c



 

  

Calculul barelor întinse centric se face în ipoteza distribuirii uniforme a efor-
turilor unitare normale, ţinând seama de slăbirile existente. În realitate, datorita
slăbirilor, repartiţia eforturilor unitare normale în zona slăbirilor nu este uniformă, în
calculul la stări limită se ţine cont de acest lucru, prin introducerea coeficienţilor de
neomogenitate şi ai condiţiilor de lucru subunitari.
Calculul la întindere axială se face pentru secţiunea cea mai slă bită (fig. 3.20).
Slăbirile existente pe o porţiune măsurată în lungul barei de maximum 20 cm, se vor
considera în aceeaşi secţiune transversală a barei.

Calculul elementelor întinse centric se face cu relaţia:

`Ô
  G`|

 

în care:
i este forţa axială normată (de calcul), în daN;

 
 aria secţiunii transversale slăbite, în cm 2;
`|
  
  - rezistenţa admisibilă (de calcul) a lemnului la întindere în lungul
fibrelor, (daN/cm2 ).