Torsiune PDF

Note de curs Beton Armat
PARTEA I BETON ARMAT

Cap. I TORSIUNEA
Starea Limită Ultimă la Torsiune
Solicitarea de torsiune apare în elementele structurii de Beton Armat datorită

continuităţii structurilor şi configuraţiei lor.
Din punct de vedere al cauzelor se poate clasifica:
 Torsiune de compatibilitate, datorită compatibilităţii deformatei a cel
puţin două elemente ale structurii aflate în contact nemijlocit;
 Torsiune de echilibru, datorită necesităţii asigurării stabilităţii structurii.
Torsiunea de compatibilitate: ex. Grinda principală pe care reazemă o grindă

secundară (ambele sunt incluse în structura unui planşeu din beton armat monolit);
Placa
Grinda
Grinda secundara
principala
Stalp
Datorită compatibilităţii deformaţiilor, momentul încovoietor din grinda secundară

solicita la torsiune rigla (grinda principală).
Nervura
Grinda
principala
5
GS
GP
Schema acceptată în calcul
Rigiditatea la torsiune este mică, mai ales după fisurarea betonului. În acest caz
de torsiune, rigiditatea poate fi neglijată producându-se în acest caz o redistribuire a
eforturilor în structură fără a afecta în mod hotărâtor capacitatea de rezistenţă a strcturii.
În cazul torsiunii de compatibilitate nu este obligatoriu calculul la S.L.U. de torsiune
şi problema se rezolvă prin dispunerea suplimentară a unor etrieri capabili să preia
solicitarea din torsiune a grinzii principale. Grinda secundară se va dimensiona la
încovoiere, iar pentru Momentul negativ se prevăd armături longitudinale pe fibra
superioară, soluţie acoperitoare: ½ As din camp – preîntâmpinându-se apariţia fisurilor.
Torsiunea de echilibru: ex. placa încastrată în grindă = placa în consolă
M-
GP
Datorită încărcărilor => momentul negativ al plăcii constituie o solicitare de

torsiune în grindă. Obligatoriu calculul la S.L.U. la torsiune.
Solicitarea de torsiune apare, de regulă, însoţită de solicitarea la încovoiere şi cea

de tăiere. Normal ar fi: calculul simultan pentru cele 3 (trei) solicitări astfel încât să fie
îndeplinite condiţiile:
(1) (2) (3)
MRt – capacitatea portantă la torsiune

MR – capacitatea portantă la moment încovoietor
QR – capacitatea portantă la forţă tăietoare
6
Aceste trei solicitări se găsesc pe o suprafaţă limită de interacţiune de ec.:
( ) (4)
Acest calcul este foarte complicat, în practică se acceptă calculul separat al

solicitărilor, iar interacţiunea se ia în considerare la sfârşit.
D B
C
Secţiunea de rupere la torsiune este o secţiune stâmbă.
Comportarea elementelor din beton armat la torsiune
Solicitarea de torsiune provoacă apariţia eforturilor de forfecare care provoacă

apariţia eforturilor principale şi care, la rândul lor, provoacă fisura datorită torsiunii.
Fisurarea parcurge toate cele 4 (patru) muchii şi are formă elicoidală => secţiune de
rupere strâmbă.
C B
E
D
A
Mt
Mt Mt
Pentru un element din beton simplu fisurarea reprezintă S.L.U. Pentru ca

momentul de torsiune să poată fi preluat (evident este mai mare decât momentul de
fisurare) este necesară înglobarea în masa betonului a unor armături longitudinale şi a
unor transversale sub forma unor etrieri închişi.
7
Comportarea la torsiune a elementelor din beton armat poate fi reprezentată grafic

într-un sistem plan de axe de coordonare printr-o relaţie .
- unghiul de răsucire
Mac Gregor 1990, este o reprezentare similară cu reprezentarea grafică moment
încovoietor – curbură:
Mt
curgere
[KNm] rupere
C
fisurat - F
A
B
nefisurat - NF
t [grade]
Cercetările efectuate pentru solicitarea de torsiune au arătat că nu există diferenţe
importante între elementele cu secţiune plină şi elemenetele cu secţiune tubulară.
500 500
80
500
500
Experimentul lui Thürliman

Capacitatea la torsiune ⁄ [ ]
324 324
80
324
324
Experimentul lui Leonhard

Capacitatea la torsiune ⁄ [ ]
Cedarea la torsiune se produce prin curgerea etrierilor şi/sau curgerea armăturii

longitudinale. Cazul procentelor de armare mari: cedarea se poate produce prin
zdrobirea betonului comprimat.
8
Modelul de calcul
Pentru solicitarea la torsiune se poate adopta unul din cele două modele:
1. Modelul echilibrului limită;
2. Modelul grinzilor cu zăbrele spaţiale plastice.
 Modelul echilibrului limită

Calculul se bazează pe scrierea ecuaţiilor de echilibru a forţelor rezultate în
secţiune în urma ruperii.
Se rup: armături longitudinale => apar forţe de întindere
etrieri => apar forţe tăietoare
etrieri
armaturi
longitudinale
 Modelul grinzilor cu zăbrele spatiale plastice

Pentru acest model de calcul se scrie echilibrul forţelor care apar în elementele
componente ale grinzilor tridimensionale, care sunt:
 armături longitudinale – sunt tălpile longitudinale situate în colţuri în
acest caz, în aceste elemente forţele sunt de întindere;
 armătură transversală – etrierii închişi sunt montanţii;
 bielele comprimate de beton – formează diagonalele înclinate sub
acelaşi unghi faţă de armătura longitudinală deoarece procentul de
armare cu etrieri pe fiecare din cele 4 (patru) laturi ale grinzii
tridimensionale este acelaşi.
armaturi
longitudinale
etrieri
biele comprimate
de beton
9
Acest model de calcul a fost adoptat de: Model Code 1990, de EC2, de Normele
Americane ACI 318, de majoritatea normelor naţionale europene, a stat şi la baza
STAS 10107/0-90.
Se presupune că armătura longitudinală şi etrierii ajung la curgere în S.L.U. la
torsiune. Echilibrul forţelor în cazul grinzilor cu zăbrele spaţiale plastice este pus în
evidenţă în modul următor:
bs
1
Nlv
hs
2 Ndh
a
1
4 Nl 1
4 Nl
Mt Ndv
Ndv
N dv
1
2 Nlv Nv 1
4 Nl Ndh 1
4 Nl
hs/tga
Vedere a unei feţe laterale

a unei grinzi cu zăbrele
- forţa verticală de întindere din etrieri

- forţa în diagonalele comprimate de beton
- forţa din armăturile longitudinale
Pe o faţă verticală, forţele de compresiune din bielele de beton sunt echilibrate de

forţele de întindere din etrieri şi din armătura longitudinală. Aceaşi situaţie se întâlneşte
şi în feţele orizontale:
(5a) (5b)
(6a) (6b)
Într-o secţiune verticală, componentele dintr-un plan paralel cu acesta ale

compresiunilor din bielele de beton dau două cupluri care echilibrează momentul de
torsiune.
– dau un cuplu cu braţul
– dau un cuplu cu braţul
(7)
10
Componentele perpendiculare pe planul secţiunii verticale ale forţelor de

compresiune în bielele de beton sunt echilibrate de forţele din armăturile longitudinale.
( ) (8)
Observaţie: realţiile (5) – (8) sunt deduse pentru o secţiune rectangulară, dar pot fi
generalizate pentru o secţiune poligonală convexă, oarecare.
Dimensionarea armăturii elementelor solicitate la torsiune

Folosind modul de calcul prezentat şi ecuaţiile de echilibru scrise se deduc
următoarele relaţii de dimensionare:
 pentru etrieri;
(9)
– aria secţiunii etrierului

– distanţa între doi etrieri consecutivi
– momentul de torsiune de calcul => din calculul static
– unghiul de înclinare al fisurilor faţă de armătura longitudinală
– rezistenţa de calcul a armăturii din care este confecţionat etrierul
– secţiunea de beton (inclusiv eventualele goluri) cuprinsă între braţele
etrierilor
- fără strat de acoperire de beton
 Pentru armătură longitudinală;
(10)
– aria armăturii longitudinale

– rezistenţa de calcul pentru armătura longitudinală
– perimetrul secţiunii de beton dintre braţele etrierilor
!!!! Cazul etrierilor dublii la torsiune nu se iau în considerare laturile interioare, ci

doar perimetral !!!!
11
Calculul armăturilor conform STAS 10107/0-90

Considerând fisura înclinată la 45º, din relaţiile (9) şi (10) rezultă formulele de
dimensionare armături:
(11) (12)
Observaţie: Secţiunile tubulare se calculează la fel ca şi cele pline.

Dacă secţiunea transversală a elementelor este compusă, ea se va divide în
secţiuni simple, dreptunghiulare, repartizându-se fiecărei secţiuni obţinute o parte din
momentul total de torsiune , proporţional cu rigiditatea la torsiune a fiecărei secţiuni
calculate cu relaţia:
(13)
unde:
( ) dat în tabele
Principalele prevederi constructive:

 Armăturile longitudinale suplimentare obţinute cu relaţia (12) se repartizează
uniform pe perimetrul secţiunii, obligatoriu în colţul etrierilor;
 Etrierii suplimentari calculaţi cu relaţia (11) se dispun perimetral.
Ei vor avea obligatoriu braţele superioare petrecute pe cel puţin lungimea de
ancorare.
>la
dacă nu se adoptă =>
12
Interacţiunea forţă tăietoare – torsiune
Acţiunea concomitentă poate provoca sporirea considerabilă (în anumite zone) a

eforturilor.
Prin suprapunerile eforturilor:
(14)
eforturi din torsiune eforturi din forţă tăietoare
| | (15)
Verificarea se face ca în cazul tăierii
 Dacă raportul: atunci armătura se dispune constructiv;

– rezistenţa de calcul la întindere a betonului
 Dacă raportul: atunci eforturile de compresiune în beton nu pot

fi preluate, trebuie redimensionată secţiunea;
 Dacă raportul: atunci este necesar calculul de

dimensionare a armăturilor
( ) (16) secţiune dreptunghiulară
(17) secţiune oarecare

unde:
– modulul de rezistenţă la torsiune
- grosime reală perete pentru secţiuni tubulare; dublul stratului de
acoperire cu beton secţiuni pline;
- aria delimitată de linia mediană a peretelui secţiunii tubulare, respectiv aria
cuprinsă între etrieri cazul secţiunilor pline.
13
Interacţiunea încovoiere – torsiune
Solicitarea de torsiune provoacă apariţia unor eforturi de întindere egale în

armătura longitudinală; solicitarea încovoiere => cuplu de forţe care pentru un element
obişnuit înseamnă întinderi în fibra inferioară şi compresiuni în fibra superioară.
1/4 T 1/4 T 1/2 C 1/2 C
1/4 T 1/4 T 1/2 T 1/2 T
Torsiune Încovoiere
Calculul simplificat: separat pentru cele două solicitări şi în final se cumulează

rezultatele.
Calculul după SR EN 1992-1-1

Un element real cu secţiune plină solicitat la torsiune se calculează modelând
elementul sub forma unei secţiuni chesonate cu pereţii subţiri. Această modelare se
face respectând următoarele recomandări:
Z1
Z2
 Aria suprafeţei cuprinsă între aceste axe (haşurată), axele care trec prin
centrele de greutate ale armăturii longitudinale se notează .distanţa
dintre axe
Secţiunea echivalentă rezultă respectând următoarele reguli:
 Grosimea peretelui subţire a secţiunii chesonate: , ;
14
 Secţiunea plină => secţiune chesonată
Secţiune echivalentă cu pereţi subţiri
tef1/2
tef1
tef1
tef2
tef2\2
tef2
(secţiune chesonată; nu este reală ci modularea pentru torsiune)

 Caracteristici ale modulării:
 aria = secţiunea cuprinsă între axele ce unesc centrele de greutate ale
armăturii longitudinale (aceste axe devin axele mediane ale pereţilor
subţiri);
 = grosimea peretelui = dublul distanţei de la fibra extremă de beton la
centrul de greutate al armăturii longitudinale;
 = aria totală a secţiunii reale;
 = perimetrul secţiunii reale
 = distanţele între punctele de intersecţie ale axelor care trec prin centrele
de greutate ale armăturilor longitudinale.
Pentru o secţiune oarecare, grosimea peretelui subţire a secţiunii echivalente se
determină cu:
[ ]
Observaţii:
 Această grosime nu poate să fie mai mică decât dublul distanţei de la
marginea secţiunii de beton la centrul de greutate al armăturii întinse;
 Această grosime nu poate fi mai mare decât grosimea reală a unei secţiuni
chesonate din beton armat.
Dacă secţiunea are o formă complexă, atunci se va descompune în secţiuni
simple care, apoi, se vor modela în secţiuni echivalente tubulare sau chesonate; fiecare
în parte se vor calcula la torsiune la un moment de torsiune . Aceste momemte de
torsiune sunt obţinute din distribuirea momentului total de torsiune proporţional cu
rigidităţiile la torsiune ale secţiunii simple obţinute.
(18)
∑
15
Rigiditatea la torsiune:
(19) ( ) (20) - coeficient dat în tabele
Descompunerea secţiunii complexe în secţiuni simple se face urmărind criteriul

obţinerii rigidităţii maxime la torsiune
h1
beff
b1
1 TEd1
1 TEd1
2
h2
TEd2
TEd2
b2 3
TEd3
2
3
b3
TEd3
bw
h3
- momentul de calcul la torsiune (valoare obţinută din calculul static)

Secţiunea se descompune în secţiuni simple în centrele de greutate ale
dreptunghiurilor acţionează , se determină ce porţiune din placă conlucrează cu
grinda
Determinarea rigidităţiilor la torsiune pentru secţiuni simple se face în stadiul
elastic nefisurat. Capacitatea portantă totală la torsiune a secţiunii compuse e dată de
suma capacităţiilor portante ale secţiunilor simple componente.
Modelul de calcul la torsiune
Elementul real solicitat la torsiune se va calcula ca o gridă cu zăbrele spaţială

compusă din patru grinzi plane cu zăbrele (două verticale, două orizontale) de genul
celor folosite la calculul la forţa tăietoare. Fiecare din acestea va prelua o forţă tăietoare
.
Deoarece procentele de armare ale etrierilor pe fiecare din cele patru laturi este
constant, înclinarea bielelor comprimate de beton faţă de armătura longitudinală este
acelaşi.
În această situaţie se poate proceda la înlocuirea momentului de torsiune cu o
forţă de lunecare repartizată uniform pe întreg perimetrul .
16
s
Asl
bk
tef
Asw
hk
ti
TEd
(forma cu care o fost echivalat elementul real)
( )
Efortul tangenţial din torsiune notat se determină cu formulele lui Bredt
(21)
Trebuie cel puţin o bară longitudinală în fiecare colţ, datorită torsiunii.

Forţa tăietoare preluată de o latură a secţiuni echivalente se calculează cu
expresia:
(22)
Forţa pe care o poate prelua o grindă cu zăbrele
Calculul armăturilor pentru preluarea torsiunii
Armătura de rezistenţă care preia torsiunea este alcătuită din: armături

longitudinale suplimentare, plus armături transversale suplimentare.
Relaţiile de calcul pentru aceste armături sunt:
 armătura transversală;
( ) (23)
– arie relativă a armăturii transversale

– distanţa dintre doi etrieri consecutivi
– momentul de torsiune de calcul (din calculul static)
– unghiul dintre bielele de beton comprimat şi armăturile longitudinale
17
- rezistenţa de calcul a armături transversale
 armătura longitudinală;
∑ (24)
- perimetrul ariei
- rezistenţa de calcul a armăturii longitudinale
În cazul solicitărilor combinate, se lucrează separat pentru fiecare solicitare, iar la

final se cumulează rezultatele:
(Asw)v - din taiere
2Ømontaj
Sv
2 brate de
forfecare etrier
(Asw)v
n=2 M+V s
Asw=nxAs
4ØM
din incovoiere
+ (Asw)T - din torsiune
ST
4ØT
n=1
(Asw)T
T s
Asw=As
2ØM
din torsiune
armatura din torsiune se

=>
distribuie pe perimetrul sectiunii
(Asw)v - din taiere
2ØT Sv
2ØT
(Asw)V,T
s
2ØM
2(ØM+ØT)
( ) ( ) ( ) (25)
18
Distanţa finală între etrieri cu respectarea principiului de mai sus, se calculează cu:
(26)
Armătura longitudinală din calcul la moment încovoietor se modifică astfel:

 zona întinsă: se măreşte cu aria din torsiune;
 zona comprimată: se poate reduce în funcţie de mărimea efortului de
compresiune;
 modul de dispunere şi traseul armăturii trebuie să ţină seama de
prescripţiile de alcătuire din cele două-trei solicitări.
Armătura transversală suplimentară pentru torsiune se dimensionează de regulă
în corelare cu cea de la încovoiere, dată fiind afinitatea între diagramele celor două
solicitări:
 armătura transversală pentru torsiune se poate însuma cu cea din tăiere
numai dacă cea din urmă este aşezată la periferia secţiunii transversale;
 dacă din tăiere au rezultat etrieri cu două braţe de forfecare se recomandă
ca în calculul la torsiune să se folosească acelaşi diamentru de etrieri;
 unghiul format de diagonalele comprimate (bielele de beton) şi armătura
longitudinală, la solicitarea combinată torsiune – tăiere este limitat de condiţia:
45º permitivitatea etrierilor de a intra în curgere

21,8º permite transferul forţei tăietoare prin fisură
 cazul solicitării combinate, unghiul de înclinare la torsiune să fie acelaşi
cu cel din calculul la forţă tăietoare:
Observaţie: dacă – redimensionare secţiune de beton
 rezistenţa la compresiune a diagonalelor nu este
critică
 minimizează cantitatea de armătură transversală
 Etrierii trebuie să îndeplinească condiţia de non-fragilitate, nu trebuie să

se rupă în momentul fisurării betonului – se recomandă procent minim de armare pentru
etrieri
√ (27)
 Condiţia conduce la cantitatea maximă de armătură transversală
(28)
19
Capacitatea portantă maximă a elementelor cu secţiune plină la efort combinat

(tăiere- torsiune) este condiţionată de limitarea cedării la compresiune a diagonalelor
prin condiţia
(29)
- capacitatea portantă la torsiune a elementului astfel încât diagonalele

comprimate să nu cedeze
- capacitatea portantă la tăiere a elementului
Acestea se determină:
(30)
- factor de reducere a rezistenţei betonului datorită fisurării acesteia produsă de

forţa tăietoare
- coeficient care se stabileste în funcţie de raportul ( ) - efort de
compresiune produs de forţa axială de calcul
- dacă normele naţionale nu îl dau, se ia
(30)
În elementele cu secţiune transversală apropiată de dreptunghi se poate dispune

armătura constructivă dacă:
(32)
- momentul de torsiune la fisurarea betonului

- semnifică fisurarea – se obţine prin înlocuirea
20
Cap. II OBOSEALA
Verificarea la starea limită de oboseală
Se poate ca un elemenet din beton armat proiectat la încărcări statice să cedeze

la apariţia încărcărilor repetate la eforturi mai mici decât cele prevăzute de încărcări
statice. Fenomenul care produce acest efect se numeşte OBOSEALA (O).
Întodeauna deteriorarea datorată oboselii se produce plecând de la un defect al
materialului (ex. O pată de rugină pe armătură). În jurul acestui defect se dechide
progresiv o fisură care reduce secţinea transversală atât cât ea nu mai suportă
solicitatrea. Ex. Degradarea cazul oboselii la aderenţa beton-armătură este ilustrată în
bibliografie în reprezentarea grafică numărul de cicluri repetate – lunecarea relativă.
lunecarea
relativa
2000 4000 6000 8000

n
[nr. de cicluri]
( - - - -) ( ____ )
Pentru încărcarea repetată: efect -> reduce rezistenţa
Măsura în care se reduce rezistenţa depinde de:

- n = numărul de cicluri;
- efortul unitar maxim ;
- amplitudinea ;
- indicele de asimetrie
În cazul încărcărilor repetate structurile sunt afectate atât prin aptitudinea lor în
serviciu, cât şi prin aspectul rezistenţelor:
- fisurarea excesivă a betonului;
- deformaţii excesiv de mari;
21
- coroziunea armăturilor;
- ruperea prematură la eforturi mai mici decât cele statice.
Comportarea la oboseală
Privitor la oţel încă din secolul trecut Wöhler a observant că rezistenţa oţelului
scade cu creşterea numărului de cicluri şi a amplitudinii.
Reprezentarea grafică a relaţiilor: curba lui Wöhler
(S)
Curba lui
Wöhler
limita de
anduranţă
0 n
[nr. de cicluri]
n = numarul de cicluri până la rupere

- amplitudinea
curba (N – S)
Pentru beton curbele lui Goodman sau Smith arată influenţa prioritară a efortului
mediu asupra oboselii.
Aderenţa beton armătură scade rapid la solicitarea la oboseală. Ea depinde de
mărimea rezistenţei la întindere a betonului, dar este defavorizată de apariţia
microfisurilor în masa betonului în jurul armăturilor longitudinal. Etrierii au efect favorabil
– împiedică dezvoltarea acestor microfisuri.
Din punct de vedere al încovoierii, nivelul de solicitare la oboseală corespunde
stadiului II (de seviciu), motiv pentru care calculul se face în ipotezele din stadiul II, iar
eforturile unitare maxime în betonul comprimat şi în armătură nu trebuie să depăşească
rezistenţa la oboseală.
Cazul solicitării la tăiere: comportare proastă – beton solicitat la întindere,
armătura întinsă solicitată la forfecare – se numeşte efect de dorn.
S-a observat că o ameliorare se produce dacă creşte lăţimea inimii, adică scade
efortul tangenţial mediu .
22
Calculul după STAS 10107/0-90
Ca şi la starea limită ultimă de rezistenţă, calculul se efectuează separat:

încovoiere, forţă tăietoare.
 Calculul la încovoiere
Necesită determinarea eforturilor unitare maxime în beton şi armătură în ipotezele
corespunzătoare stadiului II impunându-se condiţiile de verificare:
(33) (34)
- rezistenţa la oboseală a betonului

- rezistenţa la oboseală a oţelului
 Calculul la forţă tăietoare

Se bazează pe verificarea eforturilor unitare tangenţiale şi a eforturilor principale
calculate ca în starea limită ultimă la forţă tăietoare dar pentru combinaţia de încărcări
adecvată.
În funcţie de valoarea efortului principal normalizat dat de raportul:
̅̅̅ (35)
- efortul principal de întindere;
- rezistenţa la întindere
Se pot întâlni următoarele situaţii:
 ̅̅̅ – betonul poate prelua singur efortul principal de întindere,
armătura transversală se dispune constructiv;
 ̅̅̅ – efortul principal de compresiune este prea mare şi secţiunea de
beton trebuie redimensionată (mărită);
 ̅̅̅ – efortul principal de compresiune poate fi preluat de beton,
dar armătura transversală rezultată din calcul pentru preluarea
efortului de întindere.
Pentru al-3-lea caz etapele calculului:
1) Evaluarea aportului betonului în preluarea eforturilor;
̅̅̅̅ - pentru cicluri oscilante – indicele de asimetrie al
ciclului (încărcarea nu schimbă semnul);
̅̅̅̅ - pentru cicluri alternante
2) Evaluarea contribuţiei etrierilor;
̅̅̅̅ (36)
- aria etrierilor; - grosimea beton;
- distanţa între etrieri;
- rezistenţa la oboseală a oţelului;
- rezistenţa la întindere a betonului
23
3) Se dimensionează etrierii cu relaţia:
̅̅̅̅ (̅̅̅ ̅̅̅̅) (37)
4) Se dimensionează armătura înclinată:
(38)
- unghiul sub care armătura este înclinată faţă de axa grinzii;

- aria suprafeţei din diagrama ̅̅̅ care revine spre preluarea armăturii înclinate
=5
h/2 h/2
g>0
parte preluata de armatura înclinata
Ai =Ai1+Ai2 +Ai3
Ai1 Ai2 Ai3
parte preluata de etrieri
e
0,5
0,3
parti preluate de beton
g<0
parte preluata de armatura înclinata

Ai
e
0,5
parte preluata de etrieri
parti preluate de beton
Calculul practic trebuie să urmeze calculului la starea limită ultimă pentru forţa
tăietoare şi constă în verificarea armături înclinate dispuse pentru forţă tăietoare. Se
presupun armături înclinate în trei planuri de înclinare. A i se împarte în trei părţi
proporţional cu Ai.
24
Se determină poziţia centrelor de greutate a celor trei suprafeţe A, A, A. Din

aceste puncte se ridică verticale până la intersecţia cu axa mediană a grinzi. Armătura
înclinată trebuie să treacă prin punctul de intersecţie al verticalei acesteia cu axa
mediană a grinzi sub unghiul .
Armătura înclinată se repartizează în lungul grinzii astfel încât să fie solicitate în
mod egal în raport cu diagrama înfăşurătoare a valorii maxime , adică:
̅̅̅ ̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅ ̅̅̅̅̅

(39)
Calculul după SR EN 1992-1-1

Detrminarea solicitărilor
Se stabileşte mai întâi o combinaţie care nu produce oboseală, combinaţia de
bază – seamănă cu combinaţia frecventă folosită în calculul starii limite reversibile şi are
forma:
∑ ∑ (40)
- determină valoarea încărcării;

- valoare reprezentetivă pentru gruparea frecventă.
Peste efectele acestei combinaţii considerată în situaţia cea mai defavorabilă se
adaugă efectul încărcării ciclice care produce oboseala obtinându-se:
(∑ ∑ ) (41)
În secţiunea transversală cea mai solicitată la încovoiere se determină în stadiul II

la nivelul eforturilor maxime în armătură.
şi în beton determinat la nivelul aceeaşi fibre în care apare şi
eformtul .
Pentru secţiunea cea mai solicitată la forţa tăietoare se determină:
şi în beton, respectiv bielele comprimate de beton eforturile .
Calculul se efectuează ca şi la strarea limită ultimă, dar cu înclinaţia bielelor
comprimate faţă de axa grinzii determinată din condiţia:
√ (42)
- este unghiul cu care s-a lucrat în starea limită ultimă;

Cu aceste valori cunoscute pentru eforturi, se poate determina amplitudinea
eforturilor unitare folosind relaţia:
(43)
25
Verificarea eforturilor în armătură

În cazul în care încărcarea ciclică produce N cicluri de amplitudine constantă,
verificarea se face cu următoarea relaţie:
( )
( ) (44)
- amplitudinea eforturilor determinate cu relaţia (43);

- factor parţial de siguranţă pentru încărcarea care produce oboseală;
- factor parţial de siguranţă pentru armătura solicitată la oboseală;
( ) – amplitudinea capabilă „rezistenţa”; „capacitatea portantă” pentru N

cicluri, obţinută din curba S – N – Curba Wöhler logaritmată.
( )
Valoarea amplitudinii capabile se determină din curba S-N corespunzătoare
trasată cu ajutorul figurii şi a tabelului care urmează:
ln Ds RSk
A - armatura la limita
A k1
1 de elasticitate
k2
1
log Ds RSk (N*)
N* ln N
Curba se determină prin cunoaşterea mărimii a două cote: orizontala şi 1;

orizontala şi 1.
Se construieşte folosind tabelul:
Exponentul efortului pentru N* cicluri

Tipul barei N* unitar * ⁄ +
Bare drepte şi
106 5 9 162,5
bare îndoite (1)
Bare sudate şi
107 3 5 58,5
plase sudate
Dispozitive de
107 3 5 35
cuplare
26
(1) Valorile sunt date pentru bare drepte; caz bare îndoite valoarea lui
se reduce cu ⁄ ;
D – diametrul dornului;
– diametrul armăturii îndoite.
Ø
D=2R
În cazul în care încărcarea ciclică produce un nr. de cicluri de amplitudine

variabilă, problema se poate rezolva prin două metode:
 Metoda Palmgreen-Miner
 Metoda echivalării
Metoda echivalării
Constă în transformarea încărcării reale într-o încărcare ciclică de amplitudine
constantă care produce o degradare echivalentă. Metode pentru realizarea acestei
echivalenţe sunt date în partea a-II-a a EC2. 1992-2-2 (Poduri).
Pentru clădiri se poate considera în mod simplificat că amplitudinea echivalentă
este dată de amplitudinea maximă a ciclului. Verficarea se face tot cu
relaţia (44) doar ca se înlocuieşte cu ;
Metoda echivalării
Se bazează pe:
( )
- Exprimarea unui indice de degradare (45)
( )
( ) - nr de cicluri de amplitudine ( ) aplicate;

( ) - nr. de cicluri la rupere pentru amplitudinea ( )
- posibilitatea însumării liniare a degradărilor, ceea ce duce la relaţia finală

de verificare:
( )
∑ (46)
( )
Se admite şi o verificare simplificată în care se calculează amplitudinea pentru

valoarea frecventă a încărcărilor ciclice combinată cu combinaţia de bază. Această
amplitudine trebuie să îndeplinească condiţia: pentru bare întinse şi
pentru bare sudate.
27
Verificarea eforturilor în beton

Pentru beton verificarea la oboseală se face cu următoarea relaţie:
√ (47)
(48) – nivelul maxim al eforturilor de compresiune
(49) – nivelul minim al eforturilor de compresiune
- limita superioară a amplitudinii pentru N cicluri

- limita inferioară a amplitudinii pentru N cicluri
– rezistenţa de calcul la oboseală a betonului şi se determină:
( ) ( ) (50)
Verificarea la oboseală pentru beton se poate face simplificat cu următoarea

relaţie:
(51)
Cu satisfacerea concomitentă:
 0,9 pentru [ ];
 0,8 pentru [ ].
- efortul maxim de compresiune sub combinaţia frecventă de încărcări
(combinaţia de bază + valoarea frecventă a încărcării ciclice);
- efortul minim de compresiune în aceaşi fibră; dacă este de intindere atunci
sa ia .
În relaţia (50) se va preciza în norme nationale, recomandat ;
( ) – un coeficient pentru determinarea rezistenţei betonului la prima aplicare
a încărcării (vezi paragraful 3.1.2 alin. (6) din EN 1992-1-1);
( ) - vârsta betonului în momentul când începe aplicarea încărcării ciclice în zile.
Când se face verificarea bielelor la forţă tăietoare, valoarea rezistenţei determinate
cu relaţia (50) se multiplică cu ( ⁄ ).
Pentru elementele care nu au nevoie de armătură pentru forţă tăietoare din calcul
la starea limită ultimă, verificarea la oboseală a betonului solicitat la forţa tăietoare se
poate face cu următoarele relaţii:
28
| | | |
(52)
| | | |
Cu respectarea concomitentă a relaţiilor:

 0,9 pentru [ ];
 0,8 pentru [ ].
iar pentru cazul când:
| |
(53)
| |
În relaţiile (52) şi (53):

– valoarea de calcul a forţei tăietoare maxime sub combinaţia frecventă de
încărcări;
– valoarea de calcul a forţei tăietoare minimă sub combinaţia frecventă în
aceeaşi secţiune în care apare valoarea maximă;
– forţa tăietoare capabilă a unui element fără armătură transversală.
29
Cap. III VERIFICAREA LA STĂRILE

LIMITĂ DE EXPLOATARE
Limitarea eforturilor
Eforturile de compresiune din beton se vor limita pentru: evitarea fisurilor
longitudinale, a microfisurilor sau a deformaţiilor mari de curgere lentă unde acestea pot
avea efecte inacceptabile asupra funcţionării structurii după cum urmează:
 Sub efectul combinaţiiloe carcteristice, pentru părţiile expuse la medii
corespunzând datelor de expunere: XD, XF, XS;
(1)
 Sub efectul combinaţiilor cvasipermanente ale încărcărilor, pentru a se

putea admite curgeri lente liniare;
(2)
OBS: peste această valoare (2) se va considera deformaţii de curgere lentă

neliniare
Eforturile din armătură sunt combinaţii a încărcărilor, se vor limita în vederea
evitării deformaţiilor inelastice, a fisurării şi a deformaţiilor exagerate în modul următor:
 Pentru elemente din beton armat: (3)
 Pentru elemente din beton precomprimat: (4)
Atunci când efortul este provocat de o deformaţie impusă se vor respecta

condiţiile:
(5) şi (6)
- efortul din armătura intinsă;

- înălţimea relativă, se determină în funcţie de forma secţiunii.
În calculul săgeţilor şi eforturilor secţiunile transversale se vor considera nefisurate

cu condiţia ca eforturile de întindere din încovoiere să fie mai mic rezistenţă
medie efectivă a betonului la apariţia primei fisuri. Această valoare poate fi înlocuită cu
dacă aria de armătură întinsă minimă a fost determinată folosind aceste
caracteristici.
La calculul deschiderii fisurilor şi a rigidităţii la întindere se va folosi fctm – rezitenţa
medie la întindere axială.
30
FISURA
Două cauze principale:

a) Efectul forţelor aplicate pe structră care produc solicitări de încovoiere,
introduc forţe tăietoare; sunt cele mai studiate, la ele se referă prevederile normelor
privind proiectarea. Mai pot apărea fisuri atunci când apar eforturi locale de intensitate
mare în beton, cum ar fi aderenţa sau compresiuni locale mari;
b) Variaţii mari de temperatură, contracţia de uscare, contracţii plastice,
tasări diferenţiale, coroziunea armăturii, efectul îngheţ-dezgheţ, acţiuni chimice ... etc.
Eforturile mari de întindere în beton şi fisurile apar acolo unde elementul se opune
deformaţiilor. Această problemă poate fi rezolvată prin măsuri constructive, ex: rosturi
de dilataţie !!!
Efectele fisurării:
Fisurarea nu este dorită în principal datorită:
 Durabilităţii – situaţie în care, în mod clasic, coroziunea armăturii este
legată de existenţa fisurii;
 Aspect estetic + efect psihologic;
 Aspecte legate de funcţionalitate: etanşeitate, igienă
Coroziunea în teoria clasică e major influenţată de fisurare. Experimental fisuri

0,3÷0,5 [mm] nu influenţează în mod hotărâtor intensitatea procesului de coroziune,
indiferent de clasa de expunere.
Totuşi existenţa fisurii influenţează un parametru: durata fazei de iniţiere a
procesului de coroziune; care durând câţiva ani se consideră o perioadă scurtă raportat
la durata de viaţă a elementelor de beton armat (la aceste studii s-au folosit betoane cu
A/C mare; beton cu porozitate ridicată, parametru deformabil la coroziune).
Principalele cauze ale coroziunii
 Carbonatare strat de acoperire cu beton (dimensiunea lui c);
 Prezenţa clorurilor – presupune fie realizare strat impermeabil de beton,
fie o protecţie a armăturii prin tratament de suprafaţă.
Totuşi în stadiul actual al cunoştinţelor, rămâne rezonabil şi prudent să se limiteze
deschiderile fisurilor funcţie de agresivitatea mediului.
Aspect estetic şi efect psihologic
Pentru utilizatorul construcţiei aprecierea stării de fisurare presupune un grad de
subiectivitate funcţie de sensibilitatea observatorului, aşteptări privind caliatea
construcţiei, distanţa faţă de ochi a suprafeţei observate, intensitate lumină, natura
suprafeţei de beton. Studiile arată că fisura cu deschidere până la 0,25 [mm] nu
îngrijorează observatorul.
Etanşeitatea
S-a constatat că pot fi realizate construcţii din beton armat etanşe şi fără
asigurarea unei membrane impermeabile. S-a observat ca fisurile transversale mai mici
de 0,2 [mm] se pot autocolmata în timp scurt astfel încât orice scurgere de lichid poate
dispărea în câteva zile.
31
În concluzie, fisurile cu deschidere controlată 0,1÷0,3 [mm] nu sunt de natură să

prejudicieze, durabilitatea, aspectul şi funcţionalitatea elementelor de beton armat.
Trebuie evitată apariţia fisurilor cu deschidere mare. Lucru posibil şi prin luare de
măsuri indirecte:
- Măsuri de ordin constructiv şi tehnologic;
- Prevedere de armături minime, aderente în zona în care pot apărea
eforturi de întindere ce pot depăşi rezistenţa betonului;
- Limitarea eforturilor unitare în armătură, calculate în stadiul fisurat şi sub
efectul încărcării frecvente şi cvasipermanente;
- O alcătuire corectă prin limitarea distanţei între armături şi a diametrului
maxim.
Concluzia finală: este necesară efectuarea controlului deschiderii fisurilor.
Controlul fisurării conform prevederi STAS 10107/0-90
Constă în verificarea relaţiei: (1)
- deschiderea fisurii determinată prin calcul în stadiul II de lucru şi sub efectul

eforturilor din combinaţia de încărcări adecvată;
- deschiderea limită a fisurilor prevăzute în normele de proiectare sau
cerută de beneficiar.
În STAS 10107/0-90 = funcţie (condiţii de agresivitate mediu; condiţii de

etanşeitate)
[ ] – pentru elemente aflate sub presiunea unui lichid
[ ] – alte elemente
Prezenţa unor fisuri cu [ ] se datorează unor erori care pot fi:

- De concepţie (neluarea în seamă a unor efecte ale acţiunilor; neprevedere
armături pe direcţia eforturilor principale);
- De calcul la starea limită ultimă (prevederea unei armături insuficiente
care sub sarcini de exploatare ajunge la curgeri).
Calculul deschiderii medii a fisurilor

[ ] – deschiderea medie a fisuri dată de diferenţa dintre lungimea deformată
a armăturii şi lungimea deformată a betonului pe dustanţa dintre două fisuri;
( ) (2)
– distanţa dintre două fisuri

- valorile medii ale alungirilor
32
a
am
a
f f
f
f/2
med
b
bm
b
max
Deoarece alungirea armăturii se neglijează şi relaţia (2)

devine:
(3)
(4)
- coeficient conlucrare între beton şi armătură
(5)
Pentru a putea calcula este necesară cunoaşterea destanţei dintre fisuri ,

coeficientul de conlucrare şi cunoaşterea efortului unitar în armătură în stadiul II.
Calculul distanţei dintre fisuri
Deducerea relaţiei de calcul duce la forma finală:
(6)
A – coeficient ce tine seama de tipul de solicitate şi tipul de armătură

Întindere Încovoiere
OB 20 10
PC 16 6,5
- diametrul armăturii întinse
- procentul de armare
(7)
Aa – aria armăturii întinse
Abt – aria secţiunii de beton întinse aferente armăturii A a şi se determină conform
suprafeţei haşurate din schiţă
Judecând relaţia (6) strict algebric se observă că când are valoare mare,
ceea ce nu este rezonabil şi nici în concordanţă cu realitatea. Din acest motiv şi
33
considerând că este o valoare finită, relaţia a fost corectată şi pentru calcul se

utilizează forma:
( ) (8)
s – distaţa dintre axele armăturii longitudinale întinse

c – grosime strat de acoperire cu beton
7,5Ø 7,5Ø
15Ø<s
7,5Ø
<15Ø
Nivelul de calcul (nivelul centrului de greutate

al efortului a
al armaturii totale intinse)
c
c Ø la acest nivel se calculeaza si f
- aria de beton întins

De-o parte şi de alta a armăturii ⁄ ; dacă distanţa suprafeţele se
întrepătrund.
Prezenţa armăturii transversale (etrierii) slăbesc secţiunea din punct de vedere al
fisurării, motiv pentru care dacă diferenţa dintre calculat şi distanţa dintre etrieri ;
[ ] atunci se consideră (9)
Calculul coeficientului de conlucrare
( ) ( ) (10)
- ţine seama de tipul armăturii

- pentru bare lise (OB)
- pentru profil periodic (PC)
- fracţiunea de lungă durată a încărcării/încărcarea totală de exploatare
– rezistenţa caracteristică la întindere a betonului
- efortul în armătura întinsă în stadiul II
Forţa de întindere din beton nu poate depăşi forţa de întindere din

armătură deoarece nu ar fisura betonul, de aceea valoarea lui se limitează inferior la
valoarea ( ).
Pentru încărcările ciclice, efectul oboselii provoacă scăderea progresivă a
aderenţei armătură – beton motiv pentru care standardul prevede acoperitor .
34
Pentru cazurile curente, Anexa C la STAS 10107/0-90 precizează pentru valori

aproximative cu care se poate efectua calculul.
Calculul eforturilor unitare în armătură , în secţiunile fisurate: în dreptul fisurii
se determină cu ipoteze aferente stadiului II de exploatare.
Verificarea deschiderii fisurilor fără calcul:
Din (5) se observă că este influenţat în relaţie de directă proporţionalitate de
distanţa dintre fisuri , care la rândul său este în relaţie de directă proporţionalitate cu
raportul (6). S-ar putea concluziona că poate fi limitat superior prin raportul
(cale aleasă de STAS 10107/0-90)sau inferior prin .
Anexa C a STAS-ului dă valori pentru pentru care calculul efectiv a lui nu este
necesar.
Cazul procentelor mici de armare
În acest caz forţa transmisă de armătură prin aderenţă pe lungimea la, betonul nu
depăşeşte rezistenţa la întindere a ariei întinse de beton aferente armăturii. Din acest
motiv fisurile nu mai au repartizare regulată ci apariţia lor este aleatoare, în secţiunea
unde rezistenţa la întindere a betonului este scăzută. În această situaţie calculul trebuie
modificat contând că eforturile se transmit de la armătură la beton pe l a şi nu pe distanţa
. În această situaţie relaţia (3) devine:
( ) (11)
Relaţia de calcul pentru deschidere fisuri:
(12)
- efortul mediu de aderenţă, dat de norme în funcţie de calitatea oţelului

pentru armături PC
pentru armături tip OB
Verificarea la fisurare după SR EN 1992-1-1

Limitarea deschiderii fisurilor
EC2 recomandă ca mărimea calculată a deschiderii fisurilor:
(13) date în tabel
Clase de expunere [ ]
X0, XC1 0,4
XC2, XC3, XC4,
XD1, XD2, XS1, 0,3
XS2, XS3
XD3 prevederi speciale
35
Se observă că pentru situaţia fără riscuri (X0) şi pentru cazul când coroziunea este
provocată de cloruri, dar elementele sunt sau numai umed/numai uscat XC1, normele
nu fac o protecţie anticorozivă a armăturii şi deschiderea 0,4 [mm] urmăreşte păstrarea
aspectului.
Pentru celelalte clase: cloruri, apă de mare, etc, normele ţin seama şi de protecţia
anticorozivă.
Calculul deschiderii fisurilor:
Se face cu relaţia:
( ) (14)
- distanţa maximă dintre fisuri (rezultată din calcul)

- deformaţia medie a armăturilor întinse ţinând cont şi de efectul deformaţiilor
impuse şi de participarea la preluarea efortului a betonului întins
- deformaţia medie a betonului între două fisuri consecutive
Diferenţa dintre alungirea armăturii şi a betonului se poate determina cu relaţia:
( )
(15)
- efort unitar în armătura întinsă în secţiune fisurată

- ţine seama de distribuţia efortului în armătură şi durata acţiunii încărcărilor:
– încărcare de scurtă durată;
- încărcare de lungă durată.
- rezistenţa medie la întindere a betonuli imediat înainte de fisurare
- coeficient de armare;
- modulul de elasticitate al oţelului la calcul
- aria de beton din jurul armăturii întinse care are înălţimea:
- înălţimea betonului ce înglobează armătura întinsă;
- se ia dintre ( )
- se determină conform schiţelor de mai jos.
- coeficient de armare, ţine seama de prezenţa armăturii pretensionate
(armătura preîntinsă sau armătura postîntinsă).
– armătura nepretensionată întinsă

– armătura pretensionată
– factor ce ţine seama de rezistenţa la aderenţă a armăturii
36
– factor de valoare – dat în tabele şi este raportul dintre rezistenţa la aderenţă a

armăturii pretensionate Ap şi nepretensionate As.
x
2=0
d
h
hc,eff
1
Ac,eff centrul de
greutate pentru As2
Grinda
x
2=0
d
h
hc,eff
1
Ac,eff
Placi
Ac,eff (aria de beton la partea
superioara)
2
d
d
h
hc,eff
Ac,eff (deformatii mai mari)
Element intins
La calculul distanţei maxime între fisuri se deosebesc două situaţii:

 Distanţa dintre armături ( ⁄ ) - armături relativ apropiate;
(16)
 Distanţa dintre armături > ( ⁄ )
( ) (17)
- diametrul armăturilor întinse
37
Dacă în aceeaşi secţiune se folosesc mai multe diametre, în (16) se înlocuieşte

cu un echivalent care se determină cu:
∑
(18)
∑
– numărul de bare de diametru
– grosimea stratului de acoperire cu beton
– factor ce ţine seama de proprietatea de aderenţă a armăturii:
– pentru armături de înaltă aderenţă (PC);
– pentru armături cu suprafaţa lisă (OB);
– factor ce ţine seama de distribuţia deformaţiilor:
– pentru încovoiere;
– pentru încovoiere pură;
– pentru elemente întinse excentric;
– cea mai mare; - cea mai mică dintre deformaţiile din fibrele
exterme, considerând secţiunea fisurată.
Limitarea deschiderii fisurilor fără calcul

Verificarea deschiderii fisurilor se face fără calcul explicit cu condiţia respectării
valorilor precizate în tabele privind distanţa mare între armăturile întinse şi diametrul
maxim al acestor armături (vezi tabele). Valorile din tabel sunt calculate cu relaţiile de
mai sus, considerându-se:
[ ] – şi pentru valori în progresie aritmetică cu raţia 40 [MPa], la
400 [MPa];
Valorile sunt calculate pentru deschideri ale fisurilor
[ ] [ ] [ ].
Celelalte valori luate în calcul sunt: rezistenţa medie la întindere a betonului
de fisurare [ ]; [ ]; ; ; ; ;
; .
al barelor utilizate pentru armare se corectează faţă de valorile dată în tabel
cu relaţiile:
 La încovoiere:
( ) ( )
(19)
 La întindere:
(20)
( )
– diametrul modificat al barelor întinse;
– diametrul maxim al barelor date în tabel;
– factor de corecţie a înălţimii zonei de beton întinsă înainte de fisurare;
– înălţimea zonei întinse de beton înaintea apariţiei primei fisuri;
– înălţimea totală a secţiunii de beton;
– înălţimea utilă la centru de greutate al armăturii întinse de pe rândul exterior
(primul rând de jos).
38
Cap. IV STAREA LIMITĂ DE

SERVICIU DE DEFORMAŢIE
Verificarea deformaţiilor înseamnă verificarea săgeţilor la elementele încovoiate. În

practica curentă, se întâlnesc şi alte situaţii cum ar fi deformaţiile globale laterale ale
structurii provocate de acţiuni orizontale mari (vânt, seism). Aceste deformaţii au
influenţă asupra calculului de ordin II şi asupra comportării elementelor nestructurale
(pereţi despărţitori, faţade cortină, placaje aplicate pe elemente structurale). Acest tip de
deformaţii nu fac obiectul discuţiei care urmează.
Săgeţile elementelor încovoiate trebuie limitate din motivele:
 Săgeata vizibilă poate să deranjeze utilizatorul;
 Defectarea sau funcţionarea defectuasă a utilajelor amplasate în construcţii;
 Deteriorarea unor elemente nestructurale sau a unor finisaje.
Săgeata vizibilă: reducerea încrederii observatorului în siguranţa construcţiei chiar
dacă în realitate nu se întâmplă aşa. Este vorba de săgeata totală între două reazeme
consecutive ale elementelor structurale ce poate îngloba şi deformaţia cofrajului.
Statistic s-a observat că o săgeată de până la L/250 nu este de natură să îngrijoreze
observatorul (L = deschiderea între reazeme).
Deteriorarea unor utilaje se datorează deformaţiei mari provocate de acţiuni de
exploatare de intensitate foarte mare, deoarece este necesară limitarea intensităţii
acţiunilor, lucru ce stă în seama furnizorului de utilaj. Exemplu clasic pentru astfel de
situaţie este calea de rulare a podurilor rulante a cărei deformaţie exagerată poate crea
probleme la „urcarea podului” sau controlul podului la trecerea peste reazeme.
roata podului
urcare peste reazem
Deteriorarea elementelor nestructurale. Este vorba de pereţii despărţitori ce pot

fisura datorită deformaţiilor de lungă durată a elementelor structurale pe care reazemă,
aceste deformaţii se produc după montarea pereţiilor. Deformaţia limitată trebuie să
satisfacă condiţia:
( )
Verificarea la starea limită de serviciu de deformaţie

Constă în verificarea
(1)
- săgeata rezultată din efectul încărcărilor şi obţinută din calcul;
39
– valoarea limită admisă a săgeţii care, alături de valoarea acţiunilor care

trebuie luate în considerare pentru această stare limită sunt date pentru grinzile şi
plăcile planşeelor curente în STAS 10107/0-90.
De exemplu: pentru planşee neataşate elementelor structurale:
pentru grinzi de rulare:
SR EN 1992-1-1 recomandă limitarea săgeţii la ⁄ cand este vorba de aspect

şi funcţionalitate, şi limitează săgeata la ⁄ când apare după execuţia structurii la
elementele cărora li se ataşează elemente nestructurale.
Calculul săgeţii conform STAS 10107/0-90
Conform STAS calculul se face pentru gruparea fundamentală de acţiuni cu luarea

în considerare a intensităţilor de exploatare pentru încărcări permanente, cvasi-
permanente, valori de lungă durată – conform relaţiei de principiu:
∑ ∑ ∑ (2)
– valoarea normată a încărcărilor permanente;

– valoarea normată a încărcărilor cvasi-permanente;
– valoarea normată a încărcărilor variabile;
– coeficientul acţiunii de lungă durată (L1) subunitar.
În calculul săgeţii se iau în considerare rigidităţiile determinate în funcţie de tipul

de solicitare astfel:
 Pentru încovoiere:
(3)
– momentul de inerţie al secţiunii ideale de beton;

- momentul de elasticitate longitudinal al betonului preparat cu agregate
obişnuite.
– modulul de elasticitate longitudinal dat în funcţie de clasa betonului;
40
̅ - caracteristica deformaţiei în timp a betonului
- caracteristica de bază a deformaţiilor în timp, dată tabelar funcţie de clasa

betonului;
- coeficienţi prin care se reduce această caracteristică de bază în funcţie de
umiditate, temperatură.
 Pentru compresiune (preponderentă):

Modelul axial de rigiditate
(4)
– aria comprimată de beton;

– modulul de elasticitate longitudinal al armăturii;
– aria armăturii.
 Pentru întindere:
Modelul de rigiditate
(5)
- coeficient de conlucrare beton-armătură
( ) (vezi calculul la fisurare)
– rezistenţa la calcul a armăturii;

– aria de armătură rezultată din calculul de proiectare;
– aria de armătură dispusă prin alcătuire.
Pentru elementele solicitate la încovoiere, calculul săgeţii se face cu respectarea

regulilor structurilor omogene şi elastice utilizând modulul de rigiditate EI determinat ca
şi mai sus. Pentru a ţine seama de variabilitatea rigidităţii se admit următoarele
simplificări:
1. Pentru zonele de moment încovoietor de acelaşi semn se consideră EI
constant cu valoarea determintă pentru secţiunea cea mai solicitată:
41
zona nefisurata
s d
Mr - - Mr
+
d
Mc
s d
EIn EIn-zona de moment negativ
s
EIp-zona de moment pozitiv
Distribuţia reală a rigidităţii (- - - - - -); se acceptă simplificarea.
2. Atunci când diferenţa între cele două valori ale rigidităţii :

– se va lucra cu o valoare unică a rigidităţii:
(6)
Pentru grinzile simplu rezemate şi pentru console, săgeata maximă se determină

cu:
(7)
- momentul încovoietor maxim din calculul static pentru solicitarea de

exploatare;
- rigiditatea calculată;
- coeficient ce ţine seama: schema statică, mod de rezemare, schema de
încărcare
Pentru elementele static nedeterminate şi cele static determinate cu o distribuţie
complicată a încărcării, calculul săgeţii se face utilizând relaţia Maxwell-Mohr.
∫ (8)
(9)
Rezolvabilă prin două metode:

 Procedeul lui Veresckaghin de integrare;
 Metoda grinzilor conjugate.
42
– suprafaţa diagramei reale a momentului încovoietor pentru bara pentru care

se calculează săgeata între două reazeme consecutive:
– ordonata din diagrama de moment virtual m i din dreptul centrului de greutate
al suprafeţei Ω.
P P p P
L/3 L/3 L/3 L L/2 L/2
M1 M2
M3
EIB EIC
EI1 EI2 EI3
1 1
1
m3=41L
m1=92L
m2=41L
Calculul la starea limită de deformaţie conform STAS 10107/0-90 constă în

verificarea valorii săgeţii (f) sau a unei părţi din aceasta (Δf) determinată pentru stadiul II
de exploatare astfel încât ea să nu depăşească valoarea admisă fadm precizată în norme
în funcţie de deschiderea L şi destinaţia elementelor structurale.
(1)
43
Prevederile după Standardul European EN 1992-1-1

Normele europene recomandă determinarea deformaţiilor care pot fi: rotiri, curburi,
săgeţi – prin interpolarea între valorile respective corespunzând stadiului I nefisurat,
respectiv stadiului II complet fisurat aplicându-se relaţia de calcul:
( ) (10)
- parametrul de deformaţie considerat;

- valoarea parametrului respectiv pentru stadiu I nefisurat;
– parametrul de deformaţie considerat determinat în stadiul II fisurat;
- coeficient de interpolare ce ţine seama de participarea betonului întins în
secţiune:
( ) (11)
– coeficient de ţine seama de: durata acţiunii, repetabilitatea acţiunii.

- pentru o încărcare unică şi de scurtă durată
- pentru o încărcare de lungă durată/încărcare ciclică;
- efort unitar în armătura întinsă presupunând secţiunea fisurată pentru
combinaţiile de încărcări care produc prima fisură;
- efort unitar în armătura întinsă presupunând secţiunea fisurată sub încărcări
de exploatare.
Raportul poate fi înlocuit cu pentru încovoiere, pentru întindere pură.
– moment de fisurare, - forţa axială de fisurare la a căror determinare se
recomandă utilizarea lui pentru rezistenţa la întindere a betonului.
Luarea în considerare a deformaţiei de curgere lentă se face prin modificarea
modulului de elasticitate al betonului cu relaţia:
(12)
( )
– modulul de elasticitate efectiv;

– modulul de elasticitate secant al betonului la 28 zile;
– coeficientul de curgere lentă relevant pentru încărcare şi intervalul de timp
considerat.
Săgeata maximă a unui element încovoiat se determină cu relaţia:
(13)
– deschiderea elementului pentru care se face calculul;

- coeficient de ţine seama de modul de rezemare şi de distribuţie a încărcării
conform datelor de mai jos;
44
- curbura grinzii la mijlocul deschiderii, sau curbura pe reazem – la console; şi

corespunzător stadiului fisurat sau nefisurat al secţiunii transversale pentru care se face
calculul săgeţii.
p
23
5
S=48 S=216
l l/3 l/3 l/3
M M
1
S=12 S=81
l
l/2 l/2
p
S=41
l
P
S=31
l
M S=21
Curbura de scurtă durată a unei secţiuni dreptunghiulare din beton armat se

calculează astfel:
 Pentru stadiul nefisurat:
(14)
 Pentru stadiul fisurat:
(15)
( )
d – înălţimea utilă;
x – înălţimea zonei comprimate în stadiul fisurat;
– efort unitar din armătură în stadiul fisurat.
Pentru secţiunia dreptunghiulară simplu armată, înălţimea x a zonei comprimate

de beton se determină utilizând relaţia:
( √ ) (16)
; - coeficient de armare dat de ; curbura finală se determină cu (10)
45
Curbura de lungă durată se stabileşte cu luarea în considerare a efectelor curgerii

lente şi a contracţiei de beton. La încărcările de lungă durată, deformaţiile totale care
includ şi curgerea lentă se pot calcula cu modulul de elasticitate efectiv al betonului:
(12)
( )
Curbura din contracţie poate fi evaluată cu relaţia:
(17)
– curbura din contracţie;
- deformaţia din contracţie liberă;
S – momentul static al armăturii în raport cu centrul de greutate al secţiunii;
I – momentul de inerţie al secţiunii.
Valorile S şi I se vor calcula pentru stadiul nefisurat, respectiv pentru stadiul

complet fisurat, iar valoarea finală a curburii din contracţie obţinându-se cu relaţia:
( ) (10)
Curbura din contracţie se însumează cu cea din încărcări.
Cea mai riguroasă metodă pentru calculul săgeţii utilizând maniera expusă mai
sus necesită determinând prin calcul a curburii în numeroase secţiuni de-a lungul
elementului şi apoi să se obţină săgeata maximă prin integrare numerică. În cele mai
multe cazuri se acceptă calculul săgeţii de două ori, considerând că întregul element
este nefisurat şi că întregul element este fisurat, după care se face interpolarea folosind
relaţia (12).
46

Torsiune PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Torsiune PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Note de curs Beton Armat

PARTEA I BETON ARMAT

Starea Limită Ultimă la Torsiune

Solicitarea de torsiune apare în elementele structurii de Beton Armat datorită

Torsiunea de compatibilitate: ex. Grinda principală pe care reazemă o grindă

Datorită compatibilităţii deformaţiilor, momentul încovoietor din grinda secundară

Schema acceptată în calcul

Torsiunea de echilibru: ex. placa încastrată în grindă = placa în consolă

Datorită încărcărilor => momentul negativ al plăcii constituie o solicitare de

Solicitarea de torsiune apare, de regulă, însoţită de solicitarea la încovoiere şi cea

(1) (2) (3)

MRt – capacitatea portantă la torsiune

Aceste trei solicitări se găsesc pe o suprafaţă limită de interacţiune de ec.:

Acest calcul este foarte complicat, în practică se acceptă calculul separat al

Comportarea elementelor din beton armat la torsiune

Solicitarea de torsiune provoacă apariţia eforturilor de forfecare care provoacă

Pentru un element din beton simplu fisurarea reprezintă S.L.U. Pentru ca

Comportarea la torsiune a elementelor din beton armat poate fi reprezentată grafic

Experimentul lui Thürliman

Experimentul lui Leonhard

Cedarea la torsiune se produce prin curgerea etrierilor şi/sau curgerea armăturii

 Modelul echilibrului limită

 Modelul grinzilor cu zăbrele spatiale plastice

Vedere a unei feţe laterale

- forţa verticală de întindere din etrieri

Pe o faţă verticală, forţele de compresiune din bielele de beton sunt echilibrate de

Într-o secţiune verticală, componentele dintr-un plan paralel cu acesta ale

Componentele perpendiculare pe planul secţiunii verticale ale forţelor de

Dimensionarea armăturii elementelor solicitate la torsiune

– aria secţiunii etrierului

 Pentru armătură longitudinală;

– aria armăturii longitudinale

!!!! Cazul etrierilor dublii la torsiune nu se iau în considerare laturile interioare, ci

Calculul armăturilor conform STAS 10107/0-90

Observaţie: Secţiunile tubulare se calculează la fel ca şi cele pline.

Principalele prevederi constructive:

dacă nu se adoptă =>

Interacţiunea forţă tăietoare – torsiune

Acţiunea concomitentă poate provoca sporirea considerabilă (în anumite zone) a

eforturi din torsiune eforturi din forţă tăietoare

Verificarea se face ca în cazul tăierii

 Dacă raportul: atunci armătura se dispune constructiv;

 Dacă raportul: atunci eforturile de compresiune în beton nu pot

 Dacă raportul: atunci este necesar calculul de

( ) (16) secţiune dreptunghiulară

(17) secţiune oarecare

Interacţiunea încovoiere – torsiune

Solicitarea de torsiune provoacă apariţia unor eforturi de întindere egale în

1/4 T 1/4 T 1/2 C 1/2 C

1/4 T 1/4 T 1/2 T 1/2 T

Calculul simplificat: separat pentru cele două solicitări şi în final se cumulează

Calculul după SR EN 1992-1-1

 Secţiunea plină => secţiune chesonată

Secţiune echivalentă cu pereţi subţiri

(secţiune chesonată; nu este reală ci modularea pentru torsiune)

(19) ( ) (20) - coeficient dat în tabele

Descompunerea secţiunii complexe în secţiuni simple se face urmărind criteriul

- momentul de calcul la torsiune (valoare obţinută din calculul static)

Modelul de calcul la torsiune

Elementul real solicitat la torsiune se va calcula ca o gridă cu zăbrele spaţială

Efortul tangenţial din torsiune notat se determină cu formulele lui Bredt

Trebuie cel puţin o bară longitudinală în fiecare colţ, datorită torsiunii.

Forţa pe care o poate prelua o grindă cu zăbrele