Cod Proiectare Plansee Dala

5/8/2018 Cod Proie c ta re Pla nse e Da la - slide pdf.c om
COD DE PROIECTARE
PENTRU
PLANSEE DALE SI
PLANSEE CIUPERCI
DE BETON ARMAT
REDACTAREA a 2-a
- REDACTAREA FINALA-
http://slide pdf.c om/re a de r/full/c od-proie c ta re -pla nse e -da la 1/40

DECEMBRIE 1998
COD DE
PLANSEE PROIECTARE
DALE PENTRU
SI PLANSEE CIUPERCI
DE BETON ARMAT
REDACTAREA a 2-a
- REDACTAREA FINAL~ -

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI

FACULTATEA DE CONSTRUCTII CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE
Catedra Constructii de beton armat
CR 2 PROIECTAREA STRUCTURILOR DIN BETON

Subprogram CR 2-01-A
PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI

Faza: Redactarea a 2-a – finala
Contract nr. 160 din 23.10.98

Beneficiar M.L.P.A.T.
Rector: Prof. dr. ing. Petre Patrut
sef catedra: Prof. dr. ing. Liviu Crainic
Responsabil lucrare: Prof. dr. ing. Marius Gabor

DECEMBRIE 1998
UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUC|II BUCURE}TI

FACULTATEA DE CONSTRUCTII CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE
Catedra Constructii de beton armat


DECEMBRIE 1998
Contract nr. 160 din 23.10.98

Beneficiar M.L.P.A.T.


Lista elaboratorilor
UTCB: Prof. dr. ing. Marius Gabor

As. ing. Andrei Sendroiu
As. ing. Adrian Todeila
Ing. Dan Adrian
Ing. Camelia Chirimeaca
Responsabil lucrare:
Prof. dr. ing. Marius Gabor

COD DE PROIECTARE
PENTRU
PLANŞEE DALÃ ŞI PLANŞEE CIUPERCI DE BETON ARMAT
CUPRINS
1. GENERALITÃŢI 3
1.1. Domeniul de aplicare al Codului 3
1.2. Definiţii 4
1.3. Clasificarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci
5
1.4. Acte normative complementare 5
2. ALCÃTUIREA DE ANSAMBLU 5
2.1. Forma şi alcătuirea planşeului 4
2.2. Distribuţia stâlpilor
7
2.3. Pereţii de compartimentare şi de închidere
7
3. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE 7

3.1. Condiţii de rezistenţă 8
3.2. Condiţii de rigiditate 8
3.3. Condiţii privind deschiderea fisurilor 8
3.4. Condiţii privind mecanismul structural de disipare a energiei la acţiuni seismice
8
4. PROIECTAREA PRELIMINARÃ 9
4.1.
4.2. Predimensionarea
Predimensionarea grosimii plăcii
capitelurilor 9
10
5. CALCULUL EFORTURILOR
5.1. Schematizarea planşeelor pentru calcul 10
5.2. ÎÎncărcări 11
5.3. Calculul eforturilor îîn grupări fundamentale de încărcări
11
5.4. Calculul eforturilor în grupări speciale de încărcări
12
6. VERIFICAREA PLANŞEELOR DALÃ ŞI PLANŞEELOR CIUPERCI LA

STÃRILE LIMITÃ ULTIME 12
6.1. Stabilirea eforturilor de calcul 12
6.2. Dimensionarea la moment încovoietor 13
6.3. Verificarea la for ţă tăietoare
14
6.4. Verificarea la str ăpungere
15
7. VERIFICAREA LA STAREA LIMITÃ DE DEFORMAŢII 19

7.1. Grupări fundamentale de încărcări
19
7.2. Grupări speciale de încărcări 20
7.3. Deformaţii limită 20

8. ALCÃTUIRE ŞI ARMARE 20
8.1. Grosimi minime de placă 20
8.2. Armarea planşeelor dală 21
8.2. Armarea planşeelor ciuperci 22
Anexa 1 Stabilirea eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci prin metoda directă
25
Anexa 2 Stabilirea eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci prin metoda cadrelor
32


COD DE PROIECTARE
PENTRU
PLANŞEE DALÃ ŞI PLANŞEE CIUPERCI DE BETON ARMAT
1. GENERALITÃŢI.
Prezentul Cod cuprinde prevederi referitoare la proiectarea plan şeelor dală şi
a planşeelor ciuperci de beton armat monolit ale clădirilor.
Planşeele dal ă sunt alcătuite din plăci rezemate direct pe stâlpi; rezemarea se
poate face şi pe grinzi marginale sau, local, pe pere ţi structurali de beton armat sau
zidărie.
Planşeele rezemate pe stâlpi prevăzuţi cu capiteluri sunt denumite planşee
ciuperci .
1.1. Domeniul de aplicare al Codului

(1) Prezentul Cod se aplică la proiectarea următoarelor tipuri de planşee de tip
curent :
• planşee dală cu placă de grosime constantă sau cu grosimi variabile în
trepte;
• planşee ciuperci având capiteluri cu forma în plan ortogonal ă sau circular ă
şi elevaţia ca în fig. 1.2.
(2) Planşeele dală şi planşeele ciuperci de tip curent sunt rezemate pe stâlpi
i într-o reţea ortogonală, la care distanţele între axe (lX şi l Y, fig. 1.1), respectă
dispuşţiile:
condi
lX / lY = 0,5 ÷ 2.0 1.1
lXmax / lXmin ≤ 1.2 1.2
lYmax / lYmin ≤ 1.2 1.3
Se admite deplasarea centrului secţiunii stâlpului faţă de intersecţia sistemului
de axe ortogonale cu cel mult 10% din deschiderea cea mai mică.
Se recomandă ca raportul între deschiderile lX şi lY să respecte limitele:
lX / lY = 0,66 ÷ 1.5
(4) Prevederile se refer ă cu precădere la proiectarea unor construcţii noi; cu titlu

informativ, ele pot fi utilizate ca elemente de referin ţă în evaluarea unor construcţii
existente.
lY2

lY1

Fig. 1.1
lX1 lX2

1.2. Definiţii

1.2.1. Se consider ă planşee dal ă planşeele cu placa de grosime constantă şi
planşeele cu placa de grosimea variabilă în trepte, la care variaţia grosimii plăcii
respectă simultan condiţiile (fig. 1.2):
hH / hp ≤ 0,66 1.4
0,15 ≥ lHx x
Hy / ly ≤ 0,25 1.5
1.6
a
Secţiunea 1-1
b
1 1

hp
ly hH
lHx
lHy
lx
Fig. 1.2. Planşeu dală cu placă plină de grosime variabilă în trepte
1.2.2. Se consider ă planşee ciuperci planşeele din plăci rezemate pe stâlpi

prevăzuţi cu capitel (fig. 1.3) şi la care nu se respectă condiţia 1.4.
hp
hH
a b
c d

Fig.1.3. Tipuri de capiteluri
1.2.3. În sensul prezentului Cod sunt consideraţi stâlpi elementele portante

verticale la care raportul între dimensiunile secţiunii transversale (a şi b în fig.1.1)
respectă condiţiile:
a / b = 0,4 ÷ 2,5 1.7

a / lX ≤ 0,25 1.8
b / lY ≤ 0,25 1.9

1.3. Clasificarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci

Clasificarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci se face în func ţie de
criterii care determină diferenţieri privind aplicarea prezentului Cod, după cum
urmează:
1.3.1. După destinaţ ie:

• planşee la nivelurile curente sau de acoperiş ale clădirilor;
• fundaţii tip radier din plan şee dală sau planşee ciuperci.
1.3.2. După modul de distribu ţ ie al stâlpilor :

• planşee cu stâlpi dispuşi la nodurile unei reţele de axe ortogonale;
• planşee cu reţea de stâlpi dispuşi în poziţii oarecare.
1.4. Acte normative complementare.

Prezentul Cod de proiectare se va utiliza împreună cu prevederile din actele
normative precizează aspecte specifice de calcul şi alcătuire, cum ar fi (lista nu
careă):
este exhaustiv
• STAS 10107/0-90 Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea
elementelor din beton, beton armat şi beton precomprimat.
• STAS 10101/1-91 Acţiuni în construcţii. Greutati tehnice şi încărcări permanente.
• STAS 10101/2A1-91 Acţiuni în construcţii. Încărcări datorite procesului de
exploatare.
• STAS 10107/1-91 Construcţii civile, industriale şi agricole. Calculul şi alcătuirea
planşeelor din beton armat şi beton precomprimat. Prevederi generale.
• STAS 10107/2-91 Construcţii civile, industriale şi agricole. Planşee curente din
placi i grinzi din beton armat i beton precompromat. Prescriptii de calcul i
ş
alcătuire. ş ş
• STAS 10107/3-91 Construcţii civile, industriale şi agricole. Planşee cu nervuri
dese din beton armat şi beton precomprimat. Prescriptii de calcul şi alcătuire.
• STAS 3300/2-85. Calculul terenului de fundare în cazul fundării directe.
• Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinte, social-
culturale, agrozootehnice şi industriale. Indicativ P100-92.
• Normativ privind proiectarea şi executarea lucr ărilor de fundaţii directe la
construcţii. Indicativ P10-86.
• Normativ pentru executarea lucr ărilor din beton şi beton armat. C 140-86.
Lista actelor normative complementare se va actualiza în raport de revizuirea

sau modificarea acestora.
2. ALCÃTUIREA DE ANSAMBLU
2.1. Forma şi alcătuirea planşeului
2.1.1. Planşeele dală pot fi alcătuite ca plăci pline cu grosime constantă (fig.
2.1.a), plăci pline cu grosimea variabilă în trepte (fig. 1.2), sau ca planşee cu nevuri
dese (fig. 2.1.b).
Planşeele ciuperci sunt alcătuite din plăci pline cu grosime constantă.

5


a) b)
hp h1p hp
l x
Fig. 2.1.
2.1.2. Forma în plan a planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci va respecta

condiţiile generale de alcătuire din codurile de proiectare P85-1998 (pct.2.2) şi NP
007-97 (pct. 2.1).
2.1.3. Goluri în placă

Golurile în placă se clasifică funcţie de dimensiunile lor relative.
(1) Se consider ă goluri mici , golurile a căror dimensiuni cumulate nu depăşesc
20% din lăţimea fâşiei de placă în care sunt practicate (fig.2.2).
(2) Golurile în placă care nu respectă condiţiile (2) se consider ă goluri mari.
Planşeele dală şi planşeele ciuperci cu goluri mari nu pot fi considerate de tip
curent.
(3) În interiorul perimetrului critic de str ăpungere al planşeelor dală se admite
dispunerea unui singur gol, cu dimensiunea maximă lgmax, dacă sunt respectate
condiţiile:
lgmax ≤ d / 4 2.1
lgmax ≤ b/10 (b ≤ a) 2.2
Verificarea la stăpungere se va face luând în considerare prezenţa golurilor.
lry lcy lcx
≤ lcx/5
≤ lrx/5 lrx
≥ 6d
≤ lry/5
lgy1+lgy2 ≤
Fig.2.2. Goluri mici în placă; condiţii privind dimensiunile maxime ale golurilor.
2.2. Distribuţia stâlpilor în plan.

6

2.2.1. Distribu ţ ia stâlpilor în planul plaşeului se recomandă să fie uniformă, la

intersecţiile unei reţele de axe ortogonale. Distanţele interax pe cele două direcţii
principale ale reţelei, lX şi respectiv lY, se recomandă să respecte condiţiile 1.1, 1.2 şi
1.3.
Se recomandă ca rigidităţile şi capacitatea de rezistenţă a structurii la for ţe
orizontale orientate pe direcţiile principale să fie cât mai apropiate.
Plăcile în consolă sunt admise cu condiţia evitării unor interacţiuni
necontrolate cu pereţii de compartimentare sau de închidere.
2.2.2. Construcţiile la care distribuţia stâlpilor în planul planşeului nu respectă
condiţiile de la pct. 2.2.1 pot fi admise în condi ţiile utilizării metodelor generale de
calcul de la pct. 5.4.3. În aceste situaţii de alcătuire, prevederile prezentului Cod se
aplică cu titlu informativ.
2.3. Pereţii de compartimentare şi închidere.
Pereţii rezemaţi direct pe placa planşeelor dală vor fi alcătuiţi ca elemente

uşoare f ăr ă rigididitate şi rezistenţă semnificative la încăcări orizontale din acţiuni
seismice.
rezultatPlanşeele
ă din dală şi plan
comportarea şeele
pere ţilor ciuperci se vorrezistente
ca elemente acţţiunea
verifica lala ac verticală,
iuni orizontale,
conform metodologiei prezentate în fig. 2.3.
Nu sunt admise soluţiile de alcătuire care, urmare a conlucr ării pereţilor de
compartimentare sau de închidere cu stâlpii şi planşeele, pot determina eforturi de
întindere în planşeele dală.
Perete de compartimentare
sau de închidere.
Fv,max for ţa asociată capacităţii

de rezistenţă a peretelui.
Fig. 2.3.
3. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE
(1) Condiţiile generale de proiectare precizeaz ă cerinţ ele de performanţă

structural ă ale planşeelor dală şi planşeelor ciuperci care asigur ă o comportare
favorabilă sub încărcările gravitaţionale şi seismice.
(2) Îndeplinirea condiţiilor generale de proiectare se realizează prin:
a). Concepţia generală de proiectare menită să asigure alegerea unor sisteme
structurale adecvate condiţiilor func ţ ionale şi de execu ţ ie ;
b). Respectarea prevederilor prezentului Cod de proiectare şi a actelor
normative complementare privind calculul şi alcătuirea planşeelor dală şi planşeelor
ciuperci;
c). Utilizarea metodelor de calcul structural adecvat sistemului de plan şeu
utilizat şi condiţiilor de solicitare;
d). Respectarea prevederilor specifice de proiectare privind asigurarea
durabilităţii pe perioada de exploatare anticipată.
3.1. Condiţii de rezistenţă

7


(1) Planşeele dală şi planşeele ciuperci vor fi dimensionate sau, dup ă caz,
verificate la stările limită ultime (de rezistenţă) în conformitate cu prevederile
prezentului Cod, cap. 6, precum şi din acte normative aplicabile domeniului.
(2) Verificarea la stările limită ultime se refer ă, în cazurile curente, la următoarele
tipuri de solicitări şi secţiuni caracteristice de calcul:
• momente încovoietoare (fâşii de reazem şi fâşii de câmp);
for ăţăpungere
• str tăietoarepe(fâ şii de reazem
diferite şi fâ
perimetre deşiicedare
de câmp);
posibile în dreptul stâlpilor de
reazem;
• transmiterea momentului încovoietor în îmbinarea stâlp-planşeu.
(3) Enumerarea stărilor limită şi a secţiunilor de calcul dată mai sus nu este
exhaustivă; dacă este cazul, la proiectarea planşeelor dală şi planşeelor ciuperci se
vor considera şi alte verificări la stările limită ultime (de exemplu, str ăpungerea plăcii
în zonele cu încărcări concentrate, verificarea planşeelor ca diafragme orizontale
etc.).
(4) Planşeele dală nu vor fi utilizate în situa ţiile în care încărcările verticale pot
determina fenomenul la oboseală (încărcări repetate).
(5) Verificarea la stările limită ultime este obligatorie în toate cazurile de
proiectare.
3.2. Condiţii de rigiditate

(1) Respectarea condiţiilor de rigiditate se asigur ă prin verificarea deformaţiilor
(săgeţilor) determinate de încărcările verticale de exploatare.
Planşeele dală şi planşeele ciuperci asigur ă, de regulă, respectarea condiţiilor
de rigiditate necesare pentru construcţiile curente.
(2) Situaţiile în care verificarea la starea limit ă de deformaţie este necesar ă se
stabilesc de proiectant funcţie de condiţiile de exploatare ale planşeelor.
(3) Verificarea la starea limită de deformaţie se face conform pct. 7 din prezentul
Cod şi a prevederilor din STAS 10107/0-90.
3.3. Condiţii privind deschiderea fisurilor
(1) Verificarea deschiderii fisurilor se face conform prevederilor din STAS

10107/0-90.
(2) În cazurile în care planşeele ciuperci sau planşeele dală sunt utilizate ca radier
general, condiţiile privind verificarea deschiderii fisurilor sunt specifice acestor
elemente.
3.4. Condiţii privind mecanismul structural de disipare a energiei la ac ţiuni

seismice

(1) Construcţiile cu planşee dală sau planşee ciuperci amplasate în zonele
seismice A÷E, definite conform normativului P100/92, şi construcţiile cu mai mult de
3 niveluri amplasate în zona seismică F, vor fi prevăzute cu pereţi structurali capabili
să asigure preluarea în întregime a acţiunilor seismice orizontale.
(2) În situaţiile în care sunt admise structuri formate numai din stâlpi şi planşee
dală, se vor prevedea plăci cu grosimi variabile
(3) ţiile cu planşee dală la care for ţele seismice orizontale sunt preluate
de pereConstruc
ţi structurali vor fi proiectate astfel încât deforma ţiile plastice potenţiale să fie
dirijate în stâlpi.

(4) Dirijarea articulaţiilor plastice în stâlpi este realizată prin respectarea condiţiilor
3.1 şi 3.2 pentru orice direcţie de acţiune seismică:
Mcap T nod ≥ 1,3(M*cap S sup + M*cap S inf ) 3.1

şi
(M*cap P st + M*cap P dr ) ≥ 1,3(M*cap S sup + M*cap S inf ) 3.2
unde:
M*cap T nod
cap S sup = momentul capabil al stâlpulăriisuperior;
în îmbin planşeu-stâlp; cu relaţia 6.3;
*
M cap S inf = momentul capabil în stâlpul inferior;
* *
M P st şi M P dr = momentele în fâşiile de reazem, stabilite din condiţia de
echilibru
a nodului, conform fig. 3.1;
M*cap P st şi M* cap P dr = momentele capabile în fâşiile de reazem.
M stâlp
M planşeu (fâşie de reazem)
*
Mcap S sup MP st M P st
M*cap S inf

M*cap S sup Mcap S inf
M*P dr MP dr

Fig. 3.1.
4. PROIECTAREA PRELIMINARÃ
(1) Stabilirea unor dimensiuni preliminare ale capitelului sau a grosimii plăcii
conform pct. 4.1 şi 4.2 are caracter orientativ şi nu asigur ă respectarea de la sine a
condiţiilor generale de proiectare date în prezentul Cod.
4.1. Predimensionarea grosimii plăcii

Stabilirea preliminar ă a grosimii de placă (d calculat în mm) se poate face cu
relaţiile:
• planşee dală cu placa de grosime constantă:
2
a + b ⎞ 125V a + b
d = ⎛ ⎜ ⎟ + − 4.1
⎝ 12 ⎠ τdt 12
• planşee ciuperci:
d = 0,03 • lmax + 4(q −5) 4.2
2
unde: q = încărcarea de calcul pe plan şeu [kN/m ]
lmax = distanţa maximă între axele stâlpilor [mm].
a şi b = dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului;
V = reacţiunea maximă transmisă de planşeu la stâlp [kN]
4.2. Predimensionarea capitelurilor

(1) Stabilirea dimensiunilor preliminare ale capitelului are ca scop asigurarea

condiţiilor de preluare a efortului de str ăpungere prin dimensionarea perimetrului
secţiunii critice şi a înălţimii secţiunii.
(2) Dimensiunile efective ale capitelului de tip b, c şi d (fig. 1.3) pot fi stabilite
funcţie de dimensiunile minime relative obţinute din fig. 4.1şi valoarea coeficientul kc:
50B c
kc =
q
2
unde: q = încărcarea de calcul pe plan şeul ciupercă [kN/m ]
0.00 0.05 0.10 0.15
x

lx ⋅ ly
kc= 80 60 50 40 30 20
15
0.05 10
0.10
0.15
m
m
0
3
z

lx ⋅ ly
Fig. 4.1. Dimensiuni minime pentru capiteluri tip b, c şi d (fig.1.3).
5. CALCULUL EFORTURILOR
5.1. Schematizarea planşeelor pentru calcul

(1) Planşeele dală şi planşeele ciuperci de tip curent pot fi schematizate pentru
calcul prin una din metodele:
• metoda cadrelor - calculul elastic;
• metoda directă (metoda coeficienţilor) - calcul plastic;
• metoda generală - metoda elementelor finite / diferen ţelor finite.
(2) Planşeele dală şi planşeele ciuperci care nu pot fi considerate de tip curent se
vor calcula prin metode generale. Calculul se poate efectua în ipoteza comport ării
elastice a materialelor. Procedeul de calcul este aplicabil cu programe automate
specializate.
(3) Planşeele dală şi planşeele ciuperci care nu pot fi considerate de tip curent
datorită nerespectării condiţiilor 1.2 şi 1.3 pot fi calculate cu metoda cadrelor.
5.2. Încărcări.

10

(1) Acţiunile verticale pe planşee în grupările fundamentale de încărcări se

stabilesc în condiţiile prevăzute în normele în vigoare (STAS 10107/0-90, STAS
10101/0A-91, STAS 10101/1-91, STAS 10101/2-91, STAS 10101/2A1-91, STAS
10101/21-91 etc).
(2) Schemele de încărcare considerate în calculul eforturilor în plan şee se
stabilesc, funcţie de condiţiile de exploatare, astfel încât să fie determinate solicitările
maxime în secţiunile caracteristice ale fâşiilor de reazem şi ale fâşiilor de câmp.
5.3. Calculul eforturilor în grupări fundamentale de încărcări

Calculul eforturilor în grupări fundamentale de încărcări consider ă acţiunile
verticale pe planşee. În situaţiile în care sunt îndeplinite condiţiile de la pct. 1.1-
planşeu de tip curent - calculul eforturilor se poate face prin metoda cadrelor sau prin
metoda coeficienţilor.
5.3.1. Calculul prin metoda cadrelor
(1) Metoda cadrelor schematizează planşeele prin cadre dispuse pe direc ţiile
principale ale acestuia. Procedeul de calcul este aplicabil numai pentru plan ee de
ş ţiilor
tip curent sau care nu pot fi considerate de tip curent prin neîndeplinirea condi
1.2. şi 1.3.
(2) Calcul prin metoda cadrelor poate admite următoarele ipoteze:

• Structura este considerată alcătuită din cadre plane dispuse după direcţiile
principale.
• Încărcarea verticală pe riglele cadrelor plane, de pe fiecare din cele dou ă direcţii
principale, este dată de încărcarea totală de pe planşeu:
qx = q ly 5.1
qy = q lx 5.2
• Riglele
noduri cadrelor
fixe (se plane, deăpeefectele
neglijeaz
ă direcţii, se pot considera, de regulă, cu
cele doudeplas ărilor laterale asupra eforturilor în
planşeu);
• Cadrele încărcate predominant nesimetric sau la care efectele depasărilor laterale
sunt semnificative se vor considera în calcule cu noduri deplasabile.
(3) La cadrele etajate, se poate calcula separat fiecare nivel, neglijindu-se

influenţa deformaţiilor unui nivel asupra stării de eforturi în celelalte niveluri.
(4) În situaţiile în care rezultă eforturi semnificative ca urmare a deforma ţiilor

impuse (variaţii de temperatur ă, tasări de fundaţii etc.), la dimensionarea elementelor
planşeelor se vor considera şi aceste acţiuni.
(5) Calculul eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci cu metoda cadrelor
echivalente este prezentat în Anexa 2.
(6) Se pot adopta şi alte modele de calcul verificate.
5.3.2. Calculul prin metoda directă (a coeficienţilor) poate fi aplicat la plan şee
de tip curent dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a) Ac
(b) Plan şeul pe
ţiunile areplan euţinsunt
cel şpu 3 deschideri pe fiecare
încărcări gravita direc
ţionale ţie;
uniform distribuite;
(c) Încărcările temporare de exploatare nu depăşesc valoarea încărcărilor
permanente de exploatare.
11


(1) Calculul eforturilor se face pe baza principiului echilibrului limită exprimat în
fiecare panou al planşeului şi pe fiecare din direcţiile principale ale acestuia; condiţia
de echilibru este exprimată prin momentul de baz ă;
(2) Momentele încovoietoare în placa planşeului se obţin prin repartizarea

momentului de bază în secţiunile caracteristice (câmp, reazem) şi între fâşiile de
reazem şi fâşiile de câmp, pe baza coeficienţilor;
(3) Calculul eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci cu metoda directă este
prezentată în Anexa 1.
5.3.3. Calculul cu metode generale (metoda elementului finit)
În situaţiile de alcătuire a planşeelor care nu permit clasificarea acestora în

planşee de tip curent , conform pct. 1.1 din prezentul Cod, eforturile se vor determina
prin calculul cu metoda elementelor finite sau a diferen ţelor finite, cu utilizarea de
programe automate
constitutive specializate.
liniare (materiale Se admite elastic
cu comportare utilizarea
ă). de modele de materiale cu legi
5.4. Calculul eforturilor în grupări speciale de încărcări

(1) În situaţiile de utilizare a planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci ca elemente
structurale proiectate antiseismic, admise la pct. 3.4 din prezentul cod, calculul
eforturilor din acţiuni orizontale se va face prin metoda cadrelor sau metode
generale.
(2) Calculul eforturilor din acţiunile seismice verticale se va efectua în toate
cazurile, pe baza prevederilor din Normativul P100/92. În cazul plan şeelor de tip
curent
metodase determinarea eforturilor din acţiunile seismice verticale şi prin
admiteţilor.
coeficien
(3) În situaţiile în care, la acţiuni seismice orizontale, pereţii de închidere sau de
compartimentare pot interacţiona cu planşeele, se vor considera la proiectare şi
solicitările rezultate din acest efect.
6. VERIFICAREA PLANŞEELOR DALÃ ŞI A PLANŞEELOR CIUPERCI LA

STÃRILE LIMITÃ ULTIME
Verificările la stările limită ultime considerate în continuare se refer ă la

condiţiile date la pct. 3.1.
6.1. Stabilirea eforturilor de calcul

Eforturile de calcul considerate în verificarea se vor considera astfel:
(a) momentele încovoietoare în secţiunile caracteristice ale fâşiilor de reazem şi ale
fâşiilor de câmp se consider ă cu valorile rezultate din calculul efectuat conform
pct. 5.4 din prezentul Cod; valorile momentelor de calcul în fâ şiile de reazem pot
rezulta şi prin aplicarea relaţiei 3.2 (pct. 3.4);
(b) for ţ ele t ăietoare în secţiunile caracteristice ale fâşiilor de reazem şi ale fâşiilor de
câmp se consider cu valorile ob inute din calculul static; în cazul calculului prin
metoda coeficienţăilor, valorile for ţţei tăietoare se obţin, funcţie de momentele
repartizate fâşiilor de reazem sau câmp şi de încărcările pe planşeu, pe baza
12

condiţiei de echilibru static; valorile de calcul ale for ţelor tăietoare în fâşiile de

reazem nu pot fi mai mici decât cele stabilite pe baza relaţiei 3.2 (pct. 3.4);
(c) for ţele considerate în calculul la str ăpungere corespund situaţiilor de încărcare
care determină reacţiunile maxime ale planşeelor, corespunzătoare grupărilor
fundamentale sau speciale de încărcări.
6.2. Dimensionarea la moment încovoietor

6.2.1. Fâşii de reazem şi de câmp.
(1) Dimensionarea armăturilor la moment încovoietor se face conform STAS
10107/0-90.
(2) Armătura dispusă la parte de jos a secţiunii plăcii se dimensionează la
momentul maxim din deschidere.
Armăturile de la partea superioar ă a planşeului rezultă din calculul în secţiunile
critice indicate în Anexa 2 (fig. A2.4), sau orice alt ă secţiune solicitată cu moment
negativ, în care înălţimea utilă d este variată în trepte.
(3) Cantitatea minimă de armătur ă intr-o secţiune va fi cel puţin egală cu cerinţele
privind armarea minimă (pct. 8, pct. 6.2.2).
6.2.2. Momente minime în placa planşeelor dală.

(1) Verificarea la str ăpungere a planşeelor dală conform pct. 6.4 din prezentul cod
este condiţionată de dimensionarea armăturilor longitudinale la momentele
încovoietoare minime mSdx şi mSdy.
(2) Momentele încovoietoare mSdx şi mSdy se determină cu relaţiile:
mSdx = ηx VSd 6.1

mSdy = ηy VSd
unde: mSdx şi mSdy sunt definite pe unitatea de lungime (moment/metru) şi se
consider ă pe
lăţimea fâşiilor de placă indicate în fig. 6.1 şi tabelul 6.1;
VSd = for ţa de calcul la str ăpungere (reacţiunea planşeului pe stâlp);
ηx şi ηy sunt coeficienţi adimensionali cu valorile minime date în tabelul 6.1.
Tabelul 6.1. Valori minime ale coeficienţilor ηx şi ηy.

Poziţia ηx pentru calculul ηy pentru calculul
stâlpului -mSdx +mSdx lăţimea fâşiei -mSdy +mSdy lăţimea fâşiei
Interior -0,125 0 0,30 ly -0,125 0 0,30 lx
Margine (x)* -0,250 0 0,15 ly -0,125 +0,125 lx
Margine (y)* -0,125 +0,125 ly -0,250 0 0,15 lx
Colţă: -0,500 +0,500 y lx
Not (x)* marginea planşeului este paralell ă cu axa -0,500
x; +0,500
(y)* marginea planşeului este paralelă cu axa y.
(3) Armăturile longitudinale minime în plac ă vor corespunde valorilor maxime

rezultate din calculul la încovoiere conform prevederilor de la pct. 6.2.1 şi 6.2.2.1; se
vor respecta prevederile privind armarea minimă a plăcilor dată la pct. 8.
mSdy x
x 0.30 l y x
mSdx
y 13 y
l y
B
0.15 l x
0.30 l x
B
0.15 l y B

x
l
Fig. 6.1.
6.2.3. Verificarea îmbinării dală-stâlp la moment încovoietor.
(1) Momentele transmise de planşeu la stâlp (Mnod) se determină din calculul

static sau sunt obţinute prin aplicarea condiţiilor de la pct. 3.4.
Se va respecta condiţia
Mnod ≥ 0,2 Mo 6.2

unde: Mo = momentul de bază (Mox sau Moy), calculat conform Anexei 1, pct. A2.
(2) Momentul capabil al nodului dală-stâlp (Mcap T nod) se determină cu relaţia

1,5τ rd − τ V
Mcap T nod = I p 6.3
γx
unde: τV = efortul tangenţial mediu calculat cu relaţia 6.17;
Ip = momentul de iner ţie polar al secţiunii critice de cedare la str ăpungere,
calculat în
raport de axa de încovoiere, normal la stâlp, care trece prin centrul sec iunii
critice; ă ţ
x = distanţa de la perimetrul critic de str ăpungere la centrul secţiunii critice;
1
γ = 1 − 6.4
2 a + 3d
1+
3 b + 3d
(3) Verificarea îmbinării planşeu-stâlp la moment impune respectarea condiţiei:

Mcap T nod ≥ Mnod 6.5
6.3. Verificarea la for ţă tăietoare

Verificarea la for ţă tăietoare a planşeului se face conform prevederilor de
calcul din STAS 10107/0-90.
6.4. Verificarea la str ăpungere

6.4.1. Generalităţi.
(1) Verificarea la str ă ă la zonele de rezemare ale planşeelor dală,
considerată ca o situa ţiepungere se
particular refer
ă de solicitare cu for ţă tăietoare.
14

(2) Verificarea la str ăpungere poate considera şi situaţia plăcilor cu încărcări

concentrate aplicate pe o arie relativ mic ă, denumită suprafaţă de transmitere a
înc ărc ării (suprafaţă de înc ărcare).
Modelul general de verificare la str ăpungere este dat în fig. 6.2.
(3) Verificarea la str ăpungere implică verificarea la for ţă tăietoare pe un perimetru
critic definit funcţie de aria de transmitere a înc ărcării şi înălţimea utilă a secţiunii (d).
(4) Verificarea plăcii la încovoiere se face în conformitate cu 6.2.
(5) Armăturile longitudinale întinse minime, dispuse pe cele dou ă direcţii
principale x şi y în perimetrul de str ăpungere al plăcii, corespund unui procent de
armare de 0,5%:
ρx ≥ 0,005; ρy ≥ 0,005 6.6
6.4.2. Domeniu de aplicare şi definiţii.
6.4.2.1. Suprafaţa de transmitere a încărcării

(1) Calculul la str ăpungere este aplicabil pentru suprafeţe de încărcare:
(a) de formă circular ă, cu diametrul mai mic sau egal cu 3,5d;
(b) de formă dreptunghiular ă cu perimetrul mai mic sau egal cu 11d şi raportul
laturilor
Pentru suprafe înc≤ărcare
ţe de0,5 a/b ≥ de
2; formă dreptunghiular ă, la care condiţia (b) nu este
respectată, perimetrul critic de str ăpungere se determină conform fig. 6.3 (relaţiile 6.2
şi 6.3).
(2) Calculul la str ăpungere este aplicabil dacă aria de transmitere a încărcării nu
este atât de apropiată de zone cu încărcări concentrate încât perimetrele lor ctitice s ă
se suprapună.
arie perimetrul critic
β β d h
β = arctg(2/3)=33.7 1.5d 1.5d sectiunea critica
suprafata de transmitere
a incarcarii
zona de dispunere a
armaturii transversale
pentru strapungere
sectiunea critica
1.5df 1.5df
df hf
β β
Fig. 6.2.
b1/ 2
a
1.5d a1 < 2b (6.7)
b 5.6d – b1

b1 < b (6.8)
b1/ 2 B B
2.8d
15
B B
a1/ 2 a1/ 2
B B
a>b
B B
http://slide pdf.c om/re a de r/full/c od-proie c ta re -pla nse e -da la perimetrul critic 20/40

Fig. 6.3.
6.4.2.2. Perimetrul critic.

(1) Perimetrul critic (u) pentru suprafeţe de încărcare dreptunghiulare sau
circulare interioare, la care se respectă condiţiile (a) sau (b) de la pct. 6.4.2.1, este
determinat ca perimetrul ce înconjoar ă suprafaţa de încărcare la distanţa de 1,5d (fig.
6.4).
(2) Pentru suprafeţe de încărcare situate la distanţă mai mică de 6d de marginea
unui gol, perimetrul critic se reduce cu distan ţa între tangentele la gol care trec prin
centrul suprafeţei de încărcare (fig. 6.5).
1.5 d
1.5 d 1.5 d
1.5 d
Fig. 6.4. Perimetrul critic (u) pentru stâlpi interiori.
≤6d l1< l2
l = l2
l l2 dac` l1 > l2  l = l1l 2

Gol [n plac`
1.5 d Perimetrul
critic
Fig. 6.5. Stabilirea perimetrului critic (u) în apropierea golurilor în placă.
(3) Perimetrul critic corespunzător suprafeţelor de încărcare situate la marginea

planşeului se stabilişte ca valoarea minimă rezultată din schema dată în fig. 6.6 sau
condiţiile (1) sau (2).
Limita planseului Limita planseului

Perimetrul
1.5 d 1.5 d 1.5 d critic
Perimetrul
critic
1.5 d
Fig. 6.6. Stabilirea perimetrului critic (u) în zonele de magine ale planşeului.
6.4.2.3. Aria critică.
Aria critică este aria limitată de perimetrul critic.

Verificarea radierului la str ăpungere poate considera şi efectul favorabil al
presiunilor transmise de teren pe aria critică.
6.4.2.4. Secţiunea critică.

16


(1) Secţiunea critică este secţiunea determinată de perimetrul critic (u) extins pe
înălţimea utilă (d), normală pe suprafaţa întinsă a plăcii.
(2) În verificarea la str ăpungere a planşeului se va considera orice secţiune critică

posibilă (perimetru critic posibil). Situaţiile de alcătuire care conduc la variaţii ale
parametrilor care determină secţiunea critică împun considerarea mai multor
perimetre critice (de exemplu, perimetrul critic determinat de întreruperea armăturilor
transversale sau de trecerea de la secţiune de placă plină la planşeu casetat).
(3) În cazul plăcilor cu înălţime variabilă secţiunea critică se stabileşte (fig. 6.7)
astfel:
a). Stabilirea secţiunii critice dacă lH ≤ 1,5 hH (fig. 6.6.a):

- secţiuni circulare dcr = 0,5a + lH + 1,5d 6.9
- secţiuni dreptunghiulare l1 = a + 2lH1 6.10
l2 = b + 2lH2 6.11
l1 ≤ l2
⎨1,5d + 0,56 l1l 2

d cr = min ⎧ 6.12
⎩ 1,5d + 0,69l1
Înălţimea de calcul a secţiunii critice este d.
b). Stabilirea secţiunii critice la plăcile la care lH ≥ 1,5 hH (fig. 6.7.b), se face
considerând valoarea minimă corespunzătoare str ăpungerii prin placă (dcr,ext , d) cât şi
prin capitel (dcr,ext, dH):
dcr,int = 0,5a + 1,5(lH + d) şi înălţimea secţiunii dH 6.13
dcr,ext = 0,5a + lH + 1,5d şi înălţimea secţiunii d 6.14
c). Pentru capitelurile la care 1.5 hH ≤ lH ≤ 1,5(hH + d), secţiunea critică se stabileşte
considerând:
dcr = 0,5a + 1,5 lH 6.15
şi înălţimea secţiunii critice = d
sectiunea
dcr dcr critic ă
d β β d
h H β β hH
l H < 1.5 h H l H < 1.5 h H
a

a). Stabilirea secţiunii critice dacă lH ≤ 1,5 hH:
17

dcr,ext dcr,ext sec\iuni

dcr,int dcr,int critice
d β dH β d
dH
hH β hH
β
l H > 1.5(d + hH) l H > 1.5(d + hH)
a

b). Stabilirea secţiunii critice dacă lH ≥ 1,5 hH:
Fig. 6.7. Stabilirea secţiunii critice la plăci cu înălţime variabilă
6.4.3. Verificarea la str ăpungere.
6.4.3.1. Condiţia de verificare a planşeului la str ăpungere este:
τSd ≤ τrd,cap 6.16
unde: τSd = efortul unitar tangenţial de calcul
τrd,cap = efortul unitar tangenţial capabil
6.4.3.2. Efortul unitar tangenţial de calcul se determină:
VSdβ
τSd = 6.17
ud
unde:
VSd = valoarea de calcul a for ţei de str ăpungere (for ţa aplicată pe secţiunea de
transmitere a încărcării;
u = perimetrul critic de cedare la str ăpungere;
d = înălţimea de calcul a secţiunii critice; în cazurile curente d este înălţimea
utilă a secţiunii de placă, considerată ca medie a înălţimilor utile dx şi dy
corespunzătoare direcţiilor principale x, respectiv y; dac ă secţiunea critică este dată
de relaţia 6. (pct. 6.4.2.4.b), d se înlocuieşte cu valoarea dH.
β = coeficient determinat funcţie de momentul încovoietor (M) transmis de planşeu la stâlp:
γMdud cr
β = 1+ 6.18
QI p
Ip = momentul
Valorile iner ţie polarale
minimedeaproximative al sec ţiunii critice;β se pot considera:
coeficientului
• 1,15 pentru stâlpi înteriori
• 1,40 pentru stâlpi marginali
• 1,50 pentru stâlpi de colţ
γ se calculează cu relaţia 6.4.
6.4.3.3. Efortul unitar tangenţial (τrd,cap) capabil se determină astfel:
(1) Pentru planşee f ăr ă armătur ă transvesală
τrd,cap = τrdk(1,2 + 40ρ) 6.19

unde: k = 1,6 – d (d este dat în metri);
18

ρ = ρ x ρ y ρ ≤ 0,015
ρx şi ρy reprezintă coeficienţii de armare pe direcţiile x, respectiv y.
(2) Pentru planşee cu armătur ă transvesală (Asw)
τrd,cap = τrdk(1,2 + 40ρ) + ∑ AswRatsinα 6.20
cu limitarea τrd,cap = 1,4τrdk(1,2 + 40ρ) 6.21
unde: ∑Asw = suma ariilor de armătur ă transversală dispuse conform prevederilor de

la pct. 8.1;
α = unghiul dintre armătura transversală şi planul plăcii.
7. VERIFICAREA LA STAREA LIMITÃ DE DEFORMAŢII
7.1. Grupări fundamentale de încărcări

(1) Verificarea planşeelor la stările limită de deformaţie se face conform STAS
10107/0-90, pct. 3.9.1 şi 3.9.2.
(2) ţiile
condi Deforma ţiile planşeului nu este necesar s ă fie calculate dacă sunt îndeplinite
7.1 şi 7.2:
aadm ≥ l / 250 7.1
unde: aadm = săgeata maximă admisibilă, stabilită funcţie de condiţiile de
exploatare;
l = distanţa între axele stâlpilor (valoarea maximă dintre lx şi ly).
400 A s.efect
d / l ≥ kw 7.2
f yk A s.nec
unde: l = distanţa între axele stâlpilor (valoarea maximă dintre l x şi l y);
kw = 30 dacă p%=0.5 şi
= 21 dacă p%=1.5; pentru valori p% intermediare se interpolează liniar;
As.efect = aria de armătur ă efectivă;
As.nec = aria de armătur ă necesar ă.
În verificarea la starea limită de deformaţie se poate considera comportarea

de ansamblu a planşeului prin însumarea valorilor deformaţiilor corespunzătoare ale
fâşiilor de reazem şi ale fâşiilor de câmp, după modelul din fig. 7.1.
αxr1
α xr1 + α xr2
α ymax = + α y,c 7.3
2
αy max αy,c
αyr1 αyr2
α yr1 + α yr2
αx max
α xmax = + α x,c 7.4
αx,c 2
α xmax + α ymax
α max = 7.5
2
αxr2
Fig. 7.1. Stabilirea deformaţiei în centrul panoului de planşeu.
7.2. Grupări speciale de încărcări

19


Verificarea deformaţiilor în grupările speciale de incărcări se face pentru
ansamblul structurii conform prevederilor din normativul P100-92.
In cazuri deosebite, la aprecierea proiectantului, se pot considera şi
deformaţiile planşeelor dală sau planşeelor ciuperci în grupările speciale de încărcări
(de exemplu, în cazul funda ţiilor tip radier).
7.3. Deformaţii limită

Valorile maxime ale deformaţiilor planşeelor se vor lua conform STAS
10107/0-90, pct. 3.9.2.
8. ALCÃTUIRE ŞI ARMARE
8.1. Grosimi minime de placă.
tabelul Se8.1.recomand ă respectarea

Limitele din grosimilor
tabelul 8.1 sunt stabilitemimime
pe baza(relative) de laplac
verific ărilor ă date
starea limitînă
de deformaţie. Se pot adopta grosimi mai mici de plac ă dacă verificările prin calcul la
stările limită (ultime sau ale exploatării normale) sunt îndeplinite.
Tabelul 8.1
Planşee dală Planşee ciuperci - planşee dală cu
Tipul de subdală
armătur Panou de margine
Panou
Panou de margine
Panou
ă Fă r
ă grindă Cu grindă interior Făr ă grindă Cu grindă interior
de margine de margine de margine de margine
OB37 l max/33 l max/36 l max/36 l max/36 l max/38 l max/38
PC52 l max/30 l max/33 l max/33 l max/33 l max/36 l max/36
PC60 l max/28 l max/31 l max/31 l max/31 l max/34 l max/34
Grosimile mimime de placă (hp) sunt:

• planşee dală cu placa de grosime constantă hp = 150 mm
• planşee dală cu grosime variabilă în trepte hp = 140 mm
• planşee dală cu armături transversale (fig.8.1) hp = 200 mm
• planşee ciuperci la nivelul curent hp = 130 mm
• planşee ciuperci la nivelul acoperişului hp = 100 mm
Pentru planşeele ciuperci cu capitel de tip ”c” sau ”d” (fig. 1.3), grosimea minim ă a
plăcii se poate reduce cu 10 mm faţă de valorile de mai sus.
8.2. Armarea planşeelor dală

8.2.1. Armarea longitudinală.
(1) Distanţa maximă între armăturile de rezistenţă este 2 d.
(2) Armăturile perpendiculare pe marginea planşeului vor avea asigurată
ancorarea corespunzătoare; marginea liber ă a pl ăcii se armează în lung cu cel puţin
3 bare (fig. 8.1).
(3) Lungimile minime ale armăturilor de rezistenţă sunt date în tabelul 8.2.
(4) Se vor respecta prevederile privind armăturile minime în secţiune (STAS
10107/0-90).
20

Linnadire
Fig.8.1. Armarea plăcii la marginea planşeului.

8.2.2. Armarea transversală.
(1) Armăturile transversale din secţiunea critică de str ăpungere se dispun ca în
fig. 8.2. Se recomandă armarea transversală cu bare înclinate; se admite armarea
transversală cu bare verticale (”etrieri”) dacă distanţa între armături este cel mult d/3.
Asw x ≤0 5d ≤ 0,25 d
≥ 200 mm
≈2d Asw y
Fig. 8.2. Dispunerea armăturii transversale în secţiunea critică de str ăpungere.
Tabelul 8.2. Lungimi mimime ale armăturilor şn planşee dală.

n
d ă
i
i
i
r
u
t r
n t
u
Planşeu dală cu grosime Planşeu dală cu subplacă
a t
a
i
i
i
ţ ă
z m
e ă
c constantă
ş
o r o m
r
â r
F P a P a

50% 0.30l o 0.30l o 0.33l o 0.33l o

sus 50% 0.20l o 0.20l o 0.20l o 0.20l o
m
e
z
a l o l o l o
e
r
e
d
jos 100%
p
m 0.25l o 0.25l o 0.25l o 0.25l o
â sus 100%
c
e
d
21

50%
jos max. 0.15 l max. 0.15 l
50%
Reazem Reazem interior Reazem

marginal marginal

notă: l o = distanţa liber ă între stâlpi (lumina);
l = distanţa între axele stâlpilor.
8.3. Armarea planşeelor ciuperci

8.3.1. Armarea plăcii.
Se vor respecta condiţiile (1), (2) şi (4) de la pct. 8.2.1. privind arm ătura în
placă. Schema de dispunere a armăturilor de rezistenţă şi lungimile minime sunt date
în fig. 8.3.
8.3.2. Armarea capitelurilor.

Modelul de armare şi barele minime care se dispun în capitel sunt date în fig.
8.4.
l l l
0.25 l 0.2 l+d 0.2 l+d 0.2(l+d c ) 0.2(l+d c
0.4 l 0.4 l 0.4 l 0.4 l
Armarea fasiei de reazem
0.25 l 0.25 l 0.2 l 0.40 l 0.40 l
0.20 l 0.40 l 0.40 l
0.20 l 0.25 l 0.25 l 0.20 l
Armarea fasiei de camp.
Fig. 8.3. Dispunerea armăturilor în planşee ciuperci.
Minim φ 10 Minim 10 Retea minim

φ 8 la 100 mm
22

Fig. 8.4. Armarea capitelului.
23

Anexa 1
Determinarea eforturilor in planşeele dalǎ si planşeele ciuperci prin metoda

directǎ
A1. Aplicarea metodei directe (a coeficienţilor) pentru determinarea eforturilor în
1) şee implicǎ urm

planDeterminarea ǎtoarele etape
momentelor de ǎcalcul:
de baz pe direcţiile principale în fiecare panou al
planşeului;
2) Repartizarea momentelor de bazǎ îîn secţiunile caracteristice (de reazem şi de
câmp) ale planşeului;
3) Repartizarea momentelor din secţiunile caracteristice ale planşeului între fâşiile
de reazem şi fâşiile de câmp;
4) Determinarea momentelor încovoietoare în stâlpi.
În general, solicitarea cu for ţǎ tǎietoare nu este semnificativǎ pentru verificarea

planşeului la starea limitǎ ultimǎ; de la caz la caz proiectantul va decide dacǎ
condiţiile de alcǎtuire sau solicitare specifice împun şi aceastǎ verificare. În fâşiile
de reazem, for ţele tǎietoare se determinǎ funcţie de momentele încovoietoare şi
încǎrcarea qx sau qy.
A2. Stabilirea valorii momentului de bazǎ (Mo).
(1) Valoarea momentului de bazǎ în calculul pe direcţia x (Myo, fig. A1.1) este:
ql y l 2xc
M ox = A1.1
8
unde: q = încǎrcarea de calcul pe planşeu;

ly = distanţa pe direcţia y între axele stâlpilor; dacǎ distanţa între axele
stâlpilor
difer ǎ între deschideri, ly se consider ǎ cu valoarea cea mai mare;
lxc = deschiderea de calcul pe direcţia x a planşeului, consideratǎ la
planşeele
dalǎ egalǎ cu lumina între stâlpi; la planşeele ciuperci deschiderea
de calcul se consider ǎ ca în fig. A1.2.
La planşeele dalǎ rezemate pe stâlpi cu secţiuni transversale circulare sau
poligonale, lxc se mǎsoar ǎ pânǎ la marginea secţiunii pǎtrate de arie egalǎ.
ly1
lx
l 2 ≥l 1
Mxo
lxc
ly1 /2 < ly2 /2
ly2 /2
Fig. A1.1.
24

lxc lxc
≥45o
lxc lxc
Fig. A1.2.
(2) Valoarea momentului de bazǎ în calculul pe direcţia y (Myo) este:
ql x l 2yc
M oy = A1.2
8
unde:
q = încǎrcarea de calcul pe planşeu;
lx = distanţa pe direcţia x între axele stâlpilor; dac ǎ distanţa între axele
stâlpilor
difer ǎ între deschideri, ly se consider ǎ cu valoarea cea mai mare;
lyc = deschiderea de calcul pe direcţia y a planşeului, stabilitǎ în condiţiile
date
pentru calculul valorii Mxo.
(3) Dacǎ încǎrcarea pe planşeu nu este strict uniform distribuitǎ, valorile Mxo şi
Myo se determinǎ pentru încǎrcarea realǎ ca moment maxim în câmpul unei grinzi
simplu rezemate cu deschiderea de calcul l xc respectiv lyc.
(4) Momentele încovoietoare capabile ale stâlpilor trebuie sǎ fie cel puţin 0,2Mo
pe fiecare direcţie principalǎ a planşeului.
A3. Stabilirea momentelor în secţiunile de reazem şi de câmp ale planşeului.

(1) Valorile momentelor încovoietoare în secţiunile de reazem şi în câmp ale
panoului de planşeu se obţin prin repartizarea momentelor de bazǎ.
(2) În panourile interioare ale planşeului momentele încovoietoare din secţiunile

de reazem (Ms) şi din câmp (Mc) se determin ǎ, pe fiecare direcţie principalǎ x sau
y, cu relaţiile:
Ms = 0,65 Mo A1.3
Mc = 0,35 Mo A1.4
(2) În panourile de margine ale planşeului momentele încovoietoare din

secţiunile de reazem (Ms.ext şi Ms.int, fig A1.3) şi din câmp (Mc) se determinǎ, pe
fiecare direcţie principalǎ x sau y, cu relaţiile:
25

0,65
Ms.ext = Mo A1.5
1
1+
αc
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎜ 0,1 ⎟
Ms.int = 0,75 − Mo A1.6
⎜ 1+ 1 ⎟
α c ⎠
⎝
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎜ 0,28 ⎟
Mc = 0,63 − M A1.7
⎜ 1 ⎟ o
⎜ 1+
⎝ α c ⎠⎟
În relaţiile A1.5÷A1.7 valorile Mo şi αc corespund direcţiilor x sau y; Mo se

determinǎ conform pct. A1.2.
Ms.int Ms Ms
Ms.ext
Mc Mc
Fig. A1.3
Coeficientul αc reprezintǎ raportul dintre rigiditatea echivalentǎ a stâlpului şi

rigiditatea panoului de planşeu, placǎ şi eventual nervur ǎ sau grindǎ dispusǎ pe
direcţia de calcul (αc = ∞ pentru încastrare perfectǎ). Valoarea coeficientul αc
se determinǎ cu relaţia:
K ec
αc = A1.8
Ks + Kb
Termenii care intervin în relaţia A1.8 au urmǎtoarele semnificaţii:
(i) Kec = rigiditatea la rotire de nod a stâlpului echivalent, determinatǎ din

K ec = ∑K c
A1.9
1+
∑K c
Kt
unde: Kc = rigiditatea la rotire de nod a stâlpului din reazemul marginal (sus sau
jos); 4EI c
Kc = (pentru stâlp dublu încastrat) A1.10
l c
26

Ic = momentul de iner ţie al secţiunii transversale a stâlpului corespunz ǎtor

direcţiei de calcul;
l c = lungimea de calcul a stâlpului, mǎsuratǎ de la faţa planşeului pânǎ la
intradosul planşeului sau limita înferioar ǎ a capitelului;
∑ K c = suma rigiditǎţii la rotire de nod a stâlpilor din reazemul marginal;
Kt = rigiditatea la torsiune a fâşiei de margine, perpendicular ǎ pe direcţia de
calcul; dacǎ în reazemul marginal este prevǎzutǎ o grindǎ, rigiditatea la torsiune
se determinǎ considerând şi secţiunea acesteia; lǎţimea secţiunii fâşiei de placǎ
(bst) consideratǎ în stabilirea valorii Kt este egalǎ cu latura stâlpului sau
dimensiunea capitelului, pe direcţia de calcul a momentului Mo (fig. A1.4.a).
9EI t
Kt = 3
A1.11
⎛ b c ⎞
l y ⎜1 − ⎟
⎜ l y ⎟
⎝ ⎠
⎛ x ⎞ x 3 y
It = ⎜ 1 − 0,63 ⎟ A1.12
unde: x şi y∑(x≤y) sunt dimensiunile dreptunghiurilor care compun secţiunea (fâşia

⎜
⎝ y ⎠⎟ 3
de placǎ cu lǎţimea bst şi grinda de margine, fig. A1.4.b);

l y = distanţa între axele stâlpilor, pe direcţia paralelǎ cu marginea
planşeului.
bc = lǎţimea reazemului (stâlp sau capitel) pe direcţia transversalǎ (y).
bst bst ≤4hp

hp
hp
≤45o
a. Lǎţimea de calcul la torsiune b. Lǎţimea activǎ de placǎ în

a fâşiei de placǎ marginalǎ. calculul grinzii marginale.
Fig. A1.4
(ii) Ks + Kb (în A1.8) reprezintǎ rigiditatea la rotire de nod a panoului de planşeu

şi a grinzii sau nervurii de pe direc ţia de calcul, cu secţiunea transversalǎ indicatǎ
în fig. A1.5.
ly1 /2+ ly2 /2
ly1 /2+ ly2 /2
ly1 ly2 ly1 ly2
a. Planşeu f ǎr ǎ nervur ǎ/grindǎ. b. Planşeu cu nervur ǎ/grindǎ.
Fig. A1.5. Secţiunea transversalǎ pentru calculul rigiditǎţii panoului de

planşeu.
27

A4. Stabilirea momentelor în fâşiile de reazem şi de câmp ale planşeului.

Împǎr ţirea planşeului în fâşii de reazem şi de câmp este indicatǎ în fig.
A1.6. Fâşia de reazem este centratǎ pe axul stâlpilor. Fâşia de câmp este
cuprinsǎ între fâşiile de reazem.
(1) Lǎţimea de ⎧ l ycalcul pe direcţia x (bcx) a fâşiei de reazem este

1 + l y2
⎪
bcx = min ⎨ 4 A1.13
⎪ lx
⎩ 2
iar pe direcţia y:
⎧ l x1 + l x 2
⎪
bcy = min ⎨ l4 A1.14
⎪ y
⎩ 2
(2) Momentele încovoietoare din secţiunile caracteristice ale panoului de

planşeu (câmp şi reazem) se repartizeazǎ între fâşiile de reazem şi de câmp.
Coeficienţii pentru repartizarea momentelor încovoietoare în fâşiile de reazem se
consider ǎ conform tabelelor A1.1, A1.2 şi A1.3.
Coeficienţi pentru repartizarea momentelor pozitive din câmp în fâşia de reazem.

Tabelul A1.1.
ly ly ly ly
αx = 0,5 = 1,0 = 2,0
lx lx lx lx
0 0.60
0,90 0,60
0,75 0,60
0,45
≥1
Coeficienţi pentru repartizarea momentelor negative din reazeme la fâşia de

reazem într-o deschidere interioar ǎ.
Tabelul A1.2.
ly ly ly ly
αx = 0,5 = 1,0 = 2,0
lx lx lx lx
0 0.75 0,75 0,75
≥1 0,90 0,75 0,45

reazem într-o deschidere marginalǎ.
Tabelul A1.3.
ly βt ly ly l
αx = 0,5 = 1,0 y = 2,0
lx lx lx lx
0 0 1,00 1,00 1,00
0 ≥2,5 0.75 0,75 0,75
≥1 0 1,00 1,00 1,00
≥1 ≥2,5 0,90 0,75 0,45
În tabelele A1.1÷A1.3, pentru valori intermediare se interpoleazǎ liniar.
28

y
e
fasie de fasie de camp fasie de d fasie de fasie de fasie de fasie de
e p
i
Y s m
L reazem marginala reazem f
a c
a reazem camp reazem camp
e
d m
e e
i z
s a
a r
f e
bx a bx bx
l
Y e a
L n
Lx /4 x /4 x L L d
e
i
p i
g
r
/4 x /4 Lx /4 L Lx /4 x /4
L
s m a
a a
f c m
a
e l
a
n
d m i
e e
i z g
r
x
s a a
a r
f e m
Lx Lx Lx
a) Lx = Ly

y
4
/
y
2
L
y 4
b /
1
y
2
L
bx bx
Y
2 Lx Lx /4 Lx /4 /4 x /4 Lx /4 L
L
4
/
y
y 2
1
b L
4
/
y
1
L
Y b1x
1
L L1y /4
L1y /4 L1y /4 L1y /4
4
/
y
1
L
x
Lx Lx
a) L1y < L2y , Lx = L2y
Fig. A1.6.
29

În tabelele A1.1÷A1.3, coeficienţii αx şi βt reprezintǎ:
αx = raportul între modulul de rigiditate la încovoiere al grinzii (E bIb) şi

modulul de rigiditate la încovoiere al plǎcii (EsIs). Dacǎ valorile modulilor de
elasticitate sunt egale, rezultǎ
Ib
αx = A1.15
Is
EbIt
βt = A1.15
2E s I s
A1.5. Momente încovoietoare transmise stâlpilor.
(1) Momentele încovoietoare transmise stâlpilor se pot determina funcţie de

momentele neechilibrate din reazeme. Dacǎ nu se efectueazǎ o analizǎ a stǎrii de
eforturi pentru ansamblul structurii, momentul concentrat transmis stâlpilor în nod
(Mc) se poate determina cu relaţia:
g
M sto − M dr
o
q
Mc = 0,65 A1.16
1
1+
αc
unde: g = încǎrcarea permanentǎ de calcul;

q = încǎrcarea totalǎ de calcul;
αc = coeficient calculat cu relaţia A1.8.
În cazul stâlpilor de margine, pe direcţia perpendicular ǎ pe latura liber ǎ a
planşeului, rezultǎ
Mc ≥ Ms.ext
unde: Ms.ext este dat de A1.5
(3) Momentele încovoietoare capabile ale stâlpilor trebuie sǎ fie cel puţin 0,2Mo
pe fiecare direcţie principalǎ a planşeului.
30

Anexa 2
Determinarea eforturilor în planşeele dalǎ şi planşeele ciuperci prin metoda

cadrelor
A1.Aplicarea
plan metodei
şee implicǎ cadrelor
urmǎtoarele etapeechivalente
de calcul: pentru determinarea eforturilor în
5) Determinarea caracteristicilor geometrice şi de rigiditate ale elementelor care
formeazǎ cadrele dispuse pe cele douǎ direcţii principale ale planşeului;
6) Determinarea eforturilor secţionale în secţiunile caracteristice ale cadrelor;
7) Repartizarea momentelor din secţiunile caracteristice ale planşeului între fâşiile
de reazem şi fâşiile de câmp;
A2. Stabilirea caracteristicilor geometrice şi de rigiditate ale elementelor

cadrelor.
A2.1. Schema de dispunere a cadrelor echivalente.
Riglele cadrului echivalent sunt formate din fâşii ale planşeului, dispuse pe
direcţiile principale, în lungul axelor. Acestea, împreunǎ cu şirul de stâlpi din axele
respective, formeazǎ cadrele plane echivalente (fig. A2.1).
Cadrul marginal – direc\ia

ly1
ly1 /2
(lx2+ lx1)/2
ly2
Cadrul interior – direc\ia
ly1
(ly1+ ly2)/2
lx1 /2
x
lx1 lx2 lx2 lx1
Fig. A2.1. Cadre plane echivalente - lǎţimea de calcul a riglelor.
A2.2. Caracteristicile geometrice ale riglelor.

(1) Deschiderile riglelor se consider ǎ ca fiind distanţa între axele stâlpilor.
(2) Rigla este compusǎ din placa planşeului şi eventual grinda sau nervura
dispusǎ, ǎ înîn lungul
consider fâşiei,
secţiunea activîntre axele
ǎ a riglei stâlpilor.
şi îngro şareaÎnplǎvecin ǎtatea reazemelor
cii (subplaca) se
sau capitelul
31

stâlpilor. Lǎţimea secţiunii de placǎ este egalǎ cu distanţa între axele panourilor
adiacente (fig. A2.1).
(3) Pe lǎţimea reazemelor (stâlp sau capitel, fig. A2.2) momentul de iner ţie al
secţiunii transversale a riglei (Isc) se consider ǎ:
I sr
Isc = 2
A2.1
⎛ b c ⎞
⎜⎝ 1 − l y ⎠⎟
unde: Isr = momentul de iner ţie al sectiunii de la fa ţa reazemului;
l y = distanţa între axele stâlpilor, pe direcţie transversalǎ (y);
bc = lǎţimea reazemului (stâlp sau capitel) pe direcţia transversalǎ riglei (y).
2 1 Sec\iunea 1- hp
2 1 (ly1+ ly2)/2
ac
Sec\iunea 2- hp
lx
bc
hH
(ly1+ ly2)/2
Isc Isr Ip Isr Isc
Fig. A2.2. Caracteristicile geometrice ale riglei cadrului echivalent - momente de

iner ţie
A2.3. Caracteristicile geometrice ale stâlpilor.

(1) Înǎlţimea stâlpului se mǎsoar ǎ între planurile mediane ale planşeelor
consecutive.
(2) Secţiunea stâlpului se consider ǎ înfinit rigidǎ pe zonele cuprinse în
grosimea planşeelor şi pe înǎlţimea capitelului (fig. A2.3).
hp /2
I=∞
Ixc (Iyc) lc
I=∞
hp /2
Fig. A2.3. Caracteristicile geometrice ale stâlpului cadrului echivalent.
(3) Rigiditatea de calcul a stâlpilor (∑Kc) dintr-un nod este echivalatǎ cu

valoarea Kec care ia în considerare efectul de torsiune din plan şeu, determinat de
limitarea perimetrului de contact stâlp-riglǎ.
Rigiditatea la rotire de nod a stâlpului echivalent (Kec) este
K ec = ∑K c
A2.2
K
1+
∑K
c
t
32

unde: ∑ K c = suma rigiditǎţii la rotire de nod a stâlpilor de deasupra şi de sub

nodul de
cadru;
Kc = rigiditatea la rotire de nod a stâlpului de sus sau de jos;
Kt = rigiditatea la torsiune a fâşiei de margine, perpendicular ǎ pe direcţia de
calcul; dacǎ în reazem este prevǎzutǎ o grindǎ, rigiditatea la torsiune se determinǎ
considerând şi secţiunea acesteia;
9EI t
Kt = 3
A2.3
⎛ b c ⎞
l y ⎜1 − ⎟
⎜ l y ⎟
⎝ ⎠
It = momentul de iner ţie la torsiune (relaţia A1.3) al secţiunii solicitatǎ la
torsiune;
(fâşia de placǎ cu lǎţimea bst şi grinda de margine, fig. A1.4.b);
l y = distanţa între axele stâlpilor, pe direcţie transversalǎ (y);
bc = lǎţimea reazemului (stâlp sau capitel) pe direcţia transversalǎ (y).
A3. Încǎrcǎri pe riglǎ.

(1) Încǎrcarea pe rigla cadrelor echivalente este datǎ de suma încǎrcǎrilor de
pe lǎţimea riglei:
qx = q (l y1+ l y2)/2 (încǎrcarea totalǎ, qx=gx+px) A2.4
gx = g (l y1+ l y2)/2 (încǎrcarea permanentǎ)
px = p (l y1+ l y2)/2 (încǎrcarea temporar ǎ)
(2) Distribuţia încǎrcǎrilor pe riglǎ (gx şi px) se stabileşte corespunzǎtor celor

mai defavorabile situaţii de solicitare ale cadrelor.
(3) Dacǎ încǎrcarea temporar ǎ respectǎ condiţia
px ≤ 0,75 gx A2.5
se admite considerarea în calcul a unei singure situa ţii de încǎrcare gravitaţionalǎ
(qx).
A4. Stabilirea eforturilor în cadrul echivalent.

(1) Eforturile în secţiunile caracteristice rezultǎ din calculul static al cadrelor
echivalente (diagrame de eforturi înf ǎşur ǎtoare).
(2) Cadrele echivalente încǎrcate gravitaţional pot fi calculate considerând
etajele izolate (o riglǎ şi stâlpii aferenţi). Calculul cadrelor solicitate şi cu for ţe
orizontale se face pe toatǎ înǎlţimea construcţiei.
(3) Secţiunile de calcul ale arm ǎturilor pentru preluarea momentelor negative
din reazeme se consider ǎ ca în fig. A2.4. Distanţa din axul stâlpului la secţiunea
de calcul nu poate fi mai micǎ de 0,175 l .
33

A4. Stabilirea momentelor în fâşiile de reazem şi de câmp ale planşeului.

(1) Rigla cadrului echivalent se împarte într-o fâşie de reazem (centratǎ pe axul
stâlpilor) şi fâşii de câmp (fig. A2.5).
(2) În rigla de pe direcţia x, lǎţimea fâşiei de reazem (bcx) se ia:
⎧ l y1 + l y 2
bcx = min ⎪⎨ l4 A2.6
⎪ x
⎩ 2
iar pe direcţia y:
⎧ l x1 + l x 2
⎪
bcy = min ⎨ l4 A2.7
⎪ y
⎩ 2
(3) Momentele încovoietoare din secţiunile caracteristice ale riglei (câmp şi
reazem) se repartizeazǎ între fâşiile de reazem şi de câmp. Coeficienţii pentru
repartizarea momentelor încovoietoare în fâşiile de reazem se consider ǎ conform
tabelelor A2.1, A2.2 şi A2.3.
M M

x x
2 2 x
a. Reazem marginal b. Reazem interior
Fig. A2.4.
Fasie de camp (1/2)

ly2
bcx
(ly1+ ly1)/2
Fasie de reazem
ly1
Fasie de camp (1/2)
lx
Fig. A2.5.
34


Coeficienţi pentru repartizarea momentelor pozitive din câmp la fâşia de reazem.
Tabelul A2.1.
ly ly ly ly
αx = 0,5 = 1,0 = 2,0
lx lx lx lx
0 0.60 0,60 0,60
≥1 0,90 0,75 0,45

reazem într-o deschidere interioar ǎ. Tabelul A2.2.
ly ly ly ly
αx = 0,5 = 1,0 = 2,0
lx lx lx lx
0 0.75 0,75 0,75
≥1 0,90 0,75 0,45

reazem într-o deschidere marginalǎ. Tabelul A2.3.
ly βt ly ly ly
αx = 0,5 = 1,0 = 2,0
lx lx lx lx
0 0 1,00 1,00 1,00
0 ≥2,5 0.75 0,75 0,75
≥1 0 1,00 1,00 1,00
≥1 ≥2,5 0,90 0,75 0,45
În tabelele A2.1÷A2.3, pentru valori intermediare se interpoleazǎ liniar.

Coeficienţii αx şi βt sunt definiţi în Anexa 1 (relaţiile A1.15 şi A1.16).
35

Cod Proiectare Plansee Dala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cod Proiectare Plansee Dala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/8/2018 Cod Proie c ta re Pla nse e Da la - slide pdf.c om

http://slide pdf.c om/re a de r/full/c od-proie c ta re -pla nse e -da la 1/40

5/8/2018 Cod Proie c ta re Pla nse e Da la - slide pdf.c om

http://slide pdf.c om/re a de r/full/c od-proie c ta re -pla nse e -da la 2/40

5/8/2018 Cod Proie c ta re Pla nse e Da la - slide pdf.c om

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI

CR 2 PROIECTAREA STRUCTURILOR DIN BETON

PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI

Contract nr. 160 din 23.10.98

Rector: Prof. dr. ing. Petre Patrut

sef catedra: Prof. dr. ing. Liviu Crainic

Responsabil lucrare: Prof. dr. ing. Marius Gabor

http://slide pdf.c om/re a de r/full/c od-proie c ta re -pla nse e -da la 3/40

5/8/2018 Cod Proie c ta re Pla nse e Da la - slide pdf.c om

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUC|II BUCURE}TI

CR 2 PROIECTAREA STRUCTURILOR DIN BETON

http://slide pdf.c om/re a de r/full/c od-proie c ta re -pla nse e -da la 4/40

5/8/2018 Cod Proie c ta re Pla nse e Da la - slide pdf.c om

Contract nr. 160 din 23.10.98

CR 2 PROIECTAREA STRUCTURILOR DIN BETON

PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI

UTCB: Prof. dr. ing. Marius Gabor

Prof. dr. ing. Marius Gabor

http://slide pdf.c om/re a de r/full/c od-proie c ta re -pla nse e -da la 5/40

5/8/2018 Cod Proie c ta re Pla nse e Da la - slide pdf.c om

3. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE 7

6. VERIFICAREA PLANŞEELOR DALÃ ŞI PLANŞEELOR CIUPERCI LA

7. VERIFICAREA LA STAREA LIMITÃ DE DEFORMAŢII 19

http://slide pdf.c om/re a de r/full/c od-proie c ta re -pla nse e -da la 6/40

5/8/2018 Cod Proie c ta re Pla nse e Da la - slide pdf.c om

http://slide pdf.c om/re a de r/full/c od-proie c ta re -pla nse e -da la 7/40

5/8/2018 Cod Proie c ta re Pla nse e Da la - slide pdf.c om

1.1. Domeniul de aplicare al Codului

(4) Prevederile se refer ă cu precădere la proiectarea unor construcţii noi; cu titlu

http://slide pdf.c om/re a de r/full/c od-proie c ta re -pla nse e -da la 8/40

5/8/2018 Cod Proie c ta re Pla nse e Da la - slide pdf.c om

hH / hp ≤ 0,66 1.4

Fig. 1.2. Planşeu dală cu placă plină de grosime variabilă în trepte

1.2.2. Se consider ă planşee ciuperci planşeele din plăci rezemate pe stâlpi

1.2.3. În sensul prezentului Cod sunt consideraţi stâlpi elementele portante

a / b = 0,4 ÷ 2,5 1.7

http://slide pdf.c om/re a de r/full/c od-proie c ta re -pla nse e -da la 9/40

5/8/2018 Cod Proie c ta re Pla nse e Da la - slide pdf.c om

1.3. Clasificarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci

1.3.1. După destinaţ ie:

1.3.2. După modul de distribu ţ ie al stâlpilor :

1.4. Acte normative complementare.

Lista actelor normative complementare se va actualiza în raport de revizuirea

2.1. Forma şi alcătuirea planşeului

Planşeele ciuperci sunt alcătuite din plăci pline cu grosime constantă.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/c od-proie c ta re -pla nse e -da la 10/40

5/8/2018 Cod Proie c ta re Pla nse e Da la - slide pdf.c om

2.1.2. Forma în plan a planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci va respecta

2.1.3. Goluri în placă

Verificarea la stăpungere se va face luând în considerare prezenţa golurilor.

lry lcy lcx

2.2. Distribuţia stâlpilor în plan.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/c od-proie c ta re -pla nse e -da la 11/40

5/8/2018 Cod Proie c ta re Pla nse e Da la - slide pdf.c om

2.2.1. Distribu ţ ia stâlpilor în planul plaşeului se recomandă să fie uniformă, la

2.3. Pereţii de compartimentare şi închidere.

Pereţii rezemaţi direct pe placa planşeelor dală vor fi alcătuiţi ca elemente

Fv,max for ţa asociată capacităţii

Mcap T nod ≥ 1,3(Mcap S sup + Mcap S inf ) 3.1