CELE MAI IMPORTANTE BATALII DIN ISTORIE

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cele-mai-importante-batalii-din-istorie

Cele mai importante bătălii din istoria omenirii sunt acele bătălii singulare (nu campanii sau războaie în
sine) care modifică polii de putere din lume, schimbând irevocabil destinul omenirii. Unele bătălii sunt
relevante prin faptul că scurtează sau amână verdictul unui război, însă acest bilanț tratează bătăliile care,
luate separat, fac diferența istorică pentru omenire. Lista nu este în ordinea importanței, ci în ordine
cronologică.

1.     Bătălia de la Djahy (1178/1175 î. Hr.)

Egiptul lui Ramses al III-lea reușește să respingă invazia „popoarelor mării” care deja distruseseră statul Hitit,
civilizația miceniană, regatele Ciprului și Ugarit. Prin această bătălie au fost opriți năvălitorii indo-europeni să
distrugă civilizația egipteană, menținându-se moștenirea culturală egipteană.
2.     Bătălia de la Salamina (septembrie 480 î. Hr.)

Bătălie navală între coaliția orașelor-state grecești și Imperiul Persan condus de Xerxes. Victoria grecilor a pus
capăt încercărilor persane de a cuceri lumea greacă, asigurînd, astfel, moștenirea culturală grecească.

3.     Bătălia de la Syracusa (415 î. Hr.)

Bătălie navală și terestră între Atena și aliații săi pe de o parte, și Sparta și aliații săi pe de alta. Victoria spartană
pune capăt războiului peloponesiac pentru supremație în lumea greacă, marcând sfârșitul Atenei ca mare putere.

4.     Bătălia de la Gaugamela (331 î. Hr.)

Bătălie între forțele lui Alexandru cel Mare și Imperiul Persan condus de Darius al III-lea. Victoria lui Alexandru a
asigurat începutul perioadei elenistice și a dominației culturale grecești, cu impact deosebit asupra culturii
europene și nu numai.
5.     Bătălia de la Zama (19 octombrie 202 î. Hr.)

Bătălie între armatele romane conduse de Scipio Africanul și cele cartagineze conduse de Hannibal Barcas.
Victoria romanilor marchează sfârșitul celui de-al Doilea Război Punic, sfârșitul Cartaginei ca mare putere și
începutul expansiunii mediteraneene a Romei.

6.     Bătălia de la Actium (2 septembrie 31 î. Hr.)

Bătălie navală între Octavian și forțele conduse de Cleopatra și Marc Antoniu. Victoria lui Octavian marchează
sfârșitul Egiptului Ptolemaic, sfârșitul războaielor civile din statul roman și începutul Imperiului Roman.

7.     Bătălia de la Podul Milvius (312)

Bătălie între Constantin I (cel Mare) și Maxențiu pentru controlul asupra Imperiului Roman. Victoria lui Constantin
a marcat sfârșitul tetrarhiei și primul pas spre instituționalizarea Creștinismului drept religie oficială în Imperiu.
8.     Bătălia de la Câmpiile Catalunice/Châlons (451)

Bătălie între armatele lui Attila Hunul și o coaliție condusă de generalul roman Flavius Aetius și regele vizigot
Theodoric. Victoria coaliției marchează sfârșitul imperiului hun și păstrarea civilizației romane în Galia.

9.     Bătălia de la al-Qādisiyyah (636)

Bătălie între califatul Rashidun și Imperiul Sassanid. Prin victoria califatului se reușește cucerirea Persiei de către
arabi, sfârșitul statului persan zoroastrian, implantarea definitivă a Islamului în Iran.

10. Bătălia de la Guadalete (711)

Bătălie între califatul Omeiad și regatul Vizigot. Victoria musulmanilor marchează începutul stăpânirii maure
asupra Peninsulei Iberice, pătrunderea culturii islamice și a celei grecești clasice în Europa Occidentală.
11. Al doilea asediu arab al Constantinopolului (717-718)

O încercare a arabilor de a cuceri capitala Imperiului Bizantin. Eșecul arab a marcat una dintre limitele expansiunii
arabo-islamice în Europa și menținerea civilizației est-europene.

12. Bătălia de la Tours/Poitiers (octombrie 732)

Bătălie între califatul Omediad și regatul Merovingian condus de Carol Martel. Victoria francilor a marcat o limită a
expansiunii arabo-islamice în Europa, menținerea civilizației vest-europene, începutul feudalismului european și
debutul timid al dinastiei Carolingiene.

13. Bătălia de la Lechfeld (10 august 955)

Bătălie între regele german Otto și invadatorii maghiari. Victoria lui Otto marchează începutul sedentarizării
maghiarilor și debutul dinastiei Ottoniene.

14. Bătălia de la Hastings (14 octombrie 1066)

Bătălie între William al II-lea, duce de Normandia și Harold Saxonul, rege al Angliei. Victoria lui William
marchează începutul statului englez medieval propriu-zis, începutul civilizației britanice.

15. Bătălia de la Manzikert (26 august 1071)

Bătălie între turcii selgiukizi conduși de Alp Arslan și provinciile bizantine împreună cu mercenari din Asia Mică.
Victoria selgiukidă marchează decăderea Imperiului Bizantin și implantarea definitivă a elementului etnic turc în
Anatolia.

16. A IV-a Cruciadă (1204)

Cucerirea Constantinopolului de către expediția cruciaților condusă de Bonifaciu de Montferat. Evenimentul
marchează începutul sfârșitului pentru Imperiul Bizantin.

17. Bătălia de la Kalka (1223)

Bătălie între coaliția ruso-cumană și Imperiul Mongol. Victoria mongolilor marchează începutul expansiunii
mongole în Europa, căderea Rusiei Kievene, sfârșitul Imperiului Cuman.

18. Bătălia de la Nicopole (25 septembrie 1396)

Bătălie între coaliția creștinilor condusă de Sigismund de Luxemburg și Carol Temerarul al Burgundiei împotriva
sultanului otoman Baiazid I. Victoria turcilor a marcat începutul implantării otomane în Balcani, eșecul creștinilor
de a respinge pe turci din Europa.

19. Asediul Belgradului (iulie 1456)

Încercarea turcilor otomani conduși de sultanul Mehmet al II-lea de a cuceri Belgradul și de a avansa către centrul
Europei. Succesul lui Iancu de Hunedoara a marcat stăvilirea ofensivei turcești și consolidarea Ungariei.

20. Bătălia de la Lepanto (7 octombrie 1571)

Bătălie navală între coaliția condusă de Spania Habsburgică și Imperiul Otoman. Victoria spaniolă a marcat
începutul decăderii statului otoman, pierderea controlului turc asupra Mediteranei.

21. Asediul/Bătălia Vienei (septembrie 1683)

Încercarea turcilor otomani de a cuceri Viena și de a avansa către centrul Europei. Victoria coaliției conduse de
Sfântul Imperiu Romano-German și regele polonez Ian III Sobieski îi respinge pe turci pentru ultima oară, inițiind
contraofensiva creștină în Balcani.
22. Bătălia de la Valmy (20 septembrie 1792)

Bătălie între forțele Revoluției Franceze și coaliția condusă de Prusia și Imperiul Habsburgic. Victoria franceză a
marcat consolidarea ideii revoluționare și începutul implicit al modernității europene.

23. Bătălia de la Leipzig (octombrie 1813)

Bătălie între Napoleon I și aliații săi împotriva celei de-a Șasea Coaliții. Victoria coaliției a marcat începutul
sfârșitului pentru Imperiul Francez.

24. Bătălia de la Sedan (1 septembrie 1870)

Bătălie între francezi și prusaci. Victoria prusacilor a însemnat crearea Germaniei ca stat, viitoare mare putere
mondială, precum și sfârșitul celui de-al Doilea Imperiu Francez.
 10 BATALII UITATE
CARE AU SCHIMBAT ISTORIA LUMII
https://www.descopera.ro/istorie/15911766-10-batalii-uitate-care-au-schimbat-istoria-lumii

Foarte multe bătălii au devenit extrem de cunoscute de-a lungul istoriei, precum cea de la Waterloo şi Stalingrad,
însă au fost şi foarte multe care au avut un rol decisiv şi au fost uitate. Mai jos găsiţi 10 astfel de mari bătălii:

10. Bătălia de la Kadesh

În perioada 1276 – 1178 î.e.n., Mediterana a fost terorizată de către Oamenii Mării. Cu toate că au fost catalogaţi
drept piraţi, foarte mulţi istorici cred că aceştia au reprezentat o populaţie majoră migratoare care fugea din calea
foametei.
Aceştia au invadat Imperiul Hitit şi alte regiuni ale lumii antice, iar după ce i-au învins pe hitiţi au luat calea
Egiptulul, acolo unde s-au luptat cu armatele lui Ramses al III-lea. Această bătălie a rămas în istorie sub denumirea
de Bătălia de la Kadesh.
Îngrijorat de faptul că Oamenii Mării ar fi putut avea un avantaj într-o bătălie navală, Ramses al III-lea le-a permis
să ajungă până la Delta Nilului. Acolo, navele egiptenilor au atacat, folosind cârlige, pentru a captura navele
inamicilor, simultan cu arcaşii care îi atacau de pe ţărm pe Oamenii Mării.
Victoria egiptenilor a fost răsunătoare.

9. Bătălia Furcilor Caudine

În anul 321 î.e.n., romanii au ajuns în sudul Italiei, acolo unde samniţii i-au atras într-o vale îngustă. Cu ambele
ieşiri ale acestei văi blocate de către samniţi, romanii au fost nevoiţi să se predea. Potrivit surselor antice, samniţii
au trimis mesageri acasă, pentru a primi instruiri, iar acestea le-au permis romanilor să se retragă, fără nicio
condiţie. Uimiţi, samniţii nu au luat în serios aceste instrucţiuni, dorind să îi masacreze pe romani până la ultimul
om. În cele din urmă, confuzia a fost clarificată, samniţii putând ori să câştige recunoştiinţa romanilor, ori să îi
ucidă.
Cu toate acestea, armata samnită nu s-a supus regulilor şi i-au forţat pe romani să semneze o pace ruşinoasă,
pentru a se putea întoarce acasă în siguranţă. Bineînţeles că romanii au repudiat imediat tratatul de pace şi au
reacţionat violent. Romanii au învins, dominând lumea antică.

8.  Bătălia Cămilei

În anii de după moartea lui Mahomed, musulmanii erau conduşi de către un calif, succesorul acestuia. În anul 656,
al treilea calif, Utham, a fost asasinat şi înlocuit cu ginerele lui Mahomed, Ali. În momentul în care soţia lui
Mohamed a aflat acest lucru, se afla în drum spre Medina, dar s-a întors la Mecca şi s-a sfătuit cu profeţii Talhar şi
Zubayr. Cei trei au decis să se opună deciziei lui Ali şi au mobilizat o armată care s-a confruntat cu cea a lui Ali în
ceea ce s-a numit Bătălia Cămilei, denumire provenită de la faptul că aceasta s-a desfăşurat în jurul cămilei lui
Aisha.
Forţele lui Ali au ieşit învingătoare, iar cei doi profeţi au fost ucişi. Aisha s-a refugiat în Medina, acolo unde a dus o
viaţă liniştită. Această bătălie a marcat începutul conflictelor dintre musulmani.

7. Bătălia de pe râul Talas

Atunci când Califatul Abbasid s-a extins către est, în Asia Centrală, dinastia cineză Tang s-a extins către est, în
aceeaşi regiune. Conducătorii locali s-au aliat cu chinezii în vederea obţinerii protecţiei în faţa arabilor. Cele două
armate s-au ciocnit în zona râului Talas, în anul 751 e.n.
Forţele dinastiei chineze păreau să fie în avantaj, dar aceştia au fost trădaţi de către aliaţii lor, care au schimbat
tabăra şi i-au atacat pe chinezi, nimicindu-le armata.
Rezultatul acestei bătălii a fost reprezentat de obţinerea controlului aupra Asiei Centrale de către musulmani,
inclusiv asupra Drumului Mătăsii.

6. Bătălia cu Tribul Naiman

Înainte ca mongolii să ocupe Asia, la începutul secolului XIII, Gingis Han a trebuit să îi învingă pe mongoli. Rivalul
său era prietenul lui din copilărie, Jamukha, care a realizat o formidabilă coaliţie împotriva lui Gingis Han. Conflictul
dintre aceştia a durat ani întregi. În cele din urmă, Jamukha s-a retras pe teritoriul său. Gingis Han l-a urmărit, dar
soldaţii săi erau obosiţi şi în număr mai mic faţă de cei ai armatei inamice. Pentru ca acest lucru să nu fie vizibil, li
s-a ordonat să aprindă cât mai multe focuri de tabără pentru a crea impresia unei mari armate care a campat peste
noapte. Atunci când bătălia a început, tribul Naiman a abandonat câmpul de luptă, luderul lor a fost capturat, iar
Gingis Han a devenit conducătorul Mongoliei.

5. Bătălia de la Diu
Atunci când portughezii au ajuns în Oceanul Indian, au întâlnit o rezistenţă formidabilă. În 1509, o coaliţie formată
din egipteni şi membrii ai triburilor Gujaratis şi Calicut au format o flotă formidabilă şi au învins o forţă portugheză,
ucigând comandantul, Lourenco de Almeida.
Tatăl lui Lourenco era Francisco de Almeida şi, motivat să răzbune moartea fiului său, l-a încarcerat pe succesor şi
a pornit cu flota către cei ce i-au ucis fiul. Flota acestuia a întâlnit flota inamică la Diu, unde a folosit tunurile
portugheze pentru a nimici inamicii de la distanţă.
Controlul european asupra comerţului estic a fost garantat.

4. Bătălia de la Lima
Cea mai mare provocare în ceea ce priveşte cucerirea spaniolă a Imperiului Incaş a apărut în 1536, atunci când
marioneta spaniolilor, împăratul incaş Manco Inca a coordonat o rebeliune imensă, atacând oraşul Cuzco cu o
armată de aproximativ 15.000 de oameni. Atunci când asedia oraşul, împăratul incaş l-a trimis pe generalul Quiso
Yupanqui să negocieze cu Francisco Pizarro, cel care conducea trupele spaniole din Lima. Cel din urmă a trimis
întăriri în  Cuzco, dar Yupanqui i-a atras într-o strâmtoare. Ulterior, armata Imperiului Incaş a ajuns în oraşul Jajua
şi a distrus garnizoana spaniolă.
Cu toate acestea, Yupanqui a făcut o greşeală imensă. A plecat din munţi pentru a îl ataca pe Pizzaro în Lima, iar
pe câmp deschis, cavaleria lui Pizzaro a putut să spargă rândurile  incaşe.
Înfrângerea l-a forţat pe Manco să abandoneze asediul oraşului Cuzco, iar aceştia nu şi-au mai putut restabili
puterea niciodată.

3. Bătălia de la Orel
Atunci când bolşevicii au preluat puterea în Rusia, părea imposibil ca acest regim să reziste foarte mult, mai ales
că armate anticomuniste se regăseau în nordul, sudul şi estul ţării. Troţki a înfiinţat, la rândul său, Armata Roşie şi
a transformat-o într-o forţă considerabilă.
În 1919, generalul Anton Denikin a pornit spre nord, în intenţia de a cuceri Moscova. În acelaşi timp, generalul
Nikolai Yudenich a adunat 17.000 de oameni, ajungând în suburbiile Petrogradului (Sankt Petersburg). În schimb,
bolşevicii au făcut o înţelegere cu anarhistul Nestor Makhno, care deţinea „Armata Neagră”, care a atacat
ariegarda lui Denikin şi a distrus liniile de alimentare. Atunci când forţele lui Denikin au ajuns în Orel, la o distanţă
de 400 de km de Moscova, bolşevicii au contraatacat.
Forţele lui Denikin au fost înfrânte, iar între timp Yudenich a fost înfrânt lângă Petrograd.

2. Bătălia Varşoviei
Războiul sovieto-polonez a izbucnit imediat după Primul Război Mondial, atunci când graniţele Europei de Est nu
erau încă definitivate. Pornit în urma unor cereri teritoriale ale polonezilor, s-a transformat rapid într-un conflict
serios. Lenin a concluzionat că este momentul perfect pentru a difuza ideologia revoluţionară în Europa. El a
ordonat forţelor sale să intre în Polonia şi să ajungă până la graniţa cu Germania, unde va putea să sprijine Partidul
Comunist German.
Suplimentele militare germane şi britanice destinate Poloniei au fost oprite, iar sovieticii se aflau la 25 de km
distanţă faţă de Varşovia atunci când Polonia a contraatacat şi au rupt liniile inamice. Cu toate acestea, sovieticii
au reuşit dirijarea armatei, iar expansiunea comunistă a reprezentat o reuşită pentru sovietici.

1. Prima bătălie a Saignonului

Binh Xuyen a fost un sindicat criminal vietnamez care a ajuns la putere după ce a încheiat o înţelegere cu
autorităţile coloniale franceze ce perevedea uciderea agenţilor comunişti ce operau în Saigon.
Începând din 1950, aceasta a fost cea mai puternică organizaţie criminală din Asia. Au controlat exporturile de
opium ale Vietnamului şi au deschis cel mai mare cazino din lume. Dar comuniştii au câştigat bătălia de la Dien
Bien Phu, forţându-i pe francezi să părăsească Vietnamul. Au fost înlocuiţi de către americani, care l-au susţinut pe
Ngo Dinh Diem în funcţia de prim-ministru. Însă, acesta era doar o marionetă atunci când francezii controlau zona.
În 1955, CIA a mituit sectele armate ce se aflau până atunci sub conducerea franceză şi Diem a iniţiat un atac
masiv asupra lui Binh Xuyen, în Saigon.
După o bătălie ce a durat o săptămână, gangsterii au fost învinşi. Diem şi americanii au preluat controlul asupra
Vietnamului de Sud.

Sursa: Listverse

Citeşte şi:

Cele mai sângeroase bătălii ale secolului XX

Modul în care se vorbeşte limba engleză de astăzi s-a stabilit în urma unei bătălii
Cum ne-am scris destinul: bătălii care au schimbat soarta lumii
 TOP 5 – CELE MAI SANGEROASE BATALII.
ISTORIA LUPTEI DE LA STALINGRAD IN CAREA AU MURIT DOUA
MILIOANE DE SOLDATI
https://adevarul.ro/locale/suceava/top-5-cele-mai-sangeroasebatalii-istorie-istoria-luptei-stalingrad-murit-2-milioane-
soldati-1_57d7d71f5ab6550cb89f3562/index.html

În cele ce urmează vă vom prezenta cinci dintre cele mai violente confruntări armate din istoria omenirii, în care
numărul vieţilor omeneşti pierdute pare ireal.

ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Cum au ajuns românii să fie umiliţi şi ucişi la Stalingrad. Decizia co... Cum a fost umilit
Napoleon Bonaparte de un detaşament de ţărani români... FOTO VIDEO Franţa şi Marea Britanie comemorează
împreună un secol de l...

Un soldat îşi petrecere cea mai mare parte a vieţii sale în aşteptarea şi pregătirea unui război. În cazul în care
acesta are loc, este adesea sângeros şi nu de puţine ori foarte rapid. De obicei, armata care simte că pierde bătălia
alege să se predea, recunoscând astfel supremaţia adversarului. Au existat însă în istorie bătălii în care nici una
dintre părţi n-a cedat, aceste lupte soldându-se cu pierderi omeneşti inimaginabile.

5) Bătălia de la Gettysburg – anul 1863

Bătălia de la Gettysburg a avut în intervalul 1 – 3 iulie 1863, în nord – estul Statelor Unite ale Americii, fiind
considerată cea mai mare luptă purtată vreodată pe teritoriul Americii de Nord, făcând parte din Războiul Civil
American. Armata SUA condusă de George Meade a învins cea a Statelor Confederate ale Americii condusă de
Robert Lee. Pierderile au fost undeva la 23.000 de soldaţi de fiecare parte, numărul total al victimelor depăşind
45.000.
„Dacă Lee ar fi ieşit victorios, Armata Uniunii ar fi fost distrusă. Au fost mulţi soldaţi care, înainte de bătălie, scriau
că simt că armata a mers din înfrângere în înfrângere şi că dacă va mai fi învinsă încă o dată, ei vor dezerta”,
preciza istoricul Allen Guelzo, autorul cărţii „Gettysburt: Ultima invazie”.

4) Bătălia de la Cannae – anul 216 î.Hr.

Hannibal, cunoscutul general al armatei cartagineze, a traversat munţii Alpi şi a reuşit să învingă de două ori
armata romană. După aceste două lupte, a urmat o bătălie decisivă între soldaţii din Cartagina şi cei romani, în
apropiere de oraşul Cannae. Romanii şi-au concentrat grosul armatei în centru, în speranţa de a sparge mijlocul
armatei cartagineze. Hannibal, pe de altă parte şi-a amplasat cele mai bune trupe ale sale pe flancurile armatei,
anticipând atacul central al romanilor.
Armata romană a străpuns centrul armatei cartagineze, însă soldaţii conduşi de Hannibal au reuşit să-i înconjoare
pe romani, profitând de faptul că aceştia aveau atât soarele cât şi vântul în faţă. Militarii romani au suferit probabil
cele mai mari pierderi din istorie, 50.000 de soldaţi fiind omorâţi, iar alţi 10.000 capturaţi. Cartaginezii au suferit şi
eu pierderi ce se ridică la circa 10.000 de persoane.
„Următoarea zi, imediat cum a răsărit Soarele, punii au început să recupereze ce era de recuperat de pe câmpul de
luptă. Chair şi ei au fost şocaţi de măcel. Mii de romani zăceau acolo, infanterişti şi cavaleri, pe care soarta îi
adusese în mijlocul luptei. Unii dintre ei, plini de sânge, se ridicau dintre morţii din jurul lor, chinuiţi de durere,
cerând ajutor, dar erau imediat ucişi de puni. Alţii aveau şoldurile şi genunchii zdorbiţi dar totuşi în viaţă. O soartă
groaznică aveau cei care nu se puteau ridica: sângele îi îneca. Unii oşteni făcuseră gropi în pământ, îşi acoperiseră
căile respiratorii, sinucindu-se astfel. Ceea ce a atras atenţia a fost un cavaler numidian care avea deasupra sa un
roman. Nasul şi urechile îi erau smulse. Deoarece romanul nu mai avea putere să îşi mânuiască arma, îl mutilase
pe inamic prin muşcături disperate”, aşa a descris istoricul roman Titus Livius masacrul de la Cannae.

3) Prima zi a bătăliei de pe Somme – 1 iulie 1916

Prima zi a bătăliei de pe Somme a reprezentat cea mai sângeroasă zi din istoria armatei engleze. Aproape 20.000
de soldaţi britanici au fost ucişi, iar alţi 40.000 au fost răniţi în bătălia de pe Somme din 1916, într-una dintre cele
mai sângeroase lupte purtate în Primul Război Mondial. Militarii britanici sprijiniţi de cei francezi au vrut să ocupe
tranşeele amplasate în apropiere de râul Somme, în nordul Franţei. Intenţia englezilor era de a-i aduce pe germanii
de la Verdun la Somme. Istoricii nu au reuşit să ajungă la un consens, să stabilească dacă bătălia de pe Somme a
fost o catastrofă pentru britanici sau dacă a contribuit la înfrângerea Germaniei.
2) Bătălia de la Leipzig – anul 1813
Bătălia de la Leipzig reprezintă înfrângerea decisivă suferită de Napoleon, precum şi cea mai mare luptă purtată pe
teritoriul european, înainte de izbucnirea Primului Război Mondial. Fiind atacată din toate direcţiile, armata franceză
a reuşit să respingă atacurile timp ce mai bine de nouă ore. Văzând că înfrângerea este iminentă, Napoleon a
început o retragere ordonată peste un pod. Cum podul fusese aruncat în aer, peste 20.000 de soldaţi francezi şi-au
pierdut viaţa în încercarea lor de a traversa râul.

Această înfrângere suferită de Napoleon a deschis uşa Coaliţiei, care a reuşit să ocupe Parisul. În bătălia de la
Leipzig, 84.000 de militari au murit, 30.000 din armata franceză şi 54.000 din partea Coaliţiei.

1) Bătălia de la Stalingrad, 1942 – 1943

În cel de-al Doilea Război Mondial, ofensiva germană a început o serie de atacuri cu bombă, ce a lăsat o mare
parte din Stalingrad în ruine. Armata germană a continuat să avanseze, însă s-au trezit că au fost prinşi într-o luptă
brutală cu sovieticii. Deşi controlau mai bine de 90% din oraş, armata germană nu a reuşit să-i învingă pe soldaţii
sovietici rămaşi în Stalingrad.
Vremea a devenit una foarte rece, astfel că în luna noiembrie 1942, Armata Roşie a lansat un atac pe două direcţii
asupra germanilor aflaţi în Stalingrad.

Aproape două milioane de soldaţi au murit în bătălia de la Stalingrad. FOTO www.historia.ro

Flancurile germane s-au prăbuşit, iar grosul armatei a fost înconjurat atât de sovietici cât şi de iarna geroasă.
Foamea, frigul şi atacurile sporadice ale sovieticilor i-au distrus pe germani. Cu toate acestea, Hitler a refuzat ca
armata să se retragă. Lucrurile au decurs aşa până în luna februarie a anului 1943, când o încercare disperată a
armatei germane de a scăpa din încercuire, s-a transformat într-un adevărat masacru. Nu mai puţin de 1.971.000
de soldaţi şi-au pierdut viaţa în Stalingrad, 841.000 din partea germanilor şi 1.130.000 din partea Armatei Roşie.
„Bătălia de la Stalingrad este considerată cea mai sângeroasă bătălie din istorie. Această bătălie a reprezentat
momentul în care soarta celui de-al Doilea Război Mondial s-a schimbat, declinul armatei germane pornind de la
înfrângerea suferită de teritoriul sovieticilor. Lupta a fost una brutală, în care pe lângă sutele de mii de soldaţi ucişi
au fost omorâţi şi foarte mulţi civili”, a explicat istoricul sucevean Ilie Gliga.

Alte ştiri pe această temă:

Cum au ajuns românii să fie umiliţi şi ucişi la Stalingrad. Decizia controversată a mareşalului Antonescu în urma
căreia şi-au pierdut viaţa 150.000 de soldaţi

Cum a fost umilit Napoleon Bonaparte de un detaşament de ţărani români. Povestea incredibilă a „Cătanelor
negre“, ostaşii care l-au sfidat pe geniul francez