Sunteți pe pagina 1din 120

CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

CURS NR. 1

ALCATUIREA GENERALA A CONSTRUCTIILOR 1.Definitia constructiilor , particularit••i Constructiile sunt produse complexe imobile, care se folosesc, în general acolo unde au fost create, fiind legate direct de terenul pe care sunt amplasate •i in contact cu mediul natural având rolul de a crea un mediu artificial, cu conditii optime pentru satisfacearea utilizatorilor (defini•i în termeni generali: oameni,animale, p•s•ri, plante, obiecte, materiale, activit••i umane, etc).

2. Factorii care influienteaza alcatuirea constructiilor

Factorii principali care determina concepltia , alcatuirea si executia sunt urmarorii: - omul, activitatea omeneasca •i natura.

3. Clasificarea constructiilor :

nu in ultimul rand

3.1. Clasificarea functionala : este cea mai uzuala , se refera la destinatia de baza a constructiilor si le grupeaza in doua mari categorii :

- cladirile

- constructiile ingineresti

3.1.1. Cladirile Cladirile , în func•ie de destina•ia lor sunt grupate curent în urm•toarele mari

categorii :

- cl•diri civile sunt destinate sa ad•posteasc• o gam• foarte larg• de functiuni cum sunt: de locuit, social-culturale, invatamant, cultura, sport, administrative,comerciale etc. - cladiri industriale sunt destinate sa adaposteasca si sa serveasca o gama larga de procese industriale;

- cladiri agrozootehnice , care cuprind pe cele destinate productiei si depozitarii

produselor agricole, viticole, legumicole, zootehnice, avicole etc, inclusive cele destinate pentru adapostirea si intretinerea utilajelor folosite in ramura agrozootehnica.

-

2

-

3.1.2. Constructiile ingineresti Constructiile ingineresti grupeaza toate celelalte categorii care nu au caracteristicile cladirilor cum ar fi :

- constructii pentru retele de alimentari cu apa si canalizari, retele de conducte de

transport pentru petrol, gaze naturale, termoficare; - constructii si amenajari hidrotehnice si hidroenergetice ;

- linii pentru transportul energiei electrice ;

- turle de foraj si extractie in exploatarile petroliere si gaze naturale ;

- turnuri de televiziune si piloni pentru radio si telecomunicatii ;

- lucrari de drumuri , cai ferate, transport aerian si constructii eferente acestora ;

- constructii pentru transportul naval : porturi, cheiuri, dane ;

- constructii industriale speciale ( turnuri de racire, rezervoare, buncare, silozuri,

cosuri de fum , castele de apa etc. 4.ALC•TUIREA CONSTRUC•IILOR 4.1. Partile principale ale cladirilor In alcatuirea cladirilor (constructiilor) se disting urmatoarele doua parti principale :

infrastructura si suprastructura (fig.1.1 •i 1.2)

-

3

-

- 3 -

-

4

-

- 4 -

5

- - Infrastructura , este partea din structura de rezistenta a cladirii situata sub cota ± 0,00, si cuprinde fundatiile, elementele constructive ale subsolului si planseul peste subsol, respectiv numai fundatiile in cazul cladirilor fara subsol. - Suprastructura cuprinde toate elementele constructive (verticale si orizontale) situate deasupra cotei ± 0,00 , inclusiv acoperisul. In cazul existentei subsolurilor, primul planseu se numeste planseul peste subsol, iar ultimul – planseu de pod (fig.1.a) sau planseu terasa (fig.1.b. •i fig.2), in functie de modul de rezolvare constructiv a acoperisului. Planseele intermediare se numesc plansee curente. Numerotarea nivelurilor se face de jos in sus astfel: P + nE, in cazul cladirilor fara subsol, respective S + P + nE , in cazul cladirilor cu subsol, notatiile S, P, si n desemnand subsolul, parterul (primul nivel) si numarul de etaje. 4.2. Elementele componente ale cladirilor Intreaga cladire, atat infrastructura cat si suprastructura, este formata din elemente de condtructie, dupa cum urmeaza :

a. Elementele structurale, care formeaza structura de rezistenta a cladirii, preluand incarcarile ce-i revin, in functie de pozitia sa concreta in structura.Din categoria elementelor structurale fac parte : fundatiile, grinzile, placile, stalpii, diafrgmele, arcele, scarile, cablurile pentru acoperisuri sau poduri suspendate etc. - Fundatiile sunt elemente care preiau incarcarile de la elementele structurale verticale si le transmit terenului de fundare ; - Grinzile sunt elemente orizontale de forma liniara (lungimea este mare comparative cu dimensiunile sectiunii transversale), actionate de incarcari vericale, obisnuit perpendiculare pe axa mediana a grinzii . - Placile sunt elemente orizontale , de forma plana ( grosimea este mica in comparative cu celelalte dimensiuni), actionate de incarcari verticale de obicei perpendiculare pe planul median al placii .

-

-

6

-

- Stalpii sunt elemente liniare verticale, actionati de incarcari vericale centrice sau

excentrice . Stalpii, grinzile si placile pot fi elemente independente insa, in mod obisnuit, acestea se inbina intre ele si formeaza elemente structurale copmlexe. Astfele stalpii si grinzile formeaza cadre ( in acest caz grinzile se numesc rigle ), care pot fi etajate sau cu un singur nivel.

Cadrele se dispun dupa ambele directii si impreuna cu placile (planseele) formeaza structura de rezistenta a cladirii – structura in cadre .

- Diafragmele reprezinta elemente plane verticale, actionate de incarcari situate in

planul lor median . Ansamblul diafragmelor unei cladiri, solidarizate cu elementele de

rezistenta ale planseelor , formeaza structura de rezistenta a cladirii ( structura cu diafragme ). - Grinzile cu zabrele (numite si ferme) sunt elemente structurale alcatuite din elemente liniare (bare) prinse articulate in noduri , caracterizate in general prin deschideri mai mari decat grinzile obisnuite.

- Arcele sunt elemente curbe utilizate pentru anumite constructii cu deschideri mari.

- Scarile sunt elemente structurale cu forme diferite in functie de forma in plan si rezolvarea constructiv•, cu o contributie mai putin importanta in ansmblul structurii de rezistenta , insa deosebit de importante pentru asigurarea circulatiei si mai ales a evacuarii rapide si sigure a persoanelor in caz de pericol (de ex. incendiu ). b. Elementele nestructurale au rolul de a realiza confortul adecvat in spatiile construite, in conformitate cu specificul roceselor functionale sau tehnologice. In functie de rolul functional ele pot fi : de compartimentare, inchidere, izolare, etansare si finisaj , precum si elementele de instalatii.

CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

CURS NR. 2

5. INDICI TEHNICO- ECONOMICI

DE

SUPRAFA•• ÎN CL•DIRI DE

LOCUIT În proiectarea cl•dirilor de locuit se utilizeaz• urm•torii indici :

- Aria util• (Au) se calculeaz• de regul• pe apartament sau pe nivel •i reprezint• suma suprafe•elor interioare ale înc•perilor (exclusiv suprafa•a pere•ilor). - Aria locuibil• ( Al ), se calculeaz• de regul• pe apartament sau pe nivel •i cuprinde suma suprafe•elor interioare ale camerei de zi, sufrageriei, camerei de lucru, camerei copiilor •i dormitoarelor. - Aria construit• ( Ac ) , reprezint• suprafa•a la sol a construc•iei urm•rind perimetrul parterului. - Aria desf••urat• ( Ad ), reprezint• suma ariilor construite ale tuturor nivelurilor. La nivelurile superioare în aria desf••urat• intr• logiile.

6. ELEMENTE DE COORDONARE MODULAR• ÎN CONSTRUC•II .

Coordonarea modular• reprezint• o metod• de stabilire a dimensiunilor unei construc•ii •i a elementelor ei componente •i se bazeaz• pe :

- moduli de baza si moduli derivati ca unit••i pentru dimensiuni; - dimensiuni modulare ; Dimensiunile modulare de coordonare pot fi :

- dimensiuni principale, ca : dimensiuni de travei, deschideri, în•l•imi de niveluri etc ; - dimensiuni secundare ca : l••imi ale panourilor sau fî•iilor de plan•eu, dimensiuni ale golurilor de u•i •i ferestre ; - dimensiuni de coordonare de detaliu ca : dimensiuni de sec•iuni, de geometrie a înbin•rilor; Pentru stabilirea dimensiunilor în plan •i pe vertical• ale cl•dirilor de locuit se recomand• modulul derivat 3M = 30 cm. Ca urmare deschiderile, traveile •i în•l•imile nivelurilor curente vor fi multiplu de 30 cm.

2

- La cl•dirile de locuit unicat, executate din zid•rie •i plan•ee monolite din beton armat se admit •i al•i moduli deriva•i pentru stabilirea dimensiunilor în plan •i pe vertical• ( 1M = 10 cm , 2M = 20 cm ) , sau se realizeaz• modularea în func•ie de dimensiunile modulare ale materialelor folosite . Laturile sec•iunilor st•lpilor •i grinzilor de beton armat vor fi multiplu de 5 cm. Grosimile pl•cilor de beton armat vor fi multiplu de 1 cm Grada•ia de varia•ie a grosimii pardoselilor este de 1 mm. Grada•ia de varia•ie a în•l•imii treptelor la sc•ri afi de 1 mm 6.1. TRASAREA AXELOR MODULARE LA CL•DIRI CU DIFERITE STRUCTURI DE REZISTEN•• Pe plan•ele de execu•ie se reprezint• numai axele modulare orizontale ce precizeaz• pozi•ia elementelor structurale verticale , care se noteaz• cu cifre ( 1,2,3,……) pe o direc•ie , (de preferin•• pe direc•ia longitudinal•) •i cu litere ( obi•nuit majuscule - A ; B … ) pe cealalt• direc•ie . Axele modulare apar în toate planurile orizontale ale construc•iei : plan funda•ii, plan subsol , plan nivel curent . Axele modulare verticale sunt vizibile în sec•iuni verticale transversale •i longitudinale, însa în general acestea nu se reprezinta în desenele de execu•ie . Pozi•ia axelor modulare de referin•• coincide cu pozi•ia elementelor structurale verticale , însa a•ezarea pere•ilor , grinzilor •i st•lpilor pe aceste axe are la baz• principiul egalei rezem•ri a plan•eelor pe elementele portante verticale. 6.2. DIMENSIUNI IN SISTEMUL MODULAR Distan•a dintre dou• axe modulare se nume•te dimensiune (sau distan••) modular•. Ea este modulat•, adic• este multiplu al unui modul.Referindu-ne la elementele de construc•ie , acestea se caracterizeaz• prin dimensiuni nominale, de fabricatie si reale. Dimensiunile nominale (lungimi de grinzi, dimensiuni de panouri de plansee etc ) sunt egale cu dimensiunile modulare de coordonare . Dimensiunea de fabrica•ie (sau constructiv•) rezult• din dimensiunea nominala din care se scade rostul de montaj (distan•a necesar• pentru înbinare) , sau se adun•

-

suprapunerea elementelor în cazul în care exista astfel de îmbin•ri .

-

3

-

7. CALITATEA •I CONCEPTUL DE PERFORMANTA IN CONSTRUCTII

7.1. Considera•ii privind calitatea în construc•ii

Calitatea unei construc•ii este suma (rezultanta) performan•elor de comportare a acesteia în exploatare •i a satisfacerii, pe întreaga durat• de existen••, a tuturor exigen•elor utililizatorilor •i colectivit••ilor, exprimate sau implicite. Aprecierea calit••ii elementelor, a subansamblelor •i a cl•dirilor în ansamblu, se face în raport cu modul de satisfacere a condi•iilor tehnice, a performan•elor sau regulilor de

calitate stabilite pentru fiecare elemente de construc•ie, •inând seama de destina•ia construc•iei •i de condi•iile reale de exploatare. R•spunderea pentru realizarea •i men•inerea pe întreaga durat• de existen••, a unor construc•ii de calitate corespunz•toare, revin factorilor care particip• la conceperea, realizarea, exploatarea construc•iilor. Legea 10 privind calitatea în construc•ii prevede obliga•ii •i r•spunderi care revin, investitorilor, proiectan•ilor, executan•ilor •i speciali•tilot, verificatori de proiecte, responsabili tehnici cu execu•ia, experti tehnici atesta•i, precum •i proprietarilor, utilizatoruilor •i unit••ilor de cercetare .

7.2. Conceptul de performan•• în construc•ii

Conceptul de performan•• în construc•ii constituie nivelul superior de interpretare a calit••ii . Elaborarea •i aplicarea în construc•ii a conceptului de performan•• constituie un mod organizat de stabilire a caracteristicilor calitative ale subansamblelor •i elementelor, care alc•tuiesc construc•ia , astfel încât aceasta în ansamblu ei, s• r•spund• corect tuturor exigen•elor formulate de cei implica•i în utilizarea ei (utilizatorii).

7.2.1 Etapele analizei de performanta O prima etap• al analizei de performan•• o reprezint• identificarea exigen•elor utilizatorilor.

Exigen•ele utilizatorilor, nu sunt de regul• cuantificate, nu •in seama de materiale •i

tehnologii de execu•ie, ele se exprim• la modul general •i sunt generate de:

4

- - cerin•e fiziologice naturale, însemnând posibilitatea de a utiliza spa•iile din cl•dire pentru activit••i creatoare, odihn• sau divertisment, în condi•ii de igien•, confort •i protec•ie fa•• de orice factori nocivi, de a se deplasa cu u•urin•• ( s• nu fie nici frig nici cald, s• nu fie zgomot pentru a se putea odihni sau a lucra ); - cerin•e de eficien••, privind cheltuieli •i consumuri minime de achizi•ie •i exploatare a cl•dirii , durabilitate, protec•ie fa•• de pericole, conservarea mediului etc A doua etap• a analizei de performan•• o constituie trecerea de la exigen•ele utilizatorilor la exigen•ele de performan••, respectiv la transpunerea în termini tehnici a cerin•elor utilizatorilor. A treia etap• a analizei, const• în concretizarea fiec•rei exigen•e de performan•• în criterii de performan••, respectiv fiec•rei exigen•e de performan•• i se ata•eaz• unul sau mai multe criterii de peforman•• care se exprima cantitativ prin valori normate . Astfel, pentru rezisten•a la transfer termic se impun valori normate, care reprezint• valori minime necesare ce trebuie îndeplinite de orice solu•ie concret•, indiferent de material •i mod de alc•tuire. Compararea fiec•rei performan•e efective ( reale) a unei solu•ii propuse sau realizate pentru elementele de construc•ie cu valorile normate ( date în prescrip•ii tehnice oficiale ) reprezint• modul concret de apreciere •i realizare a criteriilor de performan••. Un criteriu de performan•• realizat reprezinta o calitate. Suma calit••ilor unei cladiri reprezint• performan•a acesteia sau aptitudinea de exploatare .

-

CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

CURS NR. 3

8. BAZELE PROIECT•RII STRUCTURILOR ÎN CONSTRUC•II 8.1 No•iuni generale Proiectarea unei structuri presupune parcurgerea mai multor etape preliminare, in care se discuta mai multe solutii, se fac evaluari si verificari, urmand ca in etapa de definitivare sa se execute documentatia necesara aprobarii solutiei optime din punct de vedere structural, estetic, functional si economic.

Pentru inginerul proiectant, prima etapa a proiectarii unei structuri consta in definirea cu claritate a sarcinilor care-i revin si care de obicei rezulta din tema de proiectare. In urmatoarea etapa, se presupune colaborarea dintre inginer si arhitect pentru a stabili:

- conceptia de alcatuire a structurii si a elementelor geometrice;

- propuneri pentru materiale;

- estimarea costurilor.

Urmatoarea etapa presupune:

- alegerea variantei optime;

- calculul static;

- intocmirea planurilor de ansamblu;

- obtinerea avizelor si verificarilor necesare;

- memoriu tehnic privind descrierea structurii proiectate, note de calcul, alte specificatii tehnice;

- devizul detaliat al lucrarilor (material, manopera, utilaje, etc) necesare realizarii structurii proiectate. 8.2. Cerin•e de baz• Scopul general al proiectarii este acela de a asigura, cu o probabilitate acceptabila, ca structura proiectata sa se comporte satisfacator pe durata de viata considerata la proiectare, respectiv sa satisfaca urm•toarele cerin•e de baz•: rezisten•• structural•, func•ionalitate •i durabilitate .

-

8.3. Durata de via•• proiectat•

2

-

Pentru fiecare constructie trebuie sa existe o perioada minima de serviciu, exprimata in ani, perioada in care nu este nevoie de nici o reparatie majora pentru mentinerea starii tehnice a ei.

Perioada de serviciu este de fapt durata de via•• proiectat• (T ) a construc•iei, si poate fi simplificat considerat•, conform tabelului de mai jos :

Durata de via•• proiectat• [în ani]

Exemple

100

Structuri monumentale, poduri •i alte structuri pentru lucr•ri inginere•ti importante

50 - 100

Cl•diri •i structuri obi•nuite

 

10 - 30

Construc•ii agricole sau similare P•r•i de structur• ce pot fi înlocuite (de exemplu reazeme)

 

10

Structuri tranzitorii

8.4. Durabilitatea

Structura trebuie proiectat• astfel încât deterioararea sa pe durata de via•• proiectat• s• nu afecteze performan•ele construc•iei, luându-se în considerare atât condi•iile de mediu în care structura este expus• cât •i nivelul de între•inere corespunz•tor.

8.5. Principiile proiectarii la st•ri limit•

Starile limita reprezinta st•ri înafara c•rora structura nu mai satisface criteriile

adoptate la proiectare . Starile limita se împart în: st•ri limit• ultime •i st•ri limit• de serviciu .

8.5.1. St•ri limit• ultime - Sunt asociate cu pr•bu•irea sau cu forme similare de

cedare structural•.

8.5.2. St•ri limit• de serviciu

St•rile limit• de serviciu sunt acele st•ri limit• care se refera la comportarea normala a structurilor sau sunt in legatura cu starea de confort al utilizatorilor, dar si cu aspectul exterior al constructiilor (de exemplu: deformatii, fisuri si vibratii excesiv de

mari) .

3

- 8. 6. AC•IUNI ÎN CONSTRUC•II

-

8.6.1 Notiuni generale Prin ac•iune se întelege orice cauz• capabil• sa genereze st•ri de solicitare mecanic• într-o construc•ie. 8.6.2. Clasificarea actiunilor 8.6.2.1. În func•ie de varia•ia lor în timp ac•iunile pot fi clasificate astfel :

Ac•iuni permanente (G) – se aplic• în mod continuu, cu o intensitate practic constant• în raport cu timpul, de exemplu:

- ac•iuni directe cum ar fi : greutatea proprie a elementelor de construc•ie, a echipamentelor fixate pe construc•ii •i

a.

- ac•iuni indirecte, datorate pretensionarii ;

contrac•iei betonului, tas•rilor diferen•iate •i efectului

b. Ac•iuni variabile (Q) – se aplic• în mod intermitent, sau cu o intensitate

variabil• în raport cu timpul, de exemplu: ac•iuni utile (datorate procesului de exploatare) de pe plan•eele •i acoperi•urile cl•dirilor, ac•iunea z•pezii, ac•iunea vântului, împingerea

p•mântului, a fluidelor •i a materialelor pulverulente •i altele .

c. Ac•iuni accidentale (A) – intervin foarte rar, sau pot s• nu apar• niciodata pe durata de serviciu a construc•iei, dar atunci cand intervin au intensit••i semnificative.

Se

consider•

ac•iuni

accidentale:

cutremurul,

impactul

datorat

ciocnirii

autovehiculelor de elemente de construc•ii sau exploziile ; 8.6.2.2. Dup• natura r•spunsului structural se pot clasifica în :

- ac•iuni statice (nu provoac• for•e de iner•ie pe structur• •i elementele sale structurale);

- ac•iuni dinamice (provoc• for•e de iner•ie semnificative pe structur• •i elementele sale structurale). 8.6.3. Valori ale ac•iunilor 8.6.2.1. Valoarea caracteristic• ale ac•iunilor (Fk)

Valoarea caracteristic• este o valoarea reprezentativ• a acestei •i se poate determina astfel :

4

- - pe baze deterministice, respectiv greutatea proprie a structurii calculat• pe baza dimensiunilor nominale •i a maselor unitare medii ;

-

- pe baze probabilistice, determin•ri statistice (este cazul ac•iunilor variabile ) ;

8.6.2.2. Valoarea de calcul a ac•iunilor

Valoarea de calcul este ob•inut• din valoarea caracteristic• prin multiplicarea acesteia utilizandu-se coeficien•ii par•iali de siguran••, care sunt defini•i diferen•iat în func•ie de tipul ac•iunii (de exemplu, pentru ac•iuni permanente valoarea coeficientului de siguran•• este egal cu 1,35 iar pentru ac•iuni variabile valoarea acestuia este egal cu 1,5). 8.6.3. Evaluarea ac•iunilor

8.6.3.1. Evaluarea ac•iunilor permanente ( G )

Greutatea proprie a elementelor de construc•ie, a p•mântului sau a umpluturilor, se consider• de regul• ca sisteme de for•e date, ac•ionând static. Se reprezint• ca produsul

dintre volum (V) •i greutatea specific• nominala a materialului (Y). Grautatea specifica nominala a materialelor de constructie este precizata in SR EN 1991-1-1:2004 – ANEXA A (informativa). 8.6.3.2. Evaluarea ac•iunilor variabile ( Q ) - înc•rc•ri utile Incarcarile utile pe cladiri sunt cele care rezulta din procesului de exploatare. Incarcarile utile pot sa fie reprezentate sub forma de incarcari uniform distribuite, incarcari liniare sau concentrate sau grupari ale acestor incarcari. Valorile caracteristice ale incarcarilor variabile – utile sunt precizate tot în SR EN 1991-1-1-1 :2004. 8.6.3.3. Evaluarea ac•iunilor variabile ( Q ) , datorate ac•iunii z•pezii asupta construc•iilor – cf. Cod de proiectare “ Evaluarea ac•iunii z•pezii asupra construc•iilor „ indicativ CR 1-1-3-2005 Ac•iunea din z•pad• este o ac•iune static•, considerat• ca ac•ionând vertical, pe proiec•ia orizontal• (m 2 ) a suprafe•ei acoperi•ului . Înc•rcarea din z•pad• pe acoperi•, ia în considerare depunerea de z•pad• în func•ie

de forma acoperi•ului •i de distribu•ia z•pezii cauzat• de vânt •i de topirea z•pezii.

- 5 - Valoarea caracteristic• a înc•rc•rii din z•pad• pe acoperi•, S K se determin• astfel :

S K = • i

. C e . C t . s 0,k

In care :

,

i - este coeficientul de form• pentru înc•rcarea din z•pad• pe acoperi• (este în

func•ie de forma acoperi•ului – cu o pant•, cu dou• pante, acoperi•uri cu mai multe deschideri, acoperi•uri cilindrice etc. – conform codului de proiectare indicativ CR 1-1-3- 2005 ) . C e – coeficientul de expunere al amplasamentului construc•iei ; Acest coeficient este func•ie de condi•iile de expunere ale construc•iei, valorile sale fiind recomandate în tabelul 2.1 din codului de proiectare indicativ CR 1-1-3-2005 .

C t coeficientul termic ;

Pentru acoperi•uri cu termoizola•ii uzuale coeficientul termic este considerat 1,0.

s 0,k - este valoarea caracteristic• a înc•rc•rii din z•pada pe sol, stabilit• pentru un

interval mediu de recuren•• de 50 de ani •i având 2% probabilitate de dep••ire într-un an .

Valoarea caracteristic• a înc•rc•rii din z•pada pe sol s 0,k , în România este

recomandat• în harta de zonare din fig.2.1. al Codului CR 1-1-3-2005 . Harta este valabil• doar pentru altitudini de pân• la 1000 m ; peste altitudini mai mari de 1000 m , valorile caracteristice sunt date în acela•i cod , în tabelul 2.1. Valoarea de calcul a efectului structural al încarcarii din z•pad• se determin• prin utilizarea coeficienului par•ial de siguran•• ,( valoarea acestui coefficient este de 1,5 ). 8.6.3.4. Evaluarea actiunii vantului A. No•iuni generale Evaluarea ac•iunii vântului asupra construc•iilor se efectueaz• conform “ Cod de proiectare . Bazele proiect•rii •i ac•iuni asupra construc•iilor. Ac•iunea vântului – Indicativ NP 082-04 “. Codul se refer• la structuri •i construc•ii curente (cu în•l•imi •i deschideri

pân• la 200 m) •i la elementele lor componente.

Vântul este un fenomen climatic (meteorologic) •i reprezint• mi•carea maselor de

aer la suprafa•a p•mântului.

-

6

-

B. Presiunea vântului pe suprafe•e , W (z)

Presiunea vântului la în•l•imea z deasupra terenului, pe suprafe•e rigide exterioare

sau interioare ale structurii se determin• cu rela•ia:

W (z) = q ref . c e (z) . c p

Unde:

,

q ref - este presiunea de referin•• a vântului ;

Presiunea de referin•• a vântului în România determinat• din viteza de

referin•• mediat• pe 10 minute •i având 50 ani intervalul de recuren•• este indicat în

Harta de zonare în ANEXA A , fig.A.2 •i în tabelul A.2 din indicativ NP 082-04.

c e (z) – reprezint• factorul de expunere la în•l•imea z deasupra terenului •i este

produsul dintre factorul de rafal• c g (z) •i factorul de rugozitate c r (z) :

c e (z) = c g (z) . c r (z)

Factorul de rugozitate •i factorul de rafal• sunt reprezenta•i în fig.1, respectiv fig.4

din cap.11 al indicativului NP 082-04.

c p coeficient aerodinamic de presiune (c pe pentru suprafe•e exterioare •i c pi pentru

suprafe•e interioare ) .

Coeficien•ii aerodinamicii depind de : geometria •i dimensiunile construc•iei, de

unghiul de atac al vântului (pozi•ia relativ• a corpului în curentul de aer), de categoria de

rugozitate a suprafe•ei terenului la baza construc•iei . În cap.12 al indicativului NP 082-04

se prezint• coeficien•ii aerodinamici pentru diferite tipuri de structuri.

C. For•a din vânt F W

For•a global• pe direc•ia vântului, F W , pe o arie de construc•ie de referin•• orientat•

perpendicular pe direc•ia vântului ( A ref ), se determin• cu urm•toarea rela•ie :

F W

Unde :

= q ref . c e (z) . c f . c d . A ref

q ref •i c e (z) - au fost definite mai sus ; c f - coeficient aerodinamic de for••, conf. Cap. 12 din NP 082-04 c d - coeficientul de r•spuns dinamic la vânt al construc•iei ( cap 14 •i anexa B din NP 082-04 ) .

-

7

-

8.6.3.5. Ac•iuni accidentale- Actiunea seismica

Cutremurele reprezint• fenomene tectonice cu caracter violent, prilejuite de mi•carea unor pl•ci ale scoar•ei terestre în lungul faliilor existente sau cu ocazia form•rii celor noi. In urma acumul•rii unor presiuni crescânde, care ajung s• dep••easc• capacitatea de rezisten•• a rocilor, scoar•a cedeaz• . Are loc o rupere brusc•, cu eliberarea unei cantit••i uria•e de energie, care se propag• sub forma unor unde de •oc resim•ite la sute de km. Cutremurele mai pot avea drept cauz• activitatea vulcanica, exploziile atomice subterane sau chiar anumite lucr•ri inginere•ti cum ar fi crearea unor lacuri de acumulare prin prabu•iri provocate a unor masivi munto•i, lucr•ri miniere etc. Evaluarea intensitatii incarcarii din seism se face pe baza Normativului P100 /1-2006 8.6.4. Gruparea ac•iunilor pentru verificarea structurilor Sunt dou• grup•ri :

8.6.4.1. Gruparea ac•iunilor pentru verificarea structurilor la st•ri limit•

ultime Vom avea urm•toarea grupare a efectelor ac•iunii asupra structurii

1,35

n

Â

j

1

=

G

k j

+

1,5 Q

k,1

+

i

m

Â

=

2

1,5

Y

o,i

Q

k, i

În rela•ia de mai sus :

G k,j

- este efectul pe structur• al ac•iunii permanente i , luata cu valoarea sa

caracteristica;

Q k,1

- este efectul pe structur• al ac•iunii variabile, ce are ponderea predominanta

intre actiunile variabile, luata cu valoarea sa caracteristica;

Q k,j

- este efectul pe structur• al ac•iunii variabile j, luata cu valoarea sa

caracteristica;

Y o,i

- factor de simultaneitate al efectelor actiunilor pe structur•, având valoarea

egal• cu 0,70 , cu excep•ia înc•rc•rilor din depozite •i a ac•iunilor provenind din împingerea p•mântului, a materialelor pulverulente •ia fluidelor , unde valoarea se va considera egal• cu 1,0 .

-

8

-

De exemplu în cazul unui acoperi• ac•ionat predominant de efectele z•pezii, rela•ia de mai sus , se va scrie astfel :

1,35

n

Â

j

=

1

G

K, J

+

Unde :

1,5 Z

K

+

1,05 (V

K

sau U

K

)

;

G

k,j

- este efectul pe structur• al ac•iunii permanente ;

Z

V

K

K

- valoarea efectului ac•iunii din z•pad• ;

- valoarea efectului ac•iunii din vânt ;

U - valoarea efectului ac•iunii datorate exploat•rii ( utile ) ;

K

1,05 = 1,5 x

Y

o,i

= 1,5 x 0,7

1,35 si 1,5 sunt coeficienti partiali de siguranta. În cazul ac•iunii seismice rela•ia de verificare se scrie astfel :

n

Â

J

1

=

G

K,J

+

g

1

A

E K

+

i

m

Â

=

2

Y

2,1

Q

K,i

A EK

Y

2,1

- caloarea caracteristic• a ac•iunii seismice – conf. P100 - 2006

- coeficient tabelar func•ie de tipul ac•iunii ;

g

1 - coefficient func•ie de împortan•a construc•iei .

Valoarea efectelor ac•iunilor grupate conform rela•iilor de mai sus trebuie s• fie mai mici decât rezisten•ele de calcul în sec•iune .

8.6.4.2. Gruparea ac•iunilor pentru verificarea structurilor la st•ri limit• de serviciu Gruparea caracteristic• este urm•toarea :

n

Â

J

1

=

G

K,J

+

Q

K,1

+

m

Â

i

=

2

Y

o,i

Q

K,i

Valoarea efectelor ac•iunilor grupate conform rela•iei de mai sus trebuie s• fie mai mic• decât valorile limit• ale criteriilor de serviciu considerate.

CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

Curs nr. 4 9. ELEMENTE DE FIZICA CONSTRUC•IILOR . HIGROTERMICA CL•DIRILOR Fizica construc•iilor reprezint• o disciplin• tehnic• , parte a •tiin•ei construc•iilor, care s-a dezvoltat în a doua parte a secolului XX •i care se ocup• cu studiul fenomenelor fizice din spa•iul construit, a c•rui parametri determin• microclimatul interior, având ca scop realizarea confortului interior. Parametrii care determin• microclimatul interior sunt : temperatura aerului •i a suprafe•elor elementelor în special a celor de închidere) , umiditatea relativ• a aerului, intensitatea curen•ilor de aer, luminozitatea, nivelul zgomotului, etc. Dac• valorile acestor parametrii se încadreaz• în anumite limite normate, conform cerin•elor utilizatorilor, se apreciaz• c• în spa•iul construit confortul interior este asigurat. Higrotermica reprezint• acea parte a fizicii construc•iilor , care studiaz• fenomenele legate de temperatur• •i umiditate, atât în spa•iul interior cât •i în structura elementelor de închidere. Pentru a proiecta •i realiza cl•diri cu caracteristici higrotermice optime este necesar, pe de o parte, cunoa•terea •i normarea parametrilor climatici interiori •i exteriori •i pe de alt• parte, cunoa•terea fenomenelor fizice •i a legilor care modeleaz• transferal de energie •i mas• prin elementele de construc•ii. 9.1. PARAMETRII CLIMATICI UTILIZA•I ÎN PROIECTAREA HIGROTERMIC• 9.1.1. Parametrii climatici ai mediului interior Dintre parametrii norma•i pentru mediul interior men•ion•m :

a. Temperatura aerului interior T i , m•surat• la nivelul planului de lucru , în

mijlocul înc•perii, în o C .Valorile optime pentru locuin•e T i b. Umiditatea relativ• a aerului interior • i , în % .

c. Viteza de mi•care a aerului v ai

= 20 o C .

2

- d. Diferen•a maxim• •T i max (K), între temperatura aerului interior •i

-

temperatura

delimiteaz• înc•perile. 9.1.2.PARAMETRII CLIMATICI AI MEDIULUI EXTERIOR Imposibilitatea stabilirii unor legi precise, dup• care s• se poat• determina valorile parametrilor climatici la un moment dat, a condus la stabilirea pe baze statistice a unor valori conven•ionale de calcul. a. Temperatura aerului exterior T e ( o C )

medie a suprafe•ei interioare a elementelor de construc•ie care

a.1. Pentru perioada de iarn•normativ C 107/3 – 2005 Temperaturile exterioare de calcul se consider• în conformitate cu harta de zonare climatic• a teritoriului României, pentru perioada de iarn• (normative C

107/3-2005 ANEXA D). Conform acestei h•r•i, teritoriul României se împarte în 4 zone climatice , astfel :

Zona I , cu T e = - 12 o C

Zona II , cu T e =

Zona III ,

Zona IV , cu T e = - 21 o C a.2. Pentru perioada de var• - (normativ C 107/6 -2002) :

Teritoriul României

- 15 o C

- 18 o C

cu T e =

cuprinde

trei

zone

climatice

cu

temperature

conven•ionale exterioare de calcul pe timp de var•:

Zona I , cu T e = + 22 o C

o C

Zona III ,

Zona II , cu T e = + 25

cu T e =

+ 28 o C

a.3. Temperatura medie anual• Temperatura medie anual• , care se utilizeaz• pentru calculul riscului de condens structural este urm•toarea :

Zona I , cu T e med = + 10,5 o C Zona II , cu T e med = + 9,5 o C

Zona III ,

cu T e med =

+ 7,5 o C

Zona IV , cu T e med =

+ 6,5 o C

-

3

-

cu valori maxime ,

medii •i minime se calculeaz• în func•ie de pozi•ia geografic• a localit••ii, ora •i

ziua din an •i de orientarea cl•dirii •i a suprafe•elor acestora . Valorile medii

zilnice sunt date în Normativ C 107/7 – 02 •i ghidul GP 058/2000.

c. Umiditatea relativ• a aerului exterior • e , în % - se utilizeaz• pentru

b. Radia•ia solar• I

- Intensitatea radia•iei solare I

calculul difuziei vaporilor de ap• prin elementele de construc•ie .

d. Viteza de calcul a aerului exterior V a e

Acest parametru serve•te la calculul debitului de aer care str•bate

elementele de construc•ie ca •i la schimbul de aer în cl•diri, prin ventila•ie

natural• dirijat• .

9.2. NO•IUNI FUNDAMENTALE •I M•RIMI UTILIZATE ÎN

PROIECTAREA HIGROTERMIC• A CL•DIRILOR

9.2.1. No•iuni fundamentale

a. Anvelopa cl•dirii sau element de închidere

Element de construc•ie perimetral care delimiteaz• volumul interior al

înc•perii sau cl•dirii de mediul exterior sau de spa•ii cu temperaturi diferite .

b. Temperatura

Temperatura este o m•rime de stare, care arat• gradul de înc•lzire sau de

r•cire a unui mediu material.

c.C•ldura

C•ldura este o form• a energiei.

C•ldura se propag• între medii sau zone ale unor medii de temperaturi

diferite. În univers exist• tendin•a de echilibru termic.

d. Regim termic sta•ionar

•i t e variaza• în timp, cantitatea de

c•ldur• ce traverseaz• elemental anvelopei este variabil• în timp. În acest caz

schimbul de c•ldur• se realizeaz• în regim termic nesta•ionar sau regim termic

Dac• cel pu•in una dintre temperaturile t i

variabil.

-

4

-

În mod real, temperatura mediului interior •i a celui exterior variaz• în timp. Dac• se admite ipoteza simplificatoare conform c•reia temperaturile celor

sau

permanent. e. Suprafe•e •i linii izoterme Suprafe•ele unui mediu material care au aceea•i valoare a temperaturii se numesc suprafe•e izoterme.Liniile care unesc puncte de aceea•i valoare a temperaturii se numesc linii izoterme. 9.2.2. M•rimi caracteristice transferului de c•ldur• în regim sta•ionar a.Cantitatea de c•ldur•

dou•

medii

nu

variaz•

în

timp

se

instituie

regim

termic

sta•ionar

Q =

l

(

A T

1

-

T

2

)

t

d

( J sau Ws )

(9.1)

b. Fluxul termic este cantitatea de c•ldur• schimbat• în unitatea de timp •i este dat de rela•ia:

F =

Q

=

l

(

A T

1

-

T

2

)

t d

( J/s sau W )

(9.2)

c. Densitatea fluxului termic sau flux termic unitar, define•te fluxul termic schimbat prin unitatea de suprafa•• •i este dat de rela•ia:

q =

F

l

(

T

1

-

T

2

)

=

A d

( W/m 2 )

(9.3)

d) Conductivitate termic• sau coeficient de conductivitate termic• ( l )

Transferul termic prin conductivitate termic• are loc în mediile solide, energia termic• fiind transmis• f•r• transport de materie. Conductivitatea termic• reprezint• proprietatea materialelor de a permite trecerea fluxului termic. Unitatea de m•sur• pentru conductivitatea termic• “ l “ , este W / m K Coeficientul de conductivitate termic• • reprezint• de fapt cantitatea de

c•ldur• care trece într-o secund• printr-un cub cu latura de 1 m, realizat din material omogen, dispus perpendicular pe direc•ia fluxului termic, când diferen•a de temperatur• dintre fe•ele sale este de 1 K (sau 1 0 C).

-

5

-

dintre fe•ele sale este de 1 K (sau 1 0 C). - 5 - e) Rezisten•a

e) Rezisten•a termic• define•te proprietatea mediilor prin care se propag• c•ldura, de a se opune acestei propag•ri.

R

=

T

i

- T

e

q

=

T

(

i

- T

e

d

l

T

i

- T

e

l

)

=

d

[m 2 K/W]

(9.4)

Rela•ia este valabil• pentru un element de construc•ie alc•tuit dintr-un singur strat de grosime ,,d “, având coeficientul de conductivitate termic• ,, l ,, f. Coeficientul de transfer termic ( U ),este inversul rezisten•ei termice •i reprezint• fluxul termic în regim sta•ioar, raportat la aria de transfer •i la diferen•a de temperatur• a mediilor situate de o parte •i de alta a unui sistem sau element

•i este dat de rela•ia : U =

1

R

[W/m 2 K]

(9.5)

g.Coeficientul de cuplaj termic al unei suprafe•e (L)

L =

A

R

[W/K]

(9.6)

-

6

-

h. Coeficientul liniar de transfer termic •, care •ine seama de influen•a

unei pun•i termice liniare, fa•• de un calcul unidirec•ional al coeficientului de transfer termic . Unitatea de m•sur• este ( W/ m k )

de

influen•a unei pun•i termice punctuale fa•• de un calcul unidirec•ional al coeficientului de transfer termic.Unitatea de m•sur• este (W / K ).

determinarea rezisten•ei

termice corectate (R ). În tabelele 1…73 din Normativ C 107/3 –2005 se dau valorile acestor coeficien•i pentru o serie de detalii curent utilizate .

j. Coeficientul punctual de transfer termic

c

care •ine seama

,

Ace•ti coeficien•i

(

•i

c)

se folosesc pentru

9.3 EXIGEN•E

DE

PERFORMAN••

•I CRITERII DE PERFORMAN••

ÎN PROIECTAREA HIGROTERMIC• În proiectarea higrotermic• a cl•dirilor se urm•re•te realizarea unor exigen•e de performan•• , fiecare cu criteriile de performan•• asociate, respectiv :

- confortul termic, la care criteriile de performan•• se refer• la omogenitatea

•i constan•a parametrilor ambien•ei (temperatur•, viteza aerului, umiditatea).

- consumul de energie necesar în exploatarea cl•dirilor la care criteriile de

performan•• se refer• la: coeficientul global de izolare termic•, rezisten•a termic•

pe ansamblul anvelopei •i pe tip de element, num•rul de schimburi orare de aer. - durabilitatea prin limitarea condensului structural la care criteriile de performan•• se refer• la: cantitatea de ap• din condensul structural acumulat• pe durata unei ierni •i cea eliminat• prin uscare vara, gradul real de umezire a materialelor din zona de condensare.

- calitatea aerului din cl•dire la care criteriile de performan•• se refer• la :

con•inutul de agen•i nocivi pe unitatea de volum, num•rul necesar de schimburi

orare de aer al volumului înc•lzit . - protec•ia mediului, la care criteriile de performan•• se refer• la: cantitatea de c•ldur• necesar• înc•zirii, noxele eliminate în atmosfer• prin producerea energiei , etc.

CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

9.4.

Curs nr. 5

PROIECTAREA

EXIGEN•ELOR

DE

PERFORMAN••

HIGROTERMIC• •I A CIRTERIILOR ASOCIATE, ÎN REGIM STA•IONAR

9.4.1.

PROIECTAREA

EXIGEN•EI

DE

PERFORMAN••

PRIVIND

CONSUMUL DE ENERGIE

NECESAR• ÎNC•LZIRII CL•DIRILOR

Rela•ia edificatoare pentru inginerii constructori •i pentru arhitec•i în proiectarea exigen•ei de mai sus este cea care ofer• cantitatea de c•ldur• necesar• pentru înc•lzirea unui metru cub din volumul înc•lzit al cl•dirii, pe durata de înc•lzire dintr-un an:

Q

an

inc

=

24

1000

¥ G ¥ C¥ N

q

i

12

12

-

(

Q

i

+ Q

s

)

[KWh/(m 3 ·an)]

(9.7)

în care:

24 este num•rul de ore dintr-o zi;

1000 - transformarea din W în KW; G - coeficientul global de izolare termic• a cl•dirii, în W/(m 3 K).

C –coeficient de corec•ie adimensional,

care introduce performan•ele

sistemului de producere •i de distribuire a energiei necesare înc•zirii cl•dirilor.

N

q i - num•rul anual de grade-zile de calcul, corespunz•tor localit••ii

12

unde este amplasat• cl•direa, calculat pentru temperatura interioar• medie în perioada de înc•lzire (• i ) •i pentru temperatura medie exterioar• zilnic•, (• eo = + 12 °C), care marcheaz• începerea •i oprirea înc•lzirii, în (K · zile) ;

Valorile

i

N 12

q

sunt date în Ghidul GP 058/2000.

Q i - aportul de c•ldur• din locuirea cl•dirii, aferent unui m 3 din volumul înc•lzit al cl•dirii, în KWh/(m 3 ·an); Q s - aportul de c•ldur• provenit din radia•ia solar•, aferent unui m 3 din volumul înc•lzit al cl•dirii, în KWh/(m 3 ·an);

2

- 9.5. PROIECTAREA COEFICIENTUL GLOBAL DE IZOLARE TERMIC• A CL•DIRII ( G ) Coeficientul global de izolare termic• constituie unul din criteriile de performan•• privind consumul de energie necesar în exploatarea cl•dirilor dup•

cum se poate observa •i din rela•ia de calcul a cantit••ii de c•ldur• necesar• pentru înc•lzirea unui metru cub din volumul înc•lzit al cl•dirii, pe durata de înc•lzire dintr-un an . Nivelul de izolare termic• global• a cl•dirii este corespunz•tor, dac• se realizeaz• condi•ia :

-

G • GN

[W/(m 3 K)];

(9.8)

Aceast• rela•ie este valabil• pentru cl•diri cu destina•ia de locuin•e. În rela•ia (9.8) semnifica•ia termenilor este urm•toarea:

GN - este coeficientul global normat de izolare termic•, •i a c•rei valori sunt date în Normativ C 107/1 – 2005, ANEXA 2 Coeficientul global de izolare termic• a cl•dirii (G) are dou• componente:

G = G l + G 2

în care:

[W/(m 3 K)]

(9.9)

G l - reprezint• fluxul de c•ldur• pierdut prin transmisie direct•, prin anvelopa cl•dirii, raportat la volumul înc•lzit •i la gradientul de temperatur• între mediul interior •i cel exterior, în W/(m 3 K); G l se mai nume•te •i componenta energetic• a coeficientului global de izolare termic•; G 2 - fluxul de c•ldur• necesar pentru înc•lzirea aerului exterior infiltrat prin

neetan•eit••ile tâmpl•riei exterioare •i prin ventilarea natural• nedirijat• sau dirijat• a cl•dirii, raportat la volumul inc•lzit al cl•dirii •i la gradientul de temperatur• între mediul interior •i cel exterior, în W/(m 3 K); G 2 se mai nume•te •i componenta de calitate a aerului a coeficientului global de izolare termic•;

-

3

-

9.5.1. Proiectarea componentei de calitate a aerului a coeficientului global de

izolare termic• - G 2

G 2 = în care :

0,34 n

W/(m 3 K)

(9.10)

n – viteza de ventilare natural• a cl•dirii, respectiv num•rul de schimburi

de aer pe or• , în

Valorile lui “ n

( h -1 ). “ se iau din C 107/1 – 2005, ANEXA 1 .

9.5.2. Proiectarea componentei energetice a coeficientului global de izolare

termic•, G 1

Conform defini•iei, componenta energetic• a coeficientului global de izolare termic• este raportul între fluxul termic •i produsul dintre volumul înc•lzit al cl•dirii •i diferen•a dintre temperatura aerului interior •i a aerului exterior :

G

1

=

 

l

A(T

i

-

T )

e

 

l A

1

A

 

F

=

d

 

=

d

=

R

V(T

i

-

T )

e

V(T

i

-

T )

e

 

V

V

=

A

R

V

[W / (m 3 K) ]

Aceast• rela•ie ar fi valabil• pentru un singur element al anvelopei •i care s• fie omogen, respectiv s• aib• aceea•i alc•tuire constructiv• pe toat• suprafa•a, f•r• zone de pun•i termice, deci rezisten•a s• fie unidirec•ional•. Dac• îns• se •ine seama de faptul c• suprafa•a total• a anvelopei unei cl•diri se constutuie ca o sum• a tuturor elementelor prin care se pierde fluxul termic (pere•i exteriori, plan•ee de pod sau teras•, plan•ee peste subsol, pl•ci pe sol, tâmpl•rie, etc) •i de faptul c• aceste elemente cuprind în alc•tuirea lor •i zone de pun•i termice, respectiv rezisten•a termic• unidirec•ional• ,,R“ , trebuie corectat• în func•ie de efectul acestor pun•i termice, rela•ia de mai sus va avea urm•toarea form• :

G

1

=

Ê A

Á

j

t

J

ˆ

˜

Â

Á ˜

Ë ¯

'

R

j

=

 

Â

(

'

L j t

j

)

 

V

V

[W / (m 3 K) ]

(9.11)

M•rimile care intervin în rela•ia (9.11), vor fi tratate distinct în

capitolele •i

subcapitolele urm•toare . Acestea au urm•toarea semnifica•ie :

Aj

4

- -sunt ariile caracteristice ale zonelor anvelopei, respectiv a elementelor

-

anvelopei (pere•i exteriori, plan•eu sub teras• sau plan•eu de pod dup• caz, plan•eu peste subsol neînc•lzit sau pivni••, plac• pe sol, tâmpl•rie exterioar• etc) în m 2 .

R

'

j

- rezisten•ele termice corectate a elementelor anvelopei (vezi

elementele prezentate mai sus), în

m 2 K/W;

t j – factorul de corec•ie al temperaturilor exterioare ariilor A j , dat de rela•ia:

t j =

în care:

T

i

-

T

uj

T

i

-

T

e

[ - ]

(9.12)

T i - este temperatura conven•ional• de calcul a aerului interior, care pentru cl•dirile de locuit, în perioada de iarn• este de : +20 ºC;

T e - este temperatura conven•ional• de calcul a aerului exterior, care pentru perioada de iarn• se ia din harta climatic•;

T uj - este temperatura spa•iilor neînc•lzite din cl•dire spre care se pierde

c•ldura, respectiv temperatura în exteriorul suprafe•elor de arie A j •i se determin• printr-un calcul de bilan• termic conform C 107/3 – 2005, punctul 8. V – volumul înc•lzit al cl•dirii, în m 3 .

'

L

j

– coeficientul de cuplaj termic

corectat, în W/K, conform rela•iei

respectiv:

'

L

j

=

A

'

R

9.5.2.1. Calculul ariilor A j •i a volumului înc•lzit V al cl•dirii

(9.6),

Ariile elementelor de construc•ie care intr• în alc•tuirea cl•dirii sunt:

- suprafa•a opac• a pere•ilor ;

- suprafa•a ferestrelor •i u•ilor exterioare, precum •i a pere•ilor exteriori vitra•i •i a luminatoarelor ;

- suprafa•a plan•elor peste ultimul nivel, sub terase sau sub poduri, dup•

caz ;

- suprafa•a plan•eelor peste pivni•e sau subsoluri neînc•lzite ;

- suprafa•a pl•cilor în contact cu solul ; - 5 -

- suprafa•a pere•ilor în contact cu solul ;

- suprafa•a pere•ilor •i a plan•eelor care separ• volumul înc•lzit al

cl•dirii, de spa•ii adiacente neînc•lzite ; Aceste arii se determin• astfel :

a.) Ariile pere•ilor se calculeaz• pe baza urm•toarelor dimensiuni :

- pe orizontal•, dimensiunile interioare ale pere•ilor exteriori (perimetrul cl•dirii m•surat pe fa•a interioar• a pere•ilor exteriori); - pe vertical•, între fa•a superioar• a pardoselii de la primul nivel înc•lzit pân• la fa•a interioar• a tavanului ultimului nivel înc•lzit; b.) Ariile tâmpl•riei – conform dimensiunilor nominale ale golurilor ; c.) Ariile orizontale pentru plan•ee: se calculeaz• pe baza dimensiunilor conturului interior al pere•ilor exteriori, ignorându-se existen•a pere•ilor interiori structurali sau nestructurali ; Aria anvelopei cl•dirii se calculeaz• ca suma tuturor ariilor elementelor de construc•ie perimetrale ale cl•dirii prin care au loc transferuri de c•ldur•. Volumul cl•dirii “ V “ – reprezint• volumul delimitat, pe contur, de fe•ele interioare ale elementelor de construc•ie perimetrale. 9.5.2.2. Calculul rezisten•ei termice corectate •i a coeficientului de cuplaj termic corectat La elementele de construc•ie cu alc•tuire neomogen• pe dou• sau trei direc•ii m•rimile de mai sus se calculeaz• •inând seama de influen•a pun•ilor termice asupra devierii fluxului de c•ldur• de la normal• pe suprafa•a lor. În situa•ia de mai sus sunt aproape toate elementele anvelopei cl•dirilor, cu sau f•r• zone vitrate. Pentru o suprafa•• de arie A cu alc•tuire caracteristic• neomogen• pe ariile componente A j , rezisten•a termic• corectat• •i coeficientul de cuplaj termic au

expresiile:

R¢ = r R

L ¢ =

A

R ¢

[m 2 K/W]

(9.13)

[W/K]

(9.13‘)

-

6

-

în

care :

R

este rezisten•a termic• unidirec•ional•, calculat• în câmp curent, respectiv

în zona cu alc•tuire predominant•, în m 2 K/W; r – coeficientul de reducere a rezisten•ei termice unidirec•ionale •inând seama de influien•a defavorabil• a pun•ilor termice;

A = aria elementului anvelorpei, elementul ,,j” cu alc•tuiri constructive

diferite. Pentru a se determina rezisten•ele termice corectate respectiv coeficientul de cuplaj termic corectat, trebuie mai întâi s• determin•m rezisten•a termic• •i coeficientul de cuplaj termic ca m•rimi unidirec•ionale, pe zone caracteristice a

unui element de construc•ie sau pe tip de element de construc•ie . 9.5.2.2.1. Calculul rezisten•ei termice (R) •i a coeficientului de cuplaj termic (L) ca m•rimi unidirec•ionale. a.) cazul elementelor de construc•ii omogene (fig.9.1)

Ti >Te

Ti Tsi q Te Tse I II III d l
Ti
Tsi
q
Te
Tse
I II
III
d
l

Fig.9.1

Rela•ia general• de calcul a rezisten•ei termice care se opune propag•rii

fluxului de c•ldur• unidirec•ional, între dou• ambian•e, separate de un element de

construc•ie omogen este de forma:

R = R si + R s + R se

(m 2 K/W)

7

- Coeficientul de cuplaj termic este dat de raportul:

-

L =

A

R

[W/K]

(9.14)

(9.15)

În rela•iile 9.14 •i 9.15 m•rimile au semnifica•iile:

R Si - este rezisten•a termic• la schimbul de c•ldur• între mediul interior •i

fa•a interioar• a elementului de construc•ie •i este dat• de rela•ia:

R si =

1

a

i

(m 2 K/W)

(9.16)

i - coeficient de transfer termic superficial, •i reprezint• densitatea fluxului

termic ce str•bate dup• normal• suprafa•a interioar• a elementului de închidere,

când diferen•a dintre temperatura pe suprafa•a interioar• a elementului (T si ) •i

temperatura mediului interior (T i ) este egal• cu unitatea.

R Se -rezisten•a la schimbul de c•ldur• între suprafa•a exterioar• •i mediul

exterior •i este dat• de relatia:

a

R se =

1

a

e

(m 2 K/W)

(9.17)

e - coeficient de transfer termic superficial, •i reprezint• densitatea fluxului

termic ce str•bate dup• normal• suprafa•a exterioar• a elementului de închidere,

când diferen•a dintre temperatura pe suprafa•a exterioar• a elementului (T se ) •i

temperatura mediului exterior (T e ) este egal• cu unitatea.

R S - rezisten•a termic• la schimbul de c•ldur• prin conduc•ie, prin elementul

de construc•ie de grosime “ d “ •i conductivitate l , este dat• de rela•ia:

a

R s =

d

l

(m 2 K/W)

(9.18)

Valorile coeficien•ilor • i •i • e •i ale rezisten•elor termice R si •i R se sunt date

Valorile coeficientului de conductivitate termic• • pentru gama uzual• de materiale de construc•ie sunt prezentate în Normativ C 107/3 – 2005

8 - construc•ie

-

de

a) –

cazul

elementelor

stratificate,

cu

straturi

perpendiculare pe fluxul termic (fig.9.2)

Este situa•ia cea mai des întâlnit• în cazul elementelor de construc•ie, deoarece nici un element de construc•ie nu este alc•tuit doar dintr-un singur strat . Rezisten•a termic• însumeaz• rezisten•ele termice ale celor trei medii, cu observa•ia c• pentru mediul al II-lea, rezisten•a la permeabilitate termic• este suma rezisten•elor straturilor componente. Ca urmare, rezisten•a termic• unidirectional• este dat• de rela•ia:

R = R si + •R sj + R se

În rela•ia de mai sus

Â

R

sj

=

d

1

l

1

[m 2 K/W]

+

d

2

l

2

+

d

3

l

3

+ +

d

j

l

j

(9.19)

II I III l1 l2 lj l3 Ti Tsi T1 T2 q Tj Tse Te
II
I
III
l1
l2
lj
l3
Ti
Tsi
T1
T2
q
Tj
Tse
Te
d1
d2
dj
d3

Fig. 9.2

În cazul în care în alc•tuirea constructiv• intervin straturi de grosime variabil•, cum sunt straturile de beton de pant•, acestea se introduc în calcul cu grosimea medie.

-

9 -

b– cazul elementelor de construc•ie cu straturi de aer

În acest caz rezisten•a termic• în mediul II, cuprinde •i rezisten•a R a a straturilor de aer.

R = R si + •R sj + •R ai + Rse

[m 2 K/W]

(9.20)

Rezisten•a R ai a straturilor de aer se calculeaz• conform Normativului C107/3-2005, Anexa E Coeficientul de cuplaj termic este dat de rela•ia 9.15. B.Calculul rezisten•ei termice corectat• ( R' ) b.Calculul rezisten•ei termice corectat• utilizând coeficientul de reducere ,,r“ b.1. Metoda bazat• pe experien•a de proiectare Coeficientul ,, r ”, este un coeficient prin care se poate evalua o reducere a rezisten•ei termice unidirec•ionale (în câmp curent), reducere datorat• influen•ei pun•ilor temice. Pentru fazele preliminare de proiectare (PAC, PT) •i pentru cl•diri de mic• importan•• sau cu repetabilitate redus•, Normativul C107/1-2005 recomand• pentru coeficientul de reducere “ r “ valori în limitele de mai jos:

r

= 0,55 – 0,80 pentru pere•i exteriori;

r

= 0,75 – 0,85 pentru plan•ee teras• •i de pod;

r

= 0,80 – 0,90 pentru pere•i la rosturi;

r

= 0,65 – 0,75 pentru plan•ee peste subsol neînc•lzit, pl•ci pe sol,

plan•ee sub bowindouri •i peste ganguri. Alegerea valorii coeficientului “ r “ în limitele de mai sus, r•mâne la latitudinea proiectantului, care va •ine seama de alc•tuirea constructiv• a

elementului de construc•ie, de procentul de pun•i termice •i de gradul de corectare a acestora.

b.2. Metoda bazat• pe câmpul plan •i spa•ial de temperaturi Metoda este prezentat• în Normativul C107/3-2005. Coeficientul r de reducere a rezisten•ei termice unidirec•ionale se calculeaz• cu rela•ia:

în care:

r =

-

1

1 +

R

Â

y

l

+ Âc

[

(

)

]

A

10 -

[-]

(9.21)

A - este aria de calcul, în m 2 , care poate fi un element de închidere sau o por•iune din acesta, pe care se g•sesc pun•i termice liniare •i/sau punctuale (agrafe, dornuri, bol•uri); – coeficient specific liniar, care introduce efectul defavorabil al pun•ilor termice liniare de pe aria A, în W/mK; l – lungimea pun•ilor termice liniare, în m; • – coeficient specific punctual, care introduce efectul defavorabil al pun•ilor termice punctuale, în W/K. Normativul C107/3-2005 cuprinde tabele cu valorile coeficientilor • •i • pentru diferite alc•tuiri constructive •i pozi•ii reciproce ale elementelor anvelopei cl•dirilor, pentru grosimi uzuale •i pentru conductivit••i termice conven•ionale ale materialelor de construc•ie.

CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

9.4.

Curs nr. 5

PROIECTAREA

EXIGEN•ELOR

DE

PERFORMAN••

HIGROTERMIC• •I A CIRTERIILOR ASOCIATE, ÎN REGIM STA•IONAR

9.4.1.

PROIECTAREA

EXIGEN•EI

DE

PERFORMAN••

PRIVIND

CONSUMUL DE ENERGIE

NECESAR• ÎNC•LZIRII CL•DIRILOR

Rela•ia edificatoare pentru inginerii constructori •i pentru arhitec•i în proiectarea exigen•ei de mai sus este cea care ofer• cantitatea de c•ldur• necesar• pentru înc•lzirea unui metru cub din volumul înc•lzit al cl•dirii, pe durata de înc•lzire dintr-un an:

Q

an

inc

=

24

1000

¥ G ¥ C¥ N

q

i

12

-

(

Q

i

+ Q

s

)

[KWh/(m 3 ·an)]

(9.7)

în care:

24 este num•rul de ore dintr-o zi;

1000 - transformarea din W în KW; G - coeficientul global de izolare termic• a cl•dirii, în W/(m 3 K).

C –coeficient de corec•ie adimensional,

care introduce performan•ele

sistemului de producere •i de distribuire a energiei necesare înc•zirii cl•dirilor.

N

q i - num•rul anual de grade-zile de calcul, corespunz•tor localit••ii

12

unde este amplasat• cl•direa, calculat pentru temperatura interioar• medie în perioada de înc•lzire (• i ) •i pentru temperatura medie exterioar• zilnic•, (• eo = + 12 °C), care marcheaz• începerea •i oprirea înc•lzirii, în (K · zile) ;

Valorile

i

N 12

q

sunt date în Ghidul GP 058/2000.

Q i - aportul de c•ldur• din locuirea cl•dirii, aferent unui m 3 din volumul înc•lzit al cl•dirii, în KWh/(m 3 ·an); Q s - aportul de c•ldur• provenit din radia•ia solar•, aferent unui m 3 din volumul înc•lzit al cl•dirii, în KWh/(m 3 ·an);

2

- 9.5. PROIECTAREA COEFICIENTUL GLOBAL DE IZOLARE TERMIC• A CL•DIRII ( G ) Coeficientul global de izolare termic• constituie unul din criteriile de performan•• privind consumul de energie necesar în exploatarea cl•dirilor dup•

cum se poate observa •i din rela•ia de calcul a cantit••ii de c•ldur• necesar• pentru înc•lzirea unui metru cub din volumul înc•lzit al cl•dirii, pe durata de înc•lzire dintr-un an . Nivelul de izolare termic• global• a cl•dirii este corespunz•tor, dac• se realizeaz• condi•ia :

-

G • GN

[W/(m 3 K)];

(9.8)

Aceast• rela•ie este valabil• pentru cl•diri cu destina•ia de locuin•e. În rela•ia (9.8) semnifica•ia termenilor este urm•toarea:

GN - este coeficientul global normat de izolare termic•, •i a c•rei valori sunt date în Normativ C 107/1 – 2005, ANEXA 2 Coeficientul global de izolare termic• a cl•dirii (G) are dou• componente:

G = G l + G 2

în care:

[W/(m 3 K)]

(9.9)

G l - reprezint• fluxul de c•ldur• pierdut prin transmisie direct•, prin anvelopa cl•dirii, raportat la volumul înc•lzit •i la gradientul de temperatur• între mediul interior •i cel exterior, în W/(m 3 K); G l se mai nume•te •i componenta energetic• a coeficientului global de izolare termic•; G 2 - fluxul de c•ldur• necesar pentru înc•lzirea aerului exterior infiltrat prin

neetan•eit••ile tâmpl•riei exterioare •i prin ventilarea natural• nedirijat• sau dirijat• a cl•dirii, raportat la volumul inc•lzit al cl•dirii •i la gradientul de temperatur• între mediul interior •i cel exterior, în W/(m 3 K); G 2 se mai nume•te •i componenta de calitate a aerului a coeficientului global de izolare termic•;

-

3

-

9.5.1. Proiectarea componentei de calitate a aerului a coeficientului global de

izolare termic• - G 2

G 2 = în care :

0,34 n

W/(m 3 K)

(9.10)

n – viteza de ventilare natural• a cl•dirii, respectiv num•rul de schimburi

de aer pe or• , în

Valorile lui “ n

( h -1 ). “ se iau din C 107/1 – 2005, ANEXA 1 .

9.5.2. Proiectarea componentei energetice a coeficientului global de izolare

termic•, G 1

Conform defini•iei, componenta energetic• a coeficientului global de izolare termic• este raportul între fluxul termic •i produsul dintre volumul înc•lzit al cl•dirii •i diferen•a dintre temperatura aerului interior •i a aerului exterior :

G

1

=

 

l

A(T

i

-

T )

e

 

l A

1

A

 

F

=

d

 

=

d

=

R

V(T

i

-

T )

e

V(T

i

-

T )

e

 

V

V

=

A

R

V

[W / (m 3 K) ]

Aceast• rela•ie ar fi valabil• pentru un singur element al anvelopei •i care s• fie omogen, respectiv s• aib• aceea•i alc•tuire constructiv• pe toat• suprafa•a, f•r• zone de pun•i termice, deci rezisten•a s• fie unidirec•ional•. Dac• îns• se •ine seama de faptul c• suprafa•a total• a anvelopei unei cl•diri se constutuie ca o sum• a tuturor elementelor prin care se pierde fluxul termic (pere•i exteriori, plan•ee de pod sau teras•, plan•ee peste subsol, pl•ci pe sol, tâmpl•rie, etc) •i de faptul c• aceste elemente cuprind în alc•tuirea lor •i zone de pun•i termice, respectiv rezisten•a termic• unidirec•ional• ,,R“ , trebuie corectat• în func•ie de efectul acestor pun•i termice, rela•ia de mai sus va avea urm•toarea form• :

G

1

=

Ê A

Á

Á

Ë

t

j

J

R

'

j

ˆ

˜

˜

¯

Â

=

Â

(

'

L j t

j

)

V

V

[W / (m 3 K) ]

(9.11)

M•rimile care intervin în rela•ia (9.11), vor fi tratate distinct în

capitolele •i

subcapitolele urm•toare . Acestea au urm•toarea semnifica•ie :

Aj

4

- -sunt ariile caracteristice ale zonelor anvelopei, respectiv a elementelor

-

anvelopei (pere•i exteriori, plan•eu sub teras• sau plan•eu de pod dup• caz, plan•eu peste subsol neînc•lzit sau pivni••, plac• pe sol, tâmpl•rie exterioar• etc) în m 2 .

R

'

j

- rezisten•ele termice corectate a elementelor anvelopei (vezi

elementele prezentate mai sus), în

m 2 K/W;

t j – factorul de corec•ie al temperaturilor exterioare ariilor A j , dat de rela•ia:

t j =

T

i

-

T

uj

T

i

-

T

e

[ - ]

(9.12)

în care:

T i - este temperatura conven•ional• de calcul a aerului interior, care pentru cl•dirile de locuit, în perioada de iarn• este de : +20 ºC;

T e - este temperatura conven•ional• de calcul a aerului exterior, care pentru perioada de iarn• se ia din harta climatic•;

T uj - este temperatura spa•iilor neînc•lzite din cl•dire spre care se pierde

c•ldura, respectiv temperatura în exteriorul suprafe•elor de arie A j •i se determin• printr-un calcul de bilan• termic conform C 107/3 – 2005, punctul 8. V – volumul înc•lzit al cl•dirii, în m 3 .

j – coeficientul de cuplaj termic corectat, în W/K, conform rela•iei (9.6),

'

L

respectiv:

'

L

j

=

A

'

R

9.5.2.1. Calculul ariilor A j •i a volumului înc•lzit V al cl•dirii

Ariile elementelor de construc•ie care intr• în alc•tuirea cl•dirii sunt:

- suprafa•a opac• a pere•ilor ;

- suprafa•a ferestrelor •i u•ilor exterioare, precum •i a pere•ilor exteriori vitra•i •i a luminatoarelor ;

- suprafa•a plan•elor peste ultimul nivel, sub terase sau sub poduri, dup•

caz ;

- suprafa•a plan•eelor peste pivni•e sau subsoluri neînc•lzite ;

- suprafa•a pl•cilor în contact cu solul ; - 5 -

- suprafa•a pere•ilor în contact cu solul ;

- suprafa•a pere•ilor •i a plan•eelor care separ• volumul înc•lzit al

cl•dirii, de spa•ii adiacente neînc•lzite ; Aceste arii se determin• astfel :

a.) Ariile pere•ilor se calculeaz• pe baza urm•toarelor dimensiuni :

- pe orizontal•, dimensiunile interioare ale pere•ilor exteriori (perimetrul cl•dirii m•surat pe fa•a interioar• a pere•ilor exteriori); - pe vertical•, între fa•a superioar• a pardoselii de la primul nivel înc•lzit pân• la fa•a interioar• a tavanului ultimului nivel înc•lzit; b.) Ariile tâmpl•riei – conform dimensiunilor nominale ale golurilor ; c.) Ariile orizontale pentru plan•ee: se calculeaz• pe baza dimensiunilor conturului interior al pere•ilor exteriori, ignorându-se existen•a pere•ilor interiori structurali sau nestructurali ; Aria anvelopei cl•dirii se calculeaz• ca suma tuturor ariilor elementelor de construc•ie perimetrale ale cl•dirii prin care au loc transferuri de c•ldur•. Volumul cl•dirii “ V “ – reprezint• volumul delimitat, pe contur, de fe•ele interioare ale elementelor de construc•ie perimetrale. 9.5.2.2. Calculul rezisten•ei termice corectate •i a coeficientului de cuplaj termic corectat La elementele de construc•ie cu alc•tuire neomogen• pe dou• sau trei direc•ii m•rimile de mai sus se calculeaz• •inând seama de influen•a pun•ilor termice asupra devierii fluxului de c•ldur• de la normal• pe suprafa•a lor. În situa•ia de mai sus sunt aproape toate elementele anvelopei cl•dirilor, cu sau f•r• zone vitrate. Pentru o suprafa•• de arie A cu alc•tuire caracteristic• neomogen• pe ariile componente A j , rezisten•a termic• corectat• •i coeficientul de cuplaj termic au

expresiile:

R¢ = r R

L ¢ =

A

R ¢

[m 2 K/W]

(9.13)

[W/K]

(9.13‘)

-

6

-

în

care :

R

este rezisten•a termic• unidirec•ional•, calculat• în câmp curent, respectiv

în zona cu alc•tuire predominant•, în m 2 K/W; r – coeficientul de reducere a rezisten•ei termice unidirec•ionale •inând seama de influien•a defavorabil• a pun•ilor termice;

A = aria elementului anvelorpei, elementul ,,j” cu alc•tuiri constructive

diferite. Pentru a se determina rezisten•ele termice corectate respectiv coeficientul de cuplaj termic corectat, trebuie mai întâi s• determin•m rezisten•a termic• •i coeficientul de cuplaj termic ca m•rimi unidirec•ionale, pe zone caracteristice a

unui element de construc•ie sau pe tip de element de construc•ie . 9.5.2.2.1. Calculul rezisten•ei termice (R) •i a coeficientului de cuplaj termic (L) ca m•rimi unidirec•ionale. a.) cazul elementelor de construc•ii omogene (fig.9.1)

Ti >Te

Ti Tsi q Te Tse II I III d l
Ti
Tsi
q
Te
Tse
II
I
III
d
l

Fig.9.1

Rela•ia general• de calcul a rezisten•ei termice care se opune propag•rii

fluxului de c•ldur• unidirec•ional, între dou• ambian•e, separate de un element de

construc•ie omogen este de forma:

R = R si + R s + R se

(m 2 K/W)

-

7

-

(9.14)

Coeficientul de cuplaj termic este dat de raportul:

L =

A

R

[W/K]

(9.15)

În rela•iile 9.14 •i 9.15 m•rimile au semnifica•iile:

R Si - este rezisten•a termic• la schimbul de c•ldur• între mediul interior •i

fa•a interioar• a elementului de construc•ie •i este dat• de rela•ia:

R si =

1

a

i

(m 2 K/W)

(9.16)

i - coeficient de transfer termic superficial, •i reprezint• densitatea fluxului

termic ce str•bate dup• normal• suprafa•a interioar• a elementului de închidere,

când diferen•a dintre temperatura pe suprafa•a interioar• a elementului (T si ) •i

temperatura mediului interior (T i ) este egal• cu unitatea.

R Se -rezisten•a la schimbul de c•ldur• între suprafa•a exterioar• •i mediul

exterior •i este dat• de relatia:

a

R se =

1

a

e

(m 2 K/W)

(9.17)

e - coeficient de transfer termic superficial, •i reprezint• densitatea fluxului

termic ce str•bate dup• normal• suprafa•a exterioar• a elementului de închidere,

când diferen•a dintre temperatura pe suprafa•a exterioar• a elementului (T se ) •i

temperatura mediului exterior (T e ) este egal• cu unitatea.

R S - rezisten•a termic• la schimbul de c•ldur• prin conduc•ie, prin elementul

de construc•ie de grosime “ d “ •i conductivitate l , este dat• de rela•ia:

a

R s =

l d

(m 2 K/W)

(9.18)

Valorile coeficien•ilor • i •i • e •i ale rezisten•elor termice R si •i R se sunt date

Valorile coeficientului de conductivitate termic• pentru gama uzual• de materiale de construc•ie sunt prezentate în Normativ C 107/3 – 2005

8 - construc•ie

-

de

b) –

cazul

elementelor

stratificate,

cu

straturi

perpendiculare pe fluxul termic (fig.9.2)

Este situa•ia cea mai des întâlnit• în cazul elementelor de construc•ie, deoarece nici un element de construc•ie nu este alc•tuit doar dintr-un singur strat . Rezisten•a termic• însumeaz• rezisten•ele termice ale celor trei medii, cu observa•ia c• pentru mediul al II-lea, rezisten•a la permeabilitate termic• este suma rezisten•elor straturilor componente. Ca urmare, rezisten•a termic• unidirectional• este dat• de rela•ia:

R = R si + •R sj + R se

În rela•ia de mai sus

Â

R

sj

=

d

1

l

1

[m 2 K/W]

+

d

2

l

2

+

d

3

l

3

+ +

d

j

l

j

(9.19)

II I III l1 l2 lj l3 Ti Tsi T1 T2 q Tj Tse Te
II
I
III
l1
l2
lj
l3
Ti
Tsi
T1
T2
q
Tj
Tse
Te
d1
d2
dj
d3

Fig. 9.2

În cazul în care în alc•tuirea constructiv• intervin straturi de grosime variabil•, cum sunt straturile de beton de pant•, acestea se introduc în calcul cu grosimea medie.

-

9 -

b– cazul elementelor de construc•ie cu straturi de aer

În acest caz rezisten•a termic• în mediul II, cuprinde •i rezisten•a R a a straturilor de aer.

R = R si + R sj + •R ai + Rse

[m 2 K/W]

(9.20)

Rezisten•a R ai a straturilor de aer se calculeaz• conform Normativului C107/3-2005, Anexa E Coeficientul de cuplaj termic este dat de rela•ia 9.15. B.Calculul rezisten•ei termice corectat• ( R' ) b.Calculul rezisten•ei termice corectat• utilizând coeficientul de reducere ,,r“ b.1. Metoda bazat• pe experien•a de proiectare Coeficientul ,, r ”, este un coeficient prin care se poate evalua o reducere a rezisten•ei termice unidirec•ionale (în câmp curent), reducere datorat• influen•ei pun•ilor temice. Pentru fazele preliminare de proiectare (PAC, PT) •i pentru cl•diri de mic• importan•• sau cu repetabilitate redus•, Normativul C107/1-2005 recomand• pentru coeficientul de reducere “ r “ valori în limitele de mai jos:

r

= 0,55 – 0,80 pentru pere•i exteriori;

r

= 0,75 – 0,85 pentru plan•ee teras• •i de pod;

r

= 0,80 – 0,90 pentru pere•i la rosturi;

r

= 0,65 – 0,75 pentru plan•ee peste subsol neînc•lzit, pl•ci pe sol,

plan•ee sub bowindouri •i peste ganguri. Alegerea valorii coeficientului “ r “ în limitele de mai sus, r•mâne la latitudinea proiectantului, care va •ine seama de alc•tuirea constructiv• a

elementului de construc•ie, de procentul de pun•i termice •i de gradul de corectare a acestora.

b.2. Metoda bazat• pe câmpul plan •i spa•ial de temperaturi Metoda este prezentat• în Normativul C107/3-2005. Coeficientul r de reducere a rezisten•ei termice unidirec•ionale se calculeaz• cu rela•ia:

în care:

r =

-

1

1 +

R

Â

y

l

+ Âc

[

(

)

]

A

10 -

[-]

(9.21)

A - este aria de calcul, în m 2 , care poate fi un element de închidere sau o por•iune din acesta, pe care se g•sesc pun•i termice liniare •i/sau punctuale (agrafe, dornuri, bol•uri); – coeficient specific liniar, care introduce efectul defavorabil al pun•ilor termice liniare de pe aria A, în W/mK; l – lungimea pun•ilor termice liniare, în m; • – coeficient specific punctual, care introduce efectul defavorabil al pun•ilor termice punctuale, în W/K. Normativul C107/3-2005 cuprinde tabele cu valorile coeficientilor •i • pentru diferite alc•tuiri constructive •i pozi•ii reciproce ale elementelor anvelopei cl•dirilor, pentru grosimi uzuale •i pentru conductivit••i termice conven•ionale ale materialelor de construc•ie.

CCIA - ANUL III – SEMESTRUL I

Curs nr. 7

Continuare curs nr.6

9.8. APORTUL DE C•LDUR• INTERN•

La cl•dirile de locuit aportul de c•ldur• intern• specific se va considera cu

valoarea: Q i = 7

kW h / (m 3 . an)

9.9. APORTUL DE C•LDUR• PROVENIT DIN RADIA•IILE SOLARE

Aportul de c•ldur• util• specific al radia•iei solare se calculeaz• cu rela•ia :

Q s = 0,40

Â

În care:

I

Gj

g

i

A Fij

V

( kWh / m 3 . an )

Q s – cantitatea de c•ldur• datorat• radia•iei solare, recep•ionat• de o cl•dire,

pe durata sezonului de înc•lzire, pe un m 3 volum înc•lzit;

I GJ - radia•ia solar• global• disponibil• corespunz•toare unei orient•ri

cardinale “ j “ , [ kWh / (m 2 . an ) ];

g i

– gradul de penetrare a energiei prin geamurile ,,

exterioare;

i

“ ale tâmpl•riei.

A Fij

- aria tâmpl•riei exterioare prev•zut• cu geamuri clare de tipul ,, i “ •i

dispus• dup• orientarea cardinal• ,, j “ [ m 2 ];

V – volumul interior, înc•lzit – direct sau indirect – al cl•dirii [ m 3 ];

9.9.1. Radia•ia solar• global• disponibil• ( I GJ )

Se determin• cu rela•ia :

I

Gj

=

24

D

1000 12

În care :

I

Tj

[ kWh / m 2 . an ]

D 12 - durata conven•ional• a perioadei de înc•lzire.

Duratele conven•ionale ale perioadei de înc•lzire D 12 se dau, pentru 80 de

localit••i din România, în normativ C107/1-2005 tabel 7.1, respectiv în Ghidul GP

-

2

-

- intensitatea radia•iei solare totale, cu valori în func•ie de orientarea

cardinal• ,, j “ •i de localitatea în care este amplasat• cl•direa [ W / m 2 ]; Valorile medii ale intensit••ii solare totale ( I ), pe un plan vertical cu orientarea

I Tj

Tj

,, j “ , precum •i pe un plan orizontal, pentru 30 localit••i din România, sunt precizate în normativ C107/1-2005 tabel 7.2, •i în Ghidul GP 058 – 2000, tabel

4.2.

Pentru cl•dirile amplasate în localit••i care nu sunt cuprinse în tabelele mai

se pot determina prin

sus precizate, valorile intensit••ii radia•iei solare totale

I Tj

medierea valorilor corespunz•toare celor mai apropiate 3 localit••i.

9.9.2. Gradul de penetrare a

energiei solare ( g i ), prin geamurile clare ale

tâmpl•riei exterioare conform Ghidul GP 058 – 2000.

9.9.3 Aria tâmpl•riei exterioare (

A

Fij

)

Aria tâmpl•riei exterioare prev•zut• cu geamuri clare ( A ), se va calcula pe

exterioare la

Fij

baza dimensiunilor nominale ale golurilor din pere•i . La tâmpl•riile

care aria liber• a geamurilor (A g ) este mai mic• decât 60 % din aria tâmpl•riei respective (A Fj ), aria necesar• se va considera în calcule astfel: A F = 1,5 A g Dac• aria tâmpl•riei exterioare (A Fj ) este mai mare decât dublul ariei p•r•ii opace (A Pj ) a respectivului perete, aria tâmpl•riei exterioare care se va considera în calcule, se va limita la valoarea: A Fj = 2/ 3 (A Fj + A Pj ) [ m 2 ] 9.10.NECESARUL ANUAL DE C•LDUR• ÎN CONDI•II COMPARABILE Pentru calcule comparative, precum •i pentru verificarea încadr•rii cl•dirilor de locuit în valorile normate, se consider• urm•toarii parametrii (climatici •i de exploatare a instala•iei de înc•lzire ) unifica•i la valori considerate medii pe •ar• :

- num•rul de grade zile de calcul :

- radia•ia solar• global• : I Gj = I GE = 210 kWh/(m 2 . an );

- coeficientul de corec•ie: C = 0.9.

In aceste condi•ii, rela•ia de calcul a cantit••ii de c•ldur• devine:

q i

N

12

= N

20

12

= 3400 K . zile;

Q

an

inc

= 73,44 G

-

È

Í

Î

7 +

84

V

Â

(

g

i

A

Fi

)

˘

˙

˚

[ kWh/m 3 . an ]

3

- În care semnifica•ia termenilor este cea descris• în capitolele •i punctele tratate anterior . 9.11. NECESARUL ANUAL DE C•LDUR• PENTRU ÎNC•LZIRE – VALOARE NORMAT• Valorile normate ale necesarului de c•ldur• pe m 3 de volum înc•lzit (QN) se dau în func•ie de raportul A / V (tabel 7.3 din normativ C107/1-2005 •i tabel 4.3 din ghid GP 058 – 2000). A – aria anvelopei cl•dirii de locuit; V - volumul interior, înc•lzit, al cl•dirii. În calculul de verificare se va respecta condi•ia obligatorie ca necesarul anual de c•ldur•, indiferent de reala•ia de calcul utilizat•, trebuie s• fie mai mic decât necesarul de c•ldur• normat, astfel :

Q • QN1 – pentru cl•dirile proiectate dup• data intr•rii în vigoare a ghidului GP 058 – 2000, dar înainte de 01.01.2006; Q • QN2 – pentru cl•dirile proiectate dup• 01.01.2006; În cazul în care se dore•te ca necesarul anual de c•ldur• s• fie raportat la metru p•trat de arie util•, se folosesc rela•iile de calcul

-

Q

= 3,125 Q

[ kWh / ( m 2 . an ) ]

QN

= 3,125 QN

[kWh / ( m 2 . an ) ]

În care :

Q - necesarul anual de c•ldur• aferent unui metru p•trat de arie util•,

[ kWh / ( m 2 . an ) ];

QN = necesarul anual de c•ldur• , normat , aferent unui metru p•trat de

arie util•

[ kWh / ( m 2 . an );

10. R•SPUNSUL CL•DIRILOR LA DIFUZIA

VAPORILOR DE AP•

R•spunsul cl•dirilor la difuzia vaporilor de ap• este definit de riscul de condens pe suprafa•a interioar• a elementelor anvelopei cl•dirilor (condensul superficial) •i

de gradul de umezire general• în structura acestora (condensul structural) .

4

- 10.1. No•iuni generale legate de umiditate •i difuzia vaprilor de ap• 10.1.1. Umiditatea materialelor

Umiditatea materialelor se poate exprima sub urm•toarele forme:

- Prin raportare la mas•, umiditatea relativ• se exprim• cu rela•ia :

-

U

g =

G

1

- G

2

G

2

100%

,

G

G

1 - masa materialului în stare umed•, în grame;

2 - masa materialului în stare uscat•, în grame;

- Prin raportare la volum , umiditatea relativ• se exprim• cu rela•ia :

U

V

V

v

a

m

=

V

a

V

m

100

[ % ],

- volumul de ap• din material, în m 3 ;

- volumul materialului, în m 3

10.1.2. Umiditatea aerului

Aceasta se poate exprima în mai multe moduri :

a. Umiditatea absolut• a aerului, la o temperatur• dat•, în g / m 3 - care se

exprim• prin raportul :

U

a

=

m

v

V

[g / m 3 ]

m

v - masa vaporilor de ap•, în grame;

V – volumul aerului, în m 3

De fapt umiditatea absolut• reprezint• cantitatea de vapori de ap• care se

g•se•te într-un

m 3 de aer la o temperatur• dat•.

b.Umiditatea absolut• de satura•ie (

U as

): exprimat• în g / m 3 , reprezint•

cantitatea maxim• de vapori de ap• pe care o poate re•ine un m 3 de aer la o

temperatur• dat•.

Deci

U

as

= max U

a [g / m 3 ]

c. Umiditatea relativ• a aerului: [j (%)], la o temperatur• dat• se exprim•

în procente •i indic• gradul de înc•rcare a aerului cu vapori de ap• în raport cu situa•ia limit• (de satura•ie).

Se calculeaz• cu rela•ia :

j =

U

a

U as

U as

-

5

-

. 100

[ % ]

Pentru aerul interior umiditatea relativ• se noteaz• cu

cel exterior

j

e

[ % ].

10.1.3. Presiunea vaporilor de ap• din aer

j i [ % ], iar pentru

Pentru definirea presiunii vaporilor de ap• din aer se utilizeaz• no•iunea de:

a. Presiune par•ial• ( P ), m•surat• în pascali (Pa): este presiunea pe care ar avea-o vaporii de ap• con•inu•i într-un metru cub de aer, la o temperatur• dat•,

care corespunde unei umidit••i absolute

U a •i are urm•toarea expresie :

P =

T

289

U

a

[

Pa ]

în care T este temperatura aerului.

b. Presiunea de saturaie a vaporilor de ap• (

Este presiunea pe care ar avea-o vaporii de ap• con•inu•i într-un metru cub de

P

s ) •i se m•soar• în Pa.

aer care •i-a atins concentra•ia de satura•ie.

Presiunea de satura•ie a vaporilor de ap• (

P ) corespunde unei umidit••i

s

absolute de satura•ie

U as

•i are urm•toarea expresie:

P

s

=

T

289

U

as

[ Pa ]

Valorile presiunilor de satura•ie

P , sunt date în Normativ C 107/ 6 – 2002 , la

s

valori de temperature date (Tabelul B.1).

•tiind :

j =

U

a

U

as

.

100

U dar •tim c•

a

U

as

=

j

100

,

P

U

a

=

P

s

U

as

Atunci vom avea :

j

P

=

P =

j P

s

100

P

s 100

Deci dac• se cunosc umiditatea relativ• j [ % ] •i temperatura aerului T, în

func•ie de care se extrage din tabele din Normativul C 107 /6 – 2002, presiunea

de satura•ie

P , se poate calcula presiunea par•ial• real• a vaporilor de ap•

s

astfel :

P

j

e

P

se

e

=

100

[ Pa ]

- 6 -

P

i

=

j

i

P

si

100

[ Pa ]

P

e

,

P - presiunea par•ial• a vaporilor de ap• din aerul exterior, respectiv din

i

aerul interior;

j e

P

se

, j

i - umiditatea relativ• a aerului exterior, respectiv a aerului interior;

, P

si

- presiunea de satura•ie a vaporilor de ap• din aerul exterior,

respectiv din aerul interior;

10.1.4.

Difuzia

vaporilor

de

ap•

prin

elementele

de

construc•ie

Rezisten•a la permeabilitate la vapori

Conform Normativ C 107/6

(

R

–2002 •i STAS 6472/4–89, rezisten•a la

v ), a elementelor de construc•ie realizate dintr-un

permeabilitate la vapori

material omogen, se determin• cu rela•ia :

R

=

d

j

m

M

[ m / s ]

v

dj

d

j - grosimea stratului (grosimea materialului) [ m ] ;

m

dj

-factorul

rezisten•ei

la

permeabilitate

la

vapori

a

materialului

(este

adimensional), este prezentat în tabelul A.1 din ANEXA

C107/6-2002, respectiv tabelul A.2 din ANEXA A, pentru bariere contra vaporilor

(folii stratificate, pelicule); M – coeficient de difuzie a vaporilor de ap• în aer având valoarea de: 54 x 10 8 [s 1 ]; Rezisten•a la permeabilitate la vapori a stratului de aer din elementele de construc•ie se consider• egal• cu zero .

A

a Normativului

De asemenea valorile

•i

R

vi

de

•i R

la

R

vaporilor la suprafa•a

nesemnificative fa•• de rezisten•a

ve

, care reprezint• rezisten•ele

la trecerea

suprafa•a

elementelor

de

construc•ie

sunt

v prin material •i de aceea se neglijeaz• .

10.1.5. Condensul vaporilor de ap• în cl•diri

Condensarea