CURS 5

CALCULUL BARELOR DIN LEMN CU SECŢIUNE SIMPLĂ

CALCULUL (PROIECTAREA) BARELOR CU SECŢIUNE SIMPLĂ

DIN LEMN SUPUSE LA SOLICITĂRI SIMPLE (CONTINUARE)

d) BARE SOLICITATE LA STRIVIRE OBLICĂ (COMPRESIUNE SUB

UNGHIUL α)

Relaţia de verificare (proiectare) este :

Nef ≤ Nr

în care:
Nef este valoarea efectivă (reală) a efortului de strivire oblică
pe fibra lemnului

Nr - capacitatea de rezistenţă la strivire, în N, când forţa de

compresiune face un unghi α cu direcţia fibrelor (fig. 1, f) stabilită cu
relaţia:

C r ⋅ Qr
Nr = ,
C r ⋅ sin α + Qr ⋅ cos2 α
2

în care:
Cr - capacitatea de rezistenţă a zonei comprimate (strivite),
paralel cu direcţia fibrelor, în N, în care Acalcul este proiecţia ariei de
contact pe direcţia perpendiculară pe fibre (vezi Curs 4);

Qr - capacitatea de rezistenţă a zonei comprimate (strivite),

perpendicular pe direcţia fibrelor, în N, în care Ac este proiecţia ariei
de contact pe direcţie perpendiculară fibrelor piesei care se
striveşte (vezi Curs 4);

α - unghiul dintre direcţia forţei de compresiune (strivire) şi

direcţia fibrelor.
 Fig. 1. Variante de rezemare a pieselor amplasate perpendicular sau sub
unghiul α şi variante de piese solicitate la forfecare

Capacitatea de rezistenţă la strivire sub unghi α faţă de direcţia

fibrelor se poate stabili şi cu relaţia:

N r = Rccα ⋅ As ⋅ mT

în care:
 c
Rcc| |
Rcα = c
 Rc|  3 |
1 +  c − 1 ⋅ s α i n
R 
 c⊥ 
Rcc|| este rezistenţa la strivire paralelă cu fibrele, cu valoare de
calcul;

Rcc⊥ - rezistenţa la strivire perpendiculară pe fibre, cu valoare

de calcul;
α - unghiul de înclinare a forţei faţă de direcţia fibrelor
lemnului;
As – aria de strivire ;
mT – coeficientul de tratare a lemnului.

e) BARE SOLICITATE LA FORFECARE

Solicitarea de forfecare poate să apară sub formă de :

- forfecare perpendiculară pe fibre la grinzile încovoiate, solicitate

de forţe concentrate mari (fig. 1, i), sau la penele prismatice cu
fibrele dispuse normal pe direcţia fibrelor pieselor îmbinate (fig. 1,
e);

- forfecare în lungul fibrelor la îmbinările prin chertare pe lungimea

pragurilor de forfecare (fig. 1, f), sau la penele prismatice cu fibrele
dispuse în aceeaşi direcţie cu fibrele elementelor îmbinate (fig. 1,
h).

La elementele încovoiate, forfecarea perpendiculară pe fibre

este întotdeauna asociată cu forfecarea echivalentă paralelă cu
fibrele.

• Elemente solicitate la forfecare perpendiculară pe direcţia

fibrelor
 Verificarea la forţă tăietoare perpendiculară pe fibre se face la
grinzile scurte încovoiate acţionate la încărcări mari sau la grinzile
încovoiate acţionate cu forţe concentrate în apropierea reazemelor.

Relaţia de verificare (proiectare) este :

Vef ≤ Vr

în care:
Vef este valoarea efectivă (reală) a efortului forfecare
perpendiculară pe fibra lemnului (forţa tăietoare)

Vr - capacitatea de rezistenţă la forfecare perpendiculară pe

direcţia fibrelor elementelor din lemn masiv cu secţiune simplă, în
N, stabilită cu relaţia:

Vr = R cf ⊥ ⋅ A f ⋅ mT
în care:

R cf ⊥ - este rezistenţa la forfecare perpendiculară pe direcţia

fibrelor, stabilită în funcţie de specia de material lemnos, clasa de
calitate a lemnului şi condiţiile de exploatare a elementelor de
construcţie, în N/mm2;

Rf┴c = Rf┴· muf· mdf / γf┴

Af - aria secţiunii care se foarfecă, egală cu aria piesei care

preia efortul (aria secţiunii grinzii sau a penelor), în mm2; este aria
secţiunii transversale a grinzii sau a penelor de lemn.

mT - coeficient de tratare a lemnului.

• Elemente solicitate la forfecare paralelă cu fibra lemnului

Relaţia de verificare (proiectare) este :

Fef ≤ Fr

în care:
 Fef este valoarea efectivă (reală) a efortului forfecare paralelă
cu fibra lemnului

Fr - capacitatea de rezistenţă a pieselor din lemn masiv cu

secţiune simplă la forfecare în lungul fibrelor, în N, stabilită cu
relaţia:

Fr = R cf || ⋅ Af ⋅ mT / m f

în care:

este rezistenţa de calcul la forfecare paralelă cu direcţia

R cf ||
fibrelor, stabilită în funcţie de specia materialului lemnos, clasa de
calitate a lemnului şi condiţiile de exploatare a elementelor de
construcţie, în N/mm2;

Rf ┴c = Rf ┴· muf· mdf / γf ┴

Af - caracteristica secţională a elementului (aria de forfecare),

în mm2;

mT - coeficient de tratare a lemnului;

mf - coeficient de forfecare, care introduce raportul dintre
lungimea pragului de forfecare şi excentricitatea de aplicare a forţei
faţă de direcţia pragului, precum şi modul de producere a forfecării
(unilaterală sau bilaterală).

Coeficientul de forfecare mf se calculează cu relaţia:

m f =1+ β ⋅lp / e ,

în care:
β este coeficientul ce ţine cont de tipul forfecării, cu valoarea
de 0,25 pentru forfecare unilaterală şi 0,125 pentru forfecare
bilaterală (fig. 2);

lp - lungimea pragului de forfecare, limitată superior la 10 hch,

în mm;

e - excentricitatea de aplicare a forţei de forfecare faţă de axa

netă a elementului, în mm.
 Fig. 2. Forfecare unilaterală (a) si bilaterală (b)

f) BARE SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE STATICĂ (SIMPLĂ)

Solicitarea de încovoiere apare la elementele secundare ale

structurilor de rezistenţă pentru acoperiş, care pot fi:
- astereală – stratul suport continuu din scânduri dispus sub
învelitori flexibile (tablă, învelitori bituminoase)
- şipci – elemente secundare dispuse sub învelitori care au o
anumită rigiditate pe o anumită distanţă (ţiglă, olane)
- căpriori
- pane.

Alte elemente solicitate la încovoiere:

- grinzi principale utilizate ca elemente structurale la acoperişuri
- grinzile planşeelor din lemn
- stratul support al pardoselii la planşee din lemn
- închiderile la tavan, la planşeele din lemn
- cofraje din lemn (datorită împingerii betonului)
- poduri de circulaţie
- elemente provizorii de circulaţie pe şantier
- elementele podurilor din lemn.

La elementele supuse la încovoiere se verifică atât capacitatea

de rezistenţă, cât şi deformaţia acestora care apare datorită
încărcărilor.

• Condiţia de rezistenţă

Relaţia de verificare (proiectare) este :

Mef ≤ Mr
în care:
Mef este valoarea efectivă (reală) a momentului încovoietor, în
secţiunea considerată

Mr - capacitatea de rezistenţă a elementelor din lemn masiv cu

secţiune simplă solicitate la încovoiere, în Nmm, stabilită cu relaţia:

M r = Rîc ⋅ Wcalcul ⋅ mT

în care:
Rîc este rezistenţa de calcul a lemnului masiv la încovoiere
statică, stabilită în funcţie de specia de material lemnos, clasa de
calitate a lemnului şi condiţiile de exploatare a elementelor de
construcţie, în N/mm2;

Rîc = Rî· muî· mdî / γî

Wcalcul - modulul de rezistenţă axial pentru secţiunea cea mai

solicitată a elementului (Wbrut dacă elementul nu prezintă slăbiri în
secţiunea de calcul, respectiv Wnet dacă elementul are slăbiri în zona
de calcul);

mT - coeficient de tratare a lemnului

Modulul de rezistenţă al secţiunii, Wcalcul, se stabileşte după cum

urmează:

- Wcalcul = Wbrut, dacă secţiunea nu are slăbiri (fig. 3)

- Wcalcul = Wnet, dacă secţiunea prezintă slăbiri (fig. 3)

Fig. 3

Mef1-1 = Wbrut · Rîc · mT

Mef2-2 = Wnet · Rîc · mT

Pentru grinzile din lemn lamelat încleiat, la care secţiunea nu

este constantă (fig. 4), verificarea la încovoiere se face în mai multe
secţiuni caracteristice.
 Fig. 4

D h
Χcritic ≈ 2 • h
min

max

Pentru grinzile scurte din lemn, acţionate de încărcări mari, în

special de forţe concentrate aplicate în apropierea reazemelor, se
va face obligatoriu şi verificarea la forţă tăietoare cu relaţia:

Vr = R cf ⊥ ⋅ A f ⋅ mT
Capacitatea de rezistenţă a grinzilor încovoiate la lunecare în
zona cea mai solicitată din apropierea reazemelor, în planul
determinat de axa neutră, Lr, în N, se stabileşte cu relaţia:

Lr = R cf || ⋅ b ⋅ I ⋅ mT / S

în care:
este rezistenţa de calcul la forfecare paralelă cu direcţia
R cf ||
fibrelor, stabilită în funcţie de specia materialului lemnos, clasa de
calitate a lemnului şi condiţiile de exploatare a elementelor de
construcţie, în N/mm2;

b - lăţimea secţiunii în planul în care se calculează efortul, în

mm;

I - momentul de inerţie axial brut al secţiunii în raport cu axa

centrală de inerţie perpendiculară pe planul de acţiune al
solicitărilor, în mm4;
 mT - coeficient de tratare a lemnului;

S - momentul static al zonei care lunecă în raport cu axa

neutră, perpendiculară pe planul de acţiune a solicitărilor, în mm3.

• Condiţia de rigiditate (condiţia de deformaţie)

La elementele încovoiate se verifică în mod obligatoriu şi condiţia

de rigiditate (deformaţie), cu relaţia:

f max, final ≤ f adm

în care:
fmax,final este deformaţia maximă finală din încovoiere
fadm - deformaţia maximă admisă.

Deformaţiile maxime finale de încovoiere (fig. 5) se

stabilesc cu relaţia:

f max, final = f1 + f 2 + f i − f c

în care:
f1 este săgeata (deformaţia transversală pe axa
elementului) datorată încărcărilor permanente;
f2 - săgeata datorată încărcărilor temporare;
fi - săgeata datorată deformaţiei îmbinărilor;
fc - contrasăgeata iniţială a grinzii neîncărcate, care se
stabileşte prin calcul ca fiind săgeata grinzii încărcată cu sarcinile
permanente şi cu 1/2 din sarcinile utile.

Fig. 5 Săgeata maximă finală la grinzile încovoiate

Deformaţiile f1 şi f2 se stabilesc ca valori finale ţinând cont de

fenomenul de fluaj şi de umiditatea de echilibru a materialului
lemnos, cu relaţiile:
 f1 = f1,inst (1 + k def )
f 2 = f 2 ,inst (1 + k def )
Săgeţile f1,inst şi f2,inst se stabilesc pe baza încărcărilor normate,
neafectate de coeficienţii încărcărilor, pentru secţiunea brută a
elementului, luând în considerare modulul de elasticitate mediu E.

Valorile coeficientului kdef, în funcţie de durata de acţiune a

încărcărilor şi de clasa de exploatare a construcţiei sunt date în
tabelul 1.

Tabelul 1
Valorile coeficientului kdef

Clasa de exploatare a
Nr. Clasa de durată a
construcţiilor
crt. încărcărilor
1 şi 2 3
1. Permanente 0,50 1,00
2. Lungă durată 0,25 0,50
3. Scurtă durată 0,00 0,00

Deformaţia din curgerea lentă a îmbinărilor, fi, are valorile

din tabelul 2, în funcţie de tipul îmbinărilor şi de diametrul tijelor.

Tabelul 2
Valori ale deformaţiilor îmbinărilor, fi

Nr. Deformaţia maximă datorată

crt. Tipul îmbinării curgerii lente a îmbinărilor (mm)
1 Îmbinări prin chertare 1,5
Îmbinări cu tije cilindrice:
- cuie; 0 ,5d ( L / Lcap ) ≥ 2 ,0 mm
2
- buloane; 0 ,1d +1 mm ≥ 2,0 mm
- şuruburi. 0 ,1d ≥ 2,0 mm
3 Îmbinări cu pene 3,0

Observatie: d reprezintă diametrul tijei, L, efortul efectiv în tijă şi L cap - capacitatea de

rezistenţă minimă a tijei.

Grinzile din lemn încovoiate, alcătuite cu secţiune simplă şi

utilizate la elemente de construcţie cu deschideri reduse (l ≤ 6.00
m) se realizează, în mod obişnuit, fără contrasăgeată.
 Deformaţiile maxime admise sunt date ca valori în tabelul
3.

Tabelul 3
Valori ale deformaţiilor maxime admise
Valoarea deformaţiilor
maxime admise (fa), în funcţie
Nr. de deschiderea de calcul (lc),
Elementul de construcţie
crt. pentru elemente de
construcţie cu caracter:
Definitiv Provizoriu
Grinzile planşeelor dintre etaje:
1. - cu finisaj din lemn; lc / 250 lc / 200
- cu finisaj din tencuială. lc / 300 lc / 250
Elemente de şarpantă:
- astereală şi şipci; lc / 150
2.
- pane şi căpriori; lc / 200 lc / 150
- pane la dolii. lc / 400 lc / 300
Rigle şi stâlpi la pereţi:
3. - cu finisaj din lemn; lc / 250 lc / 200
- cu finisaj din tencuială. lc / 300 lc / 250
4. Sprosurile ferestrelor lc / 200
Ferme din lemn, grinzi cu inimă plină:
5. - cu îmbinări cu tije; lc / 400 lc / 350
- cu alte tipuri de îmbinări lc / 500 lc / 400
6. Grinzi realizate prin încleiere lc / 500