1.

Alcătuirea grinzilor cu inimă plină solicitate la încovoiere

Barele încovoiate sunt în general sub formă de grinzi cu inima plină acătuite din două
tălpi egale legate între ele cu o inimă formând o sectiune dublu T.

Dimensionarea secțiunii grinzilor trebuie să aibă în vedere optimizarea raportului

rezistență-preț.

Secțiunile solicitate la încovoiere sunt în general mai eficiente cand materialul este mai
concentrat în cele două tălpi și este dispus cât mai departe de axa neutră a secțiunii transversale. În
acest caz inima are un aport redus la determinarea rezistenței, din această cauză este indicat să se
execute cu grosime mai mică.

Alcătuirea secțiunii transversale a grinzilor se face în funcție de:

 destinația grinzii
 mărimea solicitării
 condițiile tehnologice de exploatare și întreținere etc.

În funcție de aceasta, grinzile cu inima plină se pot alcătui sub formă d e :

- grinzi din profile laminate

-grinzi cu secțiune transversala compusă (nituite sau sudate).

1. Grinzi din europrofile:

2. Profile ajurate
3. Grinzi obținute din table sudate

4. Secțiuni obținute prin nituire

5. Secțiuni compuse prin sudarea profilelor

6. Profile din tablă de oțel obținute prin formare la rece

2 *Principii de proiectare a grinzilor cu inima plina solicitate la încovoiere.
 3. *Rezistența unei bare solicitate la încovoiere. Stadii de lucru.
Studiind comportarea unei grinzi sub acțiunea încărcărilor exterioare se constată
următoarele:

-în momentul în care într-o fibră se atinge deformația liniară elastică εy, tensiunea
corespunzătoare va fi fy și nu poate să mai crescă peste această valoare în domeniul
inelastic;
-fibrele se vor plastifica succesiv, dinspre exterior spre axa neutră până cand
întreaga secțiune se va plasticiza.

Fig.1 Distributia tensiunilor si deformatiilor pe sectiunea dreptulghiulara

incovoiata in diferite stadii de comportare a materialului

Rezervele de capacitate portanta neevidentiate in calculul elastic, datorita

ignorarii fenomenului de adaptare pe sectiune si pe structura, reprezinta 5...30% din
valoarea capacitatii corespunzatoare stadiului limita de comportare elastica.

Relatia curbura-moment incovoietor pentru bare solicitate la incovoierepura

Momentul plastic pentru sectiuni de clasa 1 si 2 se determina cu relatia:

Mpl=fyWpl

Pentru sectiuni laminate la cald I si H, factorul de forma Wpl/Wel = 1,1...1,24

Pentru sectiuni dreptunghiulare Wpl/Wel=1,5 →capacitatea portanta a sectiunii
dreptunghiulare in domeniul postelastic se dubleaza.

Pentru sectiuni de clasa 3, rezistenta sectionala este limitata de momentul elastic :

 Mel=Wel fy
Pentru sectiuni de clasa 4, rezistenta sectionala este limitata de momentul elastic :
Mel=Weff fy

4 *Verificarea grinzilor la încovoiere și încovoiere cu forta taietoare

1. Verificarea secțiunii grinzilor solicitate la încovoiere

Momentul incovoietor cu valoare de calcul (MEd) trebuie sa indeplineasca

conditia:

Pentru încovoierea biaxială poate fi utilizat urmatorul criteriu:

α şi β - constante care pot fi luate egale cu unitatea

 2. Verificarea secțiunii grinzilor solicitate la încovoiere și forfecare

Atunci când pe lângă moment există și o forță tăietoare, aceasta trebuie luată înconsiderare
la calculul momentului rezistent.Cand forta taietoare este mai kica decat jumatate din rezistenta
plastica la forfecare, efectul ei asupra momentului de rezistenta poate fi neglijat, cu exceptia
situatiei cand voalarea din forfecare reduce rezistenta sectiunii.
Valoarea de calcul VEd a foteo taietoare in fiecare sectiune transversala trebuie sa satisfaca:

VcRd-valoarea de calcul a rezistentei la forfecare

VplRd- valoarea de calcul a rezistentei plastice la forfecare
VcRd= VplRd -pt calculul plastic

In caz contrar, trebuie sa se considere un moment de rezistenta redus, egal cu rezistenta de

calcul a sectiunii transversale.

5* Pane: tipuri de pane, rolul tiranț ilor, scheme statice.

 6 Pane: încărcări, eforturi condiț ii de verificare

Incarcari
-permanente: -greutate pana
-greutate instalatii electrice
-greutate tiranti
-greutate invelitoare
-greutate CV
-variabile:
-vant(succtiune)
-zapada
-praf industrial
 Tirantul constituie un reazem elastic.
l1=1,3*l/2 (pentru 1 tirant)
l1=1,3*l/3 (pt 2 tiranti)

Pana continua in domeniul plastic

Pana cu contrafise
-pana-este rezemata articulat pe ferme si elastic in dreptul prinderii de contrafisa
-contrafisele sun solicitate la intindere
Pana cu zabrele
-se utilizeaza pemtru travee mari (12-18m)
-grinzisimplu rezemate, invelitoaea reazema continu pe talpa lor superioara, pe langa efor
axial de compresiune, va aparea si moment incovoietor.

7 *Calculul la stabilitate al grinzilor incovoiate. Etape de calcul.

Stabilitatea generala a grinzilor

Barele incovoiate in raport cu axa de inertie principala isi pierd
stabilitatea prinflambaj lateral prin incovoiere – rasucire. Pierderea de stabilitate
generala se produce prin flambajul lateral al talpii comprimate insotita de rasucire.
Momentul pentru care bara isi pierde stabilitatea prin incovoiere – rasucire se
numeste moment critic elastic.

Fenomenul de flambaj este influentat de:

- Rigiditatea la incovoiere ( G * Iz) in raport cu axa secundara

- Rigiditatea la rasucire libera ( G * It) unde G = ;

G - modulul de rigiditate transversal

E - modulul de rigiditate longitudinal
It - momentul de inertie la rasucire libera

- Rigiditatea la rasucire impiedicata ( E * Iw)

Etape de calcul

1. Se stabileste sistemul static si deschiderile de calcul.

2. Se stabilesc incarcarile si coeficientii de calcul.
3. Se calculeaza solicitarile maxime (moment incovietor, forta taietoare). In cazul
unei grinzi static nedeterminate solicitarile finale se obtin dupa configurarea
 geometriei grinzii.
4. Alcatuirea sectiunilor transversale.
5. Sectiunea grinzii si variatia ei depind de:
- Tipul aplicatiei
- Conditii constructive specifice
- Indeplinirea conditiei de rigiditate
- Optimizarea consumului de otel
6. Verificarea sectiunii ( indeplinirea conditiilor de rezistenta) SLU.
7. Verificarea rigiditatii grinzii sau SLS ( se verifica sageata).
8. Verificarea stabilitatii generale.
9. Verificarea stabilitatii locale a talpii si inimii. Aceste verificari se fac tinand
seama de posibilitatea distribuirii rigidizarilor.
10. Stabilirea imbinarilor de continuitate si de capat. (Calculul si verificarea
reazemelor)
 8 * Verificarea la flambaj lateral din incovoiere - cu răsucire a barelor incovoiate

Momentul pentru care bara isi pierde stabilitatea prin încovoiere- răsucire se
numeste moment critic elastic.

- It momentul de inertie la rasucire

- Iw momentul de inertie sectorial
- EIz rigiditatea la incovoiere
- GIt rigiditatea la rasucire libera
- EIw rigiditatea la rasucire impiedicata
- LLT distanta dintre legaturile transversale ale grinzii.

Prezența concomitentă în ecuație a rigiditații la încovoiere și a rigidității la răsucire este

o consecință a modului de deformare a barei prin cele două componente:

a) deplasare laterală

b)răsucire.

Verificarea la flambaj lateral prin incovoiere rasucire a barelor incovoiate conform SR EN

1993-1-1
O grinda care nu este fixata lateral si este supusa la incovoiere dupa axa de inertie
principala, trebuie verificata astfel:

χLT este factorul de reducere pentru flambaj prin incovoiere rasucire a barelor cu
sectiunetransversala constanta. Poate fi calculat prin doua metode:

 Metoda generala poate fi aplicata oricarui tip de sectiune transversala

 Metoda alternativa care poate fi aplicata barelor avand sectiuni dublu T din profile
laminate la cald sau sudate
 9 Metoda simplificata de calcul a grinzilor incovoiate cu legaturi
transversale
 Imbunatatirea comportarii la flambaj a barelor incovoiate se poate face prin
introducerea unor legaturi in lungul barei incovoiate, care sa fixeze zona
comprimata a sectiunii transversale de alte puncte din structura
 Aceasta poate fi fixata in anumite puncte pentru a impiedica deplasarile orizontale
transversale in directia perpendiculara pe directia axei grinzii prin:
a) prevederea unor rigidizari transversale pe inima grinzii principale, in
dreptul grinzilor secundare
b) prevederea unor contrafise care sa lege talpa inferioara a grinzii
principale de grinzile secundare (pane)

 se considera ca la nivelul fiecarei prinderi a talpii inferioare actioneaza cate o forta

orizontala transversala egala cu 0,02 Atfy
 aceasta forta trebuie sa fie transmisa panelor

Barele incovoiate a caror talpa comprimata e prevazuta cu legaturi transversale discrete, nu trebuie
verificate la stabilitate generala daca este satisfacuta conditia:
Daca zveltetea talpii comprimate depaseste limida data in relatia de mai sus, atunci momentul capabil al barei
incovoiate pentru flambaj prin incovoiere-rasucire poate fi calculat astfel:

X- este factorul de reducere pentru talpa comprimata echivalenta, determinat in functie de zveltetea
acesteia
 la verificarea stabilitatii barelor incovoiate este necesar sa se tina cont de efectul
urmatoarelor imperfectiuni:
- deplasari laterale initiale
- rasuciri initiale
- excentricitatea incarcarilor relativ la pozitia centrului de
forfecare a sectiunii transversale
- rensiuni reziduale.

10 Metode pentru imbunatatirea capacitatii elementelor incovoiate

Prezenta concomitenta in ecuatia de calcul a momentului critic elastic, a rigiditatii
la incovoiere EIz si a rigiditatii la rasucire GIt, Eiw, este o consecinta a modului de
deformare a barei prin cele doua componente: deplasare laterala si rasucire.
Importanta acestei rigiditati in valoarea momentului critic este data de forma
sectiuniitransversale.

Sectiunea I cu rigiditate sporita la rasucire.

 Comparatie intre momentele critice elastice ale sectiunilor IPE si HEB

- datorita tensiunilor reziduale induse de sudura, barele incovoiate realizate prin

sudare se comporta mai slab decat cele laminate
11 *Stabilitatea locala a inimii grinzilor solicitate

la forfecare

a) Cedarea inimii grinzii la forfecare pura

Mecanismul de cedare tine cont intr-o oarecare masura si de modul real in care are
loc cedarea propriu-zisa prin fenomenul de voalare si dupa aceea se dezvolta asa numitul
camp diagonal care lucreaza la intindere. Inima nu mai constituie un rezem pentru talpi
care cedeaza in plan vertical ,formand articulatii plastice. Existenta unor talpi rigide
mareste capacitatea portanta a grinzii in domeniul post elastic.
Tensiunile tangentiale maxime τ pot fi descompuse dupa cele 2 directii principale
in tensiuni pricipale de intindere σ1 si σ2 egale ca intensitate cu 45˚ fata de axa
longitudinala a grinzii. Dupa producerea fenomenului de voalare ,tensiunile de
compresiune σ2 nu mai cresc, in schimb creste valoare tensiunilor de intindere σ1,
fomandu-se astfel o banda (camp) de intindere care lucreaza asemanator cu diagonalele
dintr-o grinda cu zabrele cu diagonale intinse ,montanti comprimati(nervurile de
rigidizare) si talpi .
b)Verificarea inimii grinzii la pierderea stabilitatii prin forfecare
Talpile dispun de o rigiditate corespunzatoare , astfel incat sunt capabile sa contribuie la
asigurarea capacitatii portante a panoului de inima .

V V V η * f y * hw *t w
3 *γ M1
b,Rd bw,Rd bf ,Rd

Vbw,Rd efort rezistent la fofecare al inimii grinzii;

Vbf ,Rd efort rezistent la forfecare a talpilor grinzii;

hw, tw- inaltimea, respectiv grosimea inimii

 η de otel ;
- forfecare fy - limita de curgere a oțelului
ce depinde
de marca γ M1 =1,1 coeficient partial de siguranta

c)Contributia inimii
Rezistenta de calcul la flambaj prin fofecare a inimii se determina conform relatiei:

d)Zveltetea relativa a inimii

e)Contributia talpilor

Se poate tine cont de contributia talpilor atunci cand rezistenta acestora nu este utilizata in
totalitate pentru rezistenta la moment incovoiere:

Cedarea are loc prin formarea articulatiilor plastice in talpi.

 *
12 Verificarea inimii grinzilor la intereactiunea dintre incovoiere si forfecare

In cazul in care talpile sunt capabile sa preia singure (fara contributia inimii) momentul
incovoietor care solicita elementul,rezistenta la forfecare a inimii nu va fii redusa.

Aceasta inseamna indeplinirea urmatorelor conditii:

Vbw,Rd-contributia inimii la flambaj prin forfecare

Mf,Rd-momentul rezistent plastic al talpilor

Daca una dintre conditiile date in relatia de mai sus nu este indeplinita, participarea inimii la
preluarea momentului incovoietor se reduce.Se admite verificarea cu relatia de interactiune:

MPl,Rd-momentul rezistent plastic al intregii sectiuni

,

Rigidizari transversale curente ale inimii grinzii

In vederea cresterii rigiditatii,inimile grinzilor se intaresc in plan transversal cu ajutorul
rigidizarilor.

Rigidizarile sunt necesare:

 In dreptul fortelor concentrate pe grinda

 In dreptul reazemelor grinzii
 In dreptul rezemarii pe grinda a unor grinzi secundare

Sudarea rigidizarilor transversale introduce tensiuni reziduale dezavantajoase pentru

comportarea grinzilor sudate.Din acest motiv trebuie evitata sudarea rigidizarilor de talpile
intinse ale grinzilor supuse la solicitari variabile,dinamice.
 Dimensiuni minime ale rigidizarilor

Pentru ca rigidizarea sa poata fii considerata rigida,trebuie ca momentul de inertie fata de

axa care trece prin planul inimii sa respecte conditia:

Momentul de inertie Ist al sectiunii rigidizarii se determina cu relatia:

Verificarea stabilitatii la flambaj prin incovoiere

Rigidizarile lucrand ca montanti comprimati,sunt solicitate la un efort de compresiune Nst

λw-zveltetea relative a panoului inimii grinzii

hw,tw-inaltimea,respectiv grosimea inimii grinzii

VEd-forta taietoare de calcul

Rigidizarile transversale se verifica la flambaj:

Nst,Ed≤Nb,st,Rd

Nb,st,Rd-valoarea de calcul a fortei rezistente la flambaj a rigidizarii

13 Deplasǎri si deformații admisibile

Săgețile verticale ale elementelor metalice trebuie să se încadreze în limitele stabilite cu

beneficiarul, în conformitate cu confortul utilizatorilor sau cu buna funcționare a structurii, a
finisajelor sau a materialelor depozitate.

Valori limita ultime recomandate pentru sageti maxime

 Acoperisuri in general (accesibile doar pentru intretinere)
Wmax<l/200 cu W2<l/250

 Plansee in general, acoperisuri circulabile

 Wmax<l/250 cu W2<l/300

 Plansee care sustin stalpi

Wmax<l/400 cu W2<l/500

Wmax=sageata totala in stadiul final: Wmax= W1 +W2- W0

W0-contrasageata data grinzii de montaj
W1-sageata sub actiunea incarcarilor permanente imediat dupa punerea sub incapere
W2-sageata sub actiunea incarcarilor variabile

Vibratiile si oscilatiile planseelor trebuie sa fie limitate pentru a inlatura inconfortul utilizatorilor.
Acceleratiile si frecventele nu trebuie sa depaseasca valorile recomandate:
-pt plansee pe care se circula normal: frecventa proprie de minim 3 cicluri pe secunda(f>3Hz)
-pt plansee puternic circulate, pe care se danseaza, se sare, se deplaseaza in cadenta: frecventa
proprie de minim 5 cicluri pe secunda(f>5Hz)

Valoarea săgeții efective sub acțiunea încărcărilor pentru diverse scheme

staticeeste redată mai jos:
14 Principii generale de alcatuire a halelor industriale cu structura metalica

Prin structuri în cadre din oţel se înţeleg structurile care au ca elemente principale stâlpi şi
rigle din oţel.
Prin element structural se înţelege o parte componentă a structurii (stâlp, riglă,
contravântuire, pană), care are rolul de a prelua încărcările şi a le transmite altor elemente.
Forma şi alcătuirea de ansamblu

La stabilirea formei şi alcătuirii de ansamblu a halelor uşoare cu structură metalică se

recomandă forme cu contururi regulate în plan, cu una sau mai multe travei de regulă egale.
În vederea conformării antiseismice a construcţiei, la alegerea formei în plan trebuie

avute în vedere următoarele criterii:

a) forme în plan pe cât posibil compacte şi simetrice cu distribuţii cât mai uniforme ale maselor
şi rigidităţilor pentru a evita solicitările puternice de torsiune.

b) la structurile cu mai multe deschideri şi înălţimi diferite se recomandă ca variaţiile de

înălţime de la o deschidere la alta să nu depăşească 40% ;

c) dacă forma în plan nu respectă condiţiile de la punctul a) se vor introduce rosturi de

separaţie, astfel încât să se realizeze o distribuţie avantajoasă a maselor şi rigidităţilor ;

d) introducerea de sisteme de izolare şi disipatori de energie care să realizeze protecţia la

şocuri şi vibraţii.

La proiectarea halelor şi a altor construcţii de tip parter, trebuie avute în vedere următoarele:

a) asigurarea iluminării naturale (ferestre laterale, luminatoare);

b) ventilaţia (naturală, artificială, climatizare);

c) caracteristicile terenului de fundare (presiuni convenţionale, tasări);

d) alegerea sistemului static şi a materialelor;

e) acoperişul (panta minimă, scurgerea apelor).

Stâlpi, grinzi şi noduri

Se recomandă ca distribuţia stâlpilor în planul construcţiei să fie cât mai uniformă. În situaţia
în care, din considerente funcţionale, este necesară eliminarea unui stâlp, se recomandă amplasarea
unor grinzi de susţinere care să asigure continuitatea structurii.

Stâlpii se realizează cu secţiune constantă sau variabilă pe înălţime, folosindu-se : profile

laminate, secţiuni compuse prin sudare, ajurate, sau profile cu pereţi subţiri formate la rece.

Riglele se realizează ca grinzi cu inimă plină care pot fi alcătuite din profile laminate prevăzute
cu vute în zonele momentelor încovoietoare mari, secţiuni dublu T sudate, omogene sau hibride, cu
tălpi paralele sau oblice, grinzi ajurate, profile cu pereţi subţiri formate la rece.
 Prinderea riglelor de stâlpi se realizează prin legături articulate sau rigide.

Stâlpii se prind de fundaţie prin legături articulate (în special în cazul stâlpilor cu secţiune variabilă)
sau rigide (încastrări).

Învelitori şi pane

La stabilirea formei şi a tipului de învelitoare folosită, trebuie sa se ţină seama de funcţiile

principale ale acesteia şi anume : protecţia împotriva pătrunderii apei din precipitaţii, protecţia
împotriva condensului interior, protecţia împotriva variaţiilor de temperatură.

Criteriul tehnic principal la alegerea tipului de învelitoare este greutatea proprie cât mai
redusă. La realizarea învelitorilor se recomandă folosirea tablelor cutate din oţel sau aluminiu, a
panourilor sandwich sau a altor soluţii agrementate.

Tablele cutate realizează efectul de diafragmă dacă fixarea lor de pane se face cu şuruburi.

Pentru asigurarea unei diafragme suficient de rigide realizată din panourile de învelitoare
împreună cu sistemul de contravântuiri, se recomandă eliminarea luminatoarelor din traveile în care
sunt prevăzute contravântuiri transversale. În măsura în care este posibil se recomandă ca panele să
facă parte din sistemul de contravântuiri al acoperişului.

Se recomandă folosirea panelor alcătuite din profile cu pereţi subţiri de tip Z sau a celor din profile
C, care pot fi cuplate câte două în zonele de eforturi maxime (de obicei pe reazemele intermediare).

15Principii de calcul si alcatuire a grinzilor de sustinere a cailor de rulare

Principii de calcul
 În afara de calculul la stari limita de rezistenta, de stabilitate si de deformatii, la elementele
ansamblului cailor de rulare pentru podurile din grupele de functionare III, IV, si V se va
face calculul si la starea limita de oboseala. În acest scop se reiau toate verificarile de
rezistenta si se multiplica rezistentele de calcul cu coeficientul determinat.
 La calculul grinzilor de franare cu inima plina sau cu zabrele se vor lua in considerare atat
solicitarile care apar din actiunea podurilor rulante, cat si incovoierea produsa de
incarcarile verticale de pe platforma de circulatie.
 Indiferent daca grinda de franare se executa cu inima plina sau cu zabrele, la calculul
momentelor, trebuie sa se tina seama de continuitatea talpi superioare, de efectul
deplasarilor verticale ale nodurilor acestei talpi, precum si de efectul unor eventuale
prinderi excentrice ale zabrelelor in nodurile talpii superioare, prevazute prin proiect.

Principii generale de alcatuire

Podul rulant se deplaseaza pe sinele de rulare, asezate pe grinzi de rulare

rezemate pe stalpii structurii halelor sau ai unor estacade.
 Grinzile cailor de rulare, denumite si grinzi de
rulare, se alcatuiesc de regula cu sectiune plina, de
forma dublu T. Unele grinzi cu deschidere mare care
sustin poduri rulante cu capacitate mare de ridicare, se
proiecteaza cu doi pereti tip cheson.

Actiunile podurilor rulante se exercita sub forma de forte verticale si orizontale, astfel:

- verticale – sub roata caruciorului;

 sunt preluate de grinda de rulare si sunt transmise stalpilor

- orizontale transversale – datorate franarea caruciorului

 sunt preluate de grinda de franare
- orizontale longitudinale – cauzate de franarea podului
 sunt preluate de portalul de franare

Sistemul static al grinzii de rulare poate fi ales între o grindă cu o singura

deschidere, cu două sau mai multe deschideri. Comparând aceste variante vom avea:
 grinzi cu o deschidere -au cele mai mari momente încovoietoare şi de aceea
necesită cel mai mult material.
 grinzile cu două deschideri se pot fabrica dintr-o singură bucată (
laminatele pot ajunge la 18m lungime). Această variantă este in cazurile
uzuale o soluţie economică.
 grinda continuă pe mai multe deschideri- necesită mai multe înnădiri
rezistente la momente încovoietoare, fapt ce constituie o ridicare a preţului.
Grinzile cailor de rulare se alcătuiesc de regula cu secțiune plină, de formă dublu T.
Eforturile din grinzile de rulare se determină cu ajutorul liniilor de influentă.

Grinda de franare:
Grinda de franare este alcatuita de regula dintr-o tabla cu grosimea de 8-
10 mm., striata . Aceasta are rolul de a prelua incarcarile orizontale transmise de franarea
si accelerarea caruciorului si de a le transmite elementului de rezemare (stalpului de
sustinere a ansamblului).
 16 Forțe produse de frânarea și demararea podurilor rulante,
respectiv a căruciorului

Forte orizontale
-longitudinale HL,i
-transversale HT,i

Forța orizontala HL,i - acționează in lungul grinzii de rulare

- produsa de frânarea șidemararea podului rulant

HL,i=φ5K (1/nr)

nr –numărul grinzilor de rulare

K -forță de acționare
φ5 – coeficient dinamic(cu valori intre 1 si 3)

i – indicele de identificare al grinzii de rulare

Acestea se manifestă la nivelul suprafeței de contact dintre șină și roata motoare. Momentul
M produs de forțele de antrenare, care acționează în centrul de greutate, se găsește în echilibru cu
forțele orizontale HT,1 și HT,2, ce acționează transversal față de calea de rulare.

Forța orizontala HT,i -produsa de demararea sau franarea caruciorului

 17 Alegerea secțiunii grinzilor de rulare și a grinzilor de
frânare.
Ținând seama de condițile de lucru si de încărcările la care pot fi supuse grinzile de rulare
putem afirma că forma grinzilor de rulare este influențată de mărimea , direcția și de sensul
încărcărilor.
 In funcție de aceste precizări poate fi definită și forma grinzii de rulare.
Asupra grinzii de rulare acționează:
- Fortele verticale
- Fortele orizontale longitudinale
- Fortele orizontale transversale

Pentru alcatuirea grinzii de rulare se disting mai multe forme principale:

a. Grinzi dublu T realizate din tabla sudata cu 2 axe de simetrie.
Aceste sisteme de grinzi se comporta foarte bine la preluarea încărcărilor
verticale care au o capacitate redusă la preluarea forțelor orizontale transversale, forte
care acționează în special la talpa superioară.
-Pentru poduri rulante cu capacitate mica (3-5 tf.) și deschideri ale grinzii de
rulare ≤ 6m se pot utiliza grinzi de rulare realizate din profile laminate I sau dublu T
consolidate cu profile U la talpa superioară.(Fig.3)
-Pentru încărcări mai mari și deschideri mai mari ale grinzi de rulare se
recomandă grinzi de rulare realizate din tablă groasă sudată simple(Fig.1) sau
consolidate cu platbande.
 Fig.1
b. Grinzi dublu T cu talpa superioara mai dezvoltata

Fig.2

c. Grinzi cu profil dublu T consolidate cu profil U a talpa superioară.

(Fig.3)
d) Pentru produri rulante de mare capacitate și deschideri mari ale grinzilor de rulare s-a constatat că
introducerea unei tălpi superior mai dezvoltat nu este suficientă. S-a realizat în acest sens introducerea în
zona tălpii superioare a grinzii de rulare a unei grinzi orizontale denumite grindă de frănare.(Fig.4)

Fig.4

Pentru încărcări mai mari și poduri mai mari se pot realiza grinzi de rulare cu secțiune
compuse realizate din profile laminate și tablă groasă asamblate prin nituire sau prin
sudare.

e) Grinda cheson – pentru poduri de capacitate mare

Pentru poduri rulante care depășeste capacitatea de 50 tf.
18 *Calculul grinzilor de rulare. Determinarea eforturilor secționale maxime.
Acțiunile datorate podurilor de rulare depind de greutatea podului și a căruciorului,de
suspensie și de sistemul de frânare (demolare și de frânare).

În faza de efectuarea calculului grinzii de rulare, se consideră că avem stabilite

secțiunea și forma care să confere o exploatare normala a întregului sistem constructiv.

Etapa următoare constă în stabilirea solicitărilor ce se dezvoltă în grinda de rulare,

ținând cont că se cunosc încărcările ca direcție, mărime și sens.

Ca și schema statică, grinda de rulare poate fi simplu rezemată sau continuă.

Solicitările verticale datorate încărcărilor transmise de presiunea roților pe calea de

rulare le putem calcula cu ajutorul liniilor de influență.
 Mmax, HT=ΣQmax,i*ηi*L
Vmax,HT=ΣQmax,i*ηi

Acțiunile produse de podurile rulante sunt mobile, și trebuie stabilită poziția cea mai
defavorabilă a convoiului. Pentru calculul solicitărilor datorită acțiunilor forței orizontale
transversală HT, grinda de rulare se va considera cu aceeași schema statica, și încărcată cu
convoiul de sarcini corespunzător HT în aceeași punct de acțiune ca forțele verticale.

Mmax, HT=ΣHT*ηi*L
Vmax,HT=ΣHT*ηi

Pentru forța orizontală longitudinală.

În ceea ce privește forța de frânare longitudinală HL, aceasta se deduce în raport cu

centrul de greutate al secțiunii grinzii verticale, la o forță axială orizontală și la un moment
încovoietor local.

MH,L=HL*L

NH,L=HL

După determinarea solicitărilor maxime din secțiunile grinzii, se face verificarea grinzii
de rulare și a grinzii de frânare.
 19 * Verificarea secțiunii grinzilor de rulare
a) Incadrarea in clase de sectiuni(1-4)
b) Verificarea la încovoiere cu efort axial
Verificările se vor efectua în secțiunile cu eforturi maxime.

Relația de verificare pentru forță axială și momente încovoietoare biaxiale este:

c) Verificarea la forta taietoare

d) Verificarea la forte locale de compresiune

*Verificarea rezistenței inimii grinzii la forțe transversale locale.

Tw – grosimea inimii
Fyw- limita de curgere a inimii
Leff- lungimea eficace pentru rezistenta laforte transversale
20 *Necesitatea realizării îmbinărilor. Caracteristici principale ale unui nod.
Elementele de construcții se alcătuiesc ca elementele prefabricate(preuzinate)
parțial sau chiar integral în uzine de specialitate. Aceste elemente de construcții
prefabricate, denumite ansamblu, pot fi:

- Stâlpi metalici
- Grinzi cu inima plină sau grinzi ajurate
- Fermele de acoperiș
- Pane
- Grinzi cu zabrele

Toate aceste elemente trebuie sa fie legate între ele astfel încât sa se poate realiza
o structura conform proiectului tehnic și sa corespunda din punct de vedere tehnologic.

Alegerea tipului de imbinare se face pe baza creteriilor de satisfacere a cerintelor

de proiectare fundamentale impuse de metoda starilor limita, a conditiilor de solicitare si
exploatare ale constructiei, de eventualele limitari de spatiu in zona de imbinare, de
costul total al operatiunilor de imbinare.

La innadirele barelor metalice trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele principii:

- Aria elementelor de imbinare sa fie egala sau mai mare decat a elementelor de
imbinat
- Innadirea sa se realizeze pentru fiecare componenta in parte a barei, evitandu-
se trecerea ocolita a eforturilor peste rostul imbinarii;
- Centrul de greutate al elementelor cu care se realizeaza imbinarea sa
corespunda pe cat posibil, cu centrul de greutate al sectiunii elementelor
imbinate;
- Innadirea sa fie plasata in zonele cu solicitari minime, sectiunea barei cat si a
elementelor de imbinare sa fie cat mai putin slabita;
- Numărul de îmbinări să fie minim, pentru a evita consumul suplimentar de material
și manoperă;
- Imbinarea sa fie simpla, usor de executat, sa se poata controla si intretine pe
parcusul exploatarii.

Conexiunile între toate profilele metalice care participă la realizarea secțiunilor

elementelor de construcții se face prin diverse mijloace de asamblare, care pot fi:
îmbinări cu conectori mecanici sau tije (șuruburi, buloane, bolțuri, nituri) , îmbinări cu
sudură.
 Caracteristicile principale ale unui nod sunt:

-rezistenta

-rigiditatea la rotire

-ductilitatea

Nodurile se pot definii ca fiind ansamblu unor componente, care facilitează interconectarea elementelor
astfel încât eforturile relevante(N, V sau M) să fie transmise de la un element la altul.

+caiet

21 *Clasificarea nodurilor după rigiditate. Clasificarea nodurilor după rezistenta si

rigiditate
Clasificarea nodurilor după rigiditate
În functie de rigiditatea la rotire a nodului, acesta poate fi clasificat ca rigid, nominal
S
articulat sau semi-rigid, prin comparatia rigiditătii initiale la rotire j,ini cu anumite valori limită care
depind de rigiditatea grinzii care este îmbinată si de tipul cadrului din care face parte.

Clasificarea nodurilor după rigiditate si valorile limită ale clasificărilor sunt reprezentate
în figura:

zona 1 - Rigid, daca Sj,ini > kbEIb/Lb

zona 2 - Semi-Rigid, daca 0.5 EIb/Lb < Sj,ini < kbEIb/Lb
zona 3 - Articulat, daca Sj,ini < 0.5 EIb/Lb
Ib - momentul de inertie al ariei unei grinzi
Ic - momentul de inertie al ariei unui stâlp
Lb - deschiderea grinzii (din ax în axul stâlpului)
Lc - înăltimea de etaj a stâlpului.

Nodurile articulate trebuie să fie capabile să transmită eforturile interne fără o dezvoltare
semnificativă a momentelor încovoietoare care să afecteze elementele structurale îmbinate sau
întreaga structură. Un nod articulat trebuie să preia rotirile rezultate din aplicarea eforturilor
calculate.
Nodurile rigide trebuie să posede suficientă rigiditate la rotire pentru a putea justifica
analiza bazată pe noduri continue.
Nodurile semi-rigide sunt nodurile care nu îndeplinesc criteriile pentru noduri rigide sau
cele articulate. Nodurile semi-rigide oferă un anumit grad de interactiune al elementelor
îmbinate,în functie de caracteristicile componentelor. Nodurile semi-rigide trebuie să fie capabile să
transmită eforturile interne si momentele rezultate din analizele statice.

Clasificarea nodurilor după rezistenta si rigiditate

- noduri total rezistente si rigide;
- noduri total rezistente si semi-rigide;
- noduri partial rezistente si rigide;
- noduri partial rezistente si semi-rigide;
- noduri articulate si semi-rigide
-noduri articulate
22 Îmbinări cu șuruburi: domeniu de utilizare, caracteristici geometrice și
mecanice ale șuruburilor
Pentru alcatuirea elementelor si structurilor metalice sunt necesare imbinari ale
produselor laminate si ale elementelor din otel.

Îmbinările cu șuruburi au avantajul că se realizează mai ușor, iar atunci când se folosesc
ca îmbinări de montaj, pe șantier, permit mici adaptări dimensionale, în limita toleranțelor
admise.

Imbinariile utilizate la realizarea structuriilor din otel sunt grupate dupa tipul
conectorului astfel: imbinari cu conectori mecanici sau tije (suruburi ,nituri si bolturi)
,imbinari prin sudura si imbinari prin lipire .

Caracteristici geometrice

Din punct de vedere geometric șuruburile au o tijă cilindrică, parțial sau complet filetată,
terminate la capătul nefiletat cu un cap hexagonal, iar la capătul filetat se poate înșuruba cu o piuliță
hexagonală. Intre piulițe și piesele de îmbinat se prevăd șaibe care permit o așezare mai bună a
piuliței și fac ca partea filetată a tijei să nu pătrundă prea mult în grosimea pieselor.
Pentru realizarea imbinarilor ,piulitele suruburilor obisnuite se strang pana
cand intijele acestora se dezvolta tensiuni de ordinul a catorva zeci de N/mm2
.Strangerea are rolul de a asigura alipirea corecta a pieselor si de a evita desurubarea
lejera a piulitelor.

Desfacerea piulitelor poate fi impiedicata prin :

-utilizarea rondelelor arcuite ,a piulitelor duble ,a piulitelor cu autoblocare sau

cu flansa automobile ,a splinturilor
-prinderea piulitelor cu puncte de sudura
-strivirea filetului prin lovire
Ultimele 2 masuri fac ca prinderea sa fie nedemontabila.

!!! Distanța marginală e1 și e2 măsurată din centru găurii până la marginea celei mai
apropiate piese nu poate fi mai mică de 1,2d0, unde d0 este diametrul găurii.
Caracteristici mecanice

În funcție de caracteristicile mecanice, șuruburile se împart în două categorii:

- Șuruburi obișnuite fabricate din oțel carbon, din oțel carbon de calitate și slab aliat
- Șuruburi de înaltă rezistență fabricate din oțeluri aliate cu crom și nichel sau crom și
molibden etc., cu caracteristici mecanice superioare și tratate termic

Clasa mecanica a surubului este definita prin doua cifre separate printr-un punct X.Y
in care prima cifra este fyb=10XY ,iar a doua este fub=100X ,ambele exprimate in N/mm2 .

Suruburile obisnuite pot fi de doua categorii:

-suruburi brute care au partea filetata a tijei uzinata restul tijei cilindrice fiind in stare
bruta ;se pozitioneaza in gauri cu un joc ce variaza intre 1 si 3mm
-suruburi precise sau calibrate care au tija perfect cilindrica si uzinata ;se pozitioneaza in
gauri cu un joc de 0.2 mm(se utilzeaza atunci cand se doreste limitarea deformatiilor
imbinarii)
Cu exceptia gaurilor pentru suruburi precise ,a celor care permit joc mic sau a celor
supradimensionate ,gaurile standardizate vor avea un joc nominal de :
-1 mm pentru suruburile M12 si M14
-2 mm pentru suruburile M16÷M24
-3mm pentru suruburi >M27
 23 *Categorii de îmbinări cu șuruburi conform normelor
Tipuri de imbinari cu suruburi:
-îmbinări care lucrează la forfecare - deplasarea relativă a pieselor îmbinate este împiedecată
de tija șurubului.
- îmbinări cu șuruburi de înaltă rezistență pretensionate - lucrează prin dezvoltarea unor
forțe de frecare
- îmbinări la care șuruburile lucrează la întindere în tijă - când piesele îmbinate tind să se
depărteze si tija șurubului se opune, se dezvolta o tensiune de întindere în tija și presiune pe capul
șurubului.
 24 Modul de lucru al șuruburilor ținând cont de transmiterea eforturilor

Îmbinările reprezintă puncte mai slabe ale construcţiilor, ele conducând în

general la o reducere a secţiunii active a elementelor. Sunt cunoscute multe accidente şi
avarii la construcțiile metalice, datorită realizării incorecte sau poziţionării incorecte a
îmbinărilor. Îmbinările pot fi realizate în atelier sau pe şantier (îmbinări de montaj).

Astfel din punct de vedere al tipurilor de forțe transmise, îmbinările cu șuruburi

pot fi clasificate astfel:

-șuruburi încărcate perpendicular pe axa lor (îmbinări forfecate)

- șuruburi încărcate paralel cu axa lor (îmbinări solicitate la întindere)

Din punct de vedere a tipurilor de îmbinări cu șuruburi, acestea se pot clasifica în

două categorii:

-îmbinări cu șuruburi cu strângere normală;

-îmbinări cu șuruburi de înaltă rezistență pretensionate.

Modul de lucru al șuruburilor cu strângere normala

Prin strângerea piuliţei în tija şurubului se dezvoltă un efort de întindere de

câţiva zeci de daN, asigurându-se astfel o bună alipire a pieselor. Sub acțiunea
solicitărilor exterioare din planul îmbinării, eforturile învingând frecările dintre piese,
acestea se deplasează, astfel că şuruburile lucrează prin contactul tijei cu peretele găurii,
îmbinarea cedând prin forfecarea tijei sau prin strivirea peretelui găurii.

În cazul şuruburilor obişnuite, diametrul găurilor fiind mai mare decât

diametrul tijei, se produc deplasări mari şi o repartizare neuniformă a solicitărilor între
şuruburile îmbinării. Din această cauză nu se indică aceste şuruburi pentru îmbinări ce
lucrează la forfecare, fiind indicate pentru îmbinări la care şurubul este solicitat la
întindere(îmbinări solicitate normal pe planul îmbinării).
Șuruburile utilizate pentru îmbinare trebuie să preia forfecarea datorită
lunecării dar și eforturile de întindere, pentru evitarea depărtării plăcii de la capătul
riglei de stâlp.
Generalizând, în funcție de natura efortului din elementele de îmbinat, șuruburile
trebuie să aibă rezistență la forfecare, rezistență la întin dere și rezistență la
interacțiunea forfecare-întindere.

Modul de lucru al șuruburilor de înaltă rezistență pretensionate. (SIRP)

Prin strângerea puternică a piuliței, în tija șurubului se introduce un important
efort de întindere, a cărui valoare este de cca.70-75% din limita de curgere a
materialului din care se confecţionează şurubul, pe suprafeţele în contact ale pieselor
exercitându-se presiuni pe o zonă în jurul şurubului. Datorită acestui fapt, piesele ce se
îmbină sunt strânse foarte puternic, astfel încât, sub acţiunea unui efort normal pe tija
şurubului, deplasarea relativă a pieselor este împiedicată de forţele de frecare ce se
produc pe suprafeţele în contact.
 Spre deosebire de îmbinările cu nituri şi şuruburi obişnuite, îmbinările cu
şuruburi de înaltă rezistenţă supuse la solicitări exterioare vor rezista prin frecarea dintre
piese.
Valoarea forţelor de frecare (Fs) depinde de presiunile ce se exercită pe
piese, deci implicit de efortul de preîntindere(pretensionare Fp) din tija şurubului şi de
coeficientul de frecare.
25 Rezistenţe de calcul a îmbinărilor cu şuruburi obişnuite solicitate la forfecare.

Sunt posibile urmatoarele moduri de cedare ale imbinarii:

-forfecarea tijei surubului
-cedare prin presiune diametrala (presiunea pe gaură)

Verificarea rezistentei (determinarea efortului capabil) a unui șurub obișnuit

presupune determinarea rezistenței la forfecare a șurubului dar și a capacității pieselor de
îmbinare de a echilibra presiunea diametrală (presiunea pe gaură).

a) Efort capabil la forfecare

FV,Rd – efort capabil la forfecare a unui șurub pentru un plan de forfecare

αv = 0,5-0,6
As – aria netă a şurubului
fu,b – rezistenţa ultimă a şurubului
γM2 – coeficient parţial de siguranţă pentru secţiunea netă la nivelul găurilor de şuruburi,
şuruburilor, sudurilor şi plăcilor supuse la presiune pe gaură; este egal cu 1,25.
b) Efort capabil la presiunea pe gaura

Fb,Rd – efort capabil la presiunea pe gaură a unui şurub

k1 – coeficient ce ţine seama de geometria îmbinării
αb – coeficient ce ţine seama de geometria îmbinării
d – diametrul şurubului
t – grosimea piesei pe care se execută presiunea pe gaură
fu - rezistenţa la tracţiune a oţelului din piesele îmbinate
γM2 - coeficient parţial de siguranţă pentru secţiunea netă la nivelul găurilor de şuruburi,
şuruburilor, sudurilor şi plăcilor supuse la presiune pe gaură; este egal cu 1,25.
 In starea limită ultimă, efortul de forfecare, FV,Ed, aplicat unui şurub, trebuie săîndeplinească
condiţia: FV,Ed ≤( FV,Rd, Fb,Rd)

Fig. 1 Solicitarea la forfecare a unui șurub obișnuit

26.*Șuruburi de înaltă rezistență pretensionate:parametrii de calcul, efortul de

pretensionare, rezistența de calcul la lunecare.

Acestea sunt îmbinări rezistente la lunecare în starea limită de exploatare normală și starea limită
ultimă.
Eficacitatea îmbinării cu șuruburi de înaltă rezistență depinde de următorii parametrii:
- Forța de pretensionare
- Starea suprafețelor în contact
- Forma și dimensiunile găurii
- Numărul de planuri de contact între piesele îmbinate.

A. Forța de pretensionare se determina cu relația:

În cazul acestor tipuri de îmbinări, șuruburile de înaltă rezistență trebuie strânse la cel puțin 70% din
rezistența lor la rupere.

Metodele de verificare și control a strângerilor de pretensionare a șuruburilor sunt:

-metoda rotirii piuliței cu controlul cuplului de strângere(strângerea piuliței se face cu chei
dinamometrice care dau valoarea momentului de strângere M sau permit măsurarea rotirii
piuliței)
- metoda ”rotirii piuliței cu un unghi dat sauutilizarea rondelelor de măsură.
 B. Starea suprafețelor pieselor in contact

Protecția prin vopsire nu trebuie aplicata pe fetele in contact ale unei îmbinări
care lucrează prin frecare, întrucât reduce coeficientul de frecare, ceea ce are ca efect
diminuarea capacitații portante.

27. Rezistența de calcul a îmbinărilor cu șuruburi

obișnuite solicitate la întindere.

Când șuruburile din îmbinările solicitate într-un plan perpendicular pe planul lor
sunt solicitate la întindere, talpa elementului cu secțiunea T va fi solicitată la întindere și
se va deforma prin încovoiere, producând întinderea tijelor șuruburilor.
Cedarea unei astfel de îmbinări se produce prin ruperea șuruburilor din întinderesau
prin străpungerea pieselor în contact cu capul sau piulița șuruburilor.

Pentru un șurub obișnuit solicitat la întindere partea cea mai solicitată este
partea filetată, adică secțiunea As din zona filetată a tijei.
Efortul admis va fi:

Ft,Rd=k2 AS fub/γM2

k2- având valoarea 0,9 sau 0,63 pentru șuruburi cu cap înecat. Deci efortul de
întindere a uni șurub va fi :

Ft,Rd=0,9 AS fub/γM2

Atunci când se ia în considerare un șurub mult mai rezistent decât piesele îmbinate se poate
presupune că piulița sau capul șurubului poansoneazăሺstrăpunge plăcileሻ. Astfel estimându-se aria
de dezvoltare a forfecării și tensiunea ultimă în piesă se poate identifica efortul capabil la forfecare
prin străpungere:
𝑑m- este diametrul mediu al capului șurubului sau piuliței

𝑡p- este grosimea plăcii de sub capul șurubului sau de sub piuliță.
28 *Interacțiunea forfecare-întindere la îmbinările cu șuruburi. Efortul capabil la
ruperea prin forfecare în bloc.
1. Șuruburi normale
Dispunerea pieselor în îmbinare sau tipul de solicitare ce trebuie
transmisă prin îmbinare produce simultan forfecare și întindere în șurub.
Relația de verificare a îmbinării cu șuruburi obișnuite are expresia:

Unde:
 - Fv,Ed este efortul de forfecare de calcul al unui șurub;
- Fv,Rd este efortul capabil la forfecare al unui șurub;
- Ft,Ed este efortul de întindere de calcul al unui șurub;
- Ft,Rd este efortul capabil la întindere al unui șurub;
-

2. SIRP
Pentru îmbinările cu șuruburi de înaltă rezistență pretensionate, verificarea se
face ținând seama de starea limită astfel:

*Efortul capabil la ruperea prin forfecare in bloc

Ruperea în bloc constă în cedarea la forfecare de-a lungul unui rând de șuruburi
în suprafața de forfecare a grupului de găuri, însoțită de ruperea la întindere de-a lungul
liniei de găuri în suprafața întinsă a grupului de șuruburi.

Pentru un grup simetric de suruburi solicitat la o incarcare centrica, valoarea

efortuluicapabil la ruperea in bloc se determina astfel:

Pentru un grup de suruburi solicitat la o incarcare excentrica, valoarea

efortului capabil la ruperea in bloc este:

29* Îmbinări sudate. Principalele procedee de sudare

Aspecte generale
Sudarea este o metodă de îmbinare nedemontabila a două sau mai multe piese
metalice, la care legătura dintre piese se realizează in urma solidificării unei topituri rezultate
din metalele de sudat, cu sau fără material de adaos, sau prin presarea pieselor aduse in
prealabil in stare plastică în zona îmbinării.

Principalele avantaje ale tehnologiei de sudare sunt:

Ca dezavantaje ale procedeului de sudare se reamintesc:

- apariția tensiunilor interne ce diminuează portanța;
- modificări structurale din zona îmbinării;
- influenta multiplilor factori asupra calității îmbinării (natura materialelor de baza, a
materialului de adaos, condițiile de sudare, calificarea sudorului etc.).

Principalele procedee de sudare

Toate procedeele de sudare se împart în două grupe:
-sudarea prin topire atunci când îmbinările se formează cu metalul adus în starea topită
fără să se aplice forțe exterioare
-sudarea prin presiune atunci când îmbinarea se realizează în starea plastică, cu ajutorul
unor forțe exterioare care se aplică în procesul sudării.

1.Sudarea prin topire cu material de adaos

a) Sudarea manuala cu arc electric

b) Sudarea automata cu arc electric sub strat de flux

c) Sudarea cu arc electric sub strat de gaze protectoare

d) Sudarea prin puncte
Procedeul se folosește la sudarea pieselor suprapuse, atunci când piesa superioară are o
grosime mai mare (peste 5mm) se pot da găuri care ulterior se va adaugă materialul de adaos.

2.Sudarea prin rezistenta electrica fără material de adaos

Sudarea prin puncte
Se folosește în special pentru îmbinarea elementelor din profile cu pereți subțiri.
Avantajul acestui procedeu este productivitatea ridicată a procesului.
Sudarea prin rezistență, în linie
Acest procedeu este extrem de productiv, dar grosimea maximă a pachetului de piese,
care poate fi sudat este mică. Sudarea în linie se folosește larg realizarea rezervoarelor metalice.

Sudarea prin presiune cu gaz

Acest procedeu se pot realiza îmbinări cap la cap.

Sudarea cu laser
Sudarea cu laser este o metodă specifică de sudare care se realizează prin asamblarea
nedemontabilă a două materiale, prin topirea marginilor, cu ajutorul energiei optice.
 30 Imbinari sudate. Tipuri de suduri. Dimensiunile geometrice ale cordoanelor de
sudură.
Tipuri de suduri

Suduri de colț
Se pot realiza în cazul pieselor cu margini suprapuse a căror fe țe supuse îmbinării
formează între ele unghiuri cuprinse între 600 și 1200. Forma secțiunii transversale a
cordonului de sudură poate fi normală, caz în care se consideră în calcul convențional un
triunghi isoscel, cusături convexe și cusături concave.
Cordoanele convexe nu sunt raționale nici din punct de vedere tehnic și nici economic.
Pentru astfel de cordoane se consumă mai mult material de adaos și provoacă o concentrare a
tensiunilor. De aceea nu se recomandă folosirea lor.
 De asemenea grosimea minimă este de 3mm(fac excepție profilele cu pereți subțiri).
Suduri cap la cap sau in adancime

Lungimea sudurii
 Suduri în crestătură
Astfel de tipuri de suduri se folosesc pentru a transmite forțe tăietoare sau pentru a
prevenii flambarea sau deplasarea relativă a pieselor.

Suduri in gauriumplute cu sudura

Suduri între fețe rotunjite

Se întâlnește la realizarea îmbinărilor cu sudură a profilelor cu secțiune închisă.
Suduri cu eclise
Când două piese, asamblate prin sudură, sunt separate de eclise cu o grosime mică decât
distanța de la baza rostului sudurii sunt necesare pentru transmiterea efortului, lungimea
sudurii se mărește pe partea necesară, cu o valoarea egală cu grosimea eclisei.
 31 Rezistenţa de calcul a sudurilor de colţ

Lungimea sudurilor
O sudură de colţ cu o lungime efectivă mai mică decât 30 mm sau mai mică de 6 ori
grosimea acesteia, nu poate fi considerată sudură de rezistenţă.

Grosimea sudurilor de colţ

Grosimea reală efectivă a unei suduri de colţ a, se ia egală cu înălţimea celui mai mare
triunghi (cu laturi egale sau inegale) care poate fi înscris în secţiunea transversală a sudurii,
măsurată perpendicular pe latura exterioară a acestuia.
Grosimea reală efectivă a unei suduri de colţ nu este mai mică de 3 mm.

Metoda direcţională
In această metodă forţele transmise pe unitatea de lungime a sudurii de colţ
sunt descompuse în componente paralele şi componente perpendiculare în
raport cu axa sudurii.
Metoda simplificată de determinare a rezistenţei sudurilor de colţ

Independent de orientarea planului ariei de calcul a sudurii faţă de forţa aplicată, forţa capabilă pe
32 Rezistența de calcul a sudurilor cap la cap

Sudurile cu pătrundere completă asigură cantitatea metalului din piese pe toată

grosimea acestora. Dacă metalul de adaos din cordonul de sudură are aceleași caracteristici
mecanice cu metalul de bază, nu mai este necesară verificarea rezistenței deoarece secțiunea
piesei este reconstituita în dreptul cusăturii. Rezistența unei cusături cap la cap cu
pătrundere parțială se determină ca în cazul unei suduri de colț cu penetrație mare,
adoptând pentru grosimea sudurii valoare nominală redusă cu 2 mm.
33 Recomandari privind realizarea si controlul imbinarilor sudate