ACOPERISURI VERZI

Introducere

Avantajele acoperişurilor verzi:

 protecţie hidrofugă
 protecţie termică
 protecţie acustică
 reducerea consumurilor energetice din combustibili
fosili şi a emisiilor de CO2
 expresie arhitecturală îmbunătăţită
 Introducere

Reabilitarea la nivelul acoperişurilor vizează măsuri

privind conservarea energiei şi asigurarea condiţiilor de
confort. Aceste măsuri sunt incluse în proiectele de
reabilitare, în cadrul unor abordări punctuale sau în cadrul
unor abordări complexe, integrate.

Măsurile complexe includ:

 mansardarea, respectiv transformarea podului unui
acoperiş cu plane înclinate într-un spaţiu util, peste
acoperişul terasă existent ;
 transformarea acoperişurilor cu plane înclinate sau de tip
terasă în acoperişuri grădină, ecologice.
 Introducere
În ultimul timp, soluţia cea mai frecvent utilizată,
atât la clădiri noi cât şi la reabilitarea celor existente, în
zone climatice cu totul diferite (Canada, Germania, India,
Australia) este terasa grădină.
 Terasa grădină
Conceptul de terasă tip grădină a fost
iniţial promovat, în special, în ţările vest-
europene, unde, cartiere întregi au beneficiat
de “acoperişuri verzi”, terase organizate în
stilul unor grădini.

Cel mai important avantaj al unei terase

verzi este câştigul de teren de la nivelul
parterului, prin urcarea spaţiilor verzi pe
clădiri.
Londra, terase grădină
 Terasa grădină
1.Concept

Terasele grădină sunt

acoperişuri, în totalitate sau parţial
acoperite cu pământ şi vegetaţie
care creşte natural, deasupra unei
membrane speciale prin care nu
trece apa.
Sub stratul de sol se mai pot
instala şi sisteme de protecţie care
împiedică pătrunderea prea adâncă
a rădăcinilor, bariere de drenaj sau
sisteme de irigaţie.
 Terasa grădină
2.Tipuri

intensive, care presupun un strat rezonabil de pământ,

suficient pentru iarbă şi flori (întreţinerea lor necesită o
anume cantitate de muncă pentru udat, irigare sau
fertilizare);
semi-intensive (sunt construite pe un strat subţire de
sol, de obicei un compost perfect echilibrat, sau chiar pe
plăci de rocă naturală);
extensive (sunt proiectate pentru a se susţine aproape
fără intervenţii ulterioare, necesitând doar o minimă
intervenţie, de obicei o dată pe an).
Straturile specifice ale alcătuirilor verzi (amplasate
deasupra hidroizolaţiei,
ca protecţie a acesteia) sunt următoarele:
 - stratul vegetal
 - substraturile vegetale
 - strat filtrant
 - strat drenant
 - bariera contra rădăcinilor
Factorii climatici, meteo-dependenţi şi de mediu construit care
trebuie luaţi în considerare sunt:

– climatul regiunii
– microclimatul local
– precipitaţiile anuale
– perioadele de secetă
– perioadele de ger
– direcţia şi viteza vântului dominant
– turbioane şi curenţi de aer
– expunerea şi nivelul însoririi
– gradul de reflexie a luminii al suprafeţelor înconjurătoare
– gradul de reflexie a căldurii datorat suprafeţelor construite
înconjurătoare
– tipul şi proporţia de gaze şi emisii poluante
Stratul vegetal este diferit, în funcţie de tipul
de acoperiş verde:
 extensiv,
 semi-extensiv,
 intensiv.
A. Vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip extensiv este
formată din ierburi suculente şi muşchi. Plantele care se
utilizează sunt în general plante locale, adaptate să
supravieţuiască în condiţii de climat extrem (pe stânci, în munte,
la altitudini ridicate). Nu se importă plante din alte regiuni
geografice.
Obiectivul utilizării unor astfel de plante este acela de a asigura
procesul de creştere al vegetaţiei în mod natural, cu condiţia să
se ia măsuri de protecţie a hidroizolaţiei din faza de proiectare.
În principiu aceste tipuri de plante nu au nevoie de întreţinere.
B. Vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip semi-extensiv
este formată în principal din ierburi, plante perene, bulbi,
rizomi, arbuşti, tufe. Plantarea cu plante în sistem semi-
extensiv (sau semi-intensiv; ambii termeni pot fi utilizaţi) nu
presupune măsuri speciale pentru întreţinerea plantelor. Unele
specii de plante pot să necesite fie udare fie fertilizare
periodică.
Grosimea substratului este minimum 10cm. În cazul
substratului mai gros de 10cm, plantele pot fi alese şi după
alte criterii, în afara rezistenţei la umiditatea scăzută.
C. Vegetaţia de pe acoperişurile verzi de tip intensiv
este formată în principal din ierburi, plante perene, bulbi,
rizomi, arbuşti, tufe şi chiar plante lemnoase. Gama de
posibilităţi de expresie este foarte mare, mergând
până la respectarea aceloraşi principii ca în cazul plantării
pe sol. Ca urmare, grosimea substraturilor creşte
considerabil. Implicit condiţiile impuse asupra structurii
acoperişului (şi implicit a clădirii) sunt importante.
Aceste tipuri de alcătuiri necesită o îngrijire permanentă,
prin udare şi fertilizare.
 Terasa grădină
2.Avantaje

reducerea efectului de seră

excepţional izolator termic şi fonic
 înlocuieşte ideea de grădină şi spaţiul verde aferent
acesteia, reducând efectul de încălzire urbană
menţine cu până la 25% căldura ultimului etaj în
perioada iernii şi reduce canicula din timpul verii cu până
la 50%
 durata de viaţă a acoperişului creşte de două-trei ori,
deoarece vegetaţia îl protejează de vânt, de razele UV şi
de ploi
Tipologia teraselor gradina în sistem complet

Caracteristici Extensiv Semi-intensiv Intensiv

Adâncimea 6… 15 cm 12…50 cm 35…150 cm
mediului
cultivabil
Accesibilitatea inaccesibil parţial accesibil
accesibil
Greutatea redusă variabilă mare
sub în jur de 300 peste 300
300daN/m2 daN/m2 daN/m2
Vegetaţia mică - iarbă, medie – flori, mare - arbori
flori de arbuşti
dimensiuni
mici
Protecţia împotriva deteriorării hidroizolatiei
Aceasta este realizată din următoarea alcătuire
generică:
 - strant filtrant
 - strat drenant
 - barieră împotriva rădăcinilor
Componente Functiuni Materiale
Termoizolaţie Asigurarea nivelului de Materiale rigide, care nu se
suplimentara protectie termica necesar si taseaza sub greutatea stratului
reducerea consumurilor energetice cultivabil:
pentru exploatare. -polistiren extrudat
-sticla celulara
Hidroizolatie Protectia hidrofuga a cladirii la -membrane bituminoase
partea superioara. -poliester armat cu fibre de
sticla
Strat de protectie Prevenirea pe termen lung a -sapa de mortar
(bariera) deteriorarii hidroizolatiei - folii metalice
contra radacinilor datorita radacinilor. -geocompozite
Strat drenant Asigura drenarea, împiedicând Materiale poroase sau
stationarea îndelungata a apei granulare:
în stratul cultivabil. -pietris monogranular
-granule polistiren
-cofraje din PVC, PE
Strat filtrant Retine sedimentele fine antrenate de -materiale netesute,
apa din stratul cultivabil si nebiodegradabile, pe baza de
contribuie la protectia hidroizolatiei polipropilena sau polietilena;
impotriva radacinilor - geotextile
I. Stratul filtrant
Este un strat care face parte din alcătuirea terasei care
împiedică transportarea componentelor substratului în
adâncimea structurii de protecţie, contribuind la
protejarea hidroizolaţiei împotriva eventualelor degradări
chimice (rezultate din transportul materialelor organice
şi minerale din stratul vegetal şi substrat)
 Stratul filtrant poate fi un geotextil. În general acesta este
un strat subţire,realizat din materiale ţesute sau neţesute
(fibre de diferite lungimi aşezate la întâmplare şi
solidarizate mecanic sau termic).
Stratul filtrant trebuie să respecte următoarele caracteristici:
 - să nu degradeze mediul
 - să nu fie degradat de mediul înconjurător
 - să fie compatibil cu plantele (să nu producă fito-
toxicitate)
 - să fie rezistent la intemperii
 - să aibă rezistenţă împotriva microrganismelor
 - să aibă rezistenţă la agenţi chimici
 Greutatea minimă recomandată a geotextilului este de 100g/m2
şi în mod uzual este cuprinsă între 100 şi 200g/m2.
 Rezistenţa la presiune mecanică este dată de forţa de penetrare
care trebuie să fie ≥0,5 KN,
 Dimensiunea orificiilor din stratul filtrant sunt cuprinse între
0,06mm şi 0,2mm (considerând că 90% din substrat este reţinut
de filtru şi doar 10% poate traversa filtrul).
Membranele din ţesături geotextile trebuie suprapuse (ca
orice membrane)10cm una peste cealaltă. Perimetral se
ridică până la limita substratului, asigurând filtrarea şi pe
laterală, până la stratul vegetal.

Membranele filtrante nu trebuie să rămână expuse

intemperiilor sau neprotejate un timp mai îndelungat decât
cel prevăzut de producătorul de sistem.
Straturi filtrante
II. Strat drenant
Categoriile de produse din care se realizează stratul drenant sunt:
– agregate
 – pietriş şi spărtură fină de piatră
 – lavă şi piatră ponce
 – argilă expandată sau şistoasă, spartă sau nu
 – gresie şi ardezie expandată, spartă sau nu
– agregate obţinute din reciclarea altor produse:
 spărtură din solzi ceramici de învelitoare (ţiglă, olane)
 sticlă spongioasă
 zgură
– membrane pentru drenare, din
 împâslituri structurate din mase plastice, cu ploturi
 ţesături din fibre spumate

– plăci de drenare, realizate din

•membrane din cauciuc cu ploturi
•plăci rigide din plastic
•plăci rigide din spume de mase plastice
Observatii:

Utilizarea unui produs sau a altuia are implicaţii în ceea ce

priveşte funcţiunea de bază (aceea de dren) precum şi în ceea ce
priveşte calculul încărcării planşeului.
 Unele straturi drenante (de exemplu plăcile de drenare) au
calităţi termoizolante (specificate de producător) care pot fi luate
în calcul pentru stabilirea rezistenţei termice a acoperişului.
 Dacă stratul drenant este realizat din spărturi cu muchii ascuţite
sau din plăci rigide, este necesară prevederea unui strat de
protecţie a hidroizolaţiei dacă aceasta are şi rol de barieră
împotriva rădăcinilor.
Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească stratul drenant sunt
următoarele:

 compatibilitatea chimică a materialelor unele faţă de altele şi

cu plantele (să se evite fito-toxicitatea)
 compatibilitatea materialelor cu mediul înconjurător:
 materialele nu trebuie să genereze sau poluare atmosferică sau
a substratului prin dizolvarea de compuşi nocivi sau gaze
toxice.
 compoziţia şi distribuţia granulometrică
 rezistenţa la îngheţ
 permeabilitatea la apă
 capacitatea de retenţie a apei
 valoarea pH
 conţinutul de săruri
 structura stratului drenant şi stabilitatea lui
 Straturi drenante

Sistem complex care asigură simultan

Strat drenant din fibre reciclate
de polietilenă.
filtrare, drenare, retenţie de apă, barieră
contra rădăcinilor, protecţie suplimentară a
hidroizolaţiei. Poate fi utilizat şi în
alcătuirea casetelor prefabricate cu
vegetaţie inclusă. Alcătuire: straturile
filtrant şi de protecţie sunt geotextile din
polipropilenă, “cofrajul” drenant şi de
retenţie a apei este din polistiren.
Plăci drenante realizate din polietilenă de înaltă densitate reciclată
 Strat realizat din fulgi expandaţi
de polietilenă, cu geotextil inclus

Strat realizat din polipropilenă de înaltă densitate

Retenţia de apă se face prin substratul vegetal dar se poate
completa cu:
 − stocare într-un strat (plăci sau rogojini ) special pentru
retenţia de apă, în legătură cu substratul;
 − stocare în stratul drenant, dacă acesta este realizat din
agregate cu pori deschişi, din agregate granulare de
dimensiuni diferite sau din plăci prefabricate speciale
pentru drenare şi stocare a apei;
 − stocare în stratul drenant prin prevederea de plăci cu
geometrie specială care asigură retenţia de apă pe întreaga
suprafaţă;
 − stocare în straturi speciale
III. Barierele contra rădăcinilor sunt realizate de
 pelicule,
 mase de şpaclu sau
 membrane speciale
 Pelicule:
- PVC lichid (0,8mm)
 Mase de şpaclu:
- poliuretan lichid (2 – 3mm), pulverizat
- răşini cu inserţii de fibre poliesterice (1,5 – 2mm), rolate
În cazul clădirilor existente amenajarea unui acoperiş verde
implică:

 − elaborarea unei expertize tehnice pentru evaluarea nivelului

de siguranţă disponibil la încărcări verticale şi seismice în
situaţia existentă şi după realizarea acoperişului verde;
expertiza pentru evaluarea siguranţei la cutremur se va face
conform prevederilor Codului P100-3/2009 şi se va finaliza
prin încadrarea clădirii într-una din cele patru clase de risc
seismic;

 − propunerea măsurilor constructive pentru realizarea nivelului

de siguranţă şi a duratei de exploatare solicitate de investitor
după realizarea acoperişului verde;

 − analiza tehnico-economică (cost -beneficiu) pentru adoptarea

soluţiei de intervenţie (consolidare sau demolare/refacere).
 Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere
al cerinţei esenţiale de igienă, sănătate şi mediu

 Măsurători efectuate în Germania arată că un substrat de 10cm grosime

reduce cu 99% propagarea în adâncime a radiaţiilor electromagnetice.
Acest fapt poate afecta recepţia semnalului de telefonie mobilă dar este în
acelaşi timp un factor care diminuează riscul radiaţiilor electromagnetice
asupra sănătăţii oamenilor.

 Plantele consumă bioxid de carbon şi eliberează oxigen,contribuind astfel

la asigurarea unui aer mai curat.

 Datorită fenomenului de evapo-transpiraţie, aerul din vecinătatea

acoperişurilor verzi este mai rece şi mai umed, fapt care conduce şi la
filtrarea şi depunerea prafului.
 Prin reducerea pierderilor de căldură din clădire şi ca urmare a
fenomenului de evapo-transpiraţie se reduce efectul de insule
de căldură din mediul urban.

 Crearea de acoperişuri verzi în spaţiul urban presupune şi

asigurarea biodiversităţii.

 Acoperişurile verzi asigură, pe lângă funcţiunea de „plămân

verde” al oraşului, şi zone posibile de agrement.
Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei
esenţiale de protecţie împotriva zgomotului

Substratul şi stratul vegetal reprezintă o încărcare suplimentară care

contribuie la creşterea izolaţiei la zgomot aerian a spaţiilor de sub
acoperiş.

Acoperişurile verzi extensive fără pretenţii pot asigura şi o reducere

a nivelului zgomotului cu 2 – 8dB în gama de frecvenţe înalte şi cu 5 –
13dB în gama de frecvenţe medii şi joase (50 – 2000Hz)
Proiectarea acoperişurilor verzi din punct de vedere al cerinţei
esenţiale de economie de energie şi izolare termică

Acoperişurile verzi au o contribuţie în ceea ce priveşte reducerea

consumurilor de energie şi a costurilor de combustibil. Substratul şi
stratul vegetal asigură răcire – vara - şi izolare termică - iarna – pentru
apartamentele situate sub acoperiş.
Măsurători efectuate pe acoperişuri verzi comparativ cu cele pe
acoperişuri identice ca amplasare şi dimensiune dar cu hidroizolaţia
protejată cu pietriş arată că un substrat de 20cm căruia i se asociază un
strat de vegetaţie cu înălţimea cuprinsă între 20 şi 40cm are o valoare
echivalentă pentru rezistenţa termică cu a unui strat de vată minerală
15cm.
Temperatura interioară din aceste spaţii devine constantă şi relativ
apropiată ca valoare cu aceea din restul spaţiilor interioare ale clădirii.
 Consideraţii economice
Costurile unui acoperiş verde sunt mai mari decât cele ale acoperişului
normal datorită costurilor suplimentare generate de materialele folosite
şi de manopera specializată.
Datele existente în literatura de specialitate arată următoarea structură
a costurilor pentru realizarea acoperişurilor verzi:

− Proiectare şi urmărirea execuţiei → 10%

− Costul membranei rezistente la pătrunderea rădăcinilor →40%
− Materialele acoperişului verde (stratul de drenare, straturile de
cultură, straturile de protecţie,etc.) → 20%
− Vegetaţia → 5%
− Manopera de execuţie→ 15%
− Sistemul de irigare → 10%
 Durata de exploatare

Durata de exploatare a acoperişurilor verzi (apreciată la circa

35÷40 de ani) este mai mare decât cea a acoperişurilor normale
(apreciată la circa 15÷20 de ani) deoarece straturile de termo-
hidroizolaţii sunt protejate prin materialul de cultură şi de vegetaţie
 Intreţinere

Întreţinerea unui acoperiş verde presupune parcurgerea a două etape

distincte:
1. întreţinerea după plantare, care poate dura până la doi ani, în care
are loc procesul de consolidare a plantelor. Este o perioadă în care
substratul trebuie să rămână în permanenţă umed. Este mai ales
cazul acoperişurilor extensive.
2. întreţinerea pe perioada de serviciu a acoperişului verde, care
presupune cel puţin o dată pe an inspecţia şi plivirea plantelor uscate
sau a buruienilor în cazul acoperişurilor semi-intensive.
Acoperişurile terasă grădină intensive necesită oricum o întreţinere
dedicată, în funcţie de utilizarea terasei respective şi care ţine cont de
plantele corespunzătoare fiecărui anotimp, de perioada lor de creştere.
 Protecţii împotriva eroziunii substratului

Strat realizat din polipropilenă reciclată.

Strat de stabilizare a substratului
Asigură penetrarea rădăcinilor, pătrunderea
(de reducere a eroziunii) din polietilenă
apei şi luminii la plante şi împiedică alunecarea
de înaltă densitate reciclată
substratului până la stabilizarea acestuia cu
rădăcinile mediului vegetal.
Bariere contra rădăcinilor

Barieră contra rădăcinilor din polietilenă 30mm

Dispozitive anti-alunecare

Pentru acoperişuri cu panta se prevăd dispozitive

unidirecţionale montate pe reţele de protecţie anti-
eroziune
Pentru acoperişuri cu panta cuprinsă între 15grd – 45grd se
prevăd dispozitive bidirecţionale montate pe saltele de drenaj
Pentru acoperişuri cu panta sub 35grade există sistemul de “Georaster”,
cu dimensiunile 540 x540 mm şi înălţimea de 100 mm, care poate susţine
vegetaţie înaltă de 12cm
Pentru acoperişuri în pantă cu formă curbă există produse
dedicate pentru asigurarea stabilităţii
Sisteme prefabricate cu alcătuire completă, care se aşează
peste hidroizolaţia protejată cu un strat de separare-protecţie:
− strat vegetal,
− substrat,
− strat filtrant,
− strat drenant,
− barieră contra rădăcinilor
Terasă grădină – relatia
cu aleile pietonale
Atât stratul drenant cât si
bariera contra rădăcinilor
sunt continui pe toată
suprafata, indiferent de
tipul de protectie a
hidroizolatiei: dale sau
grădină.
Relatia cu receptorii pluviali
(scurgeri interioare)
Rosturi în câmpul învelitorii
verzi
Racord la luminator

Hidroizolatia si bariera împotriva

rădăcinilor se racordează la luminator.
Straturile de difuzie se ridică, având bariera
contra vaporilor ca strat de separare între
ele, numai dacă se aerisesc în dreptul
racordării la luminator, ceea ce este putin
probabil, date fiind problemele de etansare
împotriva apei care curge de pe luminator.
Dacă se aerisesc prin alte părti sau prin
deflectoare, straturile de difuziune si bariera
contra vaporilor nu se ridică pe verticală.
De jur împrejurul luminatorului se prevede
un strat de pietris de râu spălat sau de pietris
mărgăritar (32/64mm), cu lătime de
minimum 50cm.
Pentru împiedicarea pătrunderii substratului în
dolie, la limita substratului se prevăd
opritoare unidirectionale acoperite de
hidroizolatie si de bariera contra rădăcinilor.

În dolie se prevăd conducte de preluare a apei

pluviale, îmbrăcate în material filtrant
si îngropate în dren din material granular
(pietris de râu spălat sau pietris
mărgăritar).
 Coame

Toate membranele se
petrec peste coame, fie că
este vorba despre bariera
contra vaporilor,
hidroizolatie sau bariera
împotriva rădăcinilor.
Din punct de vedere al
alcătuirii verzi, în zona
rostului se prevede un suport
rezistent din punct de vedere
mecanic pentru substrat (de
exemplu plăci din mase
plastice rezistente, perforate
sau plăci metalice tratate
anticoroziv), care sprijină pe
elementul drenant si de
retentie a apei. Aceste plăci
sunt acoperite cu stratul
filtrant.