Departamentul de Construcții de Beton Armat

14/03/2016

Reguli convenționale de rezolvare a proiectului

„Structură în cadre de beton” al disciplinele

Construcții din beton armat II (FCCIA, Specializarea CCIA)

Construcții din beton armat III (FCCIA, Specializarea IUDR)
Construcții din beton armat (FCCIA, Specializarea IEC)
Reinforced concrete structures I (FILS, Limba engleza)
Ouvrages en béton armé I (FILS, Limba franceză)

Pentru armonizarea modului de predare a proiectului „Structură în cadre de beton”, în urma

discuțiilor avute în cadrul departamentului s-au stabilit următoarele reguli convenționale de
rezolvare:

1) Predimensionare elementelor structurale

a. Determinarea grosimii plăcilor se va face cu formula P/180, dar cu obligația să se
verifice la final săgeata în mod aproximativ, folosind relația 7.16 din EN 1992-1-1,
cu procentul de armare rezultat la mijlocul deschiderii. Grosimea plăcii se va alege
constantă la fiecare nivel.
b. Determinarea înălțimii secțiunii transversale a grinzilor se va face cu relația
L/12...L/10. Grinzile se redimensionează dacă este necesar în urma verificărilor
privind deplasările laterale.
c. Determinarea secțiunii de beton a stâlpilor se face prin limitarea forței axiale
normalizate, calculată în combinația cvasipermanenta, la următoarele valori:
- stâlp central 0,45;
- stâlp marginal 0,40;
- stâlp de colț 0,35.
Se va explica pe scurt studenților diferența dintre valori și limita impusă de P100-
1/2013 pentru forța axială normalizată din stâlpi pentru clasa de ductilitate DCH.
Secțiunea stâlpilor se va alege pătrată. Secțiunea stâlpilor de colț și a celor
marginali se va alege egală.
2) Modelarea structurii pentru calcul automat
a. Se va realiza un singur model de calcul și pentru determinarea eforturilor și pentru
verificarea deplasărilor.
b. Se va modela numai suprastructura care se va considera încastrată la cota 0,00.
c. Schematizarea pentru calcul a secțiunii grinzilor se va face cu secțiuni T, pentru
care lățimea efectivă de placă se determină după cum urmează:
• grinzi interioare: beff=b+4hf;
• grinzi perimetrale: beff=b+2hf.
d. Se vor consideră noduri rigide la îmbinarea grindă-stâlp, cu „rigid zone factor” =
0,7.
e. Rigiditatea elementelor structurale trebuie să corespundă stadiului II de lucru,
stadiul fisurat. În acest scop se acceptă că rigiditatea secțiunilor stâlpilor și grinzilor
în stadiul II este egală cu jumătate din rigiditatea secțiunii nefisurate (0.5EcmIg).
f. Aceleași rigidități se vor folosi și pentru calculul eforturilor și pentru verificarea
deplasărilor.
g. Acțiunea seismică în proiectare se va considera, pe rând, orientată după fiecare
dintre direcțiile principale ale clădirii. Se va reduce numărul de combinații datorită
simetriei structurale, explicând de ce este posibil acest lucru.

3) Verificarea structurii la deplasări laterale

a. Verificarea rotirilor la baza stâlpilor nu se va efectua din cauza dificultății de
apreciere a deplasării laterale a stâlpului în dreptul punctului de inflexiune a
deformatei la parter. Se explică faptul că distribuția de momente rezultată din
calculul structural elastic care definește punctul de inflexiune este irelevantă pentru
ipoteza de verificare în domeniul plastic.

4) Proiectarea grinzilor
a. Redistribuția eforturilor în grinzi: nu se va face redistribuție de eforturi, dar se va
aplica armarea pe pachete de grinzi (2-3 grinzi din aceeași deschidere dar la niveluri
diferite se armează la fel, pe baza valorilor maxime ale eforturilor determinate prin
calculul structural).
b. Armătura de la partea de sus rezultată din calculul de dimensionare se va dispune
integral în inima grinzii (nu se dispune parțial în placă).
c. La calcul forței tăietoare de proiectare în grinzi se vor considera în calcul, în mod
acoperitor, toate armăturile din placă paralele cu direcția grinzii situate în
vecinătatea acesteia (se consideră armăturile de la partea de sus și de jos a plăcii).
d. Unghiul de înclinare al bielelor comprimate din afara zonelor critice se va
determina conform prevederilor EN 1992-1-1, cap 6.2.
e. Limitarea privind diametrul maxim al armăturilor longitudinale care traversează un
nod (nu sunt ancorate în nod) se va face conform relației 5.46 din P100-1 numai
pentru nodurile interioare cu observația că pentru nodurile marginale se va păstra,
în principiu, același diametru maxim.
f. Pentru calculul lungimilor de înnădire prin suprapunere și de ancoraj al armăturilor
se aplică următoarele reguli:
- Efortul în armătură se consideră egal cu rezistenta de calcul a armăturii
longitudinale. Pentru suprapunerea în câmp se poate explica faptul că
ipoteza este acoperitoare.
- La partea superioară se consideră condiții de aderență proaste, iar la partea
inferioară se consideră condiții de aderență bune.
- Armăturile de jos se consideră că pot fi și comprimate (deci produsul α1 α2
α3 α4 α5 =1).
- Armătuirile de sus se consideră că nu pot fi comprimate din încovoiere până
la capacitate datorită contribuției betonului din placă. Se consideră produsul
α1 α2 α3 α4 α5 =0.7 fără calcul, pe motiv că nodurile sunt confinate de alte
elemente pe toate direcțiile și că există mulți etrieri în nod.
g. Pentru calculul grinzilor la forță tăietoare se aplică următorii pași:
- se calculează la tăietoare pe mecanismul de grindă cu zabrele „clasic” la
întreaga valoare a forței tăietoare și se determină etrierii pentru zona critică;
- se verifica grinda în zona de capăt la „sliding shear”: dacă este necesar
conform celor două condiții din P100-1/2013 (limitările ξ și ν) se dispune
armatură inclinată în zona critică. Armatura înclinată trebuie sa poată
echilibra cel puțin jumătate din forța tăietoare din zona critică. În calcul se
contează pe ambele ramuri și se utilizează formula de
dimensionare/verificare din P100-1/2013. Armatura inclinata se dispune
suplimentar fata de etrierii calculați anterior, având în fapt un alt rol.
Informativ, restul de forța tăietoare este echilibrat în mecanismul de cedare
„sliding shear” prin contribuția betonului („frecare” în fisură);
- se calculează etrierii în afara zonei critice cu orice unghi (vezi EN 1992-1-
1), dar se dispune cel puțin jumătate din cantitatea determinată în zona
critică.
h. Întreruperea călăreților se face în principiu la o distanță egală cu o treime lumina
grinzii măsurată față de stâlp, cu verificarea vizuală a diagramei de momente
capabile în comparație cu diagrama dilatată de momente de proiectare. Se
atenționează privind alte cazuri în care se poate să fie necesar ca armăturile să nu
fie întrerupte.
i. Poziția articulațiilor plastice se consideră la capete și pentru etajele superioare,
argumentând faptul că cerințele plastice sunt reduse și incertitudinea asupra
încărcării gravitaționale este mare.
5) Proiectarea stâlpilor
a. În orice stâlp, forța axială de proiectare este egală cu forța axială determinată prin
calcul structural în combinația seismică de acțiuni.
b. La baza stâlpilor, momentul capabil trebuie să fie mai mare decât cel obținut din
calculul structural în combinația seismică de acțiuni. În secțiunea de la baza
stâlpului, imediat deasupra cotei teoretice de încastrare, acolo unde se așteaptă
formarea articulației plastice, momentul rezultat din calculul structural nu se
amplifică cu un factor γRd supraunitar.
c. Pentru verificarea mecanismului de plastificare de tip grindă slabă – stâlp tare, se
efectuează verificarea condiției privind momentele capabile pentru fiecare nod în
parte (relația 5.4 din P100-1/2013). În principiu, se propune o armare longitudinală
pentru stâlpi, care apoi se verifică, evaluând capacitatea cu metoda generală de
calcul (utilizând eventual curbe limită de interacțiune M-N).
d. La proiectarea stâlpilor se consideră numai o acțiune seismică unidirecțională,
orientată pe direcțiile principale ale secțiunii stâlpului. Această simplificare este
permisă de P100-1/2013 deoarece structurile sunt dublu simetrice.
e. În calcul la forță tăietoare, înclinarea bielelor comprimate de beton se consideră
egală cu 45°conform 5.3.4.2.1 (2) din P100-1/2013.
f. Armăturile longitudinale ale stâlpului se vor realiza continue pe zona plastică de la
baza acestora, de la fundație până deasupra primului nivel. Armăturile longitudinale
se țin continue pe două etaje și pentru restul clădirii. Dispozitivele de îmbinare
mecanică de tip HLC2 se pot prezenta informativ și se folosesc efectiv numai pentru
bare de diametrul 25mm sau mai mare.
g. Înnădirea prin suprapunere a armăturilor longitudinale se va realiza în secțiunile de
deasupra plăcilor. Se vor considera condiții bune de solicitare, barele fiind
comprimate. Lungimea de suprapunere rezultă egală cu 1,5 din lungimea de
ancorare de bază calculată conform SR EN 1992-1-1.
h. La detalierea barelor longitudinale, armăturile care vin de sus se graifuiesc. Se
păstrează o distanță liberă de un diametru între barele graifuite, graifuirea făcându-
se cu panta 1:5. Distanța interax a armăturilor înnădite va fi astfel egală cu două
diametre. Armăturile de jos se continuă peste zona de graifuire a armăturilor care
vin de sus cu cel puțin 50% din lungimea de graifuire, sau cât este posibil geometric.

6) Calculul nodurilor
a. Pentru determinarea armăturilor transversale din nod se va considera o fisură pe
diagonala nodului ( nu neapărat la 45º).
b. Pentru determinarea armăturilor verticale active se vor considera numai armăturile
de pe laturile paralele cu direcția de solicitare, cu excepția armăturilor de la colțuri.
Dacă verificarea nu este îndeplinită, se va mări armătura longitudinală a stâlpului.
De preferat, se va crește numărul de armături intermediare pe latură.
7) Proiectarea plăcii
a. Pentru calculul eforturilor în plăci se va face un calcul plastic (metoda echilibrului
limită) cu atenționarea explicită că această metodă este puțin acoperitoare și că
răspunsul plăcii sub încărcări curente de exploatare trebuie să fie elastic.

8) Infrastructura
a. Diferit față de ceea ce este menționat în temele de proiect, sistemul de fundare va
fi alcătuit din tălpi continue sub pereți perimetrali ai subsolului grinzi de fundare
interioare care se intersectează în dreptul stâlpilor. Subsolul nu va avea pereți de
beton interiori.
b. Pentru calcul se va cere numai predimensionarea grinzii de fundare și a tălpii
pereților pe baza forțelor axiale care trebuie transmise la teren în gruparea
fundamentală de încărcări.
c. Se va realiza armarea longitudinală a grinzilor de fundare pe baza evaluării
simplificate a momentelor încovoietoare considerând o distribuție uniformă a
presiunilor la interfața cu terenul.
d. Se va realiza un plan de cofraj de subsol în care vor fi evidențiate și grinzile de
fundare și tălpile pereților.
e. Rezolvarea infrastructurii (conform punctelor a-d) este opțională, nu condiționează
predarea proiectului și este punctată cu un punct. Cei care nu doresc să rezolve
infrastructura sunt penalizați cu un punct și pot lua nota maximă 9.