Despre ideea generală referitor la tema de diplomă.

Clădirea care se proiectează pentru această temă poartă denumirea de IT Parc, Chișinău. Se
propune de proiectat o clădire pentru oficii cu caracteristica generală a spațiilor de tip deschis
pentru lucrul angajaților. În conceptul proiectului se susține ideea antreprenoriatului ceea ce
direct ignoră proiectarea spațiului pentru companii mari (cu angaați nu mai mult de 5 persoane).
1. Descrierea teritoriului pe care este amplasată clădirea proiectată.
1.1. Date generale (Amplasament și construcții).
Amplasamentul cercetat al obiectului studiului de față se află în orașul Chișinău , raionul
Ciocana. Se încadrează între străzile Bucovina, b-ul Mircea cel Bătrîn și str. N. M. Spătaru,
ientificat prin planul de situație anexat.

1.2. Terenul are o suprafață relativ plana cu excepția părții de nord care este un pic mai
ridicată, deci nu prezintă potențial de alunecare.
1.3. Amplasamentul în studiu face parte din punct de vedere geomorfologic din depresiune
aproape de cîmpie, dar cu careva congestionare de cantități de pămînt. Zona nu posedă ape
curgătoare.

1.4. Caracteristicile terenului de fundare.

Zona pe care este așezată fundația se numește teren de fundare. Acestuia li se acordă un șir de
analize pentru a depista rezistența solului și comportamentul acestuia la greutatea fundației și
construcției în general. Pornim de la Studiul geotehnic.
Studiul geotehnic este compartimentul cel mai important în determinarea condițiilor legate de
terenul de fundare care include toate datele referitor la amplasament. Studiul se împarte în cîteva
puncte:
Condițiile climatice – în primul rînd se depistează adîncimea de îngheț. Pentru alegerea
fundației acesta este un factor important care trebuie depistat obligatoriu fiindcă fundația trebuie
să fie mai adîncă cu cel puțin 10-20 cm decît nivelul de îngheț. Aici se referă schema de
subinundare, inundare, nivelul apelor freatice
Schema subinundare(mai jos)
Din schema respectivă se observă că
în zona de proiectare se află zona de
subinundare mai adîncă decît 15 m.
Deci risc nu este fiindcă nivelul apei
nu ajunge în apropierea construcției.
În continuare vom analiza schema
inundare.
Limita inundațiilor în condițiile
actuale (asigurarea 1%) este amplasată
cu culoare întunecată în jurul zonei de
proiectare. Deci zona este în
securitate.
Condițiile de stabilitate a terenului
– se refera la posibilitatea de alunecare
a terenului sau alte tipuri de degradari
pe care acesta le-ar putea suferi in
timp.

Exemplu de teren predispus alunecarilor. Alunecare de teren faza 1.

Schema inundare.

Alunecare de teren faza 2.

Schema alunecări de teren

În schema de mai sus la fel

nu sunt depistate zone de
alunecări de teren în parcela
de proiectare. Este evident că
aceste zone sunt prezente în
afara terenului de proiectare.
Condiții geotehnice – se
referă la proprietățile stratului
solului și proprietățile fiecărui
strat în parte. În funcție de
calitatea și proprietățile
fizico-mecanice ale fiecărui
strat, se identifică stratul bun
de fundare , specificînt și cota
de fundare. După cum am
menționat mai sus, cota de fundare trebuie să fie mai jos cu 10-20 cm.
Situația actuală a proprietăților solului va fi prezentată în schema
hidrogeotehnică și morfologică a teritoriului.
În această schemă există cîteva zone: [7].
 Zona A – favorabilă pentru construcții;
 Zona B – condițional favorabilă pentru construcții din cauza solurilor Loess;
 Zona C – condițional favorabilă pentru construcții din cauza nivelului sporit a apelor
freatice ;
Schema hidrogeotehnică.
 Zona D – Condiționat favorabilă pentru
construcții din cauza stratificării de mică
adîncime;
 Zona E – condițional favorabilă, cu terenuri
unde se întîlnesc rambleuri de sol;
  Zona F – nefavorabilă pentru construcții din cauza derogării coastelor de alunecări de
teren.
Zona în care se proiectează clădirea persistă zona A, în vecinătate cu zona E și zona B.
Zona A – favorabilă pentru construcții în mod geomorfologic, coincide cu suprafețele de sol
ale cumpenelor de ape și cu terenurile în pantă ușoară cu declivitatea mai puțin de 6°, indexul II-
1-A, II-1-B, II-1-C, II-1-D, II-2-A, II-2-B, II-2-C. Apele freatice sunt stratificate la adîncimea ce
depășește 5 m. Solurile insensibile la umezire de tipul 1(tasarea). Seismicitatea în conformitate
cu harta microraionării după condițiile seismice constituie 7 grade. Procese periculoase nu s-au
constatat. În caz de amplasare a construcțiilor noi este necesar de efectuat prospecțiuni
inginerești de detaliu sub fiecare obiectiv amplasat concret. [7].
În schema seismicității care este prezentată mai jos
în zona proiectată avem următoarele caracteristici:
 Tipul solului care predomină este solul tasabil.
 Din punct de vedere a reliefului predomină pămînturi cu umplutură (rambleu) 2-
5 și 10 m.
Сondițiile hidro-geologice – indică nivelul apelor freatice. Acesta pot fi la suprafață sau la
adîncime, iar acest studiu arată capacitatea chimică a apei, agresivitatea ei. Pe baza acestei
analize se depistează tipul necesar a solului favorabil.
În cazul acumulării apelor pluviale se vor lua următoarele decizii prezentate în următoarele
scheme:
Condiții privind seismicitatea – se identifică zona seismică (pe baza schemei seismicității), pe
care se va proiecta clădirea și sistemul de protecție seismică, în baza căruia s-a efectua calculul
seismic, în rezultat se vor depista proprietățile pe care va lucra construcția .
În funcție de analiza factorilor reali, indicate în studiul geotehnic, se poate alege nu doar
fundația, dar și alte elemente constructive.
Amenajarea terenului. În cele mai multe cazuri pe
locul construcției se găsesc diverse obiecte străine
care se află suprafața solului sau în interior. La startarea
lucrărilor de șantier pe teritoriu se face ordine și
obiectele depozitate în plus, de exemplu vegetația sau
elementele rămase de la alte construcții care posibil au
rămas la adîncime, se elimină. Astfel în așa mod terenul se
pregătește pentru săpăturile fundației și trasare. După
curățarea solului, acesta se denivelează. Din schemele de
mai sus s-a depistat rambleu de minimum 2 m. Pentru a
aduce solul la forma cît de cît plană, acest rambleu va fi
tăiat cu ajutorul aparatajul tehnic. În funcție de teren se
vor executa lucrări de săpătură sau/și de
umplutură [5], care să permită aducerea
aducerea la cota terenului. Aceste lucrări se
numesc lucrări de sistematizare a terenului
de amplasament, iar cota la care se ajunge
se numește cota terenului sistematizat. [5].
[5] – resursă internet.
Trasarea.
Este o operațiune destul de importantă , datorită careia se fixează clădirea pe teren și permite
identificarea unor elemente care vor determina poziționarea planșeelor și a structurii. Prima acțiune de
la care se începe asta este determinarea cotei 0.000 – cota pardoselii de la parter, acesta fiind un reper
ales de proiectant încă în faza de proiectare. În raport cu acesta cota se definesc: sub ea – infrastructura,
iar deasupra – suprastructura clădirii respective.
Toate cotele de nivel se iau în raport cu acest factor, respectiv cotele aflate deasupra cotei 0.000 se
numesc pozitive, iar cotele aflate sub cota 0.000 se numesc negative. Fixarea cotelor de nivel a axelor
construcției, precum și verificarea acestora pe parcurs se face pein intermediul aparatelor
topografice[5].

2. Descrierea și argumentarea schemei constructive.

Pentru clădirea IT Parc s-a decis de ales sistemul de rezistență cu structura în cadre din beton armat.
Structurile în cadre fac parte din categoria sistemelor structurale cu schelet alcătuit , în general, dintr-un
sistem spațial de bare verticale și orizontale, stîlpi și grinzi îmbinate în noduri.
Rețeaua de dispunere a stîlpilor are în general un caracter regulat, fiind condiționată de cerințele si
funcțiile clădirilor [8].
Structurile în cadre au un domeniu larg de utilizare și sunt economice la structuri cu pînă la 15 nivele.
Clădirea proiectată are nu mai mult de 15 etaje. Peste această înălțime, structura nu mai prezintă o
conformare adecvată, crescînd apreciabil dimensiunile structurale, fapt pentru care, pentru aceste
clădiri se recomandă adoptarea unei structuri mixte. Cadrele vor fi executate din beton armat monolit.
Principiul de lucru a sarcinilor este simplu: greutatea se preia de către planșee și se transmite grinzilor
care la rîndul lor se spriină pe coloane și acestea transmit greutatea la fundații. Avantajul principal este
flexibilitatea. Pereții exteriori pot fi perforați sau chiar schimbați oricînd și plus are o rezistență la
cutremure și alunecări de teren , mai ales acest fact se ia în considerație cînd terenul de fundare se află
într-o zonă cu seismicitatea de 7 puncte.
În blocul A persistă structură mixtă din cadre de beton plus tip nucleu in centrul blocului A din motivul
suprafeței mici a planului si etajarea înaltă. Blocu B și C are o structură unică cadre.
Ca metodică de acoperire a structurii de rezistență s-a folosit schelet metalic pe care în final se îmbracă
sticla din motivul formei bionice a clădirii.
3. Descrierea tuturor elementelor clădirii: terenului de fundație, fundațiilor, stîlpilor, pereților,
planșeelor, scărilor, acoperișurilor etc. ( materialul construcțiilor, dimensiunile generale, tipul
construcțiilor cu argumentarea pentru ce a fost ales tipul concret).
Terenul de fundație a fost escris în prima subtemă.
3.1. Fundații. Orice construcție își datorează rezistența , solidaritatea și stabilitatea unui element
esențial, invizibil dar nu mai puțin important. Toate încărcăturile clădirii în finele situației se reazămă pe
fundație. În conformitate cu structura de rezistență aleasă se recomandă fundație izolată de beton
armat cu talpa trapezoidală cu lățimea de 2 m. și adîncimea care corespunde cu înălțimea ultimului etaj
a subsolului – 4,2 m și forma trapezoidală. În imaginea de alături
este prezentat un model de fundație la clădire cu subsol.
În alegerea fundației s-a luat în considerații următoarele factori:
 condițiile climatice(adîncimea de îngheț, cantitatea
precipitațiilor);
 condițiile de stabilitate a sitului de proiectare ;
 adîncimea, natura, grosimile și proprietățile fizico-mecanice
ale stratului de pămînt de sub pămînt;
 condiții hidrogeologice (ape subterane, la suprafață,
proprietățile chimice);
  gradul de importanță a clădirii;
 seismicitatea regiunii;
 caracteristicile structurii elementelor de rezistență.
Condițiile pe care le îndeplinesc fundațiile:
 asigură securitatea în exploatare;
 dimensiunile fundației corespunzător cu încărcăturile ce acționează;
 materialul care se folosește corespunde cu gradul acțiunilor agresive ale apelor/terenului;
 fundațiile sunt economice, cu materialele locale [9].

3.2. Stîlpi.
Element structural de rezistență vertical care preiau și transmit fundațiilor încărcările date de
elementele orizontale ale structurii de rezistență(grinzi, planșee). Din punct de vedere a
materialului s-a ales coloane de beton armat. Stîlpii din beton armat au un domeniu larg de
utilizare și persistă aproape la toate tipurile de structuri curente sau speciale din beton armat. Se
realizează prin turnarea betonului la fața locului (monolit). La proiectarea coloanelor s-a ales o
formă rectangulară cu dimensiuni de 400/400.

3.3. Pereți.
Pereții sunt elemente de rezistență sub formă de plăci plane sau curbe, verticale, cu înclinație sau
fără, care îndeplinesc următoarele funcții:
 este elementul vertical de rezistență care preia greutatea de la alte elemente care se
reazămă și le transmite în fine la fundații;
 împarte clădirea din interior în celule (încăperi).
 Învelește clădirea din înafară;
În proiectul respectiv se depistează două tipuri de pereți:
 portanți – localizate lîngă scări, cu dimensiuni de 400 mm.
 despărțitori – care nu au funcția de preluare a sarcinilor și au doar funcția de delimitare
pe încăperi, cu dimensiunea de 120 mm.
Materialul folosit – beton.
3.4. Planșee.
Sunt elemente de rezistență orizontale care transmit sarcina pe coloane. Sunt executate din cadre
de beton armat turnat monolit. La seismicitatea de calcul egală sau mai mare de 7 grade, este
eficient să se prevadă realizarea planșeelor cu grosimea de 200 mm. Grinzile trebuie să fie
ancorate în centura antiseismică și acoperită cu așternut diagonal. La utilizarea planșeelor din
beton armat, nu se admite tencuirea tavanelor.
3.5. Scări.
Scara este principalul element al comunicației verticale. Pe perimetrul clădirii în blocul A sunt
proiectate 2 scări. Prima scară este scara de legătură pentru clinți de tip închis care unește
subsolul cu ultimul etaj. A doua scară este scară de tip închis , servește ca scară antiincendiară cu
tambur la intrare și acces direct în afara la primul etaj si startează de la parter și unește accesul
pînă la ultimul etaj. Ambele scări au cîte două rampe cu podest de odihnă. Fiecare scară are
lățimea rampei de 1,5 m. În al doilea bloc care este blocul holului de acces principal în
construcție la fel este de tip închis, cu acces în afară, cu cotitură. Scara are 2 accese unul în
restaurant și celălalt cu acces la zona de conferință. Distanța dintre scări pe parcursul la tot
perimetrul are distanța max de 30 m.
Tipul construcției în general este de tip oficii – după nivelul social , clădire publică; după nunărul
etajării – clădire multietajată ( 15 etaje). Materialul de finisare exterior – paneluri sanvich și
sticlă ca umplutură. Dimensiunile generale a construcției:
Blocul A – 26.190/17.216 m; H bloc = 56,670 m.
Blocul B – 12, 333/10,617 m; H bloc = 12,990 m.
Blocul C - 27,754/30,638 m; H bloc = 11,735 m.
3.6 Măsuri antiincendiare prevăzute la proiectarea clădirii:
 Se va proiecta case și scări antifum cu intrare la casa scării de la etaj prin tambur ecluză
cu suprasesiunea aerului(permanent sau în caz de incendiu).
 Pentru a asigura stingerea incendiului și efectuarea lucrărilor de salvare se prevăd scări de
incendiu de tipuri verticale și cu rampe cu panta de maxim 6:1;
 Proiectarea clădirii sau încăperi, porțiuni separate prin pereți antifoc;
 Folosirea materialelor antifoc pentru elementele portante – pentru clădirea respectivă –
beton armat;
 De proiectat ieșiri de evacuate și avarie care duc din încăperile de la primul etaj în
interior nemijlocit, prin coridor, prin vestibul;
 Carcasele tavanelor suspendate la încăperi și pe căile de evacuare se vor executa din
materiale incombustibile;
 Lățimea rampei de scară, pentru evacuarea persoanelor va fi nu mai mică decît cea de
calcul sau cu lățimea oricărei ieșiri (uși) de avacuare. Și va avea 1,5 m.
 Lățimea treptei nu va fi mai mică de 25 cm (30 cm), iar H treaptă maxim de 22 cm (15
cm).
 Lățimea podestelor de scări va fi nu mai mică decît lățimea rampei. [10]
3.7 Măsuri antiseismice prevăzute la proiectarea clădirii.
 Efectele cutremurelor asupra mediului natural.
Alunecare de teren.
Reprezintă un proces de deplasare a rocilor de pe versanți, cît și forma de relief rezultată.
Mișcarea seismică poate declanșa alunecările de teren prin destabilizarea substratului versanților.
 Factorii principali care duc la prăbușirea clădirilor.
Caracteristicile mișcării solului.
Comportamentul unei clădiri în timpul unui cutremur este puternic influiențat de modul în care
se mișcă solul de sub ea , în momentul trecerii undelor seismice. Contează foarte mult și cum se
transmite această mișcare la nivelul clădirii. [11].
  Modul de construcție.
 Pentru a nu se prăbuși, o clădire trebuie să fie capbilă să preia dar și să transmită
eforturile care iau naștere în elementele structurale ale ei. Este normal cas o clădire să se
deformeze parțial, în timpul unui cutremur, însă important este să poată reveni la forma
inițială. Elementele structurale de rezistență sunt de bază pentru rezistența unei clădiri.
Acestea nu trebuie să cedeze în cazul unui cutremur [11].
3.8. Reguli de bază pentru construcții mai rezistente seismic.
Trebuie de evitat amplasarea clădirilor în zone: [11].
 cu hazard seismic ridicat;
 în zone de alunecări de teren, lichifiere, ruperi de baraje;
Atunci cînd construcția este totuși necesară, se iau următoarele măsuri inginerești:
 amplasarea clădirilor pe stîlpi îngropați;
 adînc în pămînt(fundații pe piloni)
 realizarea de fundații speciale sau izolarea acestora prin intermediul elementelor
constructive, de exemplu materiale rezistente dar elastice, precum cauciuc, plumb sau
oțel;
 amortizoare seismice( similare celor pentru autoturisme, dar la o scară mult mai mare).
[11].
3.9.Calculul unui element de rezistență
 Calculul barelor din beton armat.
Sarcina pe planșeu este alcătuită din sarcina de la planșeu, izolație fonică(termică), strat de
denivelare, pardosea și sarcina provizorie.
q₀ = 700-800 kg/m² pentru clădiri de locuit;
q₀ = 800-900 kg/m² pentru clădiri publice;
q₀ = 1000-1200 kg/m² pentru săli de spectacole.
Pentru calculul respectiv alegem q₀ = 800-900 kg/m² pentru clădiri publice, întrucît avem
clădire publică.
Calculul se face în ordinea următoare:
1. Se determină sarcina pe 1m/l a grinzei:
q = q₀ * c = 800*5,4 = 4320 kg/ m².
a ₁+ a ₂ 3,6+3,6
c=
2
= 2
= 5,4
2. Se primește schema constructivă pentru grinzi din beton armat monolit.

3. Se determină momentul maximal pentru grinda încastrată (din beton armat).

 q+ L ² 5,4∗25
M sup. =
12
= 12
= 11,25
q+ L ² 5,4∗25
M inf. =
24
= 24
= 5,625
Așa se determină sarcinile și eforturile pentru grinzi. Mai departe vom calcula o grindă din beton
armat.

Grinda din G1 (din beton armat)

Date pentru calcul:
L = 5 M; a ₁ = 3,6 M; a ₂ = 3,6 M;

Secțiunea transversală a grinzii:

q₀ = 800 kg/m² = 0,8 T/m² .

1. Sarcina pe un M/l.
3,6+3,6
q = q₀ * c = 0,800 *
2
= 4,32 T/M
 a ₁+ a ₂ 3,6+3,6
c=
2
= 2
= 5,4
q+ L ² 5,4+5² 5,4+25
Mˢ ͧ ᵖ =
12
= 12
= 12
= 11,25 T/M = 1125000 kg/cm.
Mˢͧ ᵖ
Determinăm Aº = , unde:
bᶢ∗h ˳ 2∗Rb
Mˢͧ ᵖ - momentul superior; Mˢͧ ᵖ= 1125000 kg/cm.
bᶢ - lățimea grinzii; bᶢ = 40 cm;

h ˳2 - hᵍ - 3mm = 40-3 = 37 cm
Rb – rezistența betonului pentru beton 1315 – 128 = 90 kg/cm².
1125000
Aº = 2 = 1125000
4928400
= 0,228
40∗37 ∗90
Pentru Aº = 0,228 ʋ = 0,870 (din tabelul 5,3)
Suprafața armăturii superioare:
Mˢͧ ᵖ
As = , unde,
ʋ∗h ˳ ¿ Ra
Ra – rezistența armăturii;
Pentru armătura clasei AIII Ra = 3650 kg/cm².
1125000 1125000
As =
0,870∗37∗3650
= 117493,5 = 9,57 cm²
După tabelul 1 primim 3Ø 22 AIII
As = 11,43> 9,57
Calculăm armătura inferioară:
ql ² 5,4∗5² 5,4∗25
M inf =
24
= 24
= 24
= 5,625 = 562500 kg.cm
Minf 562500 562500
Aº = 2 = 2 = 4928400 = 0,11
bh ˳ ∗Rb 40∗37 ∗90
Pentru Aº = 0,11; ʋ = 0,935
Minf 562500
Ainf = = ¿ Ra = = 4,4 cm²
ʋ∗h ˳ 0,93∗37∗3650
Primim 3Ø 14 AIII cu Ain = 4,62> 4,4
Armarea grinzii:
Fundatii.
Orice constructie isi datoreaza rezistenta, soliditatea si stabilitatea unui element esential, practic
invizibil, dar extrem de important: fundatia. Denumita si temelie, fundament, baza, sau, popular,
"talpa casei", fundatia are rolul de a sustine greutatea constructiei, transmitand-o catre terenul pe
care e ridicata cladirea.
Alegerea unui anumit tip de fundatie, stabilirea dimensiunilor acesteia si materialele din care este
executata se fac tinandu-se seama de cativa factori foarte importanti: conditiile climatice din
zona in care se afla amplasamentul; caracteristicile seismice ale terenului; caracteristicile
geologice si hidrologice ale terenului si tipul de structura de rezistenta pe care se va realiza
constructia.
 Fundatie la constructii fara subsol

Fundatie la constructii cu subsol

Terenul de fundare: caracteristici si pregatire

Zona pe care este asezata fundatia poarta numele de „teren de fundare” si impune o cunoastere
foarte buna a straturilor din care este alcatuit terenul, precum si a comportamentului in timp al
acestora, sub influenta constructiei propriu zise sau a conditionarilor impuse de mediul
inconjurator, astfel incat sa nu influenteze comportamentul pe o perioada indelungata al
suprastructurii.
Studiul geotehnic
Primul aspect si cel mai important in determinarea conditionarilor legate de terenul de fundare
este studiul geotehnic, care furnizeaza toate datele importante pentru amplasamentul respectiv.
Prin studiul geotehnic se identifica:
 
- conditiile climatice – se refera la adancimea de inghet. In Romania, in functie de zona
geografica, adancimea pana la care se manifesta acest fenomen poate ajunge de la 0,70 m pana la
1,20 m. Fundatia trebuie sa coboare cu cel putin 10-20 cm mai jos decat adancimea de inghet
specificata pentru o anumita zona.

Adancimea de inghet
- conditiile de stabilitate a terenului – se refera la posibilitatea de alunecare a terenului sau alte
tipuri de degradari pe care acesta le-ar putea suferi in timp.

Teren predispus alunecarilor

Alunecare de teren, faza 2

- conditii geotehnice – se refera la structurarea si stratificarea terenului pe verticala. In functie

de calitatea si proprietatile fizico-mecanice ale fiecarui strat, se identifica stratul bun de fundare
specificand si cota de fundare. Asa cum am aratat mai sus, fundatiile trebuie coborate cu cel
putin 10-20 cm sub acesta cota.

Conditii geotehnice

- conditii hidro-geologice – indica nivelul apelor freatice. Acestea pot fi de adancime sau de
suprafata, iar prin studiul geotehnic trebuie identificate inclusiv caracteristicile chimice ale apei,
agresivitatea ei etc., ceea ce va conduce la gasirea solutiilor specifice pentru protejarea
fundatiilor. Un alt aspect se refera la variatia nivelului apelor freatice: sezoniera si anuala.

Solutii pentru drenarea apei din panza freatica si scurgerea apelor pluviale

- conditii legate de zona seismica – se identifica zona seismica in care se incadreaza

amplasamentul si gradul de protectie seismica la care trebuie efectuat calculul seismic pentru
constructia respectiva: astfel, se vor identifica particularitatile si conditionarile la care e supusa
cladirea.
 In functie de conditiile reale, relevate prin studiul geotehnic, se poate lua o decizie referitoare la
modul in care vor fi realizate fundatiile, tinandu-se seama si de alte elemente precum structura
constructiei, inaltimea acesteia etc.

Amenajarea terenului
In cele mai multe situatii, pe amplasamentul viitoarei constructii se gasesc, la momentul inceperii
lucrarilor, diverse materiale depozitate intamplator, vegetatie de diferite marimi sau constructii
care trebuie demolate. De aceea terenul de amplasament trebuie mai intai pregatit pentru
inceperea lucrarilor de trasare.
De obicei, dupa curatarea terenului, acesta ramane denivelat. Urmatorul pas este lucrul pentru a-l
aduce la o forma cat mai plana, care sa permita executarea sapaturilor, a trasarii si a executarii
fundatiilor. In functie de teren, se pot face lucrari de sapatura sau/si de umplutura, care sa
permita aducerea la cota a terenului.  
Aceste lucrari se numesc „lucrari de sistematizare a terenului de amplasament“, iar cota la care
se ajunge se numeste „cota terenului sistematizat”, specificata pe plansele de executie cu CTS. 

Cota terenului sistematizat si sapatura pentru fundatie

Trasarea
Este o operațiune importantă, care poziționează pe teren clădirea si permite identificarea unor
elemente care vor determina poziția planșeelor, a structurii etc. Prima operație care se execută de
obicei este stabilirea cotei +/- 0.00, respectiv cota pardoselii de la parter, acesta fiind un reper
ales de proiectant inca din faza de proiectare. In raport cu acesta cota se definesc: sub ea –
infrastructura, iar deasupra – suprastructura cladirii respective.
Toate cotele de nivel se dau in raport cu acest factor, cotele aflate deasupra fiind pozitive (+ c,cc)
si negative sub aceasta (– c,cc). Fixarea cotelor de nivel a axelor constructiei, precum si
verificarea acestora pe parcurs se face numai cu aparate topografice.

Sapatura
In general in cazul terenurilor fara probleme, sapaturile se executa cu taluz vertical sau inclinat,
modul de executare depinzand de factorul de coeziune a terenului si adancimea la care se face
aceasta. Pentru terenurile cu coeziune buna si pentru cote de fundare pana la 2 m, sapaturile se
pot executa vertical si fara sprijiniri.
In cazul in care terenul nu este coeziv si este nevoie sa se faca sapaturi la adancimi mai mari,
sunt necesare sprijiniri ale malurilor. Acest lucru se poate realiza prin montanti de lemn si dulapi
orizontali sau in functie de fortele de impingere, se poate ajunge pana la ziduri de sprijin care
trebuie calculate la impingerea pamantului.
In cazul in care se fac sapaturi sub nielul panzei de apa freatica, sprijinirile se fac pe elemente
speciale – palplanse – care trebuie atat sa sustina pamantul, cat si sa impiedice infiltrarea apei in
incinta de fundare.
armat.
Tipul de material este ales in functie de genul de constructie pe care o va suporta si de
terenul de fundare.
 

 
 
Mai multe elemente legate de hidroizolarea si termoizolarea fundatiilor si a spatiilor de
la subsol se gasesc in capitolul Termoizolatii si hidroizolatii.
 
 
Evacuarea apelor pluviale si freatice
Asa cum am mai spus, apele pluviale si/sau cele freatice pot influenta comportamentul
cladirii in timp. Asta inseamna ca trebuie luate masuri pentru a reduce influenta acestora
asupra fundatiilor si a celorlalte elemente ingropate in pamant.
Scurgerea apelor pluviale
Exista de principiu doua posibilitati de rezolvare a felului in care se scurg apele pluviale.
Ca prima varianta, se poate merge pe un dalaj perimetral in jurul constructiei, cu
imbinare etansa la soclu si cu un sistem de scurgere (rigole) la partea exterioara. Dalajul
va prelua atat apa care se scurge de pe fatada, cat si apa care se scurge din jgheaburi si
burlane, cu dezavantajul ca o perioada de timp pe zona de circulatie a dalajului va exista
o acumulare mai mare de apa.
 
Scurgerea apelor pluviale in cazul unui dalaj perimetral

Scurgerea apelor pluviale la rigola

 Scurgerea apelor pluviale la rigola, cu burlan

 
A doua varianta se aplica in cazul in care nu se doreste obtinerea unui dalaj sau a unor
platforme betonate la exteriorul cladirii. In acest caz se poate merge pe un drenaj
subteran, care sa preia atat apele meteorice de pe fatada si din imediata apropiere a
cladirii, cat si apele care vin de pe acoperis. Nu se recomanda ingroparea burlanelor care
evacueaza apele de pe acoperis, deoarece exista pericolul colmatarii acestora.
 
Scurgerea apelor pluviale prin drenaj subteran

Scurgerea apelor pluviale

 Scurgerea apelor pluviale

 
Evacuarea apelor freatice
Apele freatice constituie o problema care necesita o atentie deosebita, indiferent daca
sunt sezoniere sau permanente. Aceasta problema poate fi rezolvata numai prin
montarea drenajelor subterane care pot prelua si apele meteorice.  
 
 Drenarea apei freatice

 
Solutiile prezentate sunt aplicabile numai pentru scurgerea si evacuarea apelor pluviale
si freatice, atat la cladiri cu subsol, cat si la cladiri fara subsol. Pentru a obtine rezultate
bune se recomanda utilizarea unor clapete speciale care sa impiedice refularea apelor
din canalizare (clapete antirefulare). Dimensionarea sistemelor de evacuare a apelor,
indiferent ca este vorba de rigole sau de drenaje subterane, se calculeaza in functie de
debitele de apa pe care trebuie sa le preia.
 
 Sisteme de scurgere a apelor pluviale si a canalizarii

 
In zonele inundabile aceste solutii nu constituie o rezolvare. In acele cazuri se poate
merge pe ridicarea constructiei pe stalpi, pentru a preveni degradarea acesteia.
Iluminarea si ventilarea spatiilor de la subsol
 Este stiut ca, in mod traditional, subsolul unei constructii era folosit pentru depozitare,
datorita faptului ca temperaturile din interior, erau mai scazute decat in camerele de
deasupra solului indiferent de sezon. Odata cu noile cerinte si norme, spatiul de la
subsolul cladirii adaposteste spatiile tehnice (centrale termice sau de ventilare,
hidrofoare etc.), de servicii (depozitari, spalatorii, calcatorii, garaje) sau chiar si spatii cu
functiuni speciale, crame, sala de biliard, bowling, sala de fitness etc. In aceste conditii,
normele de igiena si de siguranta in exploatare impun atat iluminarea, cat si ventilarea
spatiilor respective.
Pentru o constructie cu subsol, inaltimea dintre cota terenului si cota placii de la parter
este considerata undeva la aproximativ 45 – 55 cm, adica 3 trepte care sa permita
accesul facil in cladire. In aceasta inaltime nu se pot integra in mod functional decat guri
de aerisire, care insa nu satisfac pe deplin necesitatile de ventilare si mai ales de
iluminare. Solutia cea mai folosita o reprezinta asa-numitele curti de lumina, care pot fi
realizate din prefabricate de beton, pot fi turnate in situ sau realizate din PEHD
(polietilena de mare densitate) si care permit atat integrarea de ferestre obisnuite, cat si
accesul direct la spatiile din subsol.
Pentru ca aceste curti de lumina sa functioneze este necesar sa indeplineasca cateva
conditii, adica sa aiba:
- legatura etansa cu peretii cladirii pentru a impiedica infiltratiile de apa;
- pereti netezi, in culori deschise, care sa reflecte lumina pana la adancimea maxima a
curtii de lumina;
- legatura la canalizare, pentru a permite evacuarea apei adunate in interior;
- gratar de protectie la partea superioara, care sa permita circulatia pietonala sau auto in
conditii de siguranta.
 

Curte de lumina

 
Accesul la subsol
Fie ca este vorba de acces auto sau pietonal, fie de acces tehnologic privind
introducerea unor utilaje si echipamente sau de intretinerea periodica a acestora,
accesul direct la spatiile de la subsolul unei constructii constituie o problema tratata
superficial, care poate conduce la disfunctionalitati sau chiar la degradarea in timp a
constructiei.
In fapt exista cateva variante:
Accesul auto se realizeaza cu ajutorul unor rampe din beton armat, cu piese speciale
antiderapante. Acestea pot fi:
- rampe descoperite – expuse direct intemperiilor, cu panta maxima de 10%. Pentru o
buna functionare este necesar sa se instaleze o rigola pe toata latimea rampei, ca sa se
impiedice astfel acumularea de apa si respectiv inundarea subsolului in caz de
intemperii. Se recomanda, de asemenea, integrarea unui sistem de incalzire in rampa,
pentru a impiedica formarea de polei sau acumularea de zapada care sa conduca la
incapacitatea de utilizare a zonei respective. Racordarea dintre suprafata inclinata si
suprafata strazii trebuie sa se faca pe o raza de curbura care sa permita accesul facil al
masinilor cu garda joasa. Trebuie avut in vedere ca deschiderea usilor de garaj sa nu
afecteze inaltimea de acces catre acesta.
 - rampe acoperite – cu placa de beton sau sarpanta, panta maxima poate fi de 15%. Aici
exista mai multe variante, in sensul ca usa se poate monta la partea superioara a rampei
sau la partea inferioara a acesteia. In ambele cazuri, se recomanda instalarea de rigole
pe latimea rampei, care sa impiedice scurgerea accidentala de apa sau acumularea
acesteia. Se recomanda, de asemenea, iluminarea rampei.
 

Scara de acces la subsol

 
Accesul pietonal se realizeaza cu ajutorul scarilor, care pot fi acoperite sau descoperite.
Probleme pot aparea in principal in cazul scarilor neacoperite, fiind recomandata
instalarea unor guri de scurgere care sa preia apele meteorice, precum si masuri
suplimentare in ceea ce priveste mainile curente instalate pe ambii pereti, pentru a
impiedica alunecarea in caz de polei sau zapada acumulata.
Accesele tehnologice – dimensiunile acestora se stabilesc in functie de cel mai mare
utilaj sau echipament care trebuie introdus. Nu necesita masuri speciale, avand in vedere
ca se folosesc ocazional.
Concluzii
Dupa cum se vede, fundatia are un rol determinant in comportamentul constructiei la
utilizare si este recomandat sa nu faceti rabat de la proiectul de executie (daca nu aveti
unul, aveti o problema!).
Nu va luati dupa mesterii care vor spune ca e prea mult beton sau prea mult fier, ca
fundatia este prea mare si asa mai departe. Ganditi-va ca dumneavoastra veti locui acolo
si nu mesterul.
Acordati o atentie deosebita atat hidroizolarii si termoizolarii fundatiei, cat si protectiei
acesteia la diversi factori (mediu agresiv, radacini etc).
Daca vi se vor vinde povesti cu “orice cladire mai lucreaza, se mai lasa”, ganditi-va ca o
constructie a carei fundatie este situata in stratul bun de fundare (conform normelor) nu
are de ce sa se mai lase. Aparitia crapaturilor in pereti este tocmai unul dintre efectele
faptului ca fundatia nu a ajuns pana la stratul bun de fundare sau ca exista tasari inegale
ale terenului din cauza unor solutii de fundare neadaptate la realitatea din teren.