ACOPERIȘURI ÎNIERBATE

Studenți: Tamaș George, Sabadîș Dănuț

SUMAR 01 Scurt istoric

02 Avantaje / dezavantaje

03 Tipologii de acoprisuri verzi

04 Clasificare dupa tipul acoperisului

05 Detalii CAD
 Place Your Picture Here And Send To Back

Primele acoperisuri verzi consemnate in istorie sunt faimoasele Gradini suspendate ale
Babilonului, construite in jurul anului 500 i.Hr. de regele Nabucodonosor al II-lea.

In alte zone ale lumii, precum Scandinavia, Kurdistan sau regiuni din Africa, arhitectura

Scurt istoric
vernaculara traditionala folosea din cele mai vechi timpuri acoperisurile vegetale pentru a feri
locuintele de frig ,arsita sau incendiu, dupa caz.

In secolul XIX, acoperisul verde, in special gradina de acoperis, revine in arhitectura

occidentala, fiind insa destinat exclusiv clientelei cu dare de mana.

In secolul XX trendul continua, accelerandu-se in perioada postbelica si aproape exclusiv in

Germania si tarile din spatiul cultural de limba germana, datorita unui cumul de factori precum
constiinta ecologica pronuntata, presiunea grupurilor ecologiste si o metodica activitate de
cercetare in domeniu.
Germania, Elvetia si Austria devin lideri in sensul implementarii, promovarii si cercetarii
acoperisurilor verzi, fiind urmate mai recent de tari ca Marea Britanie, Statele Unite sau Tarile
de Jos.
 Scurt istoric
Gradinile suspendate ale Babilonului
 Scurt istoric
Acoperisuri verzi vernaculare
Avantaje dezavantaje
Avantaje dezavantaje
Avantaje dezavantaje
Avantaje dezavantaje
Avantaje dezavantaje
 Avantaje dezavantaje
Principalul dezavantaj al acoperisurilor verzi il reprezinta costul ridicat in
comparatie cu un acoperis normal.

Alte posibile dezavantaje ar fi costurile de intretinere, precum si posibilitatea

aparitiei infiltratiilor.
Tipologii de
acoperisuri
verzi
Acoperisurile verzi se impart
in trei categorii, in functie de
stratul vegetal ales pentru
acoperire:

- extensive

- semi-intensive

- intensive

EXTENSIVE SEMI-INTENSIVE INTENSIVE

Acoperisuri
extensive
Acoperisul de tip extensiv
presupune un strat foarte subtire
de sol pe care cresc plante extrem
de tolerante ce nu implica o
ingrijire speciala sau nu necesita
aproape deloc ingrijire.

Vegetatia de pe acoperisurile verzi

de tip extensiv este formata din
ierburi, suculente si muschi.
Plantele care se utilizeaza sunt în
general plante locale, adaptate sa
supravietuiasca în conditii de
climat extrem (pe stânci, în munte,
la altitudini ridicate).

Nu se importa plante din alte

regiuni geografice.
Acoperisuri
extensive
Tipuri conventionale de acoperisuri
verzi extensive:

(a) sisteme complete: fiecare

componenta, inclusiv membrana
acoperisului, sunt instalate ca parte
integranta a acoperisului.

(b) sisteme modulare: vegetatie in

„tavi” cultivate ex-situ, sunt instalate
peste sistemul existent de acoperis.

(c) „paturi” de vegetatie precultivate:

mediu de crestere, plante, covoare
de drenaj, si bariere radacina sunt
laminate pe acoperisul existent.
Acoperisuri
semi-intensive
Vegetatia de pe acoperisurile
verzi de tip semi-intensiv este
formata în principal din ierburi,
plante perene, bulbi, rizomi,
arbusti, tufe.
Plantarea cu plante în sistem
semi-intensiv nu presupune
masuri speciale pentru
întretinerea plantelor.
Grosimea substratului este
minimum 10cm.
Acoperisuri
semi-intensive
Detaliu axonometric al stratificatiei
unui acoperis semi-intensive:

1. Vegetatie

2. Substrat vegetal

3. Geotextil - strat filtrant

4. Membrana drenanta – HDPE

5. Hidroizolatie dublu strat

6. Termoizolatie

7. Bariera de vapori

8. Substrat montaj – placa b.a.

Acoperisuri
intensive
In cazul acoperisurilor de tip
intensiv vegetatia este formata în
principal din ierburi, plante perene,
bulbi, rizomi, arbusti, tufe si chiar
plante lemnoase. Gama de
posibilitati de expresie este foarte
mare, mergând pâna la
respectarea acelorasi principii ca
în cazul plantarii pe sol. Ca
urmare, grosimea substraturilor
creste considerabil. Implicit
conditiile impuse asupra structurii
acoperisului (si implicit a cladirii)
sunt importante. Aceste tipuri de
alcatuiri necesita o îngrijire
permanenta, prin udare si
fertilizare.
Acoperisuri
intensive
Detaliu axonometric al stratificatiei
unui acoperis semi-intensiv:

1. Vegetatie

2. Substrat vegetal

3. Geotextil - strat filtrant

4. Membrana drenanta – HDPE

5. Hidroizolatie dublu strat

6. Termoizolatie

7. Bariera de vapori

8. Substrat montaj – placa b.a.

CLASIFICARE
DUPA TIPUL
ACOPERISULUI

Toate cele 3 tipuri de vegetatie pot fi utilizate atât pentru acoperisuri

drepte (orizontale), cât si pentru acoperisuri înclinate sau curbe.
Acoperisurile orizontale de obicei sunt o optiune mai convenabila si
simpla pentru plantare si îngrijire.

Acoperisurile verzi pot fi montate sub un unghi de înclinare de 45 de

grade. Pentru acoperisuri înclinate sunt necesare dizpozitive de drenaj
speciale si sisteme de sprijin care vor retine solul si plantele de la
alunecare.
CLASIFICARE
DUPA TIPUL
ACOPERISULUI

Acoperisurile inclinate presupun prezenta unui tip de membrana

care sa retina pamantul in adanciturile sale, precum si – in cazurile
cu inclinatie mare – prezenta unei suprastructuri din sipci de lemn,
cu rol in mentinerea solului roditor.
Detalii
CAD

Detaliu acoperis
verde inclinat
Detalii
CAD
Detaliu acoperis
verde terasa
 VĂ
MULȚUMIM !