BETON ARMAT ȘI PRECOMPRIMAT I

- CURS 3 -
 CUPRINS:
• BETONUL

– Ruperea betonului la torsiune,

– Ruperea betonului la solicitări bi- şi triaxiale,
– Ruperea betonului la oboseală,
– DEFORMAŢIILE BETONULUI.
Ruperea betonului la torsiune

• Pentru materiale casante de tipul betonului,

ruperea la torsiune se produce sub acţiunea
eforturilor unitare principale de întindere, ca şi
în cazul forfecării.
• Torsiunea pură este rar întâlnită în elementele
structurale, deoarece acţiunile care produc
moment de torsiune produc de regulă şi
moment încovoietor, forţă tăietoare şi forţă
axială.
Ruperea betonului la compresiune
monoaxială

• Starea de torsiune pură se poate pune în

evidenţă în cazul barelor răsucite din beton cu
secţiune circulară sau inelară. Înainte de
fisurarea betonului, efortul unitar tangenţial τ
este maxim şi constant pe mantaua cilindrului şi
nul în axul lui. În lungul generatoarei cilindrului,
efortul unitar tangenţial produce eforturile
unitare principale şi , având valorile:
 1 ,     M t Wte
2 max
Ruperea betonului la torsiune
Ruperea betonului la compresiune
monoaxială

• Comportarea elastică nu are importanţă practică,

fiind repede depăşită având în vedere valoarea mică
a rezistenţei la întindere a betonului.
• Când eforturile unitare principale de întindere σ1
cresc peste anumite valori, încep să se dezvolte
deformaţii plastice care duc la curbarea diagramei
τ. Teoretic, ruperea se produce dacă întreaga
secţiune este plasticizată, efortul unitar tangenţial
având valoarea constantă şi egală cu Rt. Secţiunea
de rupere este înclinată la 45˚ faţă de axul barei şi
are formă de “fluier”.
Ruperea betonului la torsiune

• Pentru bare cu secţiunea dreptunghiulară,

secţiunile transversale nu rămân plane după
deformare, iar τ nu variază liniar pe contur,
ruperea se produce în secţiuni strâmbe.
Ruperea betonului la solicitări bi- şi
triaxiale

• Starea de eforturi monoaxială este rar întâlnită în

elementele structurale; în majoritatea cazurilor
încărcările direct aplicate, deformaţiile împiedicate,
sau dispunerea armăturilor provoacă o stare de
eforturi bi- sau triaxială.
• În elementele de beton armat, după fisurarea
betonului se formează zone delimitate de fisuri,
supuse preponderent la compresiune monoaxială.
În calcule, aceste zone pot fi modelate ca
diagonale comprimate (biele), în timp ce
armăturile care traversează fisurile lucrează ca
Starea de eforturi
biaxială
nişte tiranţi.
Ruperea betonului la solicitări bi- şi
triaxiale

• Starea de eforturi biaxială dintr-un punct,

produsă de eforturile unitare normale σx, σy, şi
tangenţiale τxy=τyx se poate studia prin
intermediul eforturilor unitare principale σ1, şi
σ2. Raportul dintre valoarea eforturilor unitare
principale σ1 şi σ2, la care se produce ruperea
betonului, poate fi descris pe baza unor criterii
de rupere.
Starea de eforturi
biaxială

• În cazul general al elementelor de suprafaţă de

tipul dalelor, al plăcilor curbe subţiri, al grinzilor
pereţi, încărcările produc solicitări biaxiale σ1 şi
σ2 care pot avea acelaşi semn sau semne
diferite, astfel încât sunt posibile următoarele
combinaţii:
• compresiune – compresiune;
• întindere – întindere;
• compresiune – întindere.
Starea de eforturi
biaxială

• criteriul de rupere pentru solicitarea biaxială

de
compresiune şi întindere
Starea de eforturi
biaxială

• criteriul de rupere pentru solicitarea biaxială

de
compresiune şi întindere
Starea de eforturi
biaxială

• criteriul de rupere pentru solicitarea biaxială

de
compresiune şi întindere
Starea de eforturi
biaxială

• criteriul de rupere pentru solicitarea biaxială

de
compresiune şi întindere
Starea de eforturi
biaxială

• Pătratul desenat cu linie punctată reprezintă

situaţia de referinţă: 1,2 /  , pentru
Rpr 1,0
compresiune axială 1,2 /  , pentru
şi Rpr 1,0
întindere axială; se admite Rt  0,1Rpr
• Se remarcă devierile faţă de pătrat, cauzate de
influenţa reciprocă e eforturilor unitare
principale σ1 şi σ2 prin semnul şi raportul lor 1 / 
2
Starea de eforturi
biaxială

• criteriul de rupere pentru solicitarea biaxială

de
compresiune şi întindere
Domeniul
Domeniul 1,
1, compresiune
compresiunebiaxială
biaxială

• În cazul compresiunii biaxiale rezistenţa creşte

faţă de valoarea obţinută pentru solicitarea
monoaxială Rpr, din cauză că deformaţiile
transversale de umflare sunt împiedicate pe
două direcţii, fiind libere numai perpendicular
pe planul încărcării (planul σ1 – σ2).
• Rezistenţa maximă la compresiune biaxială se
obţine pentru 1  0,5 2 , având valoarea
aproximativă: R  1,25R
biaxial pr
• În acest caz, ruperea se produce prin
lunecare, suprafeţele de rupere având o
înclinare de 18...27o faţă de planul încărcării.
• În proiectare nu se ţine seama de obicei de
creşterea rezistenţei la compresiune datorită
stării de eforturi biaxială, lucrându-se acoperitor
cu rezistenţa monoaxială. În cazul unui calcul
mai exact, se ia în considerare interacţiunea
eforturilor unitare produse pe direcţiile
principale.
Domeniul 2, compresiune
Domeniul 1, întindere biaxială
biaxială

• criteriul de rupere pentru solicitarea biaxială

de
compresiune şi întindere
Domeniul 3 şi 4, compresiune -
întindere

• În cazul întinderii biaxiale nu se atinge valoarea

rezistenţei la întindere monoaxială, scăderea
rezistenţei fiind însă relativ mică. Ruperea se
produce prin smulgere, într-o secţiune
perpendiculară pe direcţia efortului unitar
principal mai mare.
Domeniul 2, întindere biaxială

• criteriul de rupere pentru solicitarea biaxială

de
compresiune şi întindere
Domeniul 3 şi 4, compresiune -
întindere

• Deformaţiile provocate de întindere au aceeaşi

direcţie ca şi umflarea transversală ce însoţeşte
compresiunea, accelerând microfisurarea
betonului.
• Rezistenţa la compresiune scade în consecinţă
de la valoarea Rpr la valoarea Rt, în funcţie de
raportul σ1/σ2.
Domeniul 3 şi 4, compresiune -
întindere

• Ruperea se poate produce prin lunecare ca şi în

cazul compresiunii biaxiale, sau prin smulgere,
ca la întinderea biaxială, în funcţie de raportul
σ1/σ2.
Starea de eforturi
triaxială

• Solicitarea triaxială poate să apară în

elementele precomprimate după trei direcţii, în
stâlpii fretaţi, în zonele de ancoraj ale
armăturilor pretensionate, în elementele masive
de tipul culeelor de pod, în cazul barajelor etc.
Datorită reducerii deformaţiilor de umflare după
toate direcţiile, procesul de acumulare şi
dezvoltare a microfisurilor este întârziat şi
ruperea se produce la valori ale eforturilor
unitare mult mai mari decât în cazul
Starea de eforturi
triaxială
compresiunii monoaxiale.
Starea de eforturi
triaxială

• În zona comprimată a elementelor liniare din

beton armat supuse la încovoiere cu sau fără
forţă axială, etrierii împiedică umflarea laterală a
betonului din interiorul lor.
Starea de eforturi
triaxială

• Eforturile unitare de compresiune pe o direcţie

şi deformaţiile împiedicate după celelalte direcţii
duc la o stare de solicitare triaxială în beton.
Această stare de tensiune obţinută prin armare,
numită confinarea betonului, produce creşterea
rezistenţei şi a deformaţiilor specifice ultime,
sporind astfel ductilitatea elementului
Starea de eforturi
triaxială

• Influenţa confinării betonului asupra deformaţiei

specifice ultime de compresiune
Starea de eforturi
triaxială
Starea de eforturi
triaxială
Starea de eforturi
triaxială
Starea de eforturi
triaxială
Starea de eforturi
triaxială
Starea de eforturi
triaxială
Ruperea betonului la oboseală

• În cazul încărcărilor dinamice, repetate ciclic de

foarte multe ori, fazele ruperii sunt aceleaşi ca în
cazul încărcărilor de scurtă durată, însă are loc
scăderea rezistenţelor şi dezvoltarea unor
deformaţii remanente importante.
• Încărcările şi descărcările repetate duc la
accelerarea procesului de microfisurare şi de
unificare a microfisurilor în fisuri, instalându-se
fenomenul de oboseală dinamică.
Ruperea betonului la oboseală

• În
Ruperea betonului la oboseală

• Fenomenul de scădere a rezistenţei sub efectul

unui număr mare de cicluri repetate se poate
ilustra prin curba de durabilitate la încărcări
repetate (curba lui Wöhler), determinată iniţial
pentru oţel, dar valabilă şi pentru beton.
Ruperea betonului la oboseală

• Rezistenţa betonului scade cu creşterea

numărului de cicluri, n = 1 definind rezistenţa la
solicitarea statică de scurtă durată. Curba tinde
către o asimptotă, reprezentând valoarea
efortului unitar la care nu se produce ruperea
pentru un anumit număr de cicluri; această
valoare este practic egală cu rezistenţa la
microfisurare, R0.
DEFORMAŢIILE BETONULUI

• Cauzele care provoacă deformaţii:

– intrinseci (proprii) de contracţie şi umflare; aceste
deformaţii au un caracter de volum, ca şi cele
provocate de variaţiile de temperatură climatice,
sau rezultate din unele procese tehnologice.
DEFORMAŢIILE BETONULUI

• Cauzele care provoacă deformaţii:

– exterioare (încărcări directe, deplasări impuse,
variaţii de temperatură etc.) sunt influenţate de
natura solicitărilor, de durata lor de acţiune, de
starea de solicitare ( mono-, bi- sau triaxială) şi de
mărimea eforturilor unitare produse; şi aceste
deformaţii au un caracter de volum, dar se dezvoltă
preponderent pe direcţia de aplicare a încărcării.
DEFORMAŢIILE BETONULUI

• Tipuri ideale de deformaţii:

– Deformaţii elastice
– Deformaţiile plastice
– Deformaţiile vâscoase
DEFORMAŢIILE BETONULUI

• Deformaţii elastice e pot fi

- liniare - fiind proporţionale cu efortul unitar normal,

- neliniare depind de efortul unitar după o

lege neliniară;

- energia de deformare înmagazinată de corp este

eliberată sub formă de energie cinetică.
DEFORMAŢIILE BETONULUI

• Deformaţii elastice e pot fi

DEFORMAŢIILE BETONULUI

• Deformaţiile plastice  p

- apar la un anumit nivel de solicitare, cresc atât timp

cât se menţine încărcarea, iar după încetarea acţiunii,
constituie deformaţii ireversibile 
• se produce datorită discontinuităţilor de structură (în
special microfisuri), care compromit aderenţa agregat-
piatră de ciment
- Energia de deformare înmagazinată de corp este
disipată în mare parte sub formă de deformaţii
ireversibile.
DEFORMAŢIILE BETONULUI

• Deformaţiile plastice  p
DEFORMAŢIILE BETONULUI

• Deformaţiile vâscoase v

- se dezvoltă în timp şi sunt parţial reversibile după

încetarea acţiunii.
DEFORMAŢIILE BETONULUI

• În calculul elementelor structurale se admite că

deformaţiile betonului provoacă eforturi numai dacă nu
se pot dezvolta liber.
DEFORMAŢIILE BETONULUI

• În cele mai multe cazuri, deformaţiile elementelor

structurale sunt împiedicate, prin:
• legătura elementelor cu reazemele sau legătura dintre
elementele componente

• prezenţa armăturilor; oţelul având alte caracteristici de

deformare decât betonul, determină frânarea anumitor
tipuri de deformaţii, ca de exemplu, a contracţiei betonului;

• frecările care iau naştere din cauza contracţiei neuniforme

a straturilor succesive de beton, turnate în etape diferite
sau aflate în medii cu umidităţi diferite;
Contracţia betonului -
shrinkage

• De la începutul prizei până la întărirea completă care

poate dura ani, betonul suferă modificări de volum
datorită variaţiei conţinutului de apă din piatra de
ciment.

• Astfel, într-un mediu uscat, volumul betonului

scade, producându-se contracţia, iar în apă, volumul
creşte prin umflare
Contracţia
betonului

• Contracţia şi umflarea betonului:

Contracţia
betonului

• Contracţia betonului păstrat în condiţii de

umiditate relativă normală poate atinge valorile
finale c,  0,4...0,8mm / , teoretic pentru t  .
 m
Deoarece deformaţia specifică din contracţie
este mai mare decât deformaţia specifică limită
la întindere, tu  0,1...0,15mm / , se poate
m
produce fisurarea betonului, dacă deformaţia
din contracţie este împiedicată.
Contracţia
betonului

• Deformaţiile din contracţie şi umflare se

dezvoltă după legi neliniare, la o vârstă redusă
cu viteză mare, apoi din ce în ce mai lent; în
prima lună de la turnare se consumă circa 30%
din deformaţia finală de contracţie, iar după un
an, aproximativ 75...90% din deformaţia finală.
Contracţia
betonului

• Amortizarea deformaţiei din contracţie se

produce pe măsură ce întărirea cimentului se
apropie de sfârşit, depinzând de tipul
cimentului utilizat; de regulă, pentru betoanele
obişnuite, grele, amortizarea se produce în 3...5
ani, iar în cazul betoanelor hidrotehnice, în
10...15 ani.
Contracţia
betonului
Contracţia
betonului
Contracţia
betonului
Factorii care influenţează contracţia şi umflarea
betonului

• Starea de umiditate şi temperatură a mediului

de păstrare după turnare determină direct
cantitatea de apă care se deplasează în masa
betonului şi cea care se pierde prin evaporare.
Cu cât umiditatea relativă este mai mică, iar
temperaturile mai mari, valorile deformaţiilor
din contracţie cresc.
Factorii care influenţează contracţia şi umflarea
betonului

• Volumul gelurilor rezultate din hidratarea

cimentului creşte cu dozajul de ciment şi cu
fineţea de măcinare a acestuia, ducând la
creşterea deformaţiilor din contracţie.
Factorii care influenţează contracţia şi umflarea
betonului

• Agregatele influenţează prin proporţia

fracţiunilor de dimensiuni diferite, exprimată
prin curba granulometrică; cu cât raportul P/N
este mai mic, creşte suprafaţa specifică a
agregatelor, deci şi cantitatea necesară de apă
de amestecare pentru obţinerea unei
lucrabilităţi corespunzătoare. Contracţia este cu
atât mai mare cu cât cantitatea de agregate în
raport cu cantitatea de ciment este mai mică
Factorii care influenţează contracţia şi umflarea
betonului

• Aditivii utilizaţi în amestecul de beton pot

influenţa diferit deformaţiile din contracţie în
funcţie de tipul lor, în special prin proprietatea
de a reduce raportul A/C.
Factorii care influenţează contracţia şi umflarea
betonului

• Posibilitatea de evaporare a apei depinde de

volumul, mărimea şi natura porilor; contracţia
este mai mare dacă în masa betonului porii
alcătuiesc o reţea continuă, în contact cu
exteriorul. Contracţia este cu atât mai mare cu
cât suprafaţa specifică, dată de raportul dintre
suprafaţa expusă şi volumul unui element, este
mai mare.
Factorii care influenţează contracţia şi umflarea
betonului

• Forma elementelor: în cazul elementelor

liniare, contracţia axială este predominantă, în
timp ce la elementele de volum este
semnificativă contracţia superficială.
Factorii care influenţează contracţia şi umflarea
betonului

• Modul de punere în operă permite reducerea

raportului A/C fără afectarea lucrabilităţii, dacă
se utilizează tehnologii adecvate de compactare
a betonului. Revibrarea betonului în perioada de
priză reduce deformaţiile iniţiale din contracţie,
deoarece reface structura betonului, anulând
astfel efectele negative ale contracţiei iniţiale. În
general, cu cât se obţine o compactitate mai
mare a betonului, rezistenţele betonului vor fi
mai mari, iar deformaţiile din contracţie mai
mici.