ajuta la starea generala de bunastare. Un studiu derulat in Texas, avand
ca subiect recuperarea post-operatorie in spitale, a demonstrat ca recuperarea a decurs mai rapid si
cu mai putine riscuri de complicatii atunci cand pacientii au avut acces la spatii plantate. Drept
consecinta a acestui studiu, un numar important de spitale au fost regandite functional astfel incat
pacientii sa beneficieze de efectele pozitive ale vegetatiei.
Avantajele termice pe care acoperisurile inverzite le produc au de asemenea efecte pozitive
indirecte asupra persoanelor ce locuiesc sau muncesc in cladirile respective. In sprijinul acestei
afirmatii vine un studiu sociologic efectuat la sfarsitul deceniului trecut in Stuttgart. Acest studiu a
concluzionat ca in urma realizarii unui acoperis inverzit pe una dintre cladirile Bundespost
(serviciul postal german), in cladirea respectiva s-a inregistrat o scadere importanta in numarul de
absente de la locul de munca din motive de sanatate.Explicatia stiintifica a acestei constatari este ca
acoperisul inverzit a redus fluctuatiile de temperatura din nivelurile superioare si a contribuit la
racirea si umidificarea aerului preluat in interior prin sistemele de ventilatie si climatizare.
In perioada recenta, si domeniul constructiilor de birouri a aratat un interes crescand in ceea
ce priveste realizarea de spatii verzi ca mijloc de sporire a productivitatii. Acoperisurile inverzite
ofera posibilitatea investitorilor de a aborda acest aspect fara a fi nevoiti sa sacrifice din spatiul
construibil.

3.1.f REDUCEREA EFECTULUI DE INSULA URBANA DE CALDURA

 Efectul de insula urbana de caldura este reprezentat de diferenta de temperatura dintre
zonele urbane si peisajul natural inconjurator. In orasele mari si aglomerate, aceasta diferenta poate
atinge valori de pana la 5°C intre centrul urban si imprejurimile rurale. Zonele urbane contin
suprafete intinse cu proprietati reflectante. Aceste suprafete absorb radiatiile solare si reflecta
caldura inapoi in atmosfera. Orice posibila reducere a acestui fenomen poate avea efecte pozitive si
in privinta smogului si a particulelor poluante din atmosfera.
Suprafetele acoperisurilor constituie o parte importanta din suprafetele reflectante
mentionate mai sus. Plantele ce formeaza suprafetele inverzite absorb caldura si o folosesc prin
procesul de evapotranspiratie. Astfel, inverzirea acoperisurilor ar juca un rol important in reducerea
temperaturilor urbane si in consecinta in reducerea concentratiei de smog si particule poluante.
Studiul stiintific efectuat de NASA in Atlanta, SUA, a urmarit compararea temperaturilor
dintre diferite suprafete din mediul urban. Intr-o zi tipica pentru clima locala, cu o temperatura
ambientala maxima de 25°C, s-au inregistrat urmatoarele temperaturi: iarba umbrita de copaci –
28°C; frunzisul unui palc de copaci – 21°C; asfalt insorit direct – 50°C; suprafata unei membrane de
invelitoare conventionala – 52°C. Un alt studiu al Universitatii din Trent a concluzionat ca intr-o zi
tipica, avand o temperatura medie ambientala de 18,4°C, o invelitoare conventionala atinge
temperatura de 32°C, in timp ce suprafata unui acoperis inverzit nu depaseste 15°C.

Comparatie a evolutiei temperaturii intre o invelitoare conventional a si una inverzita

Astfel, in afara contributiei la reducerea efectului de insula urbana de caldura prin reducerea
temperaturii invelitorilor si a caldurii reflectate, acoperisurile inverzite trebuie recunoscute si pentru
protectia fotochimica impotriva smogului si reducerea poluarii, calitati care decurg din efectul de
reducere a temperaturii suprafetelor.

3.1.g REDUCEREA PROPAGARII ZGOMOTELOR SI

IMBUNATATIREA IZOLARII FONICE

Combinatia dintre sol, plante si pungi de aer prinse intre

straturile sistemelor de acoperis inverzit actioneaza
precum o bariera de izolare fonica. Vibratiile sonore sunt
absorbite, reflectate sau refractate (deviate). Substratul de
crestere are tendinta de a bloca sunetele de frecventa
joasa, in timp ce plantele se opun propagarii sunetelor de
frecventa inalta. Gradul de izolare fonica depinde de
sistemul utilizat si de grosimea substratului. Un acoperis inverzit cu o grosime a substratului de 12
cm poate reduce propagarea fonica cu pana la 40dB, iar un substrat gros de 20 cm reduce poluarea
fonica cu valori cuprinse intre 46 si 50dB. Un studiu efectuat de Kalzip (www.kalzip.co.uk) s-a
ocupat de compararea izolatiei fonice dintre un acoperis standard nevegetat si un acoperis inverzit
produs de ei, "NatureRoof". Rezultatele obtinute sunt urmatoarele: acoperis standard nevegetat –
reducere de 33dB; acoperis vegetat uscat – reducere de 41dB; acoperis vegetat umed – reducere de
51dB. Aceste rezultate sugereaza ca acoperisurile inverzite pot reduce transmisia fonica cu cca.
8DB comparativ cu o invelitoare conventionala. Acest aspect poate fi in special important in zonele
cu poluare fonica ridicata (de exemplu in apropierea aeroporturilor), intrucat valorile obtinute sunt
suficiente pentru a putea folosi acoperisuri inverzite drept izolatie fonica la cladiri de sub culoare
aeriene.

3.1.h RECICLAREA MATERIALELOR

O parte semnificativa a materialelor folosite pentru realizarea acoperisurilor inverzite provin

din surse reciclate, precum membrane si medii de crestere realizate din caramida poroasa sfaramata,
folosita de unii producatori. In Londra se promoveaza printr-o miscare organizata folosirea de
materiale reciclate ca agregat secundar pentru constituirea substratului de plantare si crestere,
preferabil de provenienta din situl original.
Procesul de reciclare si reutilizare reduce nevoia pentru deversari si depuneri de deseuri la
locatiile de profil, precum si distantele de transport pentru depozitarea deseurilor si, pe termen
mediu si lung, efectele nocive ale acestor deseuri asupra mediului.

3.1.i REDUCEREA DEBITULUI SCURGERILOR APELOR PLUVIALE SI

EVITAREA SUPRASOLICITARII SISTEMULUI DE CANALIZARE

Acoperisurile inverzite retin apa meteorica in plante si

in substrat si o evapora in atmosfera. Cantitatea de apa
retinuta in stratificatia acoperisului vegetat si evaporata
inapoi in atmosfera depinde de caracteristicile mediului
de crestere, grosimea acestuia si tipul de plante utilizate. In
general, pe timpul verii acoperisurile inverzite retin intre
70 si 80% din cantitatea de apa din precipitatii, iar iarna
valoarea se situeaza intre 25 si 40%.
In Germania, liderul mondial la acoperisuri vegetate, au fost instalati 25 milioane m² de
invelitori vegetate intre 2000 si 2001. Aceasta valoare se datoreaza in principal cerintelor
urbanistice incluse in regulamentele locale. Motivul introducerii acestor cerinte este tocmai
proprietatea sistemelor de acoperisuri inverzite de a atenua scurgerile apelor pluviale.
 Aditional, acoperisurile inverzite si intarzie partial scurgerea apelor meteorice in perioade cu
precipitatii puternice si prelungite. Un studiu efectuat tot pe teritoriul german arata ca pe durata unei
furtuni de 10 minute, au cazut 200 litri de apa pe o suprafata de 18 m² de acoperis inverzit extensiv
si doar 15 litri au trecut instantaneu de pe acoperis in sol prin sistemele de scurgere.
Astfel, acoperisurile inverzite reduc impactul scurgerilor de ape meteorice in urma
precipitatiilor abundente asupra sistemului de drenaj si a celui de canalizare, reducand major riscul
de inundatii locale.

3.2. BENEFICII DE COST PENTRU CLADIRI

3.2.a PRELUNGIREA DURATEI DE VIATA A INVELITORII SI

PROTECTIA COMPONENTELOR ACESTEIA

Sistemele de acoperis inverzit protejeaza membrana de hidroizolatie impotriva efectelor

extreme ale climei, raze ultra-violete si degradare mecanica, fapt ce are drept consecinta aproape
dublarea duratei de viata a invelitorii. Astfel, un sistem de hidroizolatie de calitate superioara cu o
durata medie de viata de cca. 30 de ani poate dobandi o durata de functionare cu intretinere minima
de cca. 60 de ani daca este protejata cu un sistem de inverzire a acoperisului cu protectie
corespunzatoare impotriva radacinilor.
Caldura, frigul, ploaia, razele UV, vantul, precum si ozonul si gazele industriale ataca
mecanic si/sau chimic invelitoarea si in plus, cauzeaza procese de descompunere biologica.
Membranele bituminoase pentru invelitorile tip terasa
trebuie sa reziste pe parcursul unui an la diferente de
temperatura de pana la 100°C (de la -20°C pana la
+80°C). Daca aceste acoperisuri sunt inverzite extensiv,
diferenta de temperatura se reduce cu cca. 30°C (de la -
5°C pana la +25°C). La acest lucru se adauga faptul ca
invelitoarea este protejata contra razelor UV si contra
degradarilor mecanice.
In timp ce la 80% din acoperisurile tip terasa, primele defecte apar deja dupa 5 ani,
acoperisul inverzit, in conditiile in care este ales corect tipul de invelitoare si imbinarile sunt
executate profesionist, are o durata de viata, practic, nelimitata.
Din punctul de vedere al costurilor, aceasta protectie oferita invelitorii prin inverzire se
traduce prin reducerea sau chiar eliminarea costurilor de intretinere, de reparatie si de inlocuire a
membranei bituminoase. De asemenea, se evita costuri neprevazute aparute in urma infiltratiilor
cauzate de degradari ale hidroizolatiei. Toate aceste beneficii economice se obtin la un cost foarte
redus de realizare a inverzirii, cost ce se estompeaza rapid daca privim reducerile de cost pentru
izolare, intretinere si climatizare obtinute.

3.2.b REDUCEREA CONSUMULUI DE RESURSE PENTRU CLIMATIZARE

Acoperisurile vegetate au un efect pozitiv in ceea ce priveste termoizolatia prin abilitatea lor
de a raci cladirile vara si de a reduce pierderile de caldura iarna (depinzand de conductibilitatea
zilnica a acoperisului inverzit – in functie de cantitatea de apa continuta zilnic).
Producatorul german de sisteme de acoperis vegetat ZinCo International estimeaza ca aceste
sisteme pot contribui la reducerea consumului pentru incalzire cu 2 litri de combustibil fosil / m² pe
an in Germania. Referitor la acest aspect, concret, o uzina industriala din Frankfurt (Uzina Possman
de racire si depozitare a cidrului) care si-a instalat un acoperis inverzit, a recuperat costurile acestuia
in 2-3 ani doar din economiile pe care le-a facut la costurile de incalzire si racire si din reducerea
nevoii pentru echipamente industriale cu aceasta functie.
 Un caz elocvent pentru acest subiect se regaseste in Londra, de unde reiese ca prin
retehnologizarea unui acoperis inverzit pe o cladire ce contine o functiune de productie industriala a
redus nevoia pentru incalzire/racire intr-atat incat de la instalarea invelitorii inverzite nu s-au mai
utilizat instalatiile de incalzire si racire. Se estimeaza ca astfel se economisesc cca. 25,9 MW anual,
ceea ce se traduce in prezent la economii de cca. 4300 ₤ pe an. Daca acoperisul inverzit ar fi fost
instalat ca si parte integranta a design-ului original al cladirii, s-ar fi obtinut potential economii de
cca. 10000 ₤ prin reducerea nevoii de echipamente de incalzire/racire pentru nivelul in cauza.

3.2.c REDUCEREA COSTURILOR PENTRU SISTEMELE DE DRENAJ

ALE APELOR METEORICE

Pornind de la capacitatea acoperisurilor inverzite de a retine apa pluviala, de a diminua

cantitatea de apa scursa si de a intarzia scurgerea instantanee, se poate afirma ca exista potential de
reducere a costurilor pentru sistemele de scurgere prin reducerea numarului necesar de guri de
scurgere, reducerea dimensiunilor componentelor sistemelor si reducerea nevoii de a le repara,
inlocui sau suplimenta.
Depinzand de dimensiunile acoperisului si de inaltimea cladirii, beneficiul de cost obtinut
prin economisirea resurselor pentru realizarea sistemelor de drenaj poate contribui semnificativ si la
amortizarea costurilor pentru realizarea acoperisului inverzit. Cladirile industriale, daca sunt
proiectate corespunzator, pot prelua greutatea unui acoperit vegetat. Costul aditional eventual al
consolidarii planseului este contracarat de reducerea in capacitatea de drenaj necesara, atat la
nivelul acoperisului, cat si la nivelul solului, precum si de celelalte beneficii economice produse
prin inverzirea invelitorii.

4. POTENTIALELE DEZAVANTAJE ALE INVERZIRII ACOPERISURILOR

Comparativ cu avantajele pe care le aduc cu sine, acoperisurile inverzite prezinta putine

motive pentru care ar putea fi considerate inoportune. Dintre aspectele care ar putea fi considerate
inconveniente, am selectat urmatoarele ca fiind principalele potentiale dezavantaje:
 costul initial mai ridicat decat al unei invelitori obisnuite;
 eventuala necesitate de consolidare a structurii planseului pentru a putea sustine
greutatea sistemului de acoperis inverzit;
 in cazul unor defecte, interventiile sunt mai costisitoare si mai complexe decat in cazul
unor invelitori conventionale;
 restrictii de clima si conditii meteorologice (vant, rezistenta plantelor, etc.)
Aceste inconveniente se pot solutiona facil printr-un design specific particularizat fiecarei
aplicari in parte (tip de inverzire, plante alese, grosimea substratului, materiale utilizate, etc.), iar
efectele lor asupra costului sunt estompate dupa o perioada relativ scurta de timp prin reducerea
costurilor de incalzire/racire, reducerea costurilor de intretinere, reparare si inlocuire a invelitorii si
prin efectele pozitive asupra starii de sanatate si conditiilor de viata din mediul urban.

5. ELEMENTE COMPONENTE ALE ACOPERISULUI INVERZIT

Orice acoperis poate fi inverzit daca poate prelua sarcina aferenta vegetatiei.
Din punctul de vedere al componentei, se identifica 6 subansambluri importante ale
stratificatiei, prezente (sub diferite forme si indiferent de tipologia acoperisului) intotdeauna in
sistemul de invelitoare inverzita:
a) substructura si izolatia termica;
b) hidroizolatia si protectia impotriva radacinilor;
 c) protectia impotriva degradarii mecanice;
d) stratul de drenare;
e) substratul de plantare si crestere;
f) vegetatia.

a) substructura si izolatia termica

Se deosebesc 3 tipuri de acoperis, in functie de modalitatea de dispunere a izolatiei termice
in cadrul stratificatiei:
 acoperis rece;
 acoperis cald;
 acoperis inversat.

La acoperisul rece, intre izolatia termica

a acoperisului si structura invelitorii verzi se
realizeaza un strat subtire de aer, care are
rolul de strat de compensare a presiunii vaporilor,
necesar numai la constructiile fara bariera de
vapori. Cel mai mare dezavantaj al
acoperisului rece consta in faptul ca prin
realizarea stratului de aer intermediar se
pierde beneficiul termic de racire pe timp de
vara si izolare termica pe timp de iarna. De aceea,
acest tip de structurare nu este recomandat.
 Acoperisul cald difera de cel rece
prin faptul ca nu presupune un strat de aer
intermediar, deci cladirea beneficiaza de efectul
termic pozitiv al inverzirii invelitorii, in schimb este
necesara realizarea, sub izolatia termica, a unei
bariere de vapori, pentru a-i impiedica pe acestia sa se
infiltreze in stratul de izolatie, unde pot
condensa. Acoperisul cald reprezinta
constructia cea mai rationala si economica
pentru un acoperis verde. (G. Minke).

In cazul acoperisului inversat,

termoizolatia este dispusa intre hidroizolatie si
substrat. Astfel, hidroizolatia fiind sub
termoizolatie, cea din urma trebuie sa fie
rezistenta la apa si la putrezire. De obicei,
pentru acest sistem se folosesc placi din
polistiren extrudat. Acest sistem este unul putin
folosit in perioada contemporana, pe motiv ca
izolatia termica este redusa din cauza folosirii
in mediu umed, iar durabilitatea este si ea mai
scazuta decat in cazul sistemelor cu
termoizolatie uscata.

b) hidroizolatia si protectia impotriva radacinilor

Exista doua variante de realizare a acestui subansamblu: hidroizolatia este in acelasi timp si
protectie impotriva radacinilor sau peste hidroizolatie este necesar un strat suplimentar de protectie.
Testele si urmarirea in timp au aratat ca membranele bituminoase uzuale sunt strapunse de
radacinile diferitelor plante utilizate pentru inverzire. In plus, pe varful radacinilor unor specii se
gasesc microorganisme care pot dizolva materialul bituminos.
Din acest motiv este necesara suprapunerea temeinica a foliilor sau membranelor, prin
sudura cu aer cald sau sudura cu inalta frecventa. Straturile superioare trebuie sudate la imbinari cu
cordon de sudura, iar daca acest lucru nu este posibil, atunci se recomanda sigilarea lichida.
Ca protectii impotriva radacinilor se pot utiliza folii de cupru (atentie la patrunderi
orizontale in suprapuneri), membrane speciale ce contin otravuri pentru plante, mentinandu- le la
distanta (de evitat – neecologice si neeconomice) sau folii de polietilena de diferite tipuri (cele mai
simple si mai economice solutii – diferite variante). Exista si alte variante de protectie impotriva
radacinilor, de exemplu membrane din poliolefina, membrane ECB (etilen copolimerizat
bituminos), membrane EPDM (cauciuc sintetic elastic), etanseizari lichide (poliuretan, rasini).

c) protectia impotriva deteriorarii mecanice

Daca baza pe care se aplica membrana de protectie impotriva radacinilor este rugoasa sau
denivelata, trebuie ca sub membrana de protectie sa se dispuna un strat din impaslitura. In cazul
hidroizolatiilor armate care ofera in acelasi timp si protectie impotriva radacinilor, un asemenea
strat nu mai este necesar.
Stratul de protectie impotriva deteriorarii mecanice este necesar mai ales la inverzirile
intensive si in special atunci cand intretinerea presupune manevrarea diferitelor aparate pe
invelitoare.
Acest strat poate fi realizat dintr-o impaslitura de minimum 300 gr/m², dintr-o membrana din
material spongios sau alte materiale asemanatoare. Alte variante sunt folosirea de materiale reciclate
(o posibilitate deja utilizata este tesatura din pahare de plastic pentru iaurt reciclate).

d) stratul de drenare
Stratul de drenare are rolul atat de a elimina apa in exces, cat si de a inmagazina apa intr-o
anumita masura. Pentru realizarea lui se folosesc materiale poroase, usoare, cu granulatie mare, de
exemplu argila spongioasa, ardezia expandata, lava expandata, piatra ponce, zgura si materialele
obtinute din reciclarea caramizilor.
La acoperisurile terasa si la cele cu panta mica, stratul de drenare necesita a fi acoperit cu un
filtru (de exemplu, o impaslitura) pentru a preveni colmatarea acestuia cu pamant din substrat si
acumularile de apa ce pot produce infiltratii si in consecinta deteriorari ale invelitorii.
Unele firme ofera elemente rigide prefabricate de drenare din spuma de polistiren. Aceste
elemente pot fi luate in considerare si la suplimentarea izolatiei termice a invelitorii.
Indiferent de forma si dispunere, elementele de drenare actioneaza si ca elemente de
siguranta impotriva impingerii radacinilor.

e) substratul de plantare si crestere

Substratul reprezinta mediul de baza in care vegetatia isi dezvolta radacinile. El serveste ca
sursa de apa si hrana (minerale), iar pentru aceasta functie trebuie sa fie suficient de poros si sa
ofere radacinilor un mediu propice in care sa se ancoreze. Compozitia substratului trebuie sa fie
armonizata cu necesitatile plantelor. Astfel, in general, o compozitie echilibrata ofera cele mai bune
premise pentru succes.
In acest sens, substratul nu trebuie sa contina prea mult humus. Daca se foloseste pamant,
acesta nu trebuie sa fie cleios – sa nu aiba o concentratie prea mare de argila (pana la 20%). De
obicei, pamantul trebuie amestecat cu o cantitate de nisip. De asemenea, se recomanda ca pamantul
sa fie combinat cu adaosuri de minerale in proportie de 30% pana la 80%. Acest procent se poate
asigura facil, utilizand piatra ponce, lava, ardezie poroasa, argila expandata fragmentata, caramida
reciclata sfaramata, etc.

f) vegetatia
Selectia corecta a vegetatiei este unul dintre cei mai importanti pasi in procesul de realizare
a unui acoperis inverzit. Pentru o alegere corecta, sunt importanti diferiti factori, insa cu precadere
urmatorii:
  grosimea substratului si capacitatea de retinere a apei;
 panta acoperisului;
 expunerea la vant;
 orientarea cardinala;
 umbrirea specifica amplasamentului;
 cantitatea de precipitatii.
In plus fata de acesti factori, alegerea plantelor trebuie facuta si in corelare cu scopul pentru
care se realizeaza inverzirea invelitorii, anume care este ierarhia dorita a beneficiilor ce decurg in
urma vegetarii:
 eficienta energetica si performanta termica;
 reducerea zgomotelor si izolare fonica;
 protectia hidroizolatiei si in general a invelitorii;
 reducerea costurilor de intretinere;
 crearea unei suprafete inverzite accesibile si practicabile, tip gradina.
Pentru a obtine rezultate satisfacatoare, este nevoie ca vegetatia sa fie cat mai deasa, de
inaltime aproximativ egala si cat mai uniform distribuita pe intreaga suprafata.
Din punctul de vedere al adaptarii la conditiile de mediu si clima, plantele pentru care se
opteaza trebuie sa fie:
 rezistente la inghet;
 rezistente in timp;
 rezistente la seceta (moderata);
 adaptabile la diferite grade de calitate a solului in care sunt plantate.
Tipuri de vegetatie utilizabile pentru realizarea stratului vegetal: seminte (cca. 2 g/m² in
cazul insamantarii umede, cca. 3-8 g/m² in cazul insamantarii uscate), butasi de sedum (parti taiate
din plante, cresc usor si pot suporta perioade de seceta; cca. 40 butasi/m² <=> 30-50 g/m²), arbusti
(necesita de obicei ingrasamant), gazon (sub forma de role prefabricate, eventual cu adaos de
seminte de plante aromatice; a se evita prezenta oricaror soiuri de trifoi; merita mentionat ca
inverzirea extensiva cu role de gazon nu are acelasi rezultat ca in cazul plantarii de ierburi
salbatice); paturi de vegetatie (armate cu impaslitura, plase sau tesatura din fibra; contin diferite
amestecuri de muschi, plante suculente, ierburi salbatice, plante cu bulb; grosimea substratului
variaza intre 1,5 si 3,5 cm iar dimensiunile uzuale sunt de 1m x 1m).

6. DETALII CONSTRUCTIVE PENTRU SITUATIILE UZUALE

In continuare sunt prezentate cateva detalii de rezolvare a unor situatii tipice intalnite in
proiectarea de acoperisuri inerbate la cladiri cu acoperis terasa sau cu acoperis inclinat, avand in
vedere diferite tipuri de inverzire.
Detaliile prezentate sunt doar variante posibile generale cu rol de indrumare. Detaliile
specifice de executie trebuie adaptate fiecarei aplicari in parte, avand in vedere particularitatile
acoperisului pe care se face inverzirea, materialele alese si caracteristicile de clima locale.
 7. MENTENANTA DUPA IMPLEMENTARE

Dupa terminarea lucrarilor de realizarea a acoperisului inverzit, este recomandabila

stabilirea unei responsabilitati si a unei rutine periodice de mentenanta, care sa includa, mai ales,
udarea in perioada de incoltire (la insamantare), stropirea periodica dupa nevoie, completarea
lipsurilor de vegetatie si eventual fertilizarea.
Acest tip de lucrare de constructii nefiind inca reglementata corespunzator, se propun
urmatoarele criterii generale pentru receptia lucrarii, cuprinzand procedee si cerinte specifice
inverzirii acoperisurilor (cf. G. Minke):
 receptia finala a lucrarilor sa se faca doar dupa o perioada de 12-15 luni de la finalizarea
dispunerii vegetatiei, astfel incat vegetatia semanata sau plantata sa fi trecut printr-o
perioada de repaos (perioada de vegetatie) si, in functie de conditiile climaterice, printr-o
perioada de inghet sau seceta. In acest fel se poate constata modul de comportare al
plantelor si al acoperisului inverzit in general, raportat la conditiile de amplasament.
 pentru a fi asigurata o acoperire uniforma si suficienta, la inverzirile obtinute prin
insamantarea cu sedum-uri sau plantarea de butasi, trebuie sa fie respectat procentul de
acoperire la insamantare/plantare de cca. 60% din suprafata de pamant. Bineinteles,
gradul de acoperire final depinde de comportamentul plantelor, de compozitia solului, de
cantitatea de precipitatii si de clima.
 o inverzire corecta cu butasi de sedum presupune ca, la maturitatea plantelor, acestea sa
acopere cu pana la 75% mai mult decat suprafata initiala.
 paturile de vegetatie trebuie dispuse in asa fel, incat radacinile lor sa ofere o fixare
suficient de puternica incat sa nu mai permita ridicarea lor, nici de catre vant (la
extremitati), nici mecanica. Acoperirea minima in cazul paturilor de vegetatie (covoare
plantate, role de gazon) la dispunere trebuie sa fie de minimum 75%.
 nu trebuie permisa utilizarea de ierbicide sau insecticide, nici dispunerea de ingrasaminte
chimice.
 vegetatia subtire si foarte sensibila, afectata de excesul de ingrasaminte si de stropirea
excesiva, nu trebuie acceptata la receptie.
In cazul inverzirilor de tip extensiv, cel recomandat pentru cladirile existente, la care este
incert daca structura de rezistenta poate sustine o inverzire intensiva sau in cazul in care se doreste
reducerea la minim a costurilor si procedurilor de realizare si intretinere – cum este si cazul
imobilelor de locuinte colective din prefabricate, din perioada comunista, care constituie obiectivul
principal ale acestei lucrari – nu este necesara de obicei nici un fel de intretinere, exceptand o
simpla inspectie vizuala anuala. Cu aceasta ocazie se pot replanta, dupa caz, portiunile unde
vegetatia nu a crescut, se poate indeparta vegetatia straina, nedorita, precum si murdaria acumulata
in zonele de scurgere de pe acoperis.

8. DURATA DE VIATA

In "Dachbegrünnung" (Inverzirea acoperisului), J. Drehfal , dupa o expertiza a

acoperisurilor plane cu membrana bituminoasa din Berlin, concluzioneaza ca o parte dintre acestea
au deja nevoie de reparatii capitale integrale dupa numai 8 ani, iar durata lor maxima de viata este
de doar 18 ani. Acest lucru inseamna ca, dupa numai 18 ani, costurile complete de executie sunt din
nou necesare, dar apar in plus costuri de demolare si eliminare a deseurilor. Privind lucrurile din
aceasta perspectiva, un acoperis plan conventional ajunge sa coste dublu fata de un acoperis inverzit
extensiv. "Defectele uzuale ale acoperisului plan se vor auto-compensa prin inverzire, deoarece
aceasta elimina cauzele principale" (H. Götze, Dachbegrünnung, Darmstadt, 1986).
Acoperisurile verzi inregistreaza o durata de viata de peste 100 de ani. Cel mai bun exemplu
concret sunt acoperisurile inverzite traditionale tip Holzzement de la Berlin, care de circa 90 de ani,
nu prezinta nici o defectiune. Acoperisurile verzi moderne, fara defecte, cu bariera impotriva
radacinilor, exista exectutate de peste 20 de ani.
Unul dintre cei mai importanti factori pentru asigurarea longevitatii sistemelor de
acoperisuri inverzite este ca la racordurile de margini sa se prevada protectie impotriva razelor
ultraviolete, ce ar putea produce degradarea stratificatiei specifice. Atat la acoperisurile
conventionale, cat si la cele inverzite, finisajele si imbinarile de margine reprezinta unul dintre
punctele cele mai vulnerabile, motiv pentru care trebuie tratate cu atentie sporita, atat la executie,
cat si la inspectiile periodice.

Surse pentru informatii si imagini:

1. Acoperisuri inverzite – simplu si eficient, G. Minke, ed. Arhiterra, Bucuresti, 2010

2. www.livingroofs.org – Environmental Benefits, Cost Benefits
3. www.roofmeadow.com – Roofscapes Inc. - Green Roof Benefits
4. www.zinco- greenroof.com – ZinCo – Why Have A Green Roof
5. Planting Green Roofs and Living Walls, Nigel Dunnett, Noel Kingsbury, revised and
updated edition, Timber Press, 2008