Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Densitatea pământului, ρ, reprezintă raportul dintre masa pământului umed şi volumul acestuia:
(1.1)
Când pământul este saturat cu apă, obţinem densitatea pământului în stare naturală,
iar când pământul este uscat, avem densitatea pământului în stare uscată .
Densitatea scheletului, , reprezintă raportul între masa particulelor solide dintr-o cantitate de
pământ şi volumul propriu al acestor particule (fără goluri). Valori ale densităţii scheletului pentru diferite tipuri de
pământuri sunt date în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1
Greutatea volumică, , este raportul între greutatea pământului umed şi volumul acestuia (inclusiv
golurile):
(1.2)
La fel ca în cazul densităţii, deosebim greutatea volumică naturală , greutatea volumică în stare
uscată, şi greutatea volumică a scheletului,
Granulozitatea reprezintă repartiţia procentuală a particulelor de pământ, după mărimea lor. După
mărimea particulelor constituente, un pământ poate avea următoarele fracţiuni:
Tabelul 1.2
Clasificarea pământurilor în funcţie de Un
Pământuri Un
Foarte uniforme
Uniforme <5
Neuniforme 6....15
>15
Porozitatea, n, este definită ca raportul dintre volumul golurilor Vgol şi volumul total al materialului Vtot:
(1.3)
Indicele porilor, e, este raportul între volumul golurilor dintr-o cantitate de pământ şi volumul particulelor solide
Vs din acea cantitate de pământ:
(1.4)
sau
(1.5)
În tabelul 1.3 se dau valorile porozităţii şi ale indicelui porilor în funcţie de felul pământului.
Tabelul 1.3
Valorile porozităţii şi ale indicelui porilor
, (1.6)
în care:
emax este indicele porilor unui pământ necoeziv în starea cea mai afânată;
emin - indicele porilor pământului în starea cea mai îndesată.
Clasificarea nisipurilor după capacitatea de îndesare este prezentată în tabelul 1.4.
Tabelu
l 1.4
Clasificarea nisipurilor după capacitatea de îndesare
Nisipuri cu capacitatea de Ci
îndesare:
Mică <0,4
Mijlocie 0,4 ... 0,6
Mare >0,6
Umiditatea, w, este raportul între masa apei, mw, conţinută în porii unei cantităţi de pământ şi masa particulelor
solide, ms, din acea cantitate:
(1.7)
(1.8)
în care:
k este coeficientul de permeabilitate;
I – gradientul hidraulic.
Valorile coeficientului de permeabiliate şi gradientul hidraulic pentru diferite
pământuri sunt prezentate în tabelul 1.5.
Tabelul
1.5
Coeficientul de permeabilitate si gradientul hidraulic
Felul I K Felul I K
pământului [%] [cm/s] pământului [%] [cm/s]
Petriş 0,2…0,5 10…10- Loess 2…5 10-3 …10 -4
Nisip grăunţos 0,3…0,6 2
Argilă slabă 5…10 10-7…10-8
Nisip fin 0,6…0,2 1…10- Argilă grasă 10…14 10-8…10-9
Praf 2…5
3
Argilă 14…20 10 -7 …10 -10
10-3…10-4 compactă
-5 -7
10 …10
Plasticitatea este proprietatea pământurilor coezive de a se deforma ireversibil sub ac ţiunea forţelor
exterioare, fără variaţia volumului şi fără apariţia unor discontinuit ăţi în masa lor.
Indicele de plasticitatea, Ip, delimitează domeniul de comportare plastică a
pământurilor şi se calculează cu relaţia:
(1.9)
în care:
wL este limita superioară de plasticitate;
w p – limita inferioară de plasticitate.
În funcţie de valoarea indicelui de plasticitate, pământurile se clasifică conform tabelului 1.6.
Tabelul 1.6
Clasificarea pământurilor după plasticitate
Starea de plasticitate a Ip Exemple
pământului
Pământuri neplastice 0 Nisip curat
Cu plasticitate redusă 0…10 Nisip argilos
Cu plasticitate mijlocie 11…20 Argilă nisipoasă
Cu plasticitate mare 21…35 Argilă slabă
>35
Cu plsticitate foarte mare Argilă grasă
(1.10)
Tabelul 1.7
Clasificarea pământurilor după consistenţă
Starea Indicele de Starea pământului Indicele de
pământului consistenţă, Ic consistenţă, I c
Pământ curgător sub 0 Pământ plastic 0,50…0,75
Pământ plastic 0…0,25 consistent 0,75…1
curgător 0,25…0,50 Pământ plastic vârtos peste 1
Pământ plastic Pământ plastic tare
moale
Fig.1.1. Edometru:
1 – pietre poroase; 2- placă rigidă
3 – dispozitiv de încărcare; 4- microcomparator.
Urmărind figura 1.2, se observă că la nisipuri
timpul de consolidare este foarte mic, deoarece
evacuarea apei din pori este rapidă. în prafuri şi
argile, din cauza permeabilităţii lor reduse, timpul
de consolidare este mult mai mare, tasările
producându-se în timp îndelungat.
În alegerea utilajului pentru com pactare trebuie să se ţină
seama de modulul de compresibilitate al pământului.
Indicele de capacitate portantă, C.B.R. (Californian Bearing
Ratio), caracterizează capacitatea portantă a unui pământ. Încercarea
C.B.R. constă, în principiu, în măsurarea forţei de pătrundere a unui piston metalic într-o probă de pământ şi într-o
probă de etalon, pistonul având dimensiuni standardizate şi înaintând Fig.1.2. Tasarea pământurilor
cu o anumită viteză (fig. 1.3 şi 1.4). De regulă, adâncimile de pătrundere la care se
măsoară valoarea C.B.R. sunt 2,54 şi 5,09 mm, iar uneori se fac măsurători şi pentru
pătrunderi de 7,50 mm. Proba etalon este alcătuită din ea piatră spartă.
pământurilo
pappapământurilor.
(1.11)
unde:
p este presiunea necesară pentru pătrunderea pistonului în proba de pământ o anumită valoare;
P0 - presiunea necesară pentru pătrunderea pistonului pe aceeaşi adâncime în proba etalon.
Valorile C.B.R., determinate în laborator pentru câteva materiale curente, sunt:
-macadam: 90... 150%;
-piatră spartă: 80... 120%;
-pietriş: 40 ... 80 %;
-nisip argilos: 25 ... 40 %;
-argilă nisipoasă: 5 ... 15 %;
-argilă plastică: 1 ... 5 %.
Coeficientul patului, sau modulul de reacţie, K, este un indice convenţional, definit ca raportul între
presiunea unitară, exercitată pe suprafaţa terasamentelor prin intermediul unei plăci rigide cu diametrul
D = 75 cm, şi tasarea corespunzătoare, t (fig. 1.5):
(1.12)
[daN/cm 2 ]
(1.13)
unde:
α este un coeficient care variază în funcţie de
forma în plan, de rigiditatea plăcii de încărcare şi de natura
pământului cercetat;
p - presiunea specifică transmisă pe teren de placa de
încărcare;
λ - tasarea relativă, care se
determină astfel:
λ
(1.14)
(1.15)
T
abelul 1.8
(1.16)
unde:
c este coeziunea pământului, în kPa;
σ- efortul unitar normal pe suprafaţa de rupere, în kPa;
φ - unghiul de frecare interioară a pământului, în grade.
Cunoaşterea rezistenţei la tăiere este necesară la studierea stabilităţii taluzurilor şi la studiul împingerii
pământurilor asupra lucrărilor de artă.
Relaţia (1.16) este cunoscută sub denumirea de legea lui Coulomb, iar repre zentarea sa grafică constituie
dreapta intrinsecă a pământului (fig. 1.7 şi 1.8).
În cazul pământurilor necoezive, rezistenţa la tăiere depinde de frecarea dintre particulele solide, iar
unghiul de frecare interioară depinde de caracteristicile particulelor. In cazul pământurilor coezive, rezistenţa la
tăiere depinde de caracteristicile particulelor, de coeziune şi de umiditate.
Unghiul de frecare interioară depinde de o serie de factori, iar cei mai importanţi sunt: mărimea particulelor
solide, forma particulelor solide (se preferă materiale colţu roase), gradul de îndesare şi umiditatea.
Coeziunea se datorează unor forţe de legătură, interioare, dintre particulele pământului, exercitate prin
intermediul apei adsorbite. Coeziunea argilelor variază cu umiditatea şi cu starea de îndesare.
În tabelul 1.10 se prezintă unghiul de frecare interioară şi coeziunea în funcţie de natura pământului.
Tabelul 1.10
Unghiul de frecare interioară şi coeziunea pământurilor
Felul pământului Φ c
[grade] [daN/cm2]
Tabelul 1.11
Clasificarea pământurilor în funcţie de granulozitate
Clasificarea Ip Conţinut în fracţiuni granulare [%]
pământurilor [%] Argilă (A) Praf(P) Nisip (N)
coezive (sub 0,005 (0,05 ... 0,005 (0,05 ...2
mm) mm) mm)
Argilă grasă >40 >60 P<A N<A
Argilă 25 ... 35 ... 60 P<A N<30
50
Argilă prăfoasă 15 ... 35 30 ... 50 P>A N<P
Argilă nisipoasă 15 ... 30 ... 60 P<A N>30
35
Argilă nisipoasă, 15 ... 30 ... 35 P>A N>30
prăfoasă 25
Praf argilos 15 ... 15 ... 30 P>N N>30
25
Praf argilos, nisipos 5 ... 20 15 ... 30 P>N N>30
Praf 5 ... 15 0 ... 15 P>A N<30
Praf nisipos 0 ... 10 0 ... 15 P>N N>30
Nisip argilos 5 ... 20 15 ... 30 P<N N>P
Nisip prăfos 0 ... 10 0 ... 15 P<N N>P
Pământurile slabe se pot săpa cu orice utilaj terasier, iar manual se sapă cu lopata şi cazmaua. Din
această categorie fac parte, printre altele: argilele nisipoase, prăfoase, nisipul argilos, zgura afânată, loessul (praf
argilos, nisipos), pământul vegetal până la adâncimea de 30 cm, turba, terenurile sărăturoase şi cele cu sărătură de
consistenţă moale.
Pământurile mijlocii se pot săpa cu orice utilaj terasier, iar manual se pot săpa cu cazmaua şi parţial
cu târnăcopul. Din această categorie fac parte, printre altele: argilele marnoase compacte cu w<w p pietrişul, argila
grasă amestecată cu piatră spartă, pietriş sau alicărie până la 10 % din volum, pământul vegetal cu rădăcini, având
grosimea de peste 30 mm, molozul afânat, zgura de furnal sfărâmată, piatra spartă de orice fel.
Pământurile tari se pot săpa cu excavatorul, grederul elevator, draglina, iar manual cu târnăcopul şi
cu cazmaua. Din această categorie fac parte, printre altele: argila grasă compactă, argila marnoasă compactă, argila
grasă amestecată cu piatră spartă, pietriş sau alicărie peste 10 % din volum, pietrişul cu bolovăniş, zgura de furnal
nesfărâmată, pământul amestecat cu bolovani.
Pământurile foarte tari se pot săpa cu excavatorul şi grederul elevator, iar manual cu ranga,
târnăcopul, şpiţul, barosul (fără exploziv). Din această categorie fac parte: argila de morenă cu bolovani, argila
şistoasă, loessul întărit, blocurile de stâncă, bolovănişul, grohotişul, stânca dezagregată, pământul îngheţat alcătuit
din argilă şi argilă nisipoasă.
Consistenţa şi, prin urmare, dificultăţile de săpare ale pământurilor influenţează modul de organizare a
execuţiei lucrărilor de terasamente şi implicit costul investiţiei. Clasificarea pământurilor în cele 4 categorii se
utilizează la întocmirea documentaţiilor de evaluare a lucrărilor de terasamente (măsurători, devize, organizare de
şantier etc).
Indicele de grupă, Ig, exprimă calitatea pământurilor, în special sub raportul portanţei, în funcţie de
granulozitatea şi de plasticitatea pământului.
Ig =0,2∙a+0,005∙a∙c+0,01∙b∙d
(1.17)
în care:
a şi b sunt coeficienţi care, în funcţie de conţinutul de fracţiuni sub 0,074 mm, au valori cuprinse între 0 şi 40;
c - este funcţie de valoarea limitei superioare de plasticitate, wL, şi este cuprins între 0 şi 20;
d - variază în funcţie de lp şi are valori între 0 şi 20.
Calculul coeficienţilor a, b, c şi d se face astfel: dacă x este procentul de granule ce trece prin sita de 0,074 mm,
atunci vom avea pentru:
x≤35 a = 0; x≤15 b = 0;
35<x<75 a=x 35; 15<x<55 b = x 15;
x≥75 a = 40; x ≥55 b = 40;
wL ≤40 c = 0; Ip≤10 d=0;
40< w <60
L c= 40 10<I p <30 d=
60 c = 20; 30 d=20.
Cu cât valoarea indicelui de grupă este mai mică, cu atât pământul se consideră
de calitate mai bună; indicele de grupă de valoare 0 indică un pământ bun, în timp ce
pentru valoarea Ig = 20 pământul este necorespunzător (foarte rău) pentru terasamente.
Tabelul1.12
Gradul de sensibilitate la inghet al
pamantului
Criterii
Gradul Granulozitate
de
sensibilit
Denumirea Plasticit Diametrul Procente
pământului particulel din masa
ate la ate [%] or totală a
îngheţ al [mm] probei
pământul [%]
ui
Practic Pământuri necoezive, Ip=0 sub 0,002 max 1
insensibile fără liant argilos sub 0,02 max 10
sub 0,1 max 20
Sensibilitat Pământuri necoezive, Ip≤ 10 sub 0,002 sub max 6
e mijlocie cu liant argilos 0,02 sub 0,1 max 20
max40
Pământuri coezive, Ip>35
numai argilă şi argilă
grasă
Foarte sub 0,002 max 6
sensibile Pământuri coezive 10< sub 0,02 max
5 sub 0,1 20
max 40
În general, posibilitatea formării lentilelor de gheaţă în masa unui pământ geliv creşte atunci când:
-cantitatea de apă migrată în zona activă este importantă;
-durata de îngheţ creşte;
-gradul de compactare al pământului este redus;
-conţinutul de carbonat de calciu este ridicat.
Din experienţă s-a constatat că pot fi sensibile şi foarte sensibile la îngheţ (gelive) atât argilele, cât şi
pământurile nisipoase, dar cele mai sensibile (periculoase) sunt pământurile prăfoase, care nu trebuie utilizate
pentru executarea terasamentelor, mai ales în cazurile în care există surse de apă ce le-ar putea umezi.
În condiţii de şantier, aprecierea gradului de sensibilitate la îngheţ a pământurilor se poate face ţinându-se
seama de criteriile arătate în tabelul 1.12.
Cercetările efectuate în ultimul timp în diverse ţări au arătat că există şi alte caracteristici care pot influenţa
sensibilitatea la îngheţ a pământurilor. Printre acestea se numără gradul de compactare al pământului, natura
mineralogică a particulelor, ascensiunea capilară etc. Astfel, Beskow consideră că nu sunt supuse umflării
pământurile care au o ascensiune capilară mai mică de 1,00 m (pietrişuri, nisipuri, argile tari). Sunt sensibile la
îngheţ pământurile cu o ascensiune capilară de 1,00 ... 2,50 m, dacă nu sunt îndesate, şi de 2,50 ... 4,0 m, chiar dacă
sunt bine îndesate. Pot provoca umflări argilele fine şi sedimentele foarte fine, cu o ascensiune capilară mai mare de
2,00 m, dacă nu sunt îndesate, şi mai mare de 3,00 m, dacă conţin mai mult de 50 % elemente având diametrul mai
mic de 0,02 mm.
În concluzie, pentru pământurile utilizate mai ales în zona activă a
terasamentelor se impune stabilirea gradului de sensibilitate a acestora la îngheţ, în
scopul adoptării soluţiilor corespunzătoare.
Apa, ce poate provoca prin îngheţ formarea lentilelor de gheaţă, este factorul
asupra căruia se poate acţiona cel mai uşor prin măsuri adecvate, ca de exemplu:
etanşarea suprafeţelor platformei, construcţia şi întreţinerea dispozitivelor de
evacuare a apelor de suprafaţă, drenarea apelor subterane, introducerea straturilor
anticapilare în corpul terasamentelor etc. Influenţa îngheţului poate fi de asemenea
diminuată prin introducerea în structura rutieră a straturilor antigel, a unor materiale
termoizolante, prin îngroşarea sistemului rutier etc. Traficul greu poate fi interzis în
perioadele de dezgheţ, introducându-se bariere de dezgheţ.
Pentru evitarea pe cât posibil a degradărilor cauzate de îngheţ-dezgheţ, pe drumurile existente sunt necesare
o serie de lucrări de întreţinere, dintre care subliniem următoarele:
-menţinerea în bună stare de funcţionare a şanţurilor, podeţelor, drenurilor şi canalelor de evacuare a
apelor în tot timpul anului;
-îndepărtarea apelor de pe ampriză şi în special de la piciorul taluzurilor;
-impermeabilizarea taluzurilor de-a lungul unui curs de apă care poate da naştere la infiltraţii laterale;
-etanşarea îmbrăcăminţilor;
-impermeabilizarea la nevoie a şanţurilor, rigolelor şi acostamentelor;
-construirea de drenuri longitudinale care să intercepteze infiltraţiile de apă din amontele platformei
drumului;
-executarea de drenuri pentru coborârea nivelului apelor freatice.
În cazurile în care s-au produs degradări prin îngheţ-dezgheţ, este necesar să se ia măsuri adecvate pentru
repararea acestora şi pentru evitarea extinderii lor pe suprafeţe mari. De cele mai multe ori, suprafeţele faianţate ale
îmbrăcăminţilor bituminoase atestă o capacitate portantă insuficientă a complexului rutier şi, în consecinţă,
repararea acestora trebuie să includă şi refacerea structurii rutiere în totalitate. Faianţările apărute izolat pe
suprafaţa îmbrăcămintei se pot datora existenţei în complexul rutier a unor pungi din materiale gelive care prin
umectare şi-au pierdut capacitatea portantă. În acest caz, repararea acestor degradări se face prin decaparea
întregului sistem rutier, inclusiv a pământului geliv din zona activă a terasamentelor, introducerea drenurilor de
evacuare a apelor subterane, asanarea corpului drumului şi refacerea în condiţii corespunzătoare a întregii structuri
rutiere.
În cazul în care faianţările sunt extinse pe suprafeţe mari, se impun studii aprofundate, pe baza cărora se
întocmesc proiecte de remediere a situaţiei, putându-se adopta soluţii de:
-ranforsare a complexului rutier, inclusiv asanarea corpului drumului;
-introducere a unor drenuri de evacuare a apelor subterane şi refacerea îmbrăcămintei degradate;
-refaceri locale ale sistemului rutier etc.
Sectoarele degradate masiv, ca urmare a acţiunii îngheţ-dezgheţ, caracterizate
prin existenţa făgaşelor adânci, distrugerea îmbrăcămintei şi apariţia pământului din
patul drumului pe suprafaţa părţii carosabile, denivelări mari ale suprafeţei de rulare
etc, necesită refacerea lor în totalitate pe baza unor proiecte care trebuie să includă:
-asanarea corpului drumului;
-evacuarea apelor subterane şi scurgerea apelor de suprafaţă;
- eventuale drenuri de intercepţie a pânzelor de apă freatică;
-înlocuirea pământurilor gelive;
- refacerea întregului sistem rutier.
Degradările cauzate de îngheţ-dezgheţ provoacă anual mari inconveniente reţelei de drumuri, de aceea, în
proiectare, execuţie şi întreţinere trebuie luate măsurile cele mai potrivite pentru prevenirea lor.
1.5. Profiluri transversale ale terasamentelor