ANEXA B

B.1. PRESIUNI CONVENŢIONALE

1. Presiunile convenţionale pconv se determină luând în considerare valorile de bază pconv din tabelele
B.1  B.4, care se corectează conform prevederilor de la pct. 2.

Pentru pământurile sensibile la umezire stabilirea valorilor presiunii convenţionale se face pe baza
prescripţiilor speciale.

Tabelul B.1
Denumirea terenului de fundare pconv , kPa
Roci stâncoase 1 000 .... 6 000
Roci semi- Marne, marne argiloase şi argile marnoase compacte 350 .... 1 100
stâncoase Şisturi argiloase, argile şistoase şi nisipuri cimentate 600 .... 850

Observaţie – În intervalul indicat, valorile pconv se aleg ţinând seama de compactitatea şi starea de degradare
a rocii stâncoase sau semistâncoase. Ele nu variază cu adâncimea de fundare şi dimensiunile în plan ale
fundaţiilor.

Tabelul B.2
Îndesate Îndesare mediea)
a)

Denumirea terenului de fundare

pconv , kPa
Blocuri şi bolovănişuri cu interspaţiile umplute cu nisip 750
şi pietriş
Blocuri cu interspaţiile umplute cu pământuri argiloase 350....600b)
Pietrişuri curate (din fragmente de roci cristaline) 600
Pietrişuri cu nisip 550
Pietrişuri din fragmente de roci sedimentare 350
Pământuri Pietrişuri cu nisip argilos 350....500b)
necoezive Nisip mare 700 600
Nisip mijlocu 600 500
Nisip fin uscat sau umed 500 350
foarte umed sau saturat 350 250
Nisip fin prăfos uscat 350 300
umed 250 200
foarte umed sau saturat 200 150

a) În cazul în care nu este posibilă prelevarea de probe netulburate, stabilirea gradului de îndesare se
poate face pe baza penetrării dinamice în foraj sau a penetrării statice.
b) În intervalul indicat, valorile se aleg ţinând seama de consistenţa pământului argilos aflat în
interspaţii, interpolând între valorile minime pentru Ic = 0,5 şi maxime corespunzătoare lui Ic = 1.

B-1
 Tabelul B.3
b)
Indicele porilor Consistenţaa) b)
Denumirea terenului de fundare e Ic = 0,5 Ic = 1
pconv , kPa

 
Cu plasticitate redusă Ip 10% : nisip 0,5 300 350

argilos, praf nisipos, praf 0,7 275 300


Cu plasticitatea mijlocie 10%  Ip  20% :  0,5 300 350

Pământuri nisip argilos, praf nisipos argilos, praf argilos, 0,7 275 300
coezive argilă prăfoasă-nisipoasă, argilă nisipoasă, 1,0 200 250
argilă prăfoasă
Cu plasticitate mare şi foarte mare (Ip > 20%): 0,5 550 650
argilă nisipoasă, argilă prăfoasă, argilă, argilă 0,6 450 525
grasă 0,8 300 350
1,1 225 300

a) În cazul în care nu este posibilă prelevarea de probe netulburate, stabilirea consistenţei se poate face
pe baza penetrării dinamice în foraj sau a penetrării statice.
b) La pământuri coezive având valori intermediare ale indicelui porilor e şi indicelui de consistenţă Ic,
se admite interpolarea liniară a valorii presiunii convenţionale de calcul după Ic şi e succesiv.

Tabelul B.4
Pământuri nisipoase Nisipuri prăfoase,
şi zguri (cu excepţia pământuri coezive,
nisipurilor prăfoase) cenuşi etc.
Denumirea terenului de fundare b)
Sr
 0,5  0,8  0,5  0,8
pconv , kPa
Umpluturi din pământuri omogene realizate şi 250 200 180 150
compactate în mod organizat (perne, ramblee)
Depozite omogene compactate controlat 250 200 180 150
rezultate în urma unor necompactate, dar
Umpluturia)
activităţi sistematice având o vechime de 180 150 120 100
de depunere de depunere de minimum
pământuri şi reziduri doi ani
mineraliere

a) Umpluturi cu conţinut de materii organice mai mic de 5%.

b) Pentru valori 0,5 < Sr < 0,8 valorile presiunii convenţionale se determină prin interpolare liniară.

2. Valorile de bază din tabelele B.1  B.4 corespund presiunilor convenţionale pentru fundaţii având
lăţimea tălpii B = 1,0 şi adâncimea de fundare faţă de nivelul terenului sistematizat Df = 2,0 m.

Pentru alte lăţimi ale tălpii sau alte adâncimi de fundare presiunea convenţională se calculează cu
relaţia:

pconv  pconv  CB  CD [kPa] (B.1)

B-2
 în care:
pconv valoarea de bază a presiunii convenţionale pe teren, conform tabelelor B.1 
B.4, în kilopascali;
CB corecţia de lăţime, în kilopascali;
CD corecţia de adâncime, în kilopascali.

2.1 Corecţia de lăţime pentru B  5m se determină cu relaţia:

CB  pconv K1 (B 1) [kPa] (B.2)

în care:
K1 coeficient
- pentru pământuri necoezive (cu excepţia nisipurilor prăfoase), K1 = 0,10;
- pentru nisipuri prăfoase şi pământuri coezive K1 = 0,05.
B lăţimea fundaţiei, în metri.

Pentru B > 5m corecţia de lăţime este:

CB = 0,4 pconv pentru pământuri necoezive, cu excepţia nisipurilor prăfoase;
CB = 0,2 pconv pentru nisipuri prăfoase şi pământuri coezive.

2.2 Corecţia de adâncime se determină cu relaţiile:

 pentru Df < 2m:

D 2
CD  pconv  f [kPa] (B.3)
4

 pentru Df > 2m:

CD  K 2  (Df  2) [kPa] (B.4)

în care:
Df adâncimea de fundare, în metri;
K2 coeficient conform tabelului B.5;
 greutatea volumică de calcul a straturilor situate deasupra nivelului tălpii fundaţiei
(calculată ca medie ponderată cu grosimea straturilor), în kilonewtoni pe metru cub.

Tabelul
B.5
Denumirea pământurilor K2
Pământuri necoezive, cu excepţia nisipurilor prăfoase 2,5
Nisipuri prăfoase şi pământuri coezive cu plasticitate redusă şi mijlocie 2,0
Pământuri coezive cu plasticitate mare şi foarte mare 1,5

2.3 La construcţiile cu subsol se adoptă corecţia de adâncime corespunzătoare celei mai mici
dintre valorile Df şi D'f

B-3
 în care:
Df adâncimea de fundare măsurată de la cota terenului sistematizat, la exteriorul zidului
de subsol;
q
D'f =

q supraîncărcarea permanentă aplicată la nivelul tălpii fundaţiei în partea interioară a
zidului de subsol, în kilopascali;
 greutatea volumică de calcul a straturilor situate deasupra tălpii fundaţiei (calculată
ca medie ponderată cu grosimea straturilor), la interiorul zidului de subsol, în
kilonewtoni pe metru cub.

B.2. DEPLASĂRI SAU DEFORMAŢII ADMISE. VALORI ORIENTATIVE

Deplasări sau deformaţii orientative admise

Deformaţii Deplasări (tasări)
Tipul construcţiei Valoare
Valoare
Tipul deformaţiei Tipul deplasării admisă,
admisă
cm
Construcţii civile şi industriale cu structura
de rezistenţă în cadre
a) Cadre din beton armat fără umplutură de tasare relativă 0,002 tasare absolută 8
zidărie sau panouri maximă, smax
b) Cadre metalice fără umplutură de zidărie tasare absolută
1 tasare relativă 0,004 12
sau panouri maximă, smax
c) Cadre din beton armat cu umplutură de tasare absolută
tasare relativă 0,001 8
zidărie maximă, smax
d) Cadre metalice cu umplutură de zidărie tasare absolută
tasare relativă 0,002 12
sau panouri maximă, smax
Construcţii în structura cărora nu apar tasare absolută
2 eforturi suplimentare datorită tasărilor tasare relativă 0,006 maximă, smax 15
neuniforme
Construcţii multietajate cu ziduri portante
din:
a) panouri mari încovoiere relativă, f 0,0007 tasare medie, sm 10
b) zidărie din blocuri sau cărămidă, fără
încovoiere relativă, f 0,001 tasare medie, sm 10
3 armare
c) zidărie din blocuri sau cărămidă armată
încovoiere relativă, f 0,0012 tasare medie, sm 15
sau cu centuri armate
d) independent de materialul zidurilor înclinare transversală 0,005 - -
tgtr
Construcţii înalte, rigide
a) Silozuri din beton armat:
- turnul elevatoarelor şi grupurile de celule înclinare longitudinală 0,003 tasare medie, sm 40
sunt turnate monolit şi reazemă pe sau transversală tg
acelaşi radier continuu
- turnul elevatoarelor şi grupurile de celule înclinare longitudinală
4 sunt din beton armat prefabricat şi 0,003 tasare medie, sm 30
sau transversală tg
reazemă pe acelaşi radier continuu
înclinare transversală 0,003 tasare medie, sm 25
- turnul elevatoarelor rezemat pe un radier tgtr
independent înclinare longitudinală 0,004 tasare medie, sm 25
tgl
B-4
 Deplasări sau deformaţii orientative admise
Deformaţii Deplasări (tasări)
Tipul construcţiei Valoare
Valoare
Tipul deformaţiei Tipul deplasării admisă,
admisă
cm
- grupuri de celule turnate monolit înclinare longitudinală 0,004 tasare medie, sm 40
rezemate pe un radier indenepndent sau transversală tg
- grupuri de celule din beton armat înclinare longitudinală
prefabricat rezemate pe un radier 0,004 tasare medie, sm 30
sau transversală tg
indenepdent
b) Coşuri de fum cu înălţimea H:
H < 100 m înclinare, tg 0,005 tasare medie, sm 40
100  H  200m înclinare, tg 1 tasare medie, sm 30
4
2H
200  H  300m înclinare, tg 1 tasare medie, sm 20
2H
H > 300 m înclinare, tg 1 tasare medie, sm 10
2H
c) Alte construcţii înalte, rigide cu înălţime
înclinare, tg 0,004 tasare medie, sm 20
până la 100 m

B.3. CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE LA STAREA LIMITĂ

DE DEFORMAŢII

1. Condiţii generale

1.1 Se consideră că deformaţia suprafeţei terenului de fundare coincide, în fiecare punct, cu

deformaţia tălpii de fundare, prin păstrarea permanentă a contactului între aceste două elemente.

1.2 Sub acţiunea încărcărilor verticale transmise de construcţii şi a altor supraîncărcări

(rambleuri, depozite de materiale etc.) se ia în considerare numai deplasarea pe verticală a terenului de
fundare (tasarea).

1.3 Tasarea unui strat se consideră compusă din:

- tasarea instantanee, datorită preponderent schimbării instantanee de formă sub volum
constant, precum şi deformaţiei bruşte de volum (reducerii volumului de goluri) în cazul pământurilor
nesaturate;
- tasarea din consolidarea primară, datorită reducerii progresive în timp a volumului de
goluri şi disipării excesului presiunii apei din pori;
- tasarea din consolidarea secundară, care se poate produce în anumite situaţii prin
deformarea lentă a pământului sub efort constant, după disiparea completă a presiunii în exces a apei
din pori.
Deformaţiile terenului calculate pe baza prezentelor prescripţii reprezintă deformaţii finale
rezultate din suma tasării instantanee şi a tasării din consolidarea primară. În cazul în care este
necesară evaluarea independentă a acestor componente, ca şi în situaţiile în care apare posibilă
producerea unor tasări importante din consolidarea secundară, se folosesc metode de calcul
corespunzătoare.

B-5
 Oportunitatea calculului evoluţiei în timp a tasării din consolidare primară se apreciază în
funcţie de grosimea straturilor coezive saturate (având Sr > 0,9) cuprinse în zona activă z0 a fundaţiei,
de posibilitatea de drenare a acestor straturi, de valorile coeficientului de consolidare cv (determinat
conform STAS 8942/1-84) precum şi de viteza de creştere a presiuni pe teren, în faza de execuţie şi de
exploatare a construcţiei.
Tasările din consolidare secundară pot apare numai la unele pământuri coezive. Capacitatea
pământurilor de a suferi tasări din consolidare secundară sub efortul transmis stratului de încărcările
exterioare se apreciază în funcţie de valoarea coeficientului de consolidare secundară c (determinat
conform STAS 8942/1-84), având în vedere prevederile din tabelul B.6.

Tabelul
B.6
c Compresibilitatea secundară a pământului
< 0,004 foarte mică
0,004....0,008 mică
0,008....0,016 medie
0,016....0,032 mare
> 0,032 foarte mare

1.4 Calculul tasărilor probabile ale terenului de fundare se efectuează în ipoteza comportării
terenului de fundare ca un mediu liniar deformabil.

1.5 În calculul tasărilor probabile ale terenului de fundare trebuie luate în considerare:
- influenţa construcţiilor învecinate;
- supraîncărcarea terenului din imediata vecinătate a fundaţiilor (umpluturi, platforme,
depozite de materiale etc.).

1.6 Acţiunile se iau în gruparea fundamentală.

1.7 Caracteristicile geotehnice ale terenului se iau cu valorile de calcul, stabilite conform STAS
3300/1-85. Valorile de calcul  , c şi  se determină corespunzător unui nivel de asigurare   0,85 .

2. Calculul presiunii plastice, ppl

Presiunea ppl pentru fundaţii cu formă dreptunghiulară în plan se calculează cu relaţiile:

- pentru construcţii fără subsol:


p pl  ml   B  N1  q  N 2  c  N3  [kPa] (B.5)

- pentru construcţii cu subsol:

 2q  q 
p pl  ml    B  N1  e i N 2  c  N3  [kPa] (B.6)
 3 

în care:
ml coeficient adimensional al condiţiilor de lucru, conform tabelului B.7;
 media ponderată a greutăţii volumice de calcul a straturilor de sub fundaţie
cuprinse pe o adâncime B/4 măsurată de la talpa fundaţiei, în kilonewtoni pe
B-6
 metru cub;

B latura mică a fundaţiei, în metri;

q suprasarcina de calcul la nivelul tălpii fundaţiei, lateral faţă de fundaţie, în
kilopascali;
qe,qi suprasarcina de calcul la nivelul tălpii fundaţiei la exteriorul şi respectiv
interiorul fundaţiei de subsol, în kilopascali;
c valoarea de calcul a coeziunii stratului de pământ de sub talpa fundaţiei, în
kilopascali;
N1,N2,N3 coeficienţi adminesionali în funcţie de valoarea de calcul a unghiului de
frecare interioară a terenului de sub talpa fundaţiei, conform tabelului B.8.

Observaţii:
a) Se admite determinarea presiunii ppl cu relaţiile de mai sus şi pentru fundaţii a căror formă în plan
diferă de un dreptunghi. Pentru tălpi de fundaţii în formă de cerc sau de poligon regulat se ia valoarea B  F ,
în care F este suprafaţa tălpii fundaţiei de formă dată.
b) La stabilirea suprasarcinilor de calcul (q, qe, qi) se iau în considerare greutatea pământului situat
deasupra nivelului tălpii fundaţiei precum şi alte sarcini cu caracter permanent.

Tabelul
B.7
Denumirea terenului de fundare ml
1 Bolovănişuri cu interspaţiile umplute cu nisip, pietrişuri cu excepţia nisipurilor fine 2,0
şi prăfoase
Nisipuri fine:
2 - uscate sau umede  Sr  0,8  1,7
- foarte umede sau saturate (Sr > 0,8) 1,6
Nisipuri prăfoase:
3 - uscate sau umede  Sr  0,8  1,5
- foarte umede sau saturate (Sr > 0,8) 1,3
4 Bolovănişuri şi pietrişuri cu interspaţiile umplute cu pământuri coezive cu Ic  0,5 1,3
5 Pământuri coezive cu Ic  0,5 1,4
6 Bolovănişuri şi pietrişuri cu interspaţiile umplute cu pământuri coezive cu Ic < 0,5 1,1
7 Pământuri coezive cu Ic < 0,5 1,1

Tabelul B.8
 N1 N2 N3
0o 0,00 1,00 3,14
2o 0,03 1,12 3,32
4o 0,06 1,25 3,51
6o 0,10 1,39 3,71
o
8 0,14 1,55 3,93
10o 0,18 1,73 4,17
12o 0,23 1,94 4,42
o
14 0,29 2,17 4,69
o
16 0,36 2,43 5,00
18o 0,43 2,72 5,31

B-7
 20o 0,51 3,06 5,66
o
22 0,61 3,44 6,04

Tabelul B.8 (continuare)

 N1 N2 N3
o
24 0,72 3,87 6,45
26o 0,84 4,37 6,90
28o 0,98 4,93 7,40
30o 1,15 5,59 7,95
32o 1,34 6,35 8,55
o
34 1,55 7,21 9,21
o
36 1,81 8,25 9,98
38o 2,11 9,44 10,80
o
40 2,46 10,84 11,73
o
42 2,87 12,50 12,77
44o 3,37 14,48 13,96
o
45 3,66 15,64 14,64

3. Caracteristici de compresibilitate ale pământurilor de utilizat în calcul

Caracteristicile de compresibilitate ale straturilor de pământ, care intervin în calculul
deformaţiilor probabile ale terenului de fundare sunt următoarele:
- modul de deformaţie liniară, E (în kilopascali);
- modul de deformaţie edometric, M (în kilopascali);
- coeficientul de deformaţie laterală (coeficientul lui Poisson)  .

3.1 Pentru calcule definitive la construcţiile încadrate în clasele de importanţă I şi II (conform

STAS 10100/0-75) se recomandă ca modulul de deformaţie liniară E să se determine pe teren prin
încărcare cu placa, în sondaje deschise sau în foraje, conform STAS 8942/3-84.

3.2 În lipsa încercărilor corespunzătoare de teren, pentru calculul deformaţiilor în faze

preliminare de proiectare la construcţiile din clasele I şi II, cât şi pentru calcule definite la construcţiile
din clasele III, IV, V, se admite utilizarea valorilor modulului de deformaţie edometric determinat
conform STAS 8942/1-84, corectate conform prevederilor de la pct. 3.5.

3.3 În aceleaşi condiţii ca la pct. 3.2 se admite determinarea indirectă a valorilor modulului de
deformaţie liniară E, pe baza unor corelaţii stabilite cu datele altor tipuri de încercări pe teren
(încercări presiometrice, penetrare statică şi, în terenuri necoezive, penetrarea dinamică).

3.4 În cazul amplasamentelor cu stratificaţie uniformă, dacă se dispune de valori ale tasărilor
efective măsurate la construcţii existente, modulul de deformaţie liniară se poate stabili prin calcul
invers, pe baza deformaţiilor măsurate ale straturilor de pământ. Aceste valori ale modulului de
deformaţie E pot fi utilizate în calculul tasărilor probabile ale unor construcţii proiectate, cu condiţia
verificării uniformităţii caracteristicilor fiecărui strat prin sondaje executate pe amplasamentul fiecărei
noi construcţii.

B-8
 3.5 În condiţiile specificate la pct. 3.2, modulul de deformaţie liniară E se poate determina pe
baza valorilor modulului de deformaţie edometric M, cu relaţia:
E = Mo . M [kPa] (B.7)

în care:
M valoarea de calcul a modulului de deformaţie edometric pentru stratul respectiv,
determinată în intervalul de presiuni cuprinse între presiunea geologică existentă la
 
nivelul probei gz şi presiunea medie ce apare în stratul comprimat în urma

 med
încărcării fundaţiei gz  z 
, în kilopascali;
Mo coeficient de corecţie pentru trecerea de la modulul de deformaţie edometric la
modulul de deformaţie liniară (determinat pe teren cu placa). Valoarea
coeficientului Mo se determină experimental; în cazul în care nu se dispune de
asemenea date, valorile Mo se pot adopta, orientativ, conform tabelului B.9. Pentru
pământuri prăfoase şi argiloase având Ic < 0,5 sau e > 1,10 dacă nu se dispune de
date experimentale, se poate accepta Mo = 1.

Tabelul
B.9
Indicele porilor e
Denumirea pământurilor Ic 0,41...0,60 0,61...0,80 0,81...1,00 1,01...1,10
Mo
Nisipuri (cu excepţia nisipului argilos) - 1,0 1,0 - -
Nisip argilos, praf nisipos, argilă 0,00...1,00 1,6 1,3 1,0 -
nisipoasă
Praf, praf argilos, argilă prăfoasă 0,76...1,00 2,3 1,7 1,3 1,1
0,50...0,75 1,9 1,5 1,2 1,0
Argilă, argilă grasă 0,76...1,00 1,8 1,5 1,3 1,2
0,50...0,75 1,5 1,3 1,1 1,0

3.6 În lipsa unor valori determinate conform pct. 3.1  3.5 şi numai pentru evaluarea
preliminară a deformaţiilor terenului de fundare, se pot folosi valorile orientative ale modulului E
precizate în STAS 3300/1-85.

3.7 Coeficientul de deformaţie laterală  poate fi adoptat cu valorile precizate în tabelul B.10.

Tabelul
B.10
Denumirea pământurilor 
Bolovănişuri şi pietrişuri 0,27
Nisipuri (inclusiv nisipuri prăfoase şi nisipuri argiloase) 0,30
Praf, praf argilos, argilă nisipoasă, argilă prăfoasă 0,35
Argilă, argilă grasă 0,42

4. Calculul tasării probabile

4.1 Calculul tasării absolute prin metoda însumării pe straturi elementare (Fig. B.1).

B-9
 Figura B.1

 Efortul unitar net mediu pnet pe talpa fundaţiei se calculează cu relaţia:

p net  pef    Df [kPa] (B.8)

în care:
Q
p ef 
A
Q suma încărcărilor de calcul provenite din construcţie inclusiv greutatea fundaţiei şi a
umpluturii de pământ care stă pe fundaţie, în gruparea fundamentală, în kilonewtoni;
A suprafaţa în plan a tălpii fundaţiei, în metri pătraţi;
 greutatea volumică medie a pământului situat deasupra nivelului tălpii fundaţiei, în
kilonewtoni pe metru cub;
Df adâncimea de fundare, în metri.

Observaţie – În cazul gropilor de fundare cu lăţimi mari (B > 10 m) executate în terenuri coezive, când
există posibilitatea ca fundul săpăturii să se umfle după excavare, efortul unitar net mediu pe talpa fundaţiei se
acceptă:
Pnet = p
fără a considera efectul de descărcare al greutăţii pământului excavat. În acest caz, pentru calculul
tasărilor în domeniul de presiuni p    Df , se pot utiliza valorile modulului de deformaţie liniară la descărcare
E , determinate conform STAS 8942/3-84.

B-10
  Pământul situat sub nivelul tălpii de fundare se împarte în straturi elementare, până la
adâncimea corespunzătoare limitei inferioare a zonei active; fiecare strat elementar se constituie din
pământ omogen şi trebuie să aibă grosimea mai mică decât 0,4 B.
Pe verticala centrului fundaţiei, la limitele de separaţie ale straturilor elementare, se calculează
eforturile unitare verticale datorate presiunii nete transmise de talpa fundaţiei, cu relaţia:

z  0  pnet [kPa] (B.9)

în care:
0 coeficientul de distribuţie al eforturilor verticale, în centrul fundaţiei, pentru
presiuni uniform distribuite pe talpă, dat în tabelul B.11, în funcţie de rapoartele
L/B şi z/B;
L lungimea fundaţiei dreptunghiulare, în metri;
B lăţimea fundaţiei dreptunghiulare sau diametrul fundaţiei circulare, în metri;
z adâncimea planului de separaţie al stratului elementar faţă de nivelul tălpii
fundaţiei, în metri;
pnet efortul unitar net mediu pe talpa fundaţiei, conform relaţiei B.8 în kilopascali.

Tabelul
B.11
Fundaţii în formă de:
dreptunghi, cu raportul laturilor L/B
z/B cerc
1 2 3 10
0
0,0 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
0,2 0,95 0,96 0,96 0,98 0,98
0,4 0,76 0,80 0,87 0,88 0,88
0,6 0,55 0,61 0,73 0,75 0,75
0,8 0,39 0,45 0,53 0,63 0,64
1,0 0,29 0,34 0,48 0,53 0,55
1,2 0,22 0,26 0,39 0,44 0,48
1,4 0,17 0,20 0,32 0,38 0,42
1,6 0,13 0,16 0,27 0,32 0,37
2,0 0,09 0,11 0,19 0,24 0,31
3,0 0,04 0,05 0,10 0,13 0,21
4,0 0,02 0,03 0,06 0,08 0,16
5,0 0,02 0,02 0,04 0,05 0,13
6,0 0,01 0,02 0,03 0,04 0,10

 Zona activă în cuprinsul căreia se calculează tasarea straturilor se limitează la adâncimea z0

sub talpa fundaţiei, la care valoarea efortului unitar vertical z datorat încărcării fundaţiei devine mai
mic decât 20% din presiunea geologică gz la adâncimea respectivă:

z  0, 2 gz (B.10)

În situaţia în care limita inferioară a zonei active rezultă în cuprinsul unui strat având modulul
de deformaţie liniară mult mai redus decât al straturilor superioare, sau având E  5000 kPa ,
adâncimea z0 se majorează prin includerea acestui strat, sau până la îndeplinirea condiţiei:
B-11
 z  0,1 gz (B.11)

În cazul în care în cuprinsul zonei active stabilită apare un strat practic incompresibil
(E > 100.000 kPa) şi există siguranţa că în cuprinsul acestuia, până la adâncimea corespunzătoare
atingerii condiţiei B.10, nu apar orizonturi mai compresibile, adâncimea zonei active se limitează la
suprafaţa acestui strat.

Tasarea absolută probabilă a fundaţiei se calculează cu relaţia:

n med
zi  h i
s  100   cm
1 Ei

în care:
 coeficient de corecţie egal cu 0,8;
med
zi
efortul vertical mediu în stratul elementar i, calculat cu relaţia:

sup
med zi  inf
zi  zi kPa
2

sup
zi , inf
zi
efortul unitar la limita superioară, respectiv limita inferioară a stratului
elementar i, calculat cu relaţia (3), în kilopascali;
hi grosimea stratului elementar i, în metri;
Ei modulul de deformaţie liniară al stratului elementar i, în kilopascali;
n numărul de straturi elementare cuprinse în limita zonei active.

Observaţii:
1. Pentru fundaţiile de formă specială în plan, la care distribuţia presiunilor pe talpă se admite să se
considere uniformă, eforturile z la limitele straturilor elementare se pot determina conform prevederilor de la
pct. 3.7.3.2.
2. Pentru distribuţii de presiuni pe talpă, diferite de cea uniformă, calculul eforturilor z se efectuează
cu metode corespunzătoare.

 Pentru calculul tasării suplimentare într-un punct al unei fundaţii, sub influenţa încărcărilor
transmise de fundaţiile învecinate şi a supraîncărcării terenului în vecinătatea fundaţiei respective,
eforturile z corespunzătoare se determină prin metoda punctelor de colţ.
Efortul z la adâncimea z a unui punct aflat pe verticala colţului unei suprafeţe
dreptunghiulare încărcată cu presiunea uniform distribuită pnet, se calculează cu relaţia:

z  c  p net [kPa] (B.12)

în care:
c coeficientul de distribuţie al eforturilor verticale la colţul suprafeţei încărcate, care
se ia conform tabelului B.12 în funcţie de rapoartele L/B şi z/B;
L lungimea suprafeţei încărcate, în metri;
B-12
 B lăţimea suprafeţei încărcate, în metri;
z adâncimea punctului considerat, faţă de nivelul de aplicare a încărcării, în metri;
pnet presiunea uniform distribuită pe suprafaţa încărcată, în kilopascali.

Tabelul
B.12
Fundaţii în formă de dreptunghi cu raportul laturilor L/B
z/B 1 2 3 10
c
0,0 0,2500 0,2500 0,2500 0,2500
0,2 0,2486 0,2491 0,2492 0,2492
0,4 0,2401 0,2439 0,2442 0,2443
0,6 0,2229 0,2329 0,2339 0,2342
0,8 0,1999 0,2176 0,2196 0,2202
1,0 0,1752 0,1999 0,2034 0,2046
1,2 0,1516 0,1818 0,1870 0,1888
1,4 0,1308 0,1644 0,1712 0,1740
1,6 0,1123 0,1482 0,1567 0,1604
2,0 0,0840 0,1202 0,1314 0,1374
3,0 0,0447 0,0732 0,0870 0,0987
4,0 0,0270 0,0474 0,0603 0,0758
5,0 0,0179 0,0328 0,0435 0,0610
6,0 0,0127 0,0238 0,0325 0,0506

Observaţie: Pentru valori intermediare ale rapoartelor z/B şi L/B se admite interpolarea liniară a valorilor c .

Prin suprapunerea efectelor se poate determina efortul z pe verticala unui punct P sub o
fundaţie aflată la o distanţă oarecare de o suprafaţă dreptunghiulară ABCD, încărcată cu o presiune
uniform distribuită pnet (Fig. B.2):

z  pn ( c1  c2   c3  c4 ) [kPa] (B.13)

în care:
c1 coeficientul de distribuţie al eforturilor pentru dreptunghiul AEPG;
c2 idem, pentru dreptunghiul GPFD;
c3 idem, pentru dreptunghiul BEPH;
c4 idem, pentru dreptunghiul HPFC.

Observaţie – Pentru fundaţiile de formă specială în plan, la care distribuţia presiunilor pe talpă se admite
să se considere uniformă, eforturile z pe verticala diferitelor puncte ale fundaţiei se pot determina cu ajutorul
metodei punctelor de colţ, prin aproximarea formei reale a fundaţiei cu un număr de suprafeţe dreptunghiulare şi
suprapunerea efectelor.

B-13
 A B E

G H P

D C F
Figura 2

4.2 Calculul tasării absolute prin metoda stratului liniar deformabil de grosime finită
În cazul în care în limita zonei active apare un strat practic incompresibil (având
E > 100.000 kPa) sau atunci când fundaţia are lăţimea (sau diametrul) B > 10 m, iar stratul care
constituie zona activă se caracterizează prin valori E > 10000 kPa, tasarea absolută probabilă a
fundaţiei se calculează prin metoda stratului liniar deformabil de grosime finită.
În acest caz tasarea absolută probabilă a fundaţiei se calculează cu relaţia:

n K  Ki 1
s  100 m  p net  B  i
1 Ei 1  i2   cm  (B.14)

în care:
m coeficient de corecţie prin care se ţine seama de grosimea stratului deformabil
z0, dat în tabelul B.13;
pnet efortul unitar net mediu pe talpa fundaţiei, conform rel. B.8, în kilopascali;
B lăţimea tălpii fundaţiei dreptunghiulare, sau diametrul fundaţiei circulare, în
metri;
Ki, Ki-1 coeficienţi adimensionali daţi în tabelul B.14, stabiliţi pentru nivelul inferior,
respectiv superior al stratului i;
Ei modulul de deformaţie liniară a stratului i, în kilopascali;
i coeficientul de deformaţie laterală al stratului i.

Observaţie – Calculul tasării se extinde asupra zonei active, care se împarte în straturi cu caracteristici
geotehnice de deformabilitate distincte. În cazul în care zona activă este constituită dintr-un strat omogen,
coeficienţii Ki şi Ki-1 se stabilesc numai pentru adâncimea z = z 0 şi, respectiv, la nivelul tălpii fundaţiei: z = 0
(calculul efectuându-se, deci, pentru un singur strat).

Tabelul B.13
0
z /B m
0,00....0,25 1,5
0,26....0,50 1,4
0,51....1,00 1,3
1,01....1,50 1,2
1,51....2,50 1,1
> 2,50 1,0

Tabelul B.14
Fundaţii în Fundaţii în formă de dreptunghi cu raportul laturilor L/B
formă de 10
z/B cerc 1 1,5 2 3 5 (fundaţii
continue)
B-14
 K
0,0 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000 0,000
0,1 0,045 0,050 0,050 0,050 0,050 0,050 0,052
0,2 0,090 0,100 0,100 0,100 0,100 0,100 0,104
0,3 0,135 0,150 0,150 0,150 0,150 0,150 0,156
0,4 0,179 0,200 0,200 0,200 0,200 0,200 0,208

0,5 0,233 0,250 0,250 0,250 0,250 0,250 0,260

0,6 0,266 0,299 0,300 0,300 0,300 0,300 0,311
0,7 0,308 0,342 0,349 0,349 0,349 0,349 0,362
0,8 0,348 0,381 0,395 0,397 0,397 0,397 0,412
0,9 0,382 0,415 0,437 0,442 0,442 0,442 0,462

Tabelul B.14 (continuare)

Fundaţii în formă de dreptunghi cu raportul laturilor L/B
Fundaţii în
10
z/B formă de
1 1,5 2 3 5 (fundaţii
cerc
continue)
K
1,0 0,411 0,446 0,476 0,484 0,484 0,484 0,511
1,1 0,437 0,474 0,511 0,524 0,525 0,525 0,560
1,2 0,461 0,499 0,543 0,561 0,566 0,566 0,605
1,3 0,482 0,522 0,573 0,595 0,604 0,604 0,648
1,4 0,501 0,542 0,601 0,626 0,640 0,640 0,687

1,5 0,517 0,560 0,625 0,655 0,674 0,674 0,726

1,6 0,532 0,577 0,647 0,682 0,706 0,708 0,763
1,7 0,546 0,592 0,668 0,707 0,736 0,741 0,798
1,8 0,558 0,606 0,688 0,730 0,764 0,772 0,831
1,9 0,569 0,618 0,708 0,752 0,791 0,808 0,862

2,0 0,579 0,630 0,722 0,773 0,816 0,830 0,892

2,1 0,588 0,641 0,737 0,791 0,839 0,853 0,921
2,2 0,596 0,651 0,751 0,809 0,861 0,885 0,949
2,3 0,604 0,660 0,764 0,824 0,888 0,908 0,976
2,4 0,611 0,668 0,776 0,841 0,902 0,932 1,001

2,5 0,618 0,676 0,787 0,855 0,921 0,955 1,025

2,6 0,624 0,683 0,798 0,868 0,939 0,977 1,050
2,7 0,630 0,690 0,808 0,881 0,955 0,998 1,073
2,8 0,635 0,697 0,818 0,893 0,971 1,018 1,095
2,9 0,640 0,703 0,827 0,904 0,986 1,038 1,117

3,0 0,645 0,709 0,836 0,913 1,000 1,057 1,138

3,1 0,649 0,714 0,843 0,924 1,014 1,074 1,158
3,2 0,653 0,719 0,850 0,934 1,027 1,091 1,178
3,3 0,657 0,724 0,857 0,943 1,040 1,107 1,197
3,4 0,661 0,728 0,863 0,951 1,051 1,123 1,215

3,5 0,664 0,732 0,869 0,959 1,062 1,138 1,233

4,0 0,679 0,751 0,897 0,995 1,111 1,205 1,316
4,5 0,691 0,766 0,918 1,022 1,151 1,262 1,390
B-15
 5,0 0,700 0,777 0,935 1,045 1,183 1,309 1,456

Observaţie: Pentru valori intermediare ale rapoartelor z/B şi L/B se admite interpolarea liniară a
valorilor coeficientului K.

4.3 Calculul tasării medii

Tasarea medie probabilă a construcţiei se calculează efectuând media aritmetică a tasărilor
absolute probabile a cel puţin 3 fundaţii izolate ale construcţiei.
Cu cât suprafaţa construcţiei este mai mare, cu atât numărul valorilor tasărilor absolute
probabile pe baza cărora se calculează tasarea medie trebuie să fie mai mare.

4.4 Calculul tasării relative

Tasarea relativă probabilă se calculează ca diferenţa între tasările absolute probabile a două
fundaţii învecinate, raportată la distanţa între ele luând în considerare cea mai defavorabilă situaţie de
încărcare.

4.5 Calculul înclinării fundaţiei

 Înclinarea probabilă a unei fundaţii rigide, dreptunghiulare, încărcată excentric, se determină
cu relaţiile:
Înclinarea longitudinală:

1  2m N  e1
tg 1  K1 (B.15)
Em  L / 2 3
Înclinarea transversală:

1  2m N  e2
tg tr  K2 (B.16)
Em  B / 2 3
în care:
N încărcarea verticală de calcul ce solicită excentric fundaţia, în kilonewtoni;
e1 excentricitatea punctului de aplicare a forţei N măsurată din centrul tălpii
dreptunghiulare, paralel cu latura mare, în metri;
e2 excentricitatea punctului de aplicare a forţei N, măsurată din centrul tălpii
dreptunghiulare paralel cu latura mică, în metri;

Em, m valorile medii ale modulului de deformaţie liniară, în kilopascali şi respectiv a
coeficientului de deformare laterală, pentru întreaga zonă activă;
K1,K2 coeficienţi adimensionali determinaţi în funcţie de raportul laturilor L/B, după
graficele din figura B.3;
L,B lungimea, respectiv lăţimea tălpii fundaţiei, în metri.

B-16
 K1 K2
2.4
0.5
2.0
0.4
1.6
0.3
1.2
0.2
0.8
0.1
0.4
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 n=L/B 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 n=L/B

Figura B.3

 Înclinarea probabilă a unei fundaţii rigide, circulară, încărcată excentric se determină cu

relaţia:

tg  
 
3 1  2m N  e
(B.17)
4E m  r3

în care:
N încărcarea verticală de calcul ce solicită excentric fundaţia, în kilonewtoni;
Em, m valorile medii ale modulului de deformaţie liniară, în kilopascali şi respectiv a
coeficientului de deformare laterală, pentru întreaga zonă activă;
e excentricitatea punctului de aplicare a forţei N măsurată din centru,
în metri;
r raza fundaţiei, în metri.

Observaţie – Înclinarea unei fundaţii având în plan formă poligonală se calculează cu aceeaşi relaţie,
considerând raza egală cu:

A
r ; A – suprafaţa poligonală, în metri pătraţi


 Înclinarea probabilă a unei fundaţii continue de lăţime B, încărcată excentric se determină cu

formula:

tg  

0, 04 1  2m  N e (B.18)
Em 3
 B / 2
în care:
N încărcarea verticală de calcul ce solicită excentric fundaţia, în kilonewtoni;
Em, m valorile medii ale modulului de deformaţie liniară, în kilopascali şi respectiv a
coeficientului de deformare laterală, pentru întreaga zonă activă;
B lăţimea tălpii fundaţiei, în metri;
B-17
 e excentricitatea punctului de aplicaţie a forţei N, măsurată faţă de axa
longitudinală a tălpii continue, în metri.

 Înclinarea probabilă a fundaţiilor, produsă în urma influenţei fundaţiilor vecine, se calculează

cu relaţia:

s s s s
tg   1 2 sau tg   1 2 (B.19)
B L

în care:
s1,s2 tasările absolute probabile pentru verticalele fiecărei margini a fundaţiei,
calculate conform rel. B.12, în centrimetri;
B,L dimensiunea fundaţiei luată în considerare, în direcţia înclinării, în centrimetri.

4.6 Calculul încovoierii relative a fundaţiei

Încovoierea relativă probabilă a fundaţiei se determină cu relaţia:

2s3  s1  s2
f (B.20)
2l

în care:
s1,s2 tasările absolute probabile ale capetelor porţiunii încovoiate care se analizează,
în centrimetri;
s3 tasarea absolută probabilă maximă sau minimă pentru porţiunea respectivă a
fundaţiei, în centrimetri;
l distanţa între punctele având tasările probabile s1 şi s2, în centrimetri.

B.4. CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE LA STAREA LIMITĂ DE

CAPACITATE PORTANTĂ

1. Cazul fundaţiei de suprafaţă (SLCP 1)

1.1 Condiţia de îndeplinit

În cazul fundaţiilor directe cu talpa orizontală, verificarea capacităţii portante se poate face cu
relaţia:

p'ef  mc  pcr  kPa  (B.21)

în care:
V
p'ef 
L B'
'

V componenta verticală a rezultantei încărcării de calcul provenită din gruparea

specială, în kilonewtoni;

B-18
 L' , B' dimensiunile reduse ale tălpii fundaţiei, determinate cu relaţiile:

L'  L  2 e1
(B.22)
B'  B  2 e2

L,B lungimea, respectiv lăţimea tălpii fundaţiei, în metri;

e1,e2 excentricităţile rezultantei încărcării de calcul faţă de axa transversală respectiv
axa longitudinală a fundaţiei, în metri;
mc coeficient al condiţiilor de lucru egal cu 0,9;
pcr presiunea critică, în kilopascali.

1.2 Calculul presiunii critice, pcr

Când rezultanta încărcării de calcul prezintă o înclinare faţă de verticală mai mică de 5 o şi în
condiţiile unei stratificaţii aproximativ orizontale, presiunea critică se poate calcula cu relaţia:

pcr    B'  N     q  Nq  q  c  Nc  c [kPa] (B.23)

în care:
 greutatea volumică de calcul a straturilor de pământ de sub talpa
fundaţiei, în kilonewtoni pe metru cub;
B' lăţimea redusă a tălpii fundaţiei, în metri;
N  , N q , Nc coeficienţi adimensionali de capacitate portantă care depind de valoarea
de calcul a unghiului de frecare interioară,  al straturilor de pământ
de sub talpa fundaţiei conform tabelului B.15;
q suprasarcina de calcul care acţionează la nivelul tălpii fundaţiei, lateral
faţă de fundaţie, în kilopascali;
c valoarea de calcul a coeziunii straturilor de pământ de sub talpa
fundaţiei, în kilopascali;
  , q , c coeficienţi de formă ai tălpii fundaţiei, conform tabelului B.16.

Tabelul B.15
 N Nq Nc
0o 0,0 1,0 5,1
5o 0,1 1,6 6,5
10o 0,2 2,5 8,3
15o 0,7 3,9 11,0
20o 1,8 6,4 14,8
22o30’ 2,7 8,2 17,5
25o 4,1 10,7 20,7
27o30’ 6,1 13,9 24,9
30o 9,0 18,4 30,1
32o30’ 13,6 24,6 37,0
35o 20,4 33,3 46,1
37o30’ 31,0 45,8 58,4
40o 47,7 64,2 75,3
42o30’ 75,0 91,9 99,3
45o 120,5 134,9 133,9

B-19
 Tabelul B.16
Forma fundaţiei c q 
i
- Continuă 1,0 1,0
- Dreptunghiulară B / L  0, 2 1 + 0,3 B’/L’ 1 – 0,4 B’/L’
- Pătrat, cerc 1,3 0,6

1.3 Caracteristici geotehnice

Caracteristicile geotehnice  ,  şi c se introduc cu valorile de calcul corespunzătoare unui
nivel de asigurare   0,95 , conform STAS 3300/1-85.
La determinarea valorilor  şi c trebuie să se ţină seama de starea terenului de fundare şi de
viteza de aplicare a încărcărilor pe teren, conform STAS 3300/1-85.
În cazul prezenţei sub fundaţie a unei stratificaţii în care caracteristicile de rezistenţă la
forfecare  şi c nu variază cu mai mult de 50% faţă de valorile medii se pot adopta, pentru calculul
capacităţii portante, valori  , c şi  ca medii ponderate cu contribuţia fiecărui strat.

Grosimea zonei de pământ de sub fundaţie, ale cărei caracteristici geotehnice  , c şi 

intervin în stabilirea presiunii critice, pcr, se poate determina cu relaţia:

 
t  B  f   m (B.24)

în care:
t grosimea zonei de pământ, în metri;
B lăţimea fundaţiei, în metri;
f   coeficient adimensional în funcţie de unghiul de frecare interioară al stratului
de pământ în contact cu talpa fundaţiei, conform tabelului B.17.

Tabelul B.17
  
f 

0o 0,70
5o 0,75
10o 0,80
15o 0,85
20o 0,92
25o 1,00
30o 1,10
35o 1,30
40o 1,70
45o 2,20

În cazul în care în cuprinsul zonei active la o adâncime z măsurată de la talpa fundaţiei apare
un strat mai slab, având rezistenţa la forfecare sub 50% din valoarea rezistenţei la forfecare a
straturilor superioare, se va verifica capacitatea portantă a acestui strat ca şi când fundaţia dată s-ar
rezema direct pe stratul slab transmiţându-i o presiune efectivă egală cu efortul vertical la cota z
calculat în funcţie de încărcarea reală aplicată la cota de fundare.

B-20
 În condiţiile în care nivelul apei subterane se găseşte deasupra cotei de fundare sau în cuprinsul
zonei de pământ dintre talpa fundaţiei şi adâncimea t, trebuie să se ţină seama de reducerea greutăţii
volumice a pământului prin efectul submersării.

1.4 Limitarea excentricităţilor

Excentricităţile maxime admise pentru rezultantele încărcărilor din grupări speciale trebuie să
fie limitate astfel încât secţiunea activă a suprafeţei tălpii fundaţiei să se extindă cel puţin până în
dreptul centrului de greutate al acesteia.
 La fundaţiile dreptunghiulare trebuie să se urmărească respectarea condiţiei:

e12 e22 1
  (B.25)
L2 B2 9

în care:
e1,e2 excentricităţile rezultantei încărcării de calcul faţă de axa transversală respectiv
axa longitudinală a fundaţiei, în metri;
L,B lungimea, respectiv lăţimea tălpii fundaţiei, în metri.

 La fundaţiile circulare trebuie să se urmărească respectarea condiţiei:

e / r  0,59 (B.26)

în care:
r raza fundaţiei, în metri;
e excentricitatea rezultantei încărcărilor de calcul, în metri.

2 Cazul fundaţiei supusă la solicitări transversale (SLCP 2)

În cazul în care este posibilă deplasarea fundaţiei sub acţiunea componentei încărcării paralelă
cu planul tălpii trebuie să se facă verificarea la alunecare cu relaţia:

T  m h  N [kN] (B.27)

în care:
N,T componenta normală, respectiv paralelă cu planul tălpii a rezultantei încărcărilor
de calcul la nivelul tălpii fundaţiei, în kilonewtoni;
mh coeficientul condiţiilor de lucru egal cu 0,8;
 coeficientul de frecare pe talpa fundaţiei.

Coeficientul de frecare  se determină prin încercări de teren sau de laborator. În lipsa unor
rezultate experimentale se pot adopta valorile din tabelul B.18.

Tabelul B.18
Denumirea pământului 
0,25 < Ic < 0,5 0,20
Argile având: 0,5  Ic < 0,75 0,25
Ic  0,75 0,30
Argile nisipoase, nisipuri argiloase şi pământuri prăfoase 0,30
Nisipuri fine 0,40
Nisipuri mijlocii şi mari 0,45
Pietrişuri şi bolovănişuri 0,50
B-21
 Terenuri stâncoase 0,60

3 Cazul fundaţiei pe taluz sau în apropiere de taluz (SLCP 3)

În cazul construcţiilor fundate pe un teren cu înclinări pronunţate sau pe o platformă situată în
apropierea unui versant sau taluz, trebuie să se verifice atât stabilitatea locală a fundaţiei cât şi
stabilitatea generală a ansamblului teren-construcţie.
Dacă terenul este constituit din straturi de pământ aproximativ orizontale, având caracteristicile
de rezistenţă la forfecare puţin diferenţiate, se recomandă verificarea stabilităţii generale pe suprafeţe
circular-cilindrice de alunecare, respectându-se relaţia:

M r  m r .Ms kNm (B.28)

în care:
Mr momentul de răsturnare al prismei de pământ în raport cu centrul suprafeţei de
cedare circular-cilindrice cea mai defavorabilă, în kilonewtoni metru;
Ms momentul de stabilitate al prismei de pământ în raport cu acelaşi centru, în
kilonewtoni metru;
mr coeficient al condiţiilor de lucru egal cu 0,8.

B-22