Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Valentina EFREM
3
Lucrarea este destinată studenţilor de la facultăţile de construcţii dar poate
fi utilizată şi în liceele şi cursurile postliceale de profil sau de către cei care
lucrează efectiv pe şantier.
Autorii.
4
TEHNOLOGIA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII ŞI MAŞINI
DE CONSTRUCŢII
CAPITOLUL I
1. Tipizarea şi modernizarea,
2. Prefabricarea,
3. Mecanizarea şi automatizarea,
5
Tipizarea este acţiunea de a realiza elemente, subansambluri sau
ansambluri de componente ale construcţiilor care să poată fi produse la scară
industrială şi să fie utilizabile în cât mai multe construcţii (va trebui să fie avută
în vedere utilizarea acestor elemente tipizate încă din faza de proiectare;
exemple: stâlpi, fundaţii, piloţi, panouri mari pentru locuinţe, etc.).
Fig. 1
6
- în baze proprii de prefabricate ale firmelor de construcţii,
- în şantier.
Ep
Gp= E 100 [%] (1)
t
7
Q
G m Q 100
s m
[%] (2)
t
Qmmin
G 100
c
m [%] (3)
Qt
Q min
m - cantitatea de lucrări cu cel mai mic grad de mecanizare
din şirul de operaţii al unui proces de mecanizare complexă.
8
Organizarea superioară a lucrărilor de construcţii se referă la:
- reducerea importurilor,
9
- evitarea ocupării inutile a unor terenuri ce pot avea alte utilizări
productive.
10
CAPITOLUL II
11
Valoarea productivităţii teoretice (Pt) se determină în funcţie de principiul
de funcţionare al fiecărei maşini şi reflectă calităţile sale constructive.
UM
Pt = n q [ h
] (5)
unde :
12
se poate deplasa continuu (ca la benzile transportoare fig.2) sau în cantităţi bine
determinate (ca în cupele unei drăgi pentru săpături subacvatice; fig.3)
Fig. 2
Fig. 3
unde :
13
v-viteza de deplasare a benzii (m/s),
-densitatea materialului în grămadă (stare afânată)-(kg/m3).
unde:
Unde: C-coeficient general care ţine seama de: gradul de umplere al cupei
(Kn , dacă utilajul are cupă), afânarea materialului (Ka), pierderea de material din
cupă (Kp), variaţia ciclului (Kc), starea tehnică a maşinii (Kst), calificarea
mecanicului (Km), organizarea fluxului tehnologic (Kf)şi de unitatea timpului de
lucru (Kt).
14
C<1 şi Pe<Pt (12)
Totuşi unii dintre coeficienţii menţionaţi mai sus pot avea şi valori
supraunitare, în funcţie de natura materialului (Ka>1), ciclul de lucru (Kc>1),
etc.. S-ar putea discuta atunci de durata reală a unui ciclu de lucru (Tc):
K n K st K f K t
C= Ka Kc
(14)
15
Relaţia între productivitatea de exploatere (Pe)şi norma de timp a
utilajului (Ntu) este de forma:
UM
P e= N tu [UM/h] (15)
unde:
Ntu-ore (h)
16
CAPITOLUL III
LUCRĂRI DE TERASAMENTE
Pământurile absolut uscate pot avea doar fazele solid şi gaz iar cele
saturate cu apă, doar solid şi lichid.
17
Structura celulară este specifică prafurilor şi argilelor iar structura
floculară este caracteristică particulelor coloidale.
Apa din sol poate fi: legată fazic (absorbită: higroscopicitate sau pelicule
la suprafaţa solului), legată chimic (de hidratare),apă liberă (sau de tranziţie:
freatică).
Tab. 1 [24]
V
Ka = V 1
a n
(16)
n a
18
unde:
Tab. 2 [12]
19
Densitatea creşte cu creşterea umidităţii. Câteva valori orientative ale
densităţii sunt prezentate în tabelul 2.
Vp
n= 100 [%] (18)
V
Vp
e= V 100 [%] (19)
s
unde:
n-porozitate absolută
e-indicele porilor
Vn-volumul porilor
e max e
ID= e (20)
max e min
e max e min
Ci= e min
(21)
unde:
20
U= u 100 [%] (22)
unde:
u -greutatea specifică a pământului umed
-greutatea specifică a pământului uscat.
U Up
IL= Ip
[%] (25)
21
v
K= i
[m/s sau cm/s] (26)
unde:
22
- dinţi (scarificator).
Fig.4
unde:
h -deformaţia probei
unde:
23
c-coeziunea [N/mm2]
Tab. 3 [12]
Tipul de pământ Categoria Coeziunea
Pământ vegetal de suprafaţă I Slab coeziv
24
Argilă nisipoasă I Coeziune mijlocie
Pământ argilos II Foarte coeziv
Argilă grasă III Foarte coeziv
Argilă sistoasă IV Coeziune mijlocie
25
10-15% în raport cu lucrul în terenuri cu umiditate mai redusă (normală,
naturală).
- tehnologii şi utilaje pentru lucru sub nivelul apei (utilajele pot lucra de
pe uscat sau pot fi chiar plutitoare).
Pentru utilajele care lucrează de pe uscat dar sapă sub nivelul apei se pot
acorda sporuri la norma de timp în funcţie de adâncimea de lucru sub apă.
26
Tot ca o caracteristică tehnologică a lucrărilor de terasamente se poate
cita şi coeficientul de releu (Kr), datorat faptului că volumul de pământ
transportat (Vt) este mai mare decât volumul de pământ săpat (V s), deoarece se
produce afânarea acestuia:
Vt
Kr= V >1 (29)
s
- pentru utilaje care se deplasează frontul de lucru este spaţiul plan în care
se deplasează utilajul în timpul lucrului,
27
În fronturile de lucru în spaţii largi utilajul intră şi se retrage prin mijloace
proprii în timp ce în situaţia spaţiilor restrânse utilajul poate fi introdus sau scos
cu macaraua.
28
- cote absolute, în raport cu cota zero a mării (Z),
Fig. 5
29
geotehnică ). În mod obişnuit, săpăturile şi umpluturile se realizează în taluz (cu
părţile laterale înclinate).
Fig. 6
Fig. 7
30
Realizarea pe un teren cu pantă trnsversală a unei terase, prin
compensarea volumelor de umplutură cu cele de săpătură se reprezintă ca în
figura 7.
În primul caz se poate aplica metoda bazată pe profile iar în cazul doi
metoda împărţirii suprafeţei în careuri sau triunghiuri (metoda cartogramei).
31
exemplu, scara planului de situaţie) şi pe verticală (o scară mai mare, 1:10÷
1:100).
32
Fig. 8 Metoda profilelor.
33
Fig. 9
34
Fig. 10
35
definitiv (atunci când în urma finalizării lucrărilor rămân volume de pământ
neutilizate; vezi canalul Dunăre-Marea Neagră).
D
H= tg (31)
2
Volumul depozitului :
A H D2 D
V tg 0 ,131D 3 tg (32)
3 34 2
Fig. 12
Ca şi în fig 11:
36
B
H tg
2
B H B 2 tg
At (33)
2 4
B 2 Ltg
V 0 ,131B 3 tg (34)
4
37
- decopertarea stratului vegetal sau a terenului degradat,
Aparatura folosită va fi :
38
- pentru unghiuri verticale şi orizontale şi pentru distanţe - teodolitele
(optice sau cu laser),
39
Defrişarea mecanizată poate cuprinde, după caz, unele din următoarele
operaţii:
40
În interiorul parcelelor se aplică schemele tehnologice de defrişare în
funcţie de mărimea frontului de lucru şi de natura materialului lemnos ce trebuie
tăiat. Fâşiile de teren defrişat la o trecere a utilajului (B) se vor suprapune pe 15-
25 cm (fig. 14).
Fig. 14
Fig.15
41
Lăţimea fâşiei defrişate la o trecere (B1) depinde de caracteristicile
tehnice ale utilajului folosit (de exemplu mărimea lamei buldozerului; B; B 1=B-
25 cm).
Fig. 16
Fig. 17
42
Productivitatea tehnică de exploatare a defrişatoarelor (Pe) se poate
determina cu relaţia:
60 B 1 L K t
P e= [m2/h] (35)
Tc K r
43
vegetaţiei de baltă (dacă terenul a fost mlăştinos sau acoperit cu bălţi). Se poate
lucra şi cu mai multe utilaje simultan.
44
Scarificarea se poate face până la adâncimi de 1 m dar adâncimile depind
de natura terenului şi scopul scarificării:
Fig 18
unde:
Us-adâncimea de scarificare
Bs-lăţimea de scarificare
45
Scarificarea terenurilor de categoriile III – IV se face pentru a permite
apoi lucrul cu utilajele terasiere cum ar fi: buldozere pe pneuri, gredere,
screpere. Aceste maşini nu ar putea lucra în terenurile respective nescarificate.
V Kt 60 B 1 L U s K t
Pe= Tc n K s L t ) n K [m3/h] (38)
v i s
s
unde:
46
Ks-coeficient al rezistenţei terenului la scarificare (Ks=1 pt. teren de
categoria IV şi Ks=0,62-0,65 pentru teren categoria III).
47
În funcţie de utilizarea care urmează să se dea pământului vegetal se
poate adopta una din următoarele metode:
48
- screperele execută săparea, încărcarea şi transportul.
Fig. 19
unde :
D-depozit provizoriu
AL amplasamentul lucrării
49
Fig. 20
unde :
- D - depozit provizoriu
50
Dacă lăţimea terenului (l) este mică şi volumul de pământ rezultat la
săpare nu depăşeşte volumul care poate fi împins în faţa lamei utilajului, se
poate face săparea fiecărei fâşii dintr-o singură trecere, lipsind etapa 2.
2. Dacă terenul pe care se lucrează are două laturi laterale libere se poate face
depozitarea provizorie a vegetalului, bilateral. Lucrarea se poate executa cu un
singur utilaj care sapă fâşii pe toată lăţimea terenului (fig.21) sau cu două utilaje
care sapă de la axul longitudinal al terenului, pe jumătate din lăţime (l/2) către
stânga şi către dreapta (fig.22)
Fig. 21
unde :
- D - depozit provizoriu
51
Fig.22
unde :
- D-depozit provizoriu
- D - depozit provizoriu,
- AL - amplasamentul lucrării
52
Fig.23
Fig.24
unde :
53
- D-depozit provizoriu,
- S – direcţie de săpare
- I – direcţie de împingere
- AL – amplasamentul lucrării
54
macaraua cu bilă metalică agăţată în cârlig, utilajul cu braţ telescopic purtător
de nacelă, ciocanul pneumatic sau hidraulic montat pe excavator, instalaţii de
forat cu lance termică sau hidraulică. Se mai pot utiliza şi ciocane pneumatice
sau alte unelte de mână (ciocane, dălţi, aparate de sudură pentru tăiat, fierăstraie
electrice, etc.). În anumite situaţii se poate recurge chiar la demolarea cu
ajutorul excavatoarelor, explozivilor, etc.
55
ordinul a 30 m; în anumite situaţii se pot utiliza şi nacele agăţate în
macara,
56
Fig.25 Ciocanul pneumatic sau hidraulic montat pe excavator
b - Utilaj de frezare
Fig.26
57
Alte utilaje specializate în demolări ar fi cele cu lance termică sau cu jet
hidraulic.
58
În această categorie se înscriu lucrările de îndepărtare (epuizment) a apelor
de suprafaţă de pe amplasamentul pe care urmează să se execute lucrări de
terasamente.
59
Aşa cum s-a mai arătat şi mai înainte, lucrările pregătitoare ale lucrărilor
de terasamente (săpături sau umpluturi) pot conţine unul sau mai multe tipuri de
lucrări dintre cele detaliate mai sus.
- excavatoare (cu o cupă sau cu mai multe cupe; reprezintă circa 35%
din valoarea parcului de utilaje terasiere [12]),
- screpere şi autoscrepere,
60
- drăgi (cu cupe sau absorbant-refulante),
61
Excavatoarele pot avea motoare electrice sau diesel. Activarea organelor
şi echipamentelor de lucru se poate face cu cabluri sau hidraulic. Organele de
lucru de la unele tipuri de excavatoare, dragline, nu pot fi acţionate decât cu
cabluri. Şi echipamentele speciale de macara sunt activate tot de cabluri.
62
Fig. 27
La săparea unui abataj frontal se aplică schema tehnologică din fig. 28.
63
Fig. 28
64
Fig. 29
Dacă grosimea stratului de pământ care trebuie excavat este mai mare
decât înălţinea maximă pe care o poate săpa excavatorul la o trecere (notată
anterior Hs sau Us) se va recurge la un abataj în trepte. Acesta va fi săpat prin
mai multe treceri succesive. Se poate recurge şi la un abataj larg în mai multe
abataje înguste. Aceste aspecte sunt prevăzute în fig. 30.
Fig. 30
65
31 (Rs – raza de săpare; Rd – raza de descărcare; Hd – înălţimea de descărcare;
HB – înălţimea benei; hc – înălţimea cupei; Hs – înălţimea de săpare a
abatajului).
Fig. 31
66
- cheltuieli diverse, manoperă mecanici , etc.
67
Fig. 32
Schema din fig.32-b se aplică atunci cânt umiditatea terenului săpat este
mai mare şi întreţinerea condiţiilor de circulaţie pentru autobasculante (cu
buldozerul, autogrederul) este dificilă.
Schema din figura 32-a permite cea mai bună circulaţie a mijloacelor de
transport, în flux continuu. Ea este cea mai utilizată pentru săpături pe lungimi
mari.
Abatajele frontale înguste din fig. 32-d ar putea avea aceeaşi justificare ca
şi cele laterale cu denivelare între PCA şi PSE (fig.32-b). În plus
autovehiculele pot circula pe ambele laturi ale săpăturii (debleului).
68
autobasculanta ar putea staţiona chiar în spatele excavatorului dar din cauza
unghiului de rotire a excavatorului de circa 1800 se pierde din productivitatea
acestuia. Este bine să precizăm că în procesul de săpare – transport excavatorul
este utilajul conducător (cel care hotărăşte producţia realizabilă). Abatajele
frontale se utilizează, de obicei, la realizarea canalelor
Fig. 33
69
lucrează după schema din fig. 32-c) va fi de până la cca. 12%. Schema de lucru
este prevăzută în fig.33.
lt=Rsmed-Rsmin (40)
în care:
70
Fig. 34
Pentru terenuri mai rezistente (categoria III sau IV) autobasculantele pot
circula în planul săpăturii (PCA 1) iar rotaţia planului excavatorului (α) va fi în
jur de 40 - 45˚. Se recomandă abataj frontal.
Fig. 35
71
Pentru terenuri de categoria I sau II se recomandă plasarea
autobasculantelor în planul PCA 2 identic cu PSE (planul de staţionare a
excavatorului) iar unghiul de rotire al utilajului (α) va fi de cca 180˚. Se
recomandă săparea unui abataj lateral.
Fig. 36
72
Un abataj frontal larg (A= 3 ÷ 3,5 R s) este prezentat în fig. 37. Abatajele
largi pot fi abataje compuse.
Fig. 37
73
3.4.3 Lucrul cu excavatoarele cu echipament de draglină
Fig. 38
74
De obicei între Rs şi Rd se admite relaţia:
Rs≈1,2Rd (41)
în care:
75
Se poate folosi graifărul şi pentru încărcarea în autobasculante a
pământului din depozitele provizorii rezultate la săparea cu alte tipuri de
excavatoare.
Fig. 39
Hd=0,58Rs (45)
Rd=0,52Rs (46)
Rsam=0,61Rs (47)
în care:
76
Rs – raza maximă de săpare;
Fig. 40
Pe
Tc k a
3600 q k u k t 3
m /h (48)
în care:
77
q – capacitatea cupei (m3);
Tab. 4 [12]
Categoria terenului
Coeficienţi
I II III IV
ku 0,87 0,83 0,8 0,75
ka 1,15 1,20 1,28 1,35
în care:
78
t7 – suma pauzelor tehnologice între timpii de mai sus.
3600
n (50)
Tc
Suma timpilor de rotire consumă cca 0,35 – 0,65 din durata ciclului şi de
aceea productivitatea va fi cu atât mai mare cu cât unghiul de rotire (α) va fi mai
mic.
79
- decopertarea stratului steril la deschidera de balastiere, cariere saau
chiar de expluatări miniere la zi.
Fig.41
Unde:
80
1 - transportor cu bandă, 2 - disc tăietor,
Us - adâncime de săpare,
Grederul elevator este un utilaj cu săpare continuă, discul având atât rolul
de săpare cât şi pe acela de a dirija pământul către transportorul cu bandă dispus
transversal.
81
Schemele de mecanizare cu grederul elevator depind de forma
amplasamentului şi de lucrarea executată, putându-se lucra:
- săpare la dus şi la întors (fie o schemă tip zigzag fig.15, fie o schemă
circulară fig.16) sau o schemă eliptică aşa cum este prevăzută în fig.
42. În această figură se arată modul de realizare a unui rambleu de
drum sau cale ferată cu săparea pe ambele laturi ale umpluturii
(descărcarea pământului direct în zona de realizare a umpluturii).
în care:
82
Datorită săpării continui, grederul elevator poate avea o productivitate de
3-4 ori mai mare decât a unui excavator cu o singură cupă (la aceeaşi putere
instalată pe utilaj).
83
Fig.43
a - cupă monobloc,
84
La unele încărcătoare, numite semirotative, braţul purtător al cupei are o
articulaţie şi poate efectua rotaţii de 900 spre stânga sau spre dreapta.
Fig.44
1 - cupă de încărcător,
2 - servomotoare hidraulice,
85
Fig.45
86
Fig.46 - A - articulaţie de rotaţie, D - depozit provizoriu, Î - încărcător, B
-basculantă, C,CI - poziţiile cupei încărcătorului, Α - unghiul de rotire (900).
87
Lucrul cu încărcătorul cu şasiu articulat se realizează tot după schema din
fig.47 doar că virarea încărcătorului se face din articulaţia şasiului (cu ajutorul
unor servomotoare hidraulice).
Fig 48
88
În literatură este citat şi transportul pământului în cupa încărcătorului pe
pneuri la distanţe scurte. Eficienţa acestei activităţi scade rapid cu creşterea
distanţei. De exemplu, în cazul transportului la 100 m productivitatea e de peste
2 ori mai mică decât în cazul distanţei de 10 m.
60 q K n K
P e= Tc
[m3/h] (52)
în care:
89
De cele mai multe ori majoritatea pământului săpat se va transporta către
alte amplasamente (pentru a fi utilizat sau depozitat). După unii autori, se
transportă circa 75-80% din pământul săpat dar procentul real depinde de natura
pământului, de utilizarea lui în alte lucrări sau de depozitarea definitivă şi chiar
de natura lucrării de terasamente executată.
90
Utilizarea transportoarelor cu bandă este rentabilă dacă există un flux
continuu de material de transportat şi distanţele nu depăşesc, ca ordin de
mărime, câţiva kilometri. Acest mijloc de transport se poate utiliza şi în
exploatările miniere. Transportul cu bandă se cuplează bine din punct de vedere
funcţional cu excavatoarele cu rotor cu mai multe cupe, pământul putând fi
introdus pe bandă prin utilizarea unor buncăre tampon (recipienţi din care
materialul curge, prin ferestre special construite, pe banda transportoare; aceste
ferestre pot fi controlate de dispozitive de închidere acţionate pneumatic sau
hidraulic).
5-bandă.
91
- legătura între mijlocul de transport şi utilajul de săpare,
Fig.50
92
- remorcile tractate de tractor rutier pe pneuri sau de alt vehicul rutier,
cu basculare laterală sau prin spate (fig.50-e).
93
amenajate sumar (doar nivelare cu buldozerul sau autogrederul) şi de razele
mici de viraj.
în care:
94
Având în vedere fenomenul de afânare şi celelalte probleme descrise la
paragraful privind proprietăţile fizice, mecanice şi tehnologice ale pământurilor,
volumul total preluat din abataj pentru umplerea unei basculate etc. va fi (Qa):
Q
Qa= K (55)
a
în care:
Ka - coeficient de afânare,
Q Q Ka
N = q KU q K u (56)
Ka
în care:
Q(t)
Categoria
drumului ≤6,5 6,6-8,5 8,6-14,9 15-19,9 20-49,9 ≥50
T 30 29 27 26 21 16
L 26 23 22 21 17 13
E 22 21 20 18 15 12
H 18 18 18 15 14 11
95
- T - drumuri asfaltate, pavate, pietruite sau cu macadam în stare mediocră,
care impun schimbări de viteză pe 20% din parcursul traseului,
- H - alte drumuri în stare proastă şi cu pante mari, care impun viteze reduse
şi dese schimbări de viteză.
Tc
N= t (57)
î
în care:
în care:
td - timpul de descărcare,
96
tm - timpul de manevre, poziţionarea la excavator şi opriri pe parcurs
(intersecţii, semafoare, etc.).
N Tce
tî= K [min] (59)
t
în care:
Tab. 6
Capacitatea de încărcare a
≤ 16 t 16-25 t >25 t
autobasculantei Q[t]
Td [min.] 0,5 0,75 1
Tab. 7
97
Timpii de mers în plin tp (cu încărcătură) şi în gol (la întoarcere) se pot
calcula separat pentru distanţa D şi vitezele vp şi vg sau se poate considera
distanţa 2D şi viteza medie vm.
Tc
Nmt= t K (60)
î d
în care:
în care:
60 O z K t K d
Ncz = Tc
[curse/zi] (62)
în care:
98
Oz - numărul de ore de lucru pe zi pentru activitatea comună a
excavatorului (încărcătorului) şi mijlocului de transport,
în care:
Prin coborârea cuţitului acesta poate tăia din teren straturi de 15-30 cm.
Pământul tăiat urcă direct în ladă sau este împins de nişte palete elevatoare.
99
Există atât screpere tractate (de tractor pe şenile sau pe pneuri) cât şi
autoscrepere (cu unu sau două motoare; la cele cu două motoare unul este
montat pe tractorul monoax sau biax iar celălalt pe screperul propriuzis şi se
foloseşte doar în faza de tăiere a pământului).
Tab. 8.
*500 m pentru cele tractate de tractor pe şenile şi 1000 m pentru cele tractate de
tractor pe pneuri.
- autoscreper elevator.
100
Screperele şi autoscreperele se pot utiliza pentru executarea următoarelor
tipuri de lucrări:
Fig.51
101
- autoscreperele cu două motoare sau cele cu elevator se încarcă (sapă)
de regulă singure,
Fig. 52
102
Forma fâşiei din fig. 53-b are, ca şi în cazul săpării în trepte, rolul de a
uşura săparea în partea a doua a ciclului, când în benă există deja o cantitate de
pământ încărcat.
Fig.53
103
Fig.54
Fig.55
104
Fig. 56 Descărcare bilaterală.
60 qK u K t
P e= T K [m3/h] (65)
c a
în care:
105
q - capacitatea benei (lăzii)-m3,
Ku - coeficient de umplere,
Tc=ts+tp+td+tg+tm (66)
Ls
ts= v (67)
s
Ls٠b٠u٠α٠Ka = q٠Ku٠Kp
de unde rezultă:
q Kn K p
Ls= b u K [m] (68)
a
unde:
Kp = 1,1-1,2
106
Lp
tp—durata de mers cu bena plină (tp= v ),
p
Ld
td - durata de descărcare şi împrăştiere a materialului (td= v )
d
Ld
tg - durata de întoarcere a utilajului cu bena goală (tg= v )
d
q Ku
Ld = [m] (69)
b h I
în care:
- td=0,5-1minute
- tm=0,2-0,8 minute
107
Trebuie precizat că norma are valori diferite în funcţie de distanţa de
transport.
108
2. nivelarea terenurilor prin compensarea săpăturilor cu umpluturile;
6. executarea de canale;
Din cele de mai sus rezultă că buldozerele sunt nişte maşini de construcţii
aproape indispensabile în şantiere. Pentru a-şi îndeplini multiplele funcţii,
buldozerele vor avea lame de forme diverse şi aşezate în poziţii diverse.
109
În funcţie de lucrarea care se execută, de puterea motorului şi de
categoria terenului, lamele pot fi scurte, medii sau lungi şi pot avea următoarele
forme:
Fig. 59
- lamă unghiulară; poate fi rotită în plan orizontal (echipament de angledozer)
sau în plan vertical transversal (echipament de tiltdozer) şi este reprezentată
în fig.60-b; se utilizează la săpări laterale, nivelări şi umpleri de gropi de
fundaţie sau tranşee;
110
- lamă articulată pe verticală, în axul central al buldozerului (este numită şi
echipament de varidozer; fig.60-d), este folosită pentru astuparea gropilor şi
şanţurilor, la nivelări şi la deplasarea pămâtului;
- lamă tip cutie (sau pernă), folosită la umpluturi sau nivelări; în cazul unor
forme mai adânci ea poate lucra şi pe post de încărcător, făcând trecerea spre
acest tip de utilaj (fig.60-e).
Fig.60
111
Tab. 9 [24]
Productivitatea
Condiţii de lucru
tehnică de exploatare (%)
Teren orizontal 100
Teren cu pantă i=10% (la
60
deal)
Teren cu pantă i=10% (la
190
vale)
Teren cu pantă i=20% (la
250
vale)
112
c
Fig.61
Pentru a anula sau reduce pierderile laterale se pot folosi şi lame speciale
(de exemplu, lamă cu aripi laterale, fig.63), se poate săpa şi împinge pământul
în tranşee (fig.64), sau se poate lucra simultan cu 2 până la 4 buldozere (distanţa
d între ele va fi de circa 50 cm la lucrul în pământuri coezive şi de 10-30 cm la
lucru în pământuri necoezive; fig.65).
Fig.62
113
Fig.63 - 1- pământ săpat – transportat cu lamă normală; 2- pământ transportat cu
lamă cu aripi laterale; 3- aripi laterale ale lamei.
1. scheme de săpare;
114
2. scheme de împingere (transport);
115
La săparea în mai multe straturi succesive (prin mai multe treceri
suprapuse) se poat proceda ca în fig.68 (la primul strat se formează tranşee
separate prin benzi care vor limita pierderile laterale iar la al doilea strat săparea
este asemănătoare, trecerile fiind decalate lateral cu b/2; b este lăţimea fâşiei
săpate, egală cu lungimea lamei).
116
Realizarea de umpluturi sau acoperirea unor tranşee în care s-au pozat
instalaţii subterane ori a unor gropi de fundaţie (după realizarea fundaţiilor) se
poate realiza prin schemele următoare:
Fig.70
D- depozit provizoriu;
U- umplutură; F- fundaţie;
117
Fig 71
1, 2, 3- fâşii oblice succesive; D- depozit provizoriu; U- umplutură;
Fig.72
1- împingere; 2- repoziţionarea utilajului (marşarier cursă în gol);
118
Pentru a putea exprima productivitatea tehnică de exploatare a
buldozerelor trebuie precizat mai întâi volumul de pământ (prisma de pământ)
care poate fi împins de lama unui buldozer (V):
h l b
V
2
[m3] (70)
Fig.73
Conform desenului:
h
l şi
tg
h2 b
V [m3] (71)
2 tg
în care:
119
Ka- coeficient de afânare (se ia în considerare doar când se sapă
pământul din starea naturală; pentru împingerea pământului din depozite
provizorii, deja afânat, se ia Ka = 1;
60
nc (73)
Tc
în care:
120
Lungimea de săpare va trebui să asigure umplerea lamei cu volumul de
pământ (V) discutat mai sus.
V
Ls
bu
[m] (75)
în care:
Tab. 10
Categoria terenului
I II III IV
Ntu (%) 100 120-128 147-154 172-181
121
Grederul poate fi tractat sau poate avea propulsie proprie (în care caz este
numit autogreder).
- taluzări;
122
Pământul săpat va avea categoriile I;II sau III sau va fi supus în prealabil
scarificării. Lama autogrederului poate executa mişcări foarte variate; ridicări,
coborâri, înclinări spre înapoi sau spre înainte, rotiri în plan orizontal (35°-40°)
sau vertical (15°- 900), poziţionări laterale pentru taluzare, etc.
Câteva din aceste poziţii ale lamei sunt prezentate în fig. 75.
Fig.75
123
Fig. 76
Fig. 77
124
- săparea de şanţuri cu paramente verticale (secţiune dreptunghiulară; fig. 78-
a);
- săparea de gropi de fundaţie rectangulare (de adâncime mică; fig. 78- c-sau
de adâncime mare; fig. 78- d);
- săpare gropi cilindrice (de adâncime mică sau mare; fig. 78- e;
- săparea de şanţuri foarte înguste pentru drenuri sau cabluri (sau pozarea
acestora fără săparea unui şanţ; fig. 78- f);
125
1- rolă cablu; 2- cuţit tip plug; 3- cablu pozat la cota de proiect; U- adâncime de
tăiere
Fig. 78
126
Fig. 79
Fig. 80
127
Fig. 81
Fig. 82
128
Pentru săparea mecanizată a şanţurilor cu taluze (secţiune trapezoidală) se
pot aplica două metode:
- pentru şanţuri largi se poate face săparea ca mai sus şi apoi se face
taluzarea cu alt utilaj (de exemplu autogrederul);
129
Fig. 83
130
O porţiune de tranşee (respectiv de fundaţie sau perete mulat) realizată
într-o singură „muşcătură” a cupei de graifăr se numeşte baretă (de exemplu, în
procedeul Kelly, baretele au lăţime de 80 cm şi lungime de 2.50 m). Executând
baretele cap la cap rezultă o tranşee continuă.
Fig. 84
131
Se poate exemplifica cu procedeul Benoto: tubajul metalic dotat cu
muchie tăietoare (freză) este înfipt prin rotire stânga-dreapta iar materialul din
interior se sapă cu o cupă tip graifăr, cu secţiune circulară.
În cazul pozării unor cabluri sau drenuri fără realizarea unei tranşei
(procedeu descris în figura 78- f) se poate utiliza un tractor pe pneuri sau pe
şenile dotat cu un cuţit (plug) vibrator. Adâncimea de lucru (de pozare a
instalaţiei) este de până la 0.9-1.0 m.
- realizarea unor diguri, a unor terasamente pentru drumuri sau pentru căi
ferate;
- realizarea unor baraje din materiale locale sau a unor canale navigabile (în
zone relativ restrânse);
132
- executarea unor platforme pentru obiective industriale, de agrement şi sport,
etc.
- în spaţii largi.
133
- împrăştierea în straturi de 15-100 m (vezi comentariul de mai sus);
- compresibilitatea;
- rezistenţa la tăiere;
134
Tab. 11
Atât valorile prea mari ale umidităţii pământului cât şi cele prea mici vor
duce la o compactare necorespunzătoare.
În spaţii restrânse se va face stropirea cu furtunul iar în spaţii largi cu
cisterna ataşată la tractor sau cu autocisterna (dotate cu o ţeavă transversală
perforată).
Cantitatea de apă de udare (A) se va hotărâ după analiza umidităţii
naturalea pământului (W). Udarea se va face la fiecare strat împrăştiat, înainte
de compactare cu circa 1-2 ore pentru pământurile nisipoase sau prăfoase şi cu
circa 24 ore pentru cele argiloase. Se poate utiliza relaţia următoare:
u w opt w
A [m3 apă/m3 umplutură] (76)
1000 w
în care:
135
Principalele efecte ale compactării sunt:
ue 100
D [℅] (77)
u max
în care:
n
ue
1
w [KN/m3] (78)
100
în care:
Tab. 12
D mediu D minim
Natura lucrării
ρue ρue
% %
(kg/m3) (kg/m3)
136
Fundaţii la clădiri de
95 1650 92 1600
locuit
Fundaţiile la obiective
industriale cu procese 98 1700 95 1650
de lucru umede
Unde:
Fig. 85
137
Lungimile sectoarelor de umpluturi pot varia între 100-1000 m dar pe
vreme nefavorabilă (ploaie, căldură puternică,…) ele se pot reduce la circa 100-
300 m.
L B ha
nt (79)
0 .9 G
în care:
138
minut) sau vibraţii (frecvenţe de lucru de 600-4800 cicluri pe minut; depind
totuşi de caracteristicile fiecărui compactor dinamic).
În cazul compactării prin batere toate utilajele (maiuri, plăci vibrante, ...)
au o acţiune dinamică.
Fig. 86
139
Compactoarele pot fi tăvălugi tractaţi sau utilaje autopropulsate (mai
folosite).
Compactoarele cu role cilindrice din oţel pot fi lestate cu apă (roţile sunt
cilindri goi în ineriorul cărora se poate introduce apă prin nişte orificii cu capace
etanşe).
Fig. 87
140
- 40÷60 cm 2 pentru pământuri nisipoase.
Tab. 13
141
Fig. 88
142
- compactor vibrant autopropulsat cu un rulou metalic (lis sau cu crampoane)
şi puntea din spate cu pneuri.
Mai
Placa vibratoare
motor
500-3000 kg
excentric placa
D= 60 - 1,60m
Fig. 89
Fig. 89
143
masa maiului folosit. Uneori, în locul maiurilor, pot fi folosite în acelaşi mod
plăci grele. Numărul necesar de bătăi (căderi) pe minut scade cu creşterea masei
maiului (plăcii) şi poate fi de maxim 50÷60.
Modul de lucru cu maiul sau cu placa grea este prezentat în fig. 90.
144
Rareori şi pentru volume reduse de umpluturi se poate face şi
compactarea cu maiul de mână.
Fig. 91
145
În exploatare pot fi întâlnite, de asemenea, plăci sau maiuri vibratoare
ataşate la echipament tip macara sau excavator.
Pe
B s h v KT
[m3/h] (80)
1000 n
în care:
Pe
B s v K t
[m2/h] (81)
1000 n
60 L s h f K t
2
Pe [m3/h] (82)
n
146
în care:
Fig. 93
De cele mai multe ori după executarea săpăturilor grosiere este necesară o
finisare a suprafeţelor rezultate:
147
Prin nivelare se pot compensa denivelări de ±30 cm faţă de cota propusă
prin proiect. În indicatoarele de norme de deviz este prevăzută şi operaţia de
nivelare manuală, numită politură.
Nivelarea mecanizată se poate realiza prin mai multe treceri ale utilajului
folosit pe aceiaşi suprafaţă (maxim 3 treceri).
Fig. 94
148
La nivelare se pot aplica mai multe scheme tehnologice de mecanizare:
- scheme circulare;
149
- cu excavator hidrauluic cu cupă inversă (se folosesc nişte cupe speciale, de
volum sub 1 m3dar cu lăţime de 2-3 m, care seamănă cu lamele de buldozer
de tip cupă de încărcător; fig. 96);
- cu maşină universală de săpat, cu braţ telescopic şi cupă lată (ca mai sus).
Fig. 96
150
3.14 LUCRĂRI DE SPRIJINIRI
Săpăturile se pot executa în spaţii largi sau în spaţii înguste (când distanţa
între paramentele – pereţii – săpăturii este de ordinul a 1-3 metri).
Şpraiţurile pot fi executate din lemn sau din oţel (şpraiţuri mecanice cu
filete stânga-dreapta sau şpraiţuri hidraulice).
Cadrele care ţin locul şpraiţurilor pot fi executate din lemn sau din oţel.
în care:
151
Fig. 97
Tab. 14 [26]
Pentru săpături ce pot sta deschise un timp mai lung panta taluzului va fi
de maxim 1:1 (sau cu valori mai mici: 1:1.25, 1:1.5, …).
152
- săpătura în taluz nu este posibilă (de exemplu, realizarea unei tranşee pentru
o conductă de apă sau electrică pe strada unei localităţi);
Fig. 98
153
Fig. 99
Fig. 100
154
Fig. 101
155
scoase din uz). În această situaţie se impune executarea de tranşee cu pereţi
verticali sprijiniţi (dacă se depăşeşte adâncimea h dată de formula 83).
Fig. 102
156
Fig. 103
Spraiţurile ar putea fi înlocuite cu cadre din lemn sau oţel iar dulapii
verticali şi riglele orizontale cu panouri metalice (acestea sunt materiale de
inventar, cu grad mare de refolosire).
157
Fig. 104 - cadru de sprijinire; 2-scoabe de oţel;
Pentru sprijinirea unor tranşee foarte adânci (de ordinul a 10 m sau mai
mult) şi înguste (sub 1 m ) se poate recurge la soluţia de „sprijinire” cu noroi
betonitic, descrisă într-un paragraf anterior.
3.15 EPUIZMENTE
158
De multe ori, atunci când se execută săpături pentru realizarea unor
fundaţii, pentru pozarea unor instalaţii sau pentru alte lucrări, se ajunge în
situaţia de a lucra sub nivelul apelor subterane
Unele tipuri de lucrări se pot executa sub apă (de exemplu unele betonări)
iar altele trebuie să fie realizate la uscat.
Evacuarea apei din gropile de lucru se poate realiza prin două procedee:
159
Procedeul de coborâre a nivelului apelor subterane necesită instalaţii mai
costisitoare dar permite executarea strict la uscat a unor lucrări mai pretenţioase
(radiere de beton sau beton armat, fundaţii şi părţi subterane ale unor
rezervoare, ecluze, etc.).
Fig. 105
160
Fig. 106
161
Procedeul de epuizment prin pompare directă are avantajul unor instalaţii
simple dar şi dezavantajul că fundul gropii nu va fi perfect uscat, îngreunând
alte operaţii tehnologice (cofrare, armare, betonare, transportul unor materiale,
etc.). Pomparea se poate face cu câte o pompă din fiecare puţ colector sau cu o
pompă dintr-un grup de puţuri colectoare apropiate.
162
Fig. 107
163
Fig. 108
164
Fig. 109
165
pornind de la o suprafaţă de apă (un canal navigabil sau un bazin portuar
pornind de la un fluviu, reprofilarea unui canal navigabil sau destinat
transportului de apă, dragajul de întreţinere al unor bazine portuare, etc.),
executarea unor construcţii în săpături sub nivelul apelor subterane dacă debitul
infiltrat este foarte mare (unele fundaţii speciale, de tipul chesoanelor deschise,
etc) sau atunci când această tehnologie are un randament mai mare sau un preţ
mai mic.
Pentru executarea săpăturilor sub apă se pot folosi trei grupe mari de
tehnologii :
3 – cu utilaje plutitoare :
166
pentru deplasarea înainte sau se strâng cablurile de la babord şi se eliberează
cele de la tribord pentru deplasarea spre dreapta, etc.).
Fig. 110
Draga cu cupe (fig. 110) are ca organ de lucru o elindă (braţ) pe care se
deplasează un număr de cupe fixate pe un lanţ Gall (asemănător lanţului de la
biciclete). Elinda se poate înclina la diferite unghiuri pentru a ajunge la
adâncimea de lucru (adâncime limitată de unghiul de lucru maxim şi de
lungimea elindei). Pe partea inferioară a acesteia coboară cupele goale iar pe
partea superioară urcă cupele pline. La capătul superior al elindei, materialul din
cupe este răsturnat într-un buncăr, din care este descărcat gravitaţional în nava
de transport (şlep, şalandă hidroclap, etc).
167
Materialul săpat cu excavatoarele poziţionate pe uscat se poate transporta
cu mijloacele de transport amintite la capitolul referitor la transportul
pământului (basculante, dumpere, remorci, benzi rulante, etc.) sau cu nave
tehnice.
168
Fig. 112 Derocator (deroşeză)
169
Executarea lucrărilor de săpare şi transport prin hidromecanizare este
economică deoarece sunt folosite utilaje simple ca: pompe de apă, pompe de
nămol, conducte de transport, hidromonitoare etc.,iar procesul de lucru se
desfăşoară într-un flux continuu în timpul unui schimb.
Pentru folosirea hidromecanizării în condiţii avantajoase este necesar să
fie îndeplinite următoarele condiţii:
existenţa unei surse de apă cu debit corespunzător situată în apropierea
lucrării, având în vedere că pentru săparea şi deplasarea unui metru cub
de pământ este necesar un volum de apă de 10÷15m3;
existenţa în apropierea şantierului a unei surse de energie electrică în
măsură să asigure consumurile relativ mari cerute de funcţionarea
pompelor. Astfel pentru deplasarea unui metru cub de pământ este
necesar un consum de energie electrică de 2÷5kWh;
executarea lucrărilor de terasamente prin hidromecanizare trebuie să se
realizeze în pământuri care să permită în condiţii economice atât săparea
hidraulică cât şi hidrotransportul. Aceasta corespunde pământurilor
aluvionare, cu precădere a celor mai puţin coezive, având particule cu
dimensiunea maximă de 100mm;
pentru asigurarea recuperării cheltuielilor de organizare a şantierului
volumul lucrărilor de terasamente trebuie să fie suficient de mare.
Principalele dezavantaje ale acestei metode sunt:
consum mare de apă şi de energie electrică,
dificultăţile care apar la realizarea lucrărilor în timpul iernii.
Aceste dezavantaje limitează aplicarea hidromecanizării.
Se folosesc în principal două metode de excavare prin
hidromecanizare:
cu hidromonitoare în cazul în care frontul de lucru se află la uscat,
cu drăgi absorbant-refulante în cazul în care pământul ce trebuie excavat
se găseşte sub nivelul apei.
170
În principiu o instalaţie de hidromonitoare este alcătuită conform figurii
113.
171
Pentru o instalaţie dată la care se cunoaşte tipul de teren ce urmează a fi
săpat şi volumul total de terasamente, debitul staţiei de pompare se determină cu
relaţia:
V p .q a
Qa (84)
n z .n s .nh .k t
3.17.1.2 Hidromonitorul
Hidromonitorul este un dispozitiv care are rolul de a mări viteza
curentului de apă şi de a-l dirija sub forma unui jet compact către frontul de
lucru.
Din punct de vedere constructiv se deosebesc două tipuri de
hidromonitoare: cu bulon central şi cu rulmenţi.
Schema constructivă a unui hidromonitor cu rulmenţi este prezentată în
figura 114.
Fig.114.
1-articulaţie plană, 2-articulaţie sferică, 3-tubul tronconic, 4-duză, 5-braţul
de dirijare şi echilibrare, 6-suportul hidromonitorului, 7-cotul inferior.
172
Hidromonitorul se racordează la conducta de apă prin cotul inferior (7).
Articulaţia plană permite rotirea cu 360° a tubului hidromonitorului, iar
articulaţia sferică permite modificarea unghiului de înclinare α sub planul
orizontal şi deasupra planului orizontal.
Tubul tronconic (3) este prevăzut în interior cu trei nervuri de ghidare
dispuse longitudinal la 120°, în scopul prevenirii pulverizării şi turbionării
jetului de apă.
Pentru săparea terenurilor cu compactităţi variabile şi compoziţii
granulometrice diferite sunt necesare viteze diferite ale curentului de apă. Astfel
cu cât granulometria este mai mare cu atât viteza curentului de apă şi presiunea
trebuie să fie mai mari (tabelul 15):
Tabelul 15 Parametrii jetului de apă pentru săparea pământului şi transportul gravitaţional al
hidromasei
Presiunea
Viteza apei Declivitatea
jetului de Consum specific de
Natura la atingerea necesară
apă la ieşirea apă
terenului solului pentru
din duză (m3apă/m3pământ)
(m/s) transport
(mH2O)
Nisip 20-50 10-12 4-10 0,02-0,07
Loess 40-80 12-20 3-7 0,015-0,025
Nisip
30-80 12-26 4-8 0,02-0,05
argilos
Argilă
50-120 18-28 5-11 0,015-0,02
nisipoasă
Argilă 80-200 25-35 7-15 0,015-0,02
173
transport a nămolului este mare se folosesc mai multe staţii de punere sub
presiune situate de-a lungul conductei de refulare.
Debitul staţiei de pompare a nămolului se determină cu relaţia:
V p q a 1 p m3
Qn (85)
n z .n s .nh .k t h
174
În cazul metodei de săpare de jos în sus (fig.115) jetul de apă este dirijat
la baza abatajului unde prin săpare dislocă o cantitate de pământ provocând o
cavitate care lărgindu-se în timp determină prăbuşirea abatajului sub greutatea
proprie.
Astfel la loess, care îşi menţine taluzul vertical, prăbuşirea se face brusc,
prin răsturnarea întregului masiv dislocat (fig. 116 a).
175
La argile prăbuşirea se face prin alunecarea după o suprafaţă cilindrică
(fig. 116 b), iar la terenurile nisipoase se face prin alunecarea masivului în jos
pe o suprafaţă apropiată de taluzul natural (fig. 116 c).
Ţinând seama de aceste particularităţi, distanţa minimă se exprimă sub
forma:
Lmin k .h (m) (86)
h-înălţimea abatajului (m),
k-coeficient care ţine seama de natura terenului:
k=1,20 pentru loess,
k=1,00 pentru argilă,
k=0,60÷0,80 pentru nisip şi pietriş.
Când abatajul s-a depărtat de hidromonitor la distanţa maximă la care
jetul de apă este eficace, hidromonitorul se demontează, se prelungeşte conducta
şi se montează din nou la distanţa minimă de abataj.
Această shemă de lucru poartă denumirea de “prin avans”.
Metoda de săpare de sus în jos se aplică prin schema de lucru numită
“prin retragere”. În acest caz hidromonitorul este amplasat la creasta abatajului
iar jetul se dirijează în jos (fig.117).
Procesul de lucru decurge în felul următor: după ce hidromonitorul se retrage
din poziţia iniţială (1), în noua poziţie (2), croieşte (realizează) în partea centrală
a zonei ce urmează să o sape, un şanţ (3) pentru scurgerea nămolului. Apoi
coborând hidromonitorul se sapă prima porţiune pe toată înălţimea tranşei,
nămolul scurgându-se pe şanţul săpat anterior.
176
Urmează ridicarea treptată a hidromonitorului tăind abatajul (4) la baza sa
şi spălând pământul prăbuşit.
Această metodă are o productivitate mai mică, dar prezintă următoarele
avantaje:
hidromonitorul este amplasat pe un loc uscat, la adăpost de pericolul
prăbuşirii abatajului,
dirijarea jetului are acelaşi sens cu scurgerea nămolului, ceea ce reduce
panta fundului abatajului.
Hidromasa rezultată în urma săpării cu hidromonitorul curge prin şanţuri
spre puţuri sau bazine de colectare, de unde este dirijată prin scurgere liberă sau
prin conducte sub presiune spre locul de depozitare.
Organizarea unor fronturi largi de săpături prin hidromecanizare
presupune instalarea şi exploatarea mai multor hidromonitoare, dintre care unele
în lucru şi altele în fază de apropiere de frontul de lucru şi montarea într-o nouă
poziţie (fig. 118). Hidromonitoarele se aşează în front la intervale de 20m.
Numărul necesar de hidromonitoare pentru o astfel de exploatare se
determină cu relaţia:
V p .q a
N (87)
n z .n s .n h .k t .Qah
177
Fig.118 Organizarea fronturilor largi de săpături cu hidromonitoarele
1-hidromonitoare, 2-canale pentru nămol, 3-conductă pentru alimentare cu
apă, 4-staţie de pompare a apei, 5-sursa de apă, 6-pompe de nămol.
178
CAPITOLUL 4
Cofrajele reprezintă construcţii din lemn, metal sau alte materiale, în care
se toarnă betonul în aşa fel încât după priză şi întărire să se obţină formele şi
dimensiunile din proiect ale elementului de construcţie.
179
b) să reziste la încărcările care le revin din greutatea proprie, din greutatea şi
împingerea betonului proaspăt, din greutatea utilajelor şi a oamenilor în
timpul lucrului, din presiunea vîntului, etc.;
c) să nu se deformeze peste limitele admise datorită încărcărilor şi variaţiilor de
temperatură, umiditate sau la turnarea şi compactarea betonului;
d) să fie suficient de etanşe pentru a nu permite pierderea de apă sau lapte de
ciment din masa betonului;
e) să nu atace betonul şi nici să nu fie atacate de către acesta, să nu adere
puternic la masa betonului;
f) să fie astfel alcătuite încât să permită o decofrare uşoară, fără degradări ale
panourilor de cofraj şi ale betonului;
g) să poată fi folosite de cât mai multe ori, corespunzător tipului de cofraj;
h) să permită realizarea feţei aparente a betonului de calitatea şi aspectul dorit.
După modul de funcţionare şi reutilizare cofrajele se clasifă în:
180
4.1.1. Cofraje fixe
181
Cofrajele fixe se pot utiliza pentru turnarea unor fundaţii, pereţi, stâlpi,
grinzi, planşee şi în special pentru realizarea unor elemente de construcţii de
formă complicate.
182
Fig. 120 Panou de cofraj demontabil din placaj
183
Toate cofrajele demontabile necesită o manevrare atentă, reparaţii când
este necesar şi înainte de cofrare se ung cu emulsie parafinoasă pentru a asigura
o decofrare uşoară şi a preveni distrugerea cofrajului.
a) Cofraje glisante
Cofrajele glisante se asamblează o singură dată, la începerea construcţiei
şi apoi se deplasează continuu până la formarea întregii construcţii. Cu ajutorul
lor se pot realiza elementele verticale ale construcţiei.
184
Panourile de cofraj (1) au cel mai adesea înălţimea de 1.1-1.2 m.
Presiunea betonului exercitată asupra panourilor de cofraj este preluată de
jugurile metalice (2) care se aşează la intervale de 1.5-2.5 m şi servesc şi pentru
antrenarea panourilor în mişcarea lor pe verticală. De fiecare jug este legată în
mod solidar câte o verină hidraulică (3) ce se poate căţăra pe tijele de oţel (4)
care sunt încastrate în masa betonului.
b) Cofraje căţărătoare
Sunt utilizate la cofrarea barajelor de beton, a pereţilor ecluzelor, a
zidurilor de sprijin, etc.
185
Cofrajul este alcătuit din panouri demontabile de construcţie specială,
aşezate pe 1-3 rânduri având fiecare o înălţime de 0.6-2 m.
c) Cofraje suspendate
186
Cofrajele mobile suspendate (fig. 123) sunt alcătuite în întregime din
metal, având următoarele elemente componente:
d) Cofraje rulante
La aceste cofraje deplasarea se face pe orizontală, folosind în acest scop
trenuri de rulare. Procedeul se foloseşte la betonarea elementelor de construcţii
de dimensiuni constante pe lungimi mari sau pe mai multe travei (de exemplu
galerii hidrotehnice, tuneluri rutiere şi de cale ferată, pânze subţiri pentru hale
industriale, etc.).
187
- cofrajul propriu-zis, care de asemenea se poate realiza din lemn sau din
metal şi care se deplasează pe verticală, sprijinindu-se pe eşafodajul de
susţinere.
Prin coborârea cofrajului după întărirea betonului, întregul
ansamblun poate trece pe sub diferite elemente, deplasându-se într-o nouă
poziţie de turnare.
Cofrajele rulante sunt eficiente dacă se pot refolosi de cel puţin 20 de ori.
a) Cofraje pierdute
Cofrajele pierdute îndeplinesc funcţia de tipar pentru turnarea betonului şi
rămân apoi înglobate în masa betonului, conlucrând uneori şi la asigurarea
capacităţii portante a structurii sau la asigurarea izolării termice.
188
a1) Cofraje din tuburi de beton – permit realizarea unor elemente de beton armat
în condiţii avantajoase (coloane).
a2) Cofraje din dulapi de beton armat precomprimaţi. Aceste cofraje se folosesc
la realizarea planşeelor. Faţa superioară a dulapilor, care apoi se va suprabetona,
se lasă rugoasă. Astfel de dulapi se folosesc şi pentru sprijinirea a excavaţiei
galeriilor hidrotehnice şi uneori se înglobează apoi în căptuşeala definitivă de
beton armat. Se pot realiza şi galeriile de alimentare la ecluze.
a. Încărcări permanente
189
- greutatea proprie a cofrajului şi a elementelor de legătură, calculate pe baza
greutăţii specifice a materialelor folosite; γ = 750 daN/m 3 pentru cherestea; γ
= 850 daN/m3 pentru placaje; γ = 7800 daN/m3 pentru oţel;
- greutatea betonului proaspăt; se va considera greutatea specifică a betonului
proaspăt 2400 daN/m3 în cazul îndesării manuale sau a vibrării uşoare şi
2450 daN/m3 în cazul vibrării energice;
- greutatea oţelului folosit ca armătură se va adăuga după caz la greutatea
betonului.
b. Încărcări utile
- provenite din greutatea oamenilor şi a căilor de circulaţie de pe cofraj; se
consideră 250 daN/m2 pe proiecţia orizontală a cofrajului;
- provenite din greutatea utilajelor care transportă betonul; se va considera o
încărcare concentrată de 130 daN în cazul transportului cu roaba şi 250 daN
în cazul transportului cu tomberonul; dacă se folosesc alte mijloace de
transport se va considera încărcarea corespunzătoare mijlocului respectiv de
transport.
c. Împingerea betonului proaspăt asupra cofrajelor
Această încărcare depinde de modul de compactare, de viteza de turnare,
de viteza de priză a betonului, de temperatura mediului ambiant. În general
formulele de calcul nu pot ţine seama de toate aceste elemente.
1) În zona de influenţă a vibrării (0 < h < h 1) respectiv (0 < t < tc), unde
betonul proaspăt se comportă ca un lichid greu cu greutatea specifică
corespunzătoare γb, presiunea laterală se determină cu relaţia:
pb h (88)
190
unde:
hvt (89)
în care:
V
v
T S
, (90)
în care:
191
S = suprafaţa secţiunii orizontale a elementului în care s-a turnat volumul
de beton V.
t t tc
p v Ti t b c sin (91)
Ti t c Ti
în care:
Tab. 17
192
* - I 32,5 ; I 42,5 ; I 52,5; II A-S 42,5; II B-S 42,5; H II A-S 42,5; H II B-S 42,5;
SR II A-S 42,5; SR II B-S 42,5, etc.
viteza de turnare
193
- 200 daN/m2 – pentru o capacitate a mijlocului de transport folosit până
la 0.2 m3 şi turnare cu jgheaburi sau pâlnii;
- 400 daN/m2 – pentru capacităţi de 0.2-0.7 m3,
- 600 daN/m2 – pentru capacităţi mai mari.
194
Se pune tot mai mult baza pe utilizarea armăturii din oţel de calitate
superioară, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- armătură flexibilă;
- armătură rigidă;
195
Oţelurile beton fabricate în ţara noastră pot fi clasificate după
caracteristicile lor mecanice, după natura suprafeţei barelor şi după modul de
fabricaţie.
196
Armătura rigidă este capabilă să suporte greutatea proprie, greutatea
cofrajelor, a betonului proaspăt şi a încărcărilor care intervin pe parcursul
execuţiei. Ea face trecerea către construcţiile cu structură de rezistenţă din otel.
- fasonarea armăturilor;
- asamblarea armăturilor,
- îndreptarea armăturii;
197
- îndoirea barelor (dacă este cazul);
198
b) Trasarea şi tăierea barelor la lungimea necesară
d
45 L
2 (95)
90 L d (96)
3d
180 L
2 (97)
199
Îndoirea manuală se poate face cu ajutorul cheilor de îndoit şi al plăcilor
fixe cu dornuri.
Maşina poate îndoi simultan pachete de bare subţiri. În acest caz barele se
aşează una peste alta şi se prind cu cleme.
200
- suprapunere şi legare cu sârmă arsă;
- sudare;
Eforturile din armătură sunt transmise betonului prin aderenţă apoi din
beton sunt trecute prin aderenţă asupra barei a doua.
n Aa c n u ls a
(98)
unde:
Aa - aria armăturii;
σc - limita de curgere;
u - perimetrul barei;
ls - lungimea de suprapunere;
d c
ls
4 a (99)
201
Lungimile de suprapunere depind de clasa betonului deoarece
transmiterea eforturilor se face prin beton.
Într-o secţiune se înnădeşte cel mult 25% din aria totală a armăturii
longitudinale de rezistenţă întinse (etrieri îndesiţi la de ≤ 10 cm)
Barele din oţel-beton se pot înnădi prin sudură prin următoarele procedee:
- în baie de zgură;
202
- în semimanşon recuperabil.
d 1 d 2 2 mm (100)
4.3.2.2.Asamblarea armăturilor
203
Pentru ca barele montate să-şi menţină poziţia şi forma precum şi distanţa
necesară faţă de cofraj, se folosesc bare de repartiţie şi diferite dispozitive,
distanţieri, etc. confecţionaţi din metal iar în ultimul timp din material plastic
sau mortar.
204
Betoanele utilizate la executarea lucrărilor de construcţii sunt materiale
de construcţii alcătuite în general dintr-un amestec de agregate, ciment, apă, o
serie de alte materiale de adaos şi aditivi ( acceleratori de priză, plastifianţi,etc.)
- să fie impermeabile;
205
4.4.1 Tehnologia lucrărilor de pregătire a materialalor pentru prepararea
betoanelor
206
- pentru betoanele din subteran se foloseşte ciment compozit (clasa V),
ciment cu adaos de zgură de furnal, etc.;
Nisipurile se împart la rândul lor în următoarele sorturi: 0-1 mm; 1-2 mm,
2-4 mm şi 4-8 mm.
207
(există şi ciururi cu dimensiuni intermediare ale ochiurilor, ochiurile având
formă pătrată).
Φmax≤ 1/4 D
Φmax≤ d - 5mm (101)
Φmax≤ 1,3 c
208
- la betoanele folosite în subteran sau la zi, puse în operă cu ajutorul
pompelor de beton, 20-31,5 mm;
- la şpriţ-beton, 16 mm;
- la torcret, 8 mm;
d) Aditivii
209
Aditivii sunt produse care adăugate la prepararea betoanelor şi mortarelor
au ca efect îmbunătăţirea unor caracteristici ale acestora în stare proaspătă şi în
stare întărită.
- întârzietori de priză;
- impermeabilizatori;
210
Concasarea reprezintă operaţiile de sfărâmare şi măcinare a agregatelor
extrase din cariere şi balastiere, până la gradul de mărunţire cerut de prepararea
betoanelor, a şpriţ-betonului sau a torcretului.
Dmax
ks
d max (102)
- concasoare cu fălci;
211
- concasoare cu conuri (sau giratorii);
- concasoare cu valţuri;
212
fix (fig.131). Au avantajul unui lucru continuu şi al uniformităţii materialului
concasat. În staţiile de concasare se utilizează de obicei la a doua concasare.
213
Concasoarele (morile) cu bile (fig.134) se folosesc pentru sfărâmarea
materialelor cu rezistenţă mecanică redusă. Sfărâmarea se realizează prin
ciocnirea materialului cu bile metalice. Au dezavantajul că rezultă într-un
procent mare particule cu dimensiuni mai mici de 0.1 mm. Utilaje asemănătoare
se folosesc şi la măcinarea cimentului.
a) Sortarea agregatelor
214
g1 g g2 g
1 2
g g g (103)
215
Fig. 135 Schema ciurului cilindric rotativ
216
După modul de acţionare, ciururile vibratoare pot fi cu impulsuri, cu
inerţie, cu excentric şi electrovibratoare.
Ciurul plan inerţial este format din sitele (1) montate pe batiul (2) care
este antrenat de arborele (3) pe care se găsesc discurile cu greutăţi excentrice (4)
şi volantul (5). Sistemul se sprijină pe arcurile (6) şi este antrenat de motorul
(7).
217
La şantierele situate în apropierea balastierelor sau carierelor se pot folosi
eficient instalaţiile mobile de concasare-sortare, alcătuite dintr-un cadru
remorcă pe patru roţi, un motor Diesel, un concasor cu fălci, ciur cilindric
rotativ cu trei compartimente şi transportor cu bandă pentru alimentarea
concasorului. Poate avea o productivitate de câţiva m3/oră.
b) Spălarea agregatelor
218
Fig. 138 Schema calitativă a unei staţii de concasare-sortare cu o singură treaptă
219
Fig. 139 Schema calitativă a unei staţii de concasare-sortare cu două trepte
220
Fig. 141 Schema calitativă a unei staţii de concasare, sortare şi spălare
221
- maşini cu funcţionare ciclică (periodică), la care încărcarea materialelor
în organul de lucru (tobă) se face în şarje separate, numai după ce s-a efectuat
descărcarea amestecului preparat anterior. Sistemul prezintă avantajul că se
asigură dozarea corectă a componentelor pentru fiecare încărcătură şi un
amestec destul de omogen, într-un interval de timp precis stabilit.
222
sunt ridicate de palete până la o anumită înălţime, de unde alunecând de pe
palete, cad din nou peste materialele aflate la partea inferioară ce vor fi
antrenate şi ele de alte palete, realizându-se astfel amestecul.
223
Fig. 143 Schema constructivă a unui malaxor cu toba basculantă
Acest malaxor este alcătuit dintr-o tobă (1) de 50-180 l care se sprijină pe
osia (axul) (2) fixată pe traversa (3), cadrul (4), sprijinit pe roţile (5), maneta
(6), pinionul (7) şi coroana dinţată (8) montată pe tobă.
224
Fig. 144 Schema constructivă a unui malaxor reversibil nebasculant
Se compune din trenul de rulare (1) pe pneuri, şasiul metalic (2), toba
dublu tronconică (3) cu capacitatea cea mai întâlnită de 250 l şi 500 l,
nebasculantă, schipul de încărcare (4) şi calea de rulare (5).
225
Fig. 145 Schema constructivă a unui malaxor dublu-tronconic basculant
Este format din toba (1) care sprijină pe traversa (2) prin intermediul unor
role de susţinere şi cadrul metalic (3). Rotirea se realizează cu un motor electric
prin intermediul coroanei dinţate (4) fixată pe tobă. Bascularea se execută cu
ajutorul cilindrului hidraulic de forţă (5) Procesul de amestecare este favorizat
de prezenţa în interiorul tobei a 12 palete de formă specială asigurând o
amestecare mai bună faţă de celelalte malaxoare cu cădere liberă.
226
4.4.2.2 Tehnologia executării lucrărilor de preparare a betoanelor cu
malaxoare cu acţiune periodică şi amestecare forţată
227
După modul de deplasare a paletelor de amestecare malaxoarele cu ax
vertical se împart în:
- malaxoare în echicurent;
- malaxoare în contracurent;
- malaxoare planetare;
- turbomalaxoare;
- malaxoare turboplanetare.
1) Malaxoarele în echicurent
2) Malaxoarele în contracurent
228
Fig. 148 Schema malaxorului în contracurent
3) Malaxoarele planetare
229
Fig. 149 Schema malaxorului planetar
Sunt alcătuite din cuva fixă (1), suportul rigid (2) montat pe un arbore
vertical şi axele cu palete (3) care se rotesc împreună cu suportul în jurul
arborelui şi în acelaşi timp în jurul axei proprii. Materialele încărcate pe la
partea superioară a cuvei sunt amestecate energic de palete, fiind descărcate
după omogenizare pe la partea inferioară a cuvei. Capacitatea cuvei este
cuprinsă între 250-500 l, iar productivitatea între 6,6 m3/h şi 10 m3/h.
4) Turbomalaxoarele
Turbomalaxoarele sunt alcătuite din cuva fixă (1), cilindrul de tablă (2)
care elimină zona centrală în care malaxarea ar fi minimă, rotorul (3) pe care
sunt fixate elastic paletele de amestecare (4) şi paletele (5) şi (6) pentru răzuirea
cuvei. Dispunerea paletelor de amestecare la diferite distanţe de axa rotorului,
precum şi asigurarea unor unghiuri de înclinare atât în plan orizontal cât şi
230
vertical, realizează o amestecare foarte intensă a materialelor care se încarcă pe
la partea superioară a cuvei. Betonul preparat se descarcă pe la partea inferioară
prin deschiderea unui sector circular.
3. 6 V K b K t
P [m3/h] (105)
Tc
231
Kb = 0.65-0.70;
Kt ≈ 0.85;
td = timpul de descărcare;
232
la descărcare. Un alt model este prezentat la paragraful referitor la fabrici de
beton.
233
Prepararea betoanelor în fabrici centralizate asigură controlul permanent
şi riguros al calităţii betoanelor şi reducurea preţului de cost al acestora.
Fabricile de beton pot livra beton proaspăt (sub formă de pastă) sau beton
în amestec uscat.
Există şi fabrici de beton care deservesc mai multe şantiere sau fabrici ale
unor producători independenţi, care au drept activitate livrarea de beton ca
marfă.
Fig. 152 Schema de organizare a unei fabrici de beton într-o singură treaptă
234
În funcţie de schema de organizare a utilajelor, se deosebesc fabrici într-o
singură treaptă şi fabrici în două trepte. Aceste tipuri de fabrici sunt dotate cu
malaxoare cu acţiune periodică.
235
Buncărele pentru agregate şi ciment sunt în general metalice. Dozarea
elementelor componente se poate face în volum sau în greutate. La dozarea
volumetrică se impune efectuarea periodică a unui control al dozei prin
cântărire, deoarece se pot schimba între timp unele caracteristici cum sunt
umiditatea, gradul de afânare, etc.
236
La prepararea betoanelor după schema tehnologică în două trepte, se
realizează în prima etapă amestecul materialelor componente uscate şi în etapa a
doua amestecarea lor cu apa şi aditivii în interiorul unui turbomalaxor sau într-
un malaxor dublu tronconic basculant de mare capacitate. Fabricile de beton în
două trepte sunt semimobile sau mobile şi au productivităţi mai reduse decât
cele într-o singură treaptă. Ele au gabarite reduse şi se pot deplasa uşor de la un
şantier la altul.
în varianta a doua – cimentul, aditivii şi apa sunt dozate separat; apoi acestea
sunt amestecate cu agregatele într-un malaxor gravitaţional cu palete.
Betonul astfel preparat este descărcat într-un mijloc de transport sau într-o
pompă de beton.
237
Fig. 155 Schema procesului tehnologic de preparare continuă a
betonului - Varianta I
a betonului - Varianta II
238
În principiu, alegerea soluţiei optime privind tipul de fabrică de beton se
face pe baza următoarelor criterii:
239
c) în vederea evitării începerii prizei betonului, înaite de punerea sa în
operă, este necesar ca durata operaţiilor de încărcare, transport şi descărcare să
se înscrie în limitele stabilite de normative în funcţie de temperatura
amestecului de beton şi de tipul de ciment folosit.
Tab. 19
- cu automalaxoarele;
- cu autoagitatoarele.
240
de rotaţie de 4-5 rot/min, prevăzută în interior cu două palete elicoidale având
rolul de a malaxa betonul gata preparat, în timpul transportului, pentru a se evita
segregarea.
241
Automalaxoarele preiau în general de la fabrica de beton amestecul uscat
dozat corespunzător pentru clasa de beton iar în timpul transportului se adaugă
cantitatea de apă şi aditivii necesari amestecului (componente preluate dozate
tot de la fabrica de betoane, în rezervorul 6), lucru care se face cu circa 15
minute înaite de a ajunge la punctul de descărcare. Acest procedeu permite
mărirea distanţei de transport şi prepararea unor betoane de bună calitate.
242
Schema pompei de beton cu piston
243
Fig. 159 Schema instalaţiei pentru transportul pneumatic al betonului
244
Prin punerea în operă a betonului se înţelege ansamblul de operaţiuni prin
care betonul se introduce (se toarnă) în cofraje şi se compactează. Atât modul de
turnare cât şi procedeul de compactare depind de tipul elementului de
construcţie, de caracteristicile betonului proaspăt şi de mijloacele de care se
dispune pentru compactare.
245
fixare a susţinerilor, existenţa dispozitivelor de decofrare, a tălpilor pentru
repartizarea presiunilor pe teren (dacă este cazul);
Cofrajele din lemn, betonul vechi şi zidăriile vor fi bine udate cu apă de
mai multe ori, cu 2-3 ore înainte şi imediat înainte de turnarea betonului iar apa
eventual rămasă în denivelări va fi îndepărtată (de exemplu, prin suflare cu aer).
246
4.6.2 Reguli generale de betonare
247
9. Se vor lua măsuri pentru a se evita deformarea sau deplasarea
armăturilor faţă de poziţia prevăzută, îndeosebi pentru armăturile dispuse la
partea superioară a grinzilor şi plăcilor în consolă; dacă totuşi se vor produce
asemenea defecte, ele vor fi corectate în timpul turnării.
248
intrarea apei în contact cu cimentul depăşeşte o anumită limită peste care nu se
mai realizează o legătură suficientă între straturi şi nu mai este permisă nici
tulburarea betonului prin vibrare.
249
d) la turnarea plăcilor se vor folosi repere dispuse pe cofraj la distanţe de
maximum 2,0 m pentru a se asigura respectarea grosimii prevăzute în
proiect.
3. Betonarea elementelor masive
250
ce rezistenţa la compresiune a betonului turnat a ajuns la cel puţin 12
daN/cm2 (structura în formare să poată prelua încărcările).
i) la reluarea turnării betonului la o vârstă la care rezistenţa la compresiune
a depăşit 12 daN/cm2, rosturile de lucru se tratează. Acest tratament
constă în spălarea cu apă sub presiune pentru îndepărtarea laptelui de
ciment şi realizarea unei suprafeţe rugoase pe care betonul din noul strat
să adere cât mai bine, apoi se toarnă un strat de mortar de 2-3cm,
mortarul având 500-600 kg ciment/m3.
j) în cazul turnării unui beton proaspăt peste un beton întărit, suprafaţa
acestuia se şpiţuieşte cu ciocanul de abataj sau se buciardează manual,
după care se spală cu apă sub presiune şi se suflă cu aer comprimat.
251
1.Compactarea prin vibrare se poate realiza în două moduri:
252
-se recomandă ca "butelia" vibratorului să fie mai mare decât grosimea
stratului de beton compactat;
Fig. 161
253
Tehnica de aplicare a vibrării de suprafaţă cu placa vibratoare este
prezentată în figura 162 [29].
Fig. 162
254
Vacuumarea constă în aplicarea pe suprafaţa superioară a betonului turnat
a unei plăci de vacuumare, care, împreună cu pompa de vacuumare şi anexele
instalaţiei realizează o depresiune la suprafaţa elementului de beton proaspăt
turnat.
Procedeul este util pentru betoane cu raport A/c mai mare de 0,45.
Se pot vacuuma şi elemente de beton mai groase (50 cm) dar efectul
procedeului scade rapid în adâncime.
255
Fig. 163 Schema instalaţiei de vacuumare [29]
3.Vibrovacuumarea
4.Torcretarea
256
Fig. 164 Schema instalaţiei de torcretare
5.Presarea
257
Fig. 165 Schema instalaţiei de vibropresare
6.Laminarea
258
Fig. 166 Procesul de laminare a betonului
Turnarea betonului sub apă se face în spaţii unde apa este stătătoare sau a
fost adusă în această stare în ajutorul cofrajelor. Betonul nu trebuie să cadă liber
prin apă şi se va turna continuu.
259
Betonarea cu tubul se poate face cu tubul mobil, în straturi succesive cu
grosimi de 40 – 50 cm, sau cu tubul fix (în cazul unor suprafeţe mai reduse a
elementului de beton care se va turna). În această a doua situaţie capătul tubului
va fi menţinut în permanenţă în masa betonului proaspăt turnat, la o adâncime h t
de circa 40 – 50 cm. La finalul betonării se va turna o cantitate suplimentară de
beton, pentru a înlătura stratul superior care a fost în contact cu apa.
Betonarea cu cutia cu fund mobil (fig. 168) se face prin coborârea cu
macaraua a unei cutii închise şi prin eliberarea şarjei de beton direct deasupra
suprafeţei de turnare prin acţionarea de la suprafaţa apei, prin intermediul unui
cablu, a fundului mobil. Pentru betoanele turnate sb apă este necesară mărirea
dozajului de ciment pentru a compensa eventualele pierderi prin spălarea lui de
către apă.
Colgroutul este un mortar coloidal vâscos realizat prin amestecarea apei
cu cimentul într-un malaxor special şi apoi amestecarea forţată a acestei
suspensii cu nisipul. Mortarul obţinut este fluid, aderent, slab permeabil şi nu se
combină cu apa din mediul înconjurător, putând fi pus în operă sub apă.
Fig. 168
Dintre procedeele pe bază de colgrout cel mai utilizat este procedeul
colcret. Acesta constă în injectarea cu mortar a unei mase de agregat cu
260
dimensiuni mai mari de 40mm. Colgroutul dislocuieşte apa şi umple golurile
dintre agregate, rezultând un beton cu o contracţie scăzută şi cu rezistenţă
ridicată (fig. 169).
Fig. 169
261
Acest procedeu mai poate fi utilizat şi la turnarea de construcţii masive
sub apă. Pentru lucrări mai puţin importante se pot utiliza şi saci de iută umpluţi
cu beton.
262
Udarea începe după 2-12 ore de la turnare în funcţie de tipul de ciment
utilizat şi temperatura mediului, dar numai după ce betonul este sufficient de
întărit pentru ca prin această operaţie să nu fie antrenată pasta de ciment.
263
4.6.7 Decofrarea betoanelor
264
112% Rc28 - pentru deschideri între 6-12m şi 115% R c28 - pentru
deschideri mai mari de 12m);
e) nu este permisă îndepărtarea popilor de siguranţă ai unui planşeu aflat
imediat sub altul care se cofrează sau se betonează;
f) după decofrarea oricărei părţi de construcţie se va proceda, de către
conducătorul tehnic al lucrării, delegatul beneficiarului şi eventual de
către proiectant la o examinare amănunţită a tuturor elementelor de
rezistenţă ale structurii, încheindu-se un proces verbal în care se vor
consemna calitatea lucrărilor şi eventualele defecte constatate şi
aprecierea importanţei lor. Este interzisă efectuarea de operaţii de orice
fel înainte de această examinare.
În cazul în care se constată defecte importante (goluri, zone segregate sau
necompactate), remedierea acestora se va face numai pe baza detaliilor
acceptate de proiectant şi sub supravegherea conducătorului tehnic al lucrării şi
delegatului beneficiarului (dirigintelui/inspectorului de şantier).
265
Această acţiune se datorează:
Tab.21
Zona de salinitate
Nr. Cap
Natura agresivităţii Sulina- Sf.
Midia-
crt. Gheorghe-
Sf. Gheorghe Vama
Cap Midia
Veche
Agresivitatea apei
1 2-3% 3,1-10% 10,1-18%
marine
Agresivitatea
2 0-3% 3,1-5% 5,1-15%
atmosferei
3 Agresivitatea solului 3-4,5% 4,6-15% 15,1-27%
266
Regimurile de expunere la agresivitate a construcţiilor situate în zona
litoralului sunt următoarele:
Tab. 22
267
3 Agresivi- Părţile construcţiilor
tatea din beton din zona
solului în care au loc
infiltrări ale apei de
mare, se consideră
că sunt solicitate ca
şi betonul de sub
apă
În cazul elementelor având părţi expuse concomitent în două sau trei din
regimurile din tabelul de mai sus, se va considera întregul element în condiţiile
cele mai severe.
Tab. 23
Zona de salinitate
Regim
Nr. Natura Sulina- Sf.
de expu- Beton Cap Midia-
crt agresivităţii Sf. Gheorghe-
nere Vama Veche
Gheorghe Cap Midia
N - Sl Sl
Agresivi-
Simplu - Sl Sl
1 tatea apei de M
Armat - Sl I
mare
S - Sl I
Agresivi- N - - -
2 tatea M - Sl Sl
atmosferică S - Sl I
I - agresivitate intensă,
Sl - agresivitate slabă
268
4.7.1 Condiţii tehnice privind compoziţia betoanelor
Tab. 24
269
Dozajul minim se va mări cu circa 10% în cazul folosirii agregatelor
0÷16mm.
270
La proiectarea elementelor de beton armat cu o expunere severă în
atmosfera marină, deschiderea de calcul a fisurilor se va considera de maxim
0,1 mm dacă acestea nu sunt protejate anticoroziv.
271
La executarea lucrărilor din beton şi beton armat se vor lua măsuri pentru
obţinerea gradelor de impermeabilitate prescrise precum şi pentru obţinerea
unor betoane fără segregări sau rosturi de lucru care constituie ulterior căi de
acces pentru agenţii agresivi în masa betonului şi către armătură.
272
acoperindu-se complet suprafaţa.
273
impune măsuri speciale pentru betonare. În cazul şantierelor situate la altitudine
mai mare de 500 m acest interval este de regulă mai mare.
274
- regimul termoclimatic real existent pe şantier în timpul preparării,
transportului, turnării şi protejării betunului.
- dimensiunile (masivitatea sau subţirimea) elementelor care se
betonează.
- gadul de expunere a lucrării - ca suprafaţă şi durată - la acţiunea
timpului friguros în cursul întăriri betonului.
La executarea pe timp friguros a betoanelor de orice fel este necesar să se
275
Barele acoperite cu gheaţă vor fi curăţate înainte de tăiere şi fasonare,
prin ciocănire cu un ciocan de lemn.
276
atingerea rezistenţei de minim 5 N/mm2, moment de la care acţiunea frigului
asupra betonului nu mai poate periclita calitatea acestuia.
În acest scop suprafeţele libere ale betonului vor fi protejate imediat după
turnare prin acoperire cu prelate, folii de polietilenă, saltele termoizolante, etc.,
astfel încât între ele şi beton să rămână un strat de aer staţionar de 3-4 cm
grosime.
277
Fig. 170 [29]
278
Fig. 172 [29]
Fig. 173
279
Fig. 174 [29]
caldă.
Pentru încălzirea apei (la maxim 800C dar maxim 600C la contactul cu
cimentul) se pot folosi următoarele procedee:
- cuptoare în care sunt montate serpentine prin care circulă apa care
trebuie încălzită.
- serpentine prin care trece abur montate în rezervorul de apă.
- Introducerea directă a aburului în rezervorul de apă .
Toba betonierei va fi încălzită cu abur sau apă caldă iar durata de
malaxare va creşte cu circa 50 %.
280
- metoda încălzirii betonului (cu cofrje încălzite, cu aer cald, cu abur
sau cu electricitate),
- metoda turnării betonului în spaţii încălzite.
Metoda conservării căldurii constă în păstrarea căldurii obţinute prin
încălzirea materialelor componente la prepararea betonului şi a căldurii care ia
naştere la hidratarea cimentului. Aceasta se realizează prin acoperirea betonului
cu materiale termoizolante ca: saltele termoizolante, rogojini, stufit, carton,
asfaltat, zgură, rumeguş, etc.
Metoda încălzirii betonului constă în asigurarea întăririi betunului la
temperaturi corespunzătoare după turnare, prin tratarea termică a acestuia cu
abur, aer cald sau cu electricitate. Încălzireea cu abur a elementelor monolite de
beton armat se face cu ajutorul cofrajelor cu pereţi dubli. Se mai poate încălzi
betonul cu abur prin ţevi înglobate în masa betonului. Încălzirea cu aer cald este
asemănătoare cu încălzirea cu abur şi se folosesc aceleaş procedee de încălzire .
Deoarece acest procedeu este un procedeu uscat, este necesar să se ia măsuri ca
în perioada de încălzire să se asigure menţinerea umidităţii betonului. Încălzirea
cu curent electric se face cu ajutorul electrozilor metalici aplicaţi pe faţa
interioară a cofrajului sau introduşi în masa betonului . În acest caz compoziţia
betonului trebuie astfel aleasă încât conductibilitatea electrică să fie cât mai
mare. Electrozii trebuie astfel distribuiţi astfel încât să asigure încălzirea
uniformă a betonului.
Metoda turnării betonului în spaţii încălzite se aplică în genereal la
executarea elementelor cu durată mare de întărire sau atunci când spaţiile
închise există deja. La unele construcţii desfăşurate în lungime (ziduri de
sprijin, canalizări) construcţia de acoperire poate fi mobilă, deplasându-se în
lungul lucrării. Incinta închisă se poate realiza în condiţii economice utilizând o
membrană de ţesătură de nylon sau din polietilenă, susţinută din interior de
suprapresiunea aerului.
281
Notă: Dacă betonul s-a întărit la temperaturi mai scăzute decofrarea se va
face la atingerea rezistenţelor cerute (mai târziu).
monolitizare se toarnă imediat, deoarece există pericolul formării unui nou strat
de gheaţă.
282
În toate cazurile încălzirea prefabricatelor se va face cel puţin până la
temperatura betonului de monolitizare. După turnarea betonului de
monolitizare, aceasta se va izola împotriva frigului prin acoperirea imediată sau
se vor lua alte măsuri dintre cele prezentate anterior.
283
CAPITOLUL 5
5.1 C A P T A R E A A P E I
284
- turla sau trepiedul
- utilajul de ridicat si de percutie sau rotire a coloanei de prăjini
de foraj
- garnitură (set) de prăjini de foraj
- garnitură (set) de burlane metalice pentru tubarea forajelor
- set de scule pentru săpat (sape, dalti, burghie, carotiere, linguri,
juguri, chei, etc.)
Actionarea utilajelor de forat poate fi manuală sau mecanică (randament
de 4 – 6 ori mai mare).
La metoda percutantă (fig. 175) roca este săpată (spartă) prin ridicarea si
eliberarea coloanei de prajini metalice prevăzută la partea inferioară cu dălti,
sapă, etc.
Fig. 175
285
In cazul metodei rotative săparea se realizeaza prin rotirea coloanei de
prăjini dotată la partea inferioara cu sapă, burghiu, etc…
Fig. 176
286
Forarea rotativă este însotită de extragerea detritusului prin metoda
hidraulică directă: noroiul de foraj (sau apa) este pompat prin coloana de prăjini
de foraj si se ridică la suprafată prin spatiul dintre peretii forajului si prajini; la
suprafată, noroiul este decantat si recirculat.
a b
287
In figura 177-a este prezentat tubajul clasic (cu toate tuburile introduse
de la nivelul terenului) iar în figura 177-b este prezentat tubajul telescopic al
unui foraj executat prin metoda rotativă hidraulică (acesta duce la un consum
mai mic de burlane de otel).
288
o dupa sectiunea orizontala : cu diametru mare (pana la ordinul metri-
lor ) si cu diametru mic (de ordinul centrimetrilor sau zecilor de cm).
o dupa materialul de constructie : din beton , beton armat, zidarie de
caramida sau piatra, metal, material plastic, azbociment (construcţii
mai vechi), etc.
o dupa adancime : de mica adancime si de mare adancime (pana la sute
de metri ).
o dupa procedeul de constructie : puţuri sapate, forate sau înfipte.
Puţurile sapate au, de obicei, forma rotunda. Pentru alimentarile centralizate
cu apa ele au de obicei diametre peste 1,50 m iar pentru alimentarea unor
gospodarii individuale, diametre de 0,8 – 1,50 m (aici se încadreaza si cele
exploatate ca fantani). Un exemplu este prezentat în figura 178.
Fig. 178
Saparea puţurilor mari se face mecanizat iar a celor pentru alimetari locale
se poate face si manual .
289
Puţurile forate au diametre de 0,1- 1,50 m. Peretii sunt alcatuiti din coloane
tubulare de otel, întroduse la executia forajului. Executia este similara cu a
forajelor descrise la cercetarile hidrologice.
În figura 179 este prezentat un exemplu de puţ forat într-un strat acvifer sub
presiune.
Puţurile înfipte sunt alcatuite din tubulatura metalica si se introduc în
teren prin batere cu soneta sau prin vibrare. La capatul inferior sunt prevazute
cu un sabot ascutit (conic) care usureaza înfigerea. Diametrele acestor puţuri
sunt de 2,5-6 cm . Ele se folosesc la captarea unor debite foarte mici din
straturile freatice situate la 3-4 m sub nivelul terenului. Pot fi dotate si cu pompe
manuale (exemplu, în figura 180).
Fig. 179
290
Fig. 180
Prima schema (a) constă în utilizarea unei conducte în sifon care aduce
apa din puţuri într-un puţ (bazin) colector. Din acesta apa este preluata prin
pompare. În puţul colector este posibila tratarea apei cu dezinfectanti (de
exemplu clor). Exista avantajul unei conducte de aspiratie mai scurte (puţ
colector – statie de pompare). Conducta în sifon risca sa se dezamorseze daca
estansarile de la îmbinari nu sunt perfecte (amorsarea sifonului se face cu o
pompa de vacuum).
În schema a treia (c) fiecare puţ are o pompa proprie. Refularile tuturor
pompelor se unesc într-o conducta unica de refulare. Aceasta schema prezinta o
291
mai mare siguranta în exploatare decat primele doua dar echipamentul
hidromecanic este mai imprastiat şi mai numeros (mai scump).
292
c
293
Aceasta grosime este necesara pentru ca chesonul de beton sa aiba o
greutate suficienta si sa învinga frecarea laterala cu pamantul pentru a avansa în
teren în perioada de execuţie. Tehnologia de lucru are urmatoarele etape :
294
Fig. 182
295
Coloana filtranta poate fi din otel, fonta, azbociment (la construcţii vechi,
aflate în exploatare), plastic, etc. Orificiile vor reprezenta circa 25-40% din
suprafata coloanei si vor avea forma dreptiunghiulara cu colturile rotunjite
(circa 2-3 mm pe 25- 40 mm). Amenajarea în zona coloanei flitrante se face ca
în figura 183.
Fig. 183
În acest fel se vor puţea inchide, pentru reparatii, numai anumite sectoare,
fara a scoate total din functiune captarea.
296
S-a constatat ca conductele de sifonare este bine sa aiba panta catre puţul
colector şi să functioneze, în exploatare, la un grad de umplere de 80 % (deci
lucreaza în regim de curgre cu faţă liberă).
297
Drenurile au dimensiuni mai reduse si sunt nevizitabile iar galeriile sunt
constructii mai mari, vizitabile.
Fig. 184
298
În cazul captării unor debite de pana la 400 l/s se folosesc drenuri, iar
peste 400 l/s se folosesc galerii înterceptoare (aici existand si avantajul ca se
poate circula prin galerii si se pot executa lucrari de întretinere).
Fig 185
299
Drenurile se realizeaza din tuburi metalice perforate si se introduc prin
forare orizontala din interiorul camerei de colectare (în prima etapa se executa
camera de colectare, dupa tehnologia descrisa la captări verticale sapate). La
intrarea în camera colectoare drenurile sunt prevazute cu vane. În camera se vor
monta si sorburile pompelor pentru prelevarea debitelor de apa.
Fig. 186
300
Fig.187
Fig 188
301
Palplanşele (2) care au servit drept sprijinire a sapaturii (la saparea
manuala) se extrag si se recupereaza pe masura ce se executa umplutura
deasupra drenului.
Fig. 189
1-3 - notatiile din fig. 178, 4 – barbacane 5 – galerie din beton de monolit
302
Fig. 190 Fig. 191
303
2) Metoda Fehlmann consta în presarea în teren a unor tuburi neperforate
care, dupa introducerea filtrului metalic perforat, se extrag si se refolosesc
(diametrul tuburilor: 200-250 mm).
În toate metodele, tubul presat în teren are la capat o piesa conica, pentru
usurarea înfigerii, numita sabot. Acesta are orificii prin care apa din stratul
freatic curge, prin tubulatura de foraj, catre puţul colector (de unde este
evacuata prin pompare). Apa scursa antreneaza si particulele fine din stratul
acvifer (pe circa 50-100 cm în jurul tubului se realizeaza astfel un filtru natural)
ajutand la înaintarea în teren a tubulaturii de foraj.
Fig. 192
304
colector. Apoi se înlatura materialul decantat în puţul colector, se monteaza
sorburile, conductele de aspiraţie şi pompele si se trece la exploatarea captării.
Izvoarele pot fi de mai multe tipuri : descendente (din care apa se scurge
gravitaţional şi concentrat, datorită înclinării straturilor de apă subterană),
ascendente (din care apa se ridică pe verticală, datorită presiunii din straturile de
apă subterană) sau distribuite (izvoare descendente cu ieşire distribuită liniar).
Fig. 193
305
Captarea unui izvor descendent concentrat se face prin camere de captare
(figura 193), iar a unuia cu iesire distribuita, prin camere de captare dotate cu
drenuri amplasate pe aliniamentul de izvorâre a apei.
306
- sub presiune (conducte cu functionare gravitationala sau prin
pompare) .
307
Fig . 194
Fig . 195
Aductiunile cu nivel liber se pot construi din beton simplu, beton armat,
zidarie de caramida, bazalt artificial, mase plastice (inclusive armate), etc.
308
Betonul se poate utiliza sub forma de dale prefabricate sau turnate la fata
locului la aductiuni deschise si sub forma de tuburi sau beton turnat monolit la
aductiuni acoperite.
Betonul armat se poate utiliza sub forma de tuburi circulare obtinute prin
centrifugare sau vibropresare sau sub forma de beton turnat monolit .
Tabelul 25
(Dn - mm )
Lungime 1,00-2,50 2,50-3,50 5,00 1,00 max. 6,00
(m)
309
Fig. 196 - 1-mastic bituminos, 2- frânghie gudronată
Zidaria de piatra sau de caramida sunt soluţii folosite mai rar, din cauza
consumului ridicat de manopera (nu se preteaza la executia mecanizata).
a) tuburi sau tevi (cele din beton armat se pot turna si pe santier,
monolit) ;
310
Pentru executia tuburilor si tevilor se folosesc urmatoarele materiale :
fonta, otel, azbociment (prezent în instalaţii mai vechi), beton armat, material
plastic, lemn, aluminiu, sticla, bazalt artificial, etc.
311
Fig. 197 - 1-şuruburi, 2-garnitură de cauciuc
Datorita consumului mare de plumb s-a incercat si s-a reusit inlocuirea lui
cu mortar de ciment (eventual protejat la exterior cu mastic de bitum, în
pamanturile agresive). Uneori se utilizeaza in loc de fraghie gudronata inele de
cauciuc.
Tevile din otel se utilizeaza in doua variante : tevi sudate si tevi laminate.
Tevile sudate pot avea sudura pe generatoare sau elicoidala . Diametrele
nominale pot merge pana la 1000 mm iar presiunea de serviciu se poate ridica la
20-25 at. Tevile laminate fabricate in Ramania au diametre de pana la 400 mm
si rezista la presiuni de 60 at. Tevile de otel sunt de pana la 3 ori mai lungi ca
cele de fonta si prin urmare necesita mai putine imbinari (asamblare mai rapida,
cost mai redus si chiar pierderi de apa mai mici).
312
Tevile de otel trebuie atent protejate anticoroziv si de aceea se folosesc
doar cand nu pot fi inlocuite cu tevi nemetalice . Durata obisnuita de functionare
este de 25-30 ani .
313
Tot in scop anticoroziv se pot folosi oteluri aliate cu cupru , nichel , crom
sau tevile pot fi zincate sau nichelate ( procedee mai costisitoare ) .
Avantajele tuburilor de azbociment fata de cele din fonta sau otel sunt :
- conductivitate termica foarte redusa (de 100-150 ori mai mica decat la
fonta);
314
- costul final pe metru de conducta este mai mic .
- terenuri in umplutura ;
- la traversarile pe sub calea ferata sau pe sub tramvai (se pot utiliza doar
daca sunt introduse in tuburi sau canale de protectie).
Fig . 198 - 1 - inel de cauciuc (garnitura); 2 - prag inalt; 3 - prag mic ( jos );
315
Imbinarile se realizeaza : cu manson de azbociment (mufa) si inele de
cauciuc (fig. 198) sau cu manson si flanse metalice plus inele de cauciuc (cuplaj
Gibault ; fig. 199) .
316
- prin centrifugare si precomprimare (PREMO) ;
- prin vibrovacuumare .
Totusi exista si o serie de dezavantaje ale utilizarii tuburilor din beton tip
PREMO:
317
Nu se admite folosirea acestor tuburi la aductiuni supraterane in conditii
de temperatura sub 00C sau la presiuni peste 20 at. Tuburile de beton tip
PREMO se vor monta la temperaturi de peste 0 0C pentru a nu apare tensiuni
datorita dilatarii termice .
Daca pamantul sau apa subterana sunt agresive pentru beton , tuburile se
pot proteja anticoroziv la exterior cu lacuri sau emulsii bituminoase sau cu
solutii de materiale plastice . La interior se pot aplica , prin centrifugare ,
straturi de materiale plastice . Se poate executa protectia exteroiara suplimentară
si prin ’’îmbrăcarea’’ tuburilor într-un strat de 20-30 cm argila compactata in
jurul tubului.
Aductiunile din beton armat turnat monolit se executa mai rar pentru ca
prezinta dezavantaje in raport cu cele executate din tuburi prefabricate .
318
Tevi din materiale plastice se utilizeaza pe scara larga datorita avantajelor
pe care le prezinta :
- economie de metal .
- tevi tip U (usor), pentru presiuni de pana la 2,5 at. si diametre pana la
160 mm;- tevi tip M ( mediu ), pentru presiuni de pana la 6 at. si diametre pana
la 110 mm ( culoare maro - roscat );
319
Tuburile din poliesteri armaţi cu fibre de sticlă (PAFS) au în compoziţia
lor şi nisip fin şi filer de calcar. Principalele caracteristici ale acestor tuburi,
fabricate şi în România, sunt :
320
La inceputul secolului XX se mai aflau in exploatare aductiuni din lemn.
Conductele se realizau din doage cu cep si buza si erau solidarizate cu cercuri
sau cu o banda infasurata spiral . Lemnul rezista prost la alternanta umed - uscat
si manopera este foarte ridicata si de aceea s-a renuntat la acest material.
321
Fig. 200
322
-compartimentul de primire a apei (8)
-compartimentul de preluare a apei (2) despartit de primul printr-un
deversor (4)
-compartimentul de preaplin (3) cu conducta de evacuare (5).
De asemenea, pe conducta de preluare a apei este intercalata o vana de control
(5) plasata intr-un camin (6).
Aceste constructii sunt subterane si se executa din beton sau beton armat
monolit sau din tuburi, inclusiv din mase plastice (mai rar chiar si din zidarie).
Sectiunea in plan poate fi circulara sau dreptunghiulara. Sunt dotate cu scari
metalice sub forma de trepte separate) pentru acces iar la partea superioara se
inchid cu capace metalice. Unele camine pot fi prevazute si cu aerisiri.
323
Fig. 201 - 1-scară, 2-vană de golire, 3-capac de vizitare , 4-conductă de
aducţiune, 5-conductă de evacuare, 6-hidroizolaţie, 7-protecţia hidroizolaţiei,
8-beton de egalizare
324
Conductele ingropate se protejeaza cu palplanse si anrocamente (figura
202) sau numai cu anrocamente.
325
Traversarile cu pod apeduct se aplica pentru conducte cu diametre mari sau
la intersectia cu rauri care nu sunt traversate de poduri de sosea sau cale ferata.
Podul apeduct sustine doar conducta si nu are alte utilizari (eventual treceri
pentru pietoni). Se pot realiza poduri apeduct cu pile sau in solutia podurilor
suspendate (ca in figura 203).
326
Fig. 204
Tubul de protectie va avea panta catre unul din camine pentru a dirija
pierderile de apa din aductiune.
327
Alegerea intre traversari nevizitabile si vizitabile se face in functie de
importanta aductiunii, marimea diametrului si frecventa posibilelor avarii.
e) Traversari in tunel
Daca aductiunea este destinata transportului unui debit foarte mare (de
exemplu pentru producerea de hidroenergie), ea insasi poate fi realizata sub
forma de tunel (galerie hidrotehnica).
328
Solutia trecerii in tunel se adopta doar cand aductiunea nu poate fi
executata pe un traseu cu adancimi de ingropare normale sau acest traseu ar
duce la preturi mai ridicate decat cele pentru executia tunelului.
Fig. 206
329
In figura 206 sunt prezentate masive de ancoraj pentru curbe pe verticala
(1;2), pentru curba in plan (3), pentru ramificatie (4) si pentru capat de
conducta (5).
330
BIBLIOGRAFIE
331
16.N.Ileana – Tehnologia lucrărilor de construcţii hidrotehnice, I Cţii Buc.
1973
17.E. Preluschek– Tehnologia lucrărilor de construcţii, IP Timişoara 1997
18.A.Simionescu – Tehnologii pentru betonarea lucrărilor speciale în
subteran şi la suprafaţă, E.Tehn. Buc. 1997
19.A.Dima, M.Dima – Tehnologia lucrărilor de construcţii hidrotehnice,
E.Junimea Iaşi 1984
20.N.Ionescu – Maşini terasiere, IP Timişoara 1991
21.M.Negulescu – Tehnologia lucrărilor edilitare, I Cţii Buc. 1981
22.A.Trelea – Tehnologia construcţiilor, E.Dacia 1997
23.R.Suman – Tehnologii moderne în construcţii, E.Tehn. Buc. 1998
24.N.Bogdan – Executarea lucrărilor de pământ, E.CDCAS 1975
25.D.Pleşoianu şa – Maşini, utilaje şi instalaţii pentru construcţii şi
terasamente EDP Buc. 1978
26.N.Maior, M.Păunescu – Geotehnică şi fundaţii, EDP Buc. 1973
27.M.J.Tomlinson – Proiectarea şi executarea fundaţiilor, E.Tehn. Buc. 1974
28.Gh. Hâncu – Contribuţii la folosirea piloţilor Franki în lucrări de irigaţii
din zonele de loess din RSR – teză de doctorat, IP Iaşi 1970
29.I. Deutsch – Curs de tehnologia lucrărilor de construcţii, I.P.Timişoara,
1973
30.NE 012 – 1999
332
CUPRINS
333
3.15.1 Epuizmentul prin pompare directă 158
3.15.2 Epuizmentul prin coborârea nivelului apei subterane 160
3.16 Săpături sub apă 164
3.17 Tehnologia executării lucrărilor de pământ prin hidromecanizare 167
3.17.1 Tehnologia executării lucrărilor de pământ cu hidromonitoarele 169
3.17.1.1 Staţia de pompare a apei 170
3.17.1.2 Hidromonitorul 170
3.17.1.3 Staţia de pompare a nămolului 172
3.17.1.4 Metode de săpare cu hidromonitoarele 173
334
4.6.5 Turnarea betonului sub apă 256
4.6.6 Tehnologia lucrărilor de tratare a betonului după turnare 259
4.6.7 Decofrarea betoanelor 261
4.7 Tehnologia lucrărilor de beton executate în zona litoralului
Mării Negre 262
4.7.1 Condiţii tehnice privind compoziţia betoanelor 265
4.8 Tehnologia executării lucrărilor de beton pe timp friguros 270
4.8.1 Reguli generale 270
4.8.2 Prepararea betonului pe timp friguros 274
4.8.3 Protejarea betonului contra îngheţului în perioada de
priză şi întărire 277
4.9 Montarea elementelor prefabricate pe timp friguros 279
4.10 Betonarea pe timp căduros 280
BIBLIOGRAFIE 328
335