CBA – Curs 7

Efectul tasării reazemelor

Reazemel considerate în calcul sunt fixe pe verticală. Reazemele reale de regulă sunt alte grinzi care
sunt tasabile (fac o anumită săgeată). Această „tasare” modifică diagramele de momente față de
cele ale rezemărilor ideale (netasabile).
Dacă grinzile de reazem nu au o înălțime suficientă
în raport cu grosimea plăcii, acestea vor prezenta
săgeți mari (se pierde din rigiditatea grinzii). Pentru
o grindă să funcționeze ca un reazem, se pune
condiția:

Pentru a se ține seama de acest efect al tasării

reazemelor, diagramele de momente nu se modifică
(modificarea constă într-o redistribuire a
momentelor din câmp și de pe reazem,
redistribuirea nu este foarte mare, nu are valori
mari). Vom aplica următoarea regulă constructivă
de armare:
- Armătura de la partea inferioară a plăcii
(calculele din momentele pozitive din câmp) nu se
va rupe.
- În punctul teoretic de moment nul și cel puțin 1/3 din aria ei se va prelungi până peste
reazem, asigurând și lungimea de ancoraj în reazem.
- Efectul momentelor de pe direcția laturii lungi
Dacă avem o placă foarte lungă ( ) și se împarte în fâșii pe direcția scurtă, acestea se consideră
că se desfășoară la fel. Deci suprafața mediană va fi o suprafață cilindrică. Din acest mostiv se mai
numește efectul încovoietor cilindric.
În cazul încovoierii cilindrice apar totuși și momente încovoietoare pe direcția laturii lungi.
Față de încovoierea cilindrică pe direcția laturii lungi apar momente încovoietoare care ar putea
proveni din următoarele cauze:
- Pot exista grinzi de înălțimi mici, dispuse pe direcția scurtă, grinzi care vor funcționa ca
reazeme locale (vor împiedica deformarea cilindrică)
- Execuția unor încărcări concentrate sau locale mari
- Momentele care ar putea provenii din eforturile de contracție ale betonului
Pentru a ține cont de aceste momente pe direcția laturii lungi în plăcile armate pe o direcție, pe
lângă armăturile principale de rezistență (de secțiunea A-A) se prevăd niște armături pe direcția
lungă, și anume:
- Armături de repartiție care au cel puțin aria de repartiție

– bare legate, – plasă sudată

- Călăreți peste reazemele de pe direcția scurtă, prelungiți de o parte și de alta cu și

minim 50 cm iar secțiunea A-A de pe cealaltă direcție e cea minimă pentru armăturile de
rezistență:
{
– bare legate, – plase sudate

32
CBA – Curs 7

Calculul eforturilor în domeniul elastic pentru plăcile armate pe o direcție

Plăcile sunt solicitate preponderent gravitațional și de regulă lucrează în domeniul elastic de

comportare (până la stadiul II) – (se admit plastificări locale în cazul unor supraîncărcări
întâmplătoare).
Din acest punct de vedere calculul pentru plăcile armate pe o direcție în mod rațional se face după
modelul elastic. Avantajul distribuției elastice a eforturilor secționale constă în faptul că placa poate
lucra la încărcări utile mari. Dezavantajul folosirii numai a modelului elastic constă că în zona
reazemelor pot rezulta momente mai ceea ce conduce la aglomerări de armătură pe reazem.
Calculul în domeniul elastic (conform acestor avantaje și dezavantaje) se recomandă pentru plăcile:
- La care încărcările utile sunt mari în raport cu cele permanente și anume:
- Pentru plăcile la care se cere (sau se limitează) evitarea fenomenelor postelastice: stadiul II
de comportare.
Schema statică a plăcilor armate pe o direcție rezultă din echivalarea acestor plăci cu fâșii de lățime
unitară (de regulă 1m) – fâșii ce se dispune pe direcția deschiderii scurte.
Fâșiile se admit să se considere ca grinzi continue. Încărcările care vor acționa se consideră uniform
distribuite de tip permanent (notat cu ) și temporar/variabil (notat cu ).
Eforturile de dimensionare a plăcilor sunt cele de momente încovoietoare. Eforturile din forțe
tăietoare sunt neglijabile, excepție făcând doar dacă avem de a face cu forțe concentrate mari.
Determinarea solicitărilor (a diagramelor de momente) presupune stabilirea schemei de calcul,
deasemenea stabilirea ipotezelor de încărcare (cele mai defavorabile), calculul solicitărilor pentru
ipotezele de calcul cele mai defavorabile și stabilirea valorilor maxime ale solicitărilor în secțiunile
caracteristice.
Schema statică de calcul implică precizarea următoarelor elemente:
- Tipul de structură statică cu care se asimilează placa
- Forma și dimensiunile secțiunii secțiunii transversale
- Mărimea deschiderilor de calcul
- Numărul de deschideri
- Schematizarea reazemelor
Schema statică se va aplica de fiecare dată pe direcția activă (scurtă) a plăcii.

33
CBA – Curs 7

Momentele încovoietoarea de calcul maxime și minime, atât în câmpuri cât și pe reazemele se va

determina din combinațiile prezentate în figura 2 ca o înfășurătoarea a diagramelor celor patru
combinații.

Calculul eforturilor secționale în domeniul plastic de comportare

Calculul se face prin metoda echilibrului limită.

Calculul în domeniul plastic
permite folosirea rezervelor de
rezistență pe care le au plăcile prin
redistribuire plastică a efortului.
Noile diagrame de momente
plastice conduc la distribuții mai
avantajoase ale armăturilor în
câmpuri, mai ales pe reazeme. Per
total cantitatea de armătură poate
să scadă (nu foarte mult). Folosirea
calculului în domeniul plastic este
recomandabil pentru plăci cu
încărcări utile relativi mici:

Deasemenea se recomandă și la
plăcile armate pe o direcție cu mai
multe deschideri dar egale ca
valoare.
Metoda echilibrului limită constă în a alege diagramele de momente de dimensionare la care se
acceptă n secțiuni critice, n este gradul de nedeterminare static al structurii. Valorile momentelor
plastice nu trebuie să difere cu mai mult de 30% față de cele din domeniul elastic.
Pentru o placă continuă cu deschidere mare, redistribuția momentelor este ca în figura 3.

Dimensionarea armăturilor (plăci armate pe o direcție)

Se determină înălțimea activă a plăcii d.

Se determină momentul redus:

După care se scoate din tabele (sau p) (procentul de armare). După care se determină aria de
armătură necesară:

Normal pe aria de armătură de rezistență se dispun armături de repartiție sau de montaj, care au
rolul:
- Împreună cu barele de rezistență. Vor forma o plasă de armături necesară montajului
armăturii de rezistență
- Repartizează eventualele încărcări locale mari pe o lățime mai mare de placă.
Preiau eforturi de întindere, produse de momentele încovoietoare pe cealaltă direcție (pe direcția
lungă)

34
CBA – Curs 7

- Limitează deschiderea fisurilor produse de contracția betonului sau de variațiile de

temperaturi
- Armăturile de repartiție deregulă nu rezultă dintr-un calcul dar ele trebuie să respecte
criteriile de minim constructiv (de armare).

Plăcile armate pe două direcții

A) Calculul elastic al ochilor izolate de placă

Panourile armate pe două direcții au 6 cazuri posibile de rezemare. Pentru cele 6 moduri de
rezemare s-au întocmit tabele de calcul (figura 4)

Coeficienții pentru cele 6 tipuri de rezemări au fost determinați pe baza ecuației generale a plăcilor
plane.

B) Comportarea sub încărcări a plăcilor izolate, simplu-rezemate pe contur

Sub acțiunea încărcărilor distribuite pe suprafața panoului, dacă conturul nu este ancorat în
elementele de reazem atunci colțurile au tendința să se desprindă (să se ridice) de pe elementele de
reazem.
Explicarea ridicării colțurilor se poate face prin introducerea a două fâșii, dispuse pe două direcții
perpendiculare una pe alta cu observația că una din fâșii pornește din colțul ochiului de placă.
La studierea repartizării încărcărilor se adoptă sistemul cu fâșii paralele cu laturile panoului.
În figura 5 se consideră fâșiile F1 și F2 cu lungimi și rigidități la încovoiere.

35
CBA – Curs 7

Dacă cele două fâșii, F1 și F2 (figura 5) s-ar deforma independent (n-ar avea legătură monolită) atunci
în punctul C am avea săgeți diferite f1C>f2c .
Întrucât legătura este monolită cele două fâșii sunt obligate să aibă aceeași săgeată în punctul C,
săgeată care se va încadra între cele două valori (f1c>fc>f2c). Fâșia 2 va contribui la reducerea săgeții
fâșiei 1 din punctul C. Din acest motiv fâșia 2 joacă un rol de reazem elastic pentru F1 (figura 5.b).
Dacă F1 nu are restricție în punctul 1, atunci ea va fi liberă să se ridice de pe reazem în acest punct.
Deci procesul deformării ca urmare rezemării în punctul C, capătul 1 se poate ridica de pe reazem
(5.c – curba 1). Pentru acest caz diagrama de momente este ceea din 5d. Momentul din câmp va fi
pozitiv și de valoare maximă și valoare nulă începând de la reazemul C până în punctul 1. Dacă fâșia 1
este fixată contra deplsării pe verticală în punctul 1, ceea ce este echivalent cu introducerea unei
forțe de reacțiune R în acest punct, atunci fibra medie deformată a fâșiei 1 va arăta ca în figura 5.c
curba 2, iar diagrama de momente va fi ca ceea din figura 5.e.
În zona cuprinsă între punctul 1 și C apar momente negative iar momentele pozitive din câmp scad.
Fisurarea panoului pe reazeme este echivalentă din punct de vedere al stării de eforturi cu o
redistribuire a momentelor încovoietoare de la câmp spre reazemul de colț.
Acest fenomen de redistribuire a solicitărilor ca urmare a fixărilor plăcilor pe reazeme nu determină
o reducere a consumului de armătură ci doar o redistribuire a acestea în câmp și zonele de colț.
Fixarea plăcii pe contur are însă o importanță deosebită în ceea ce privește rigiditatea ei la
încovoiere.
Ținând seama de modul de comportare a plăcii cu marginile fixate contra ridicării colțurilor se poate
explica și configurația fisurilor pe cele două fețe ale panoului și deci modul de dispunere al
armăturilor în câmp și pe reazem (figura 6).

36
CBA – Curs 7

Fixarea conturului contra ridicării colțului se poate face în mai multe moduri:
- Cu ajutorul greutății zidului de deasupra (7.a)
- Prin ancorarea plăcci cu armături în elementele de reazem (7.b)
- Prin conlucrarea plăcii cu elementele de reazem tot din beton armat (centuri, grinzi) (7.c)

37