COORDONAREA MODULARĂ

ÎN CONSTRUCŢII. TOLERANŢE

COORDONAREA DIMENSIONALĂ

Orice construcţie, indiferent de perioada când a

fost realizată, se caracterizează prin respectarea
anumitor rapoarte între propriile sale componente

S-au stabilit astfel o serie de reguli referitoare

la dimensiunile spaţiilor şi elementelor de construcţie
precum şi a rapoartelor dintre aceste dimensiuni,
reguli care impuneau coordonarea în ansamblu a
dimensiunilor construcţiilor şi ale părţilor acestora.
 COORDONAREA MODULARĂ

Coordonarea modulară este o convenţie pe baza căreia se

unifică şi se limitează dimensiunile construcţiilor asigurându-se
cerinţele funcţionale şi economice.
În anul 1948, arhitectul francez Le Corbusier publică lucrarea
"Le Modulor" conciliind sistemul metric cu cel anglo-saxon,
considerând ca dimensiune principială de bază înălţimea omului.
Coordonarea modulară reprezintă coordonarea dimensională
realizată prin utilizarea unui modul de bază şi ai unor moduli derivaţi
din modulul de bază.
La noi în ţară, precum şi în majoritatea ţărilor lumii, valoarea
modulului de bază (M) s-a stabilit la 10 cm, componentă a sistemului
metric
Ca moduli derivaţi sunt multipli ai modulului de bază (3M,
6M, 12M, 15M, 30M, 60M) şi submultipli ai modulului de bază (M/2,
M/5, M/10).
Multiplii şi submultiplii modulului de bază se mai numesc
multimoduli, respectiv submoduli.
 Pentru aplicarea coordonării modulare în scopul amplasării
în plan a elementelor structurale verticale (stâlpi, diafragme),
respectiv pe verticală a elementelor orizontale (grinzi, plăci),
acestea se raportează la un sistem de referinţă modular
Sistemul de referinţă modular este alcătuit din planuri de
referinţă şi axe modulare de referinţă (rezultate prin intersecţia
planurilor), care formează reţeaua modulară
Poziţia axelor modulare de referinţă coincide cu poziţia
elementelor structurale verticale, ţinând seama de dimensiunile în
plan ale tuturor elementelor structurale, inflenţând şi dimensiunile
şi poziţia elementelor nestructurale

Axele modulare apar în toate planurile orizontale ale

construcţiei: plan fundaţii, plan parter, plan etaj curent. Axele
modulare verticale sunt vizibile în secţiuni verticale (transversală
sau longitudinală), însă în general acestea nu se reprezintă în
desenele de execuţie
Seriile modulare sunt şiruri de numere rezultate prin înmulţirea
unui modul cu numerele naturale 1, 2, 3,..., n, de forma 1M, 2M,
3M,..., nM, M fiind un submodul, modulul de bază sau un
multimodul
 Termenii seriei
(modulul înmulţit cu1, 2, 3, - - -)

1 2 3 --- Termenul
Seria Modulul maxim
modulară (cm) (m)
I 3M = 30 3M 6M 9M --- 7,50

II 6M = 60 6M 12M 18M --- 12,00

III 12M = 120 12M 24M 36M --- 18,00

IV 15M = 150 15M 30M 45M --- 18,00

V 30M = 300 30M 60M 90m --- 30,00

VI 60M = 600 60M 120M 180M --- nelimitat

 Poziţia axelor modulare de referinţă coincide cu poziţia elementelor
structurale verticale, însă, este necesar să se precizeze poziţia acestor axe
ţinând seama de dimensiunile în plan ale elementelor astfel:
a) În cazul diafragmelor :
- pentru diafragmele interioare, transversale şi longitudinale axele
modulare coincid cu axele geometrice mediane ale diafragmelor;
- pentru diafragmele exterioare poziţia axelor modulare se stabileşte din
condiţia ca pentru placa de rezistenţă a planşeului să rezulte condiţii identice
de rezemare pe contur
b) Stâlpii se dispun în structură pe cele două direcţii principale ale
clădirii sub formă de şiruri, poziţia axelor modulare stabilindu-se astfel:
- în cazul şirurilor interioare axele modulare coincid cu axele mediane ale
riglelor dintre stâlpi;
- în cazul şirurilor exterioare poziţia axelor modulare se stabileşte în raport
cu riglele dintre stâlpi, având în vedere ca pentru plăcile de planşeu să rezulte
condiţii identice de rezemare pe două laturi opuse.
Dimensiunile modulare pentru coordonarea pe verticală sunt, de regulă,
distanţele dintre feţele finite a două planşee succesive (înălţimea etajului),
distanţele dintre feţele finite ale pardoselilor şi plafoanelor (lumina încăperii).
Pentru înălţimea etajelor locuinţelor se recomandă 26M, 27M, 28M şi 30M
(M = 10 cm), iar pentru lumina încăperilor 20M, 21M, ..., 28 M.
 DIMENSIUNI ÎN SISTEMUL MODULAR

Distanţa dintre două axe modulare se numeşte dimensiune (sau

distanţă) modulară
Distanţele dintre axele modulare principale reprezintă dimensiunile
de coordonare generală în plan orizontal pentru elementele structurale
orizontale
Dimensiunile tehnice sunt dimensiuni nemodulate rezultate din
considerente economice sau tehnologice, independente de coordonarea
modulară
Elementele de construcţie se caracterizează prin dimensiunile
nominale, dimensiunile de fabricaţie şi dimensiunile reale.
Dimensiunile nominale (lungimi de grinzi, dimensiuni de panouri
pentru planşee etc.) sunt egale cu dimensiunile de coordonare.
Dimensiunile nominale pot fi modulate
Dimensiunea de fabricaţie (sau constructivă) rezultă din dimensiunea
nominală din care se scade rostul de montaj (distanţa necesară pentru
îmbinare)
Datorită impreciziilor de execuţie ale elementelor, dimensiunile reale
(care se obţin prin măsurători după realizarea lor) diferă, în plus sau în
minus, faţă de dimensiunile de fabricaţie
 TOLERANŢE ÎN CONSTRUCŢII

Diferenţa algebrică dintre dimensiunea efectivă şi

dimensiunea de fabricaţie se numeşte abatere dimensională. Dacă
abaterile dimensionale depăşesc anumite valori limită, stabilite pentru
diverse cazuri concrete, atunci elementele respective nu se pot utiliza,
fiind rebuturi.
Există astfel abaterea limită superioară (diferenţa algebrică
dintre dimensiunea maximă şi cea de fabricaţie) şi abaterea limită
inferioară (diferenţa algebrică dintre dimensiunea minimă şi cea de
fabricaţie).

Toleranţa dimensională este diferenţa dintre dimensiunea maximă

şi cea minimă sau suma modulelor abaterilor limită. Ansamblul
toleranţelor, stabilite în raport cu clasa de precizie şi mărimile
caracteristicilor geometrice, formează sistemul de toleranţe.

Clasa de precizie reprezintă un şir de toleranţe (în funcţie de

mărimea caracteristicilor geometrice) corespunzător aceluiaşi grad de
precizie.
 STRUCTURI PENTRU CLĂDIRI CIVILE
Clasificarea structurilor pentru clădiri civile
După modul de organizare al spaţiului
- cu organizare rigidă (tip fagure, tip celular)
- cu organizare flexibilă
- tip sală
După înălţime
- parter,
- cu înălţime mică (P + 1...P + 4)
- cu înălţime medie (P + 8...P + 15)
- cu înălţime mare (peste P + 15).
După tipul elementelor portante
- cu pereţi portanţi (diafragme) din zidărie
- cu diafragme din beton armat monolit
- din panouri mari prefabricate
- în cadre din beton armat
- mixte (cadre şi diafragme)
- cu nucleu central
- cu reţele spaţiale
- învelitori subţiri
- structuri suspendate etc.
După forma în plan
dreptunghiulare - tip bară
părate - tip punct, sau turn (dacă sunt înalte)
în formă de L, T, U, circulare, curbe etc.
 După forma în elevaţie
- cu înălţime constantă
- cu retrageri
După tehnologia de execuţie
- structuri monolite
- structuri prefabricate
- structuri mixte
După raportul dintre înălţimea şi lăţimea construcţiei (H/B) – acesta
reprezintă un criteriu de apreciere a modului de comportare la acţiunea
încărcărilor orizontale
După rigiditatea laterală – după perioada fundamentală de vibraţie
a structurii (T)
rigide dacă T < 0,35-0,45 s,
semirigide sau semiflexibile dacă T=0,9-1,0 s
structuri flexibile dacă T > 0,9-1,0 s.
Conformarea structurilor clădirilor civile
Prin conformarea structurilor se înţelege respectarea unor principii
(reguli) de alcătuire având ca scop realizarea unor structuri cât mai
simple care să conducă la o comportare cât mai bună a acestora sub
acţiunea încărcărilor orizontale, în special a celor seismice.
Prin realizarea conformării structurale se simplifică execuţia, atât a
elementelor portante verticale, cât şi a celor orizontale.
 Reguli de alcătuire constructivă

- dispunerea ordonată în plan a elementelor portante veticale,

utilizând coordonarea modulară şi urmărind realizarea unor trame
structurale ordonate;
- forma în plan a tronsoanelor va fi, de preferinţă, regulată,
compactă şi cât mai simetrică, (se vor evita disimetrii pronunţate în
distribuţia volumelor, maselor, încărcărilor şi rigidităţilor în cadrul
aceluiaşi tronson de clădire, în vederea limitării efectelor
defavorabile de torsiune generală sub acţiunea seismică;
- se va urmări ca elementele portante verticale să aibă rigiditatea
constantă pe înălţime, golurile în pereţii portanţi şi diafragme fiind
suprapuse sub formă de şiruri verticale de goluri, iar golurile dintr-
un şir să aibă aceleaşi dimensiuni;
- clădirile cu forme neregulate în plan (L, T, U etc.), precum şi
cele cu zone de înălţimi şi mase diferite se vor separa prin rosturi în
forme apropiate de dreptunghiuri;
- se va căuta ca forma în plan pentru tronsoanele diferite de
dreptunghi să fie compactă şi simetrică, cu rigidităţile pe cele două
direcţii cât mai apropiate ca valoare;
- planşeele să reprezinte şaibe orizontale cât mai rigide;
- infrastructura clădirii să formeze un sistem rigid.