3 - Indici Geotehnici Apa in Pamant

GEOTEHNICA – CCIA IIIA
INDICI GEOTEHNICI
APA IN PAMANTURI
Prof. dr. ing. Horatiu POPA
www.utcb.ro
INDICI GEOTEHNICI
În scopul exprimării raportului care există între fazele constitutive ale unui pământ și a stării în care
se află acesta (îndesare, umiditate) sunt utilizate o serie de mărimi geotehnice numite indici simpli.
Reprezentarea idealizată a unei probe de pământ, cu separarea fazelor constitutive, este dată în
figura de mai jos.
V – volumul total al probei de pământ; n/100

VVair
aer Faza gazoasa
Vs – volumul solidului (particulelor minerale); 1
Vw – volumul apei din pori;
V
Veau
Vaer – volumul de aer din pori; V w Faza lichida
Vp – volumul de pori; 1-n/100
n – porozitatea pământului.
Vs Faza solida
V = Vs + Vw + Vaer = Vs + Vp 1
1
Fazele constitutive ale unui pământ

INDICI GEOTEHNICI
Porozitatea, n%
– exprimă procentul de pori față de volumul total:
volumul porilor
n=  100 [%]
volumul total
Indicele porilor, e
– exprimă raportul între volumul porilor și volumul scheletului:
volumul porilor
e=
volumul scheletului
Relațiile intre porozitate si indicele porilor:

INDICI GEOTEHNICI
Porozitatea si indicele porilor
In cazul pământurilor grosiere (necoezive) mărimea porozității, n (sau a indicelui porilor, e) poate da o indicație
a stării relative de îndesare.
Pentru aceasta se poate face analogia cu modul de dispunere a unor sfere de mărime egală (conform figurii).
Se observa ca in cazul (a) dispunerea conduce la un volum maxim de goluri
intre sfere, in timp ce dispunerea din figura (b) corespunde unui volum
minim de goluri.
Pentru sfere de diametru egal volumul de goluri poate fi calculat:
a. Vp ≈ 48% a. Dispunere cu centrele sferelor într-o
b. Vp ≈ 26% rețea cu ochiuri pătrate
Particulele de pământ nu sunt sub forma unor sfere egale. Totuși analogia
conduce la valorile limita ale porozității care sunt foarte apropiate de cele
ale unui pământ grosier: 20% … 50%.
Porozitatea este influențată si de alte caracteristici: mărimea si forma
particulelor, gradul de uniformitate sau de compoziția mineralogica (de
exemplu, nisipurile care conțin peste 40% mică pot atinge porozități mai b. Dispunere cu centrele sferelor într-o
mari de 90%. rețea cu ochiuri triunghiulare
INDICI GEOTEHNICI
Porozitatea si indicele porilor
In cazul pământurilor fine, porozitatea depinde direct de consistența pământului:
-argile recent depuse (mâluri), n% ≈ 70  90%
-argile moi, n% ≈ 50  70%
-argile consistente si vârtoase, n% ≈ 30  50%
-argile tari, n% ≈ 15  30%
Pământurile prăfoase (loessoide) sunt caracterizate prin porozități ridicate (macropori) datorate
modului de formare a acestora (n% ≈ 40  60%).
Valori uzuale pentru pământurile loessoide din Romania sunt n% ≈ 50  54%.
Porozitatea si indicele porilor se determina prin calcule in funcție de alți indici (greutăți volumice /
densități si umidități).
Nu se pot determina prin încercări directe de laborator sau de teren.
INDICI GEOTEHNICI
Grad de îndesare, ID
Utilizat pentru caracterizarea stării pământurilor grosiere (nisip si pietriș).

emax − e emax - indicele porilor corespunzător stării de afânare maximă,
ID =
emax − emin emin - indicele porilor corespunzător stării de îndesare maximă,
e - indicele porilor corespunzător stării naturale.
Starea de îndesare poate fi clasificată pe baza gradului

de îndesare, ID, utilizând termenii descriși în tabel.
Starea de îndesare Gradul de îndesare, ID
Gradul de îndesare poate fi determinat in laborator %
(prin aducerea pământului in stările de afânare,
Foarte afânat între 0 și 15
respectiv îndesare maxima) sau pe teren prin încercări
de penetrare (determinări indirecte). Afânat între 15 și 35
Mediu îndesat între 35 și 65
Îndesat între 65 și 85
Foarte îndesat între 85 și 100
INDICI GEOTEHNICI
Umiditatea, w%
– exprimă procentul apei fata de particulele solide (raport de mase sau greutăți):
masa apei
w=  100 [%]
masa pamantului uscat
• Umiditatea se determina in laborator prin uscarea probei de pământ in etuva timp de 4…24 ore (in
funcție de granulometria pământului) la 105o C.
• Diferența intre masa probei in stare naturală (umedă) si in stare uscata (după uscare in etuvă) reprezintă
masa apei Mw.
• Masa probei in stare uscata reprezintă masa particulelor solide Ms.
INDICI GEOTEHNICI
Grad de saturație, Sr
– exprimă gradul de umplere al porilor cu apa
𝑀𝑤 𝑀𝑤 𝑤%
𝑉𝑤 𝑤 𝑤 100
𝑠
Relația se poate dezvolta astfel: 𝑆𝑟 = = = =
𝑉𝑝 𝑒𝑉𝑠 𝑀𝑠
𝑒 𝑒𝑤
𝑠
Daca se considera pământul saturat (Sr = 1):

𝑒𝑤
𝑤𝑠𝑎𝑡 % = Clasificarea pământurilor in funcție de Sr:
𝑠
Rezulta ca Sr poate fi definit si prin relația:
INDICI GEOTEHNICI
Densități sau greutăți volumice
se reamintește faptul că relația între densitate, , și greutate volumică,  este:
 = g unde g este accelerația gravitațională
1. densitatea specifică, s şi greutatea volumică a scheletului mineral, s
masa particulelor solide

s =
volumul scheletului
s = Ms / Vs s =
greutatea particulelor solide
s = Gs / Vs
volumul scheletului
Determinarea densității specifice se realizează cu ajutorul PICNOMETRULUI.
Metoda se bazează pe măsurarea indirecta a volumului scheletului prin cântăriri succesive ale probei de
pământ, la început in stare uscata si apoi imersata in apa din picnometru.
INDICI GEOTEHNICI
Prepararea probei:
Se iau 25 g de material care trece prin sita de 2 mm şi se pun într-o cupă cu masa cunoscută.
Proba este pusă în etuvă la:
- 105°C dacă pământul este insensibil la căldură,
- 50°C dacă pământul este sensibil la căldură (pământ organic, laterit etc.).
După uscare, proba este pisată într-un mojar. Masa sa este notată cu m1.
Picnometre Determinarea densității specifice cu ajutorul picnometrului, Manoli et al., 2017

INDICI GEOTEHNICI
Metodologia încercării:
Proba este introdusă în picnometru şi acesta este umplut cu apă distilată menținută la temperatura camerei.
Pentru ca nici o bulă de aer să nu fie antrenată de particule sunt posibile două proceduri:
a) depresurizare: lichidul din picnometru este supus depresurizării cu o pompă de vid timp de cel puțin 30 de
minute.
b) fierbere: pentru materialele insensibile la căldură, lichidul din picnometru este adus la fierbere timp de cel
puțin o oră (în baie de nisip fierbinte).
Dopul cu capilar este apoi pus și picnometrul completat cu apă distilată până la reper se cântărește din nou -
m3.
Picnometrul este apoi golit, spălat și umplut din nou cu apă distilată până la reper. Se cântărește din nou - m2.
INDICI GEOTEHNICI
Prelucrarea rezultatelor:
Densitatea specifică este calculată cu formula:
m1
s = tL  L tL este densitatea lichidului utilizat la temperatura t
m1 + m2 − m3
 L este un factor de corecție, apropiat de 1, egal cu raportul între densitatea apei
la temperatura t și la 20C.
Densitatea specifica depinde direct de densitatea mineralelor componente. Aceasta este constanta
pentru un mineral, iar mineralele care alcătuiesc pământurile sunt relativ reduse ca număr.
Din aceste motive densitățile specifice variază intre limite restrânse.
INDICI GEOTEHNICI
In funcție de starea de umiditate se deosebesc patru cazuri in care se poate afla un pământ: stare
uscată, stare saturată, stare umedă (naturală) si stare submersată.
2. densitatea pământului in stare uscata, d si greutatea volumică in stare uscata, d

- corespunde situației in care volumul de pori conține doar aer (volumul de apa din pori este nul).
Daca se considera volumul total V = 1, atunci:
Vp = n% / 100
Vs = 1 – (n% / 100)
masa probei uscate greutatea probei uscate

d = d =
volumul total al probei volumul total al probei
𝑀𝑠 𝑀𝑠 𝑛% in stare uscata
𝑑 = = = 𝑠 𝑉𝑠 = 𝑠 1 −
𝑉 1 100
INDICI GEOTEHNICI
3. densitatea pământului in stare saturata, sat si greutatea volumică in stare saturata, sat
- corespunde situației in care volumul de pori conține doar apa (volumul de aer din pori este nul).
masa totala a probei saturate (particule + apa)
 sat =
volumul total al probei
greutatea totala a probei saturate (particule + apa)
 sat =
𝑀𝑠 + 𝑀𝑤 𝑀𝑠 + 𝑀𝑤 𝑛% 𝑛%
𝑠𝑎𝑡 = = = 𝑠 𝑉𝑠 + 𝑉𝑤 𝑤 = 𝑠 1 − + 
𝑉 1 100 100 𝑤
in stare saturata
INDICI GEOTEHNICI
4. densitatea pământului in stare umeda,  si greutatea volumică in stare umeda, 

- corespunde situației in care volumul de pori conține apa si aer (stare naturala).
masa totala a probei

=
greutatea totala a probei
=
𝑀𝑠 + 𝑀𝑤 𝑀𝑠 + 𝑀𝑤 𝑤% 𝑛% 𝑤%
= = = 𝑀𝑠 + 𝑀𝑠 = 𝑠 1 − 1+
𝑉 1 100 100 100

in stare umeda (naturala)
INDICI GEOTEHNICI
5. densitatea pământului in stare submersata, ` si greutatea volumică in stare submersata, `

- corespunde situației in care pământul se afla sub nivelul apei subterane.
masa probei saturate - masa apei dislocate

'=
greutatea probei saturate - forta lui Arhimede
 '=
𝑀𝑠 − 𝑀𝑤,𝑑𝑖𝑠𝑙𝑜𝑐𝑢𝑖𝑡 𝑛%
` = = 𝑠 𝑉𝑠 − 𝑤 𝑉𝑠 = 1 − 𝑠 − 𝑤
𝑉 100
in stare submersata
INDICI GEOTEHNICI
Ținând seama de relațiile anterioare, pentru un pământ dat cele 5 densități (greutăți volumice) se situează in
următoarea ordine după mărime:
` < d <  < sat <  s [g/cm3]
` < d <  < sat < s [kN/m3]
` ≈ 0,9  1,1 g/cm3 ` ≈ 9  11 kN/m3

d ≈ 1,5  1,7 g/cm3 d ≈ 15  17 kN/m3
 ≈ 1,7  1,9 g/cm3  ≈ 17  19 kN/m3
sat ≈ 2  2,1 g/cm3 sat ≈ 20  21 kN/m3
INDICI GEOTEHNICI
Densități sau greutăți volumice - determinare
Metoda uzuala de laborator pentru determinarea densităților pământului este metoda cu ștanța.
Se utilizează o ștanță cilindrica metalica prevăzută cu un guler si un cuțit (teșită) care se înfige in
pământ (fără tulburarea acestuia). După scoaterea ștanței se îndepărtează gulerul si pământul in
exces astfel încât proba de pământ sa aibă exact volumul interior al stanței.
Se cântărește ștanța cu pământ, se scade masa proprie a ștanței si se împarte apoi la volumul
interior al ștanței.
𝑚1 − 𝑚2
=
𝑉
m1 – masa ștanței cu pământ, g;

m2 – masa ștanței, g
V – volumul interior al ștanței, cm3.
Ștanța cu proba de pământ, Manoli et al., 2017

INDICI GEOTEHNICI
Metode de teren: directe sau indirecte (izotopi radioactivi).
Metode directe
▪ Metoda cu ștanța (similar ca in procedura anterioara din laborator).
▪ Determinarea volumului cu nisip afânat uscat – la pământuri coezive
▪ Determinarea volumului cu apa si folie
din material plastic – la pământuri
necoezive cu dimensiunea maxima a
particulei 100 mm.
Determinarea volumului cu nisip afânat uscat, respectiv cu apa,

Manoli et al., 2017
INDICI GEOTEHNICI
Metode de teren: directe sau indirecte (izotopi radioactivi).
Metode indirecte
▪ Se utilizează densimetre cu izotopi radioactivi. Acestea conțin o sursa de radiații gama de Cesiu
137 si un contor Geiger. La trecerea prin pământ intensitatea radiaților scade. Pierderea de
energie depinde de starea de îndesare, deci de greutatea volumică a materialului străbătut.
Determinarea greutății volumice prin metoda cu izotopi radioactivi

APA IN PAMANTURI
Apa se găsește în pământ sub diferite forme:
➢apa reținută, care, în funcție de forțele care acționează, poate fi:

- apa peliculară (legată) – reținută în complexul de adsorbție,
- apă capilară – apa care urcă prin porii pământului asimilați cu tuburi capilare,
- apa higroscopică – adsorbită de pământul uscat din atmosferă.
➢apa liberă sau gravitațională – apa care se deplasează în pământ sub influența gravitației;
➢apa în stare solidă - gheața;
➢apa de cristalizare – apa de constituție a mineralelor.

APA IN PAMANTURI
Apa peliculara (legata)
- atrasă de particulele de argilă încărcate electric cu sarcini negative și formează împreună cu cationii
existenți complexul de adsorbție sau stratul de apă legată;
- responsabilă de proprietățile specifice ale acestor pământuri, cum sunt coeziunea, plasticitatea,
fenomenele de contracție – umflare.
Plasticitatea pământurilor coezive definește proprietatea
acestora de a se comporta ca un corp plastic pentru un
Evaporare
interval definit de umidități.
La umidități mari un pământ argilos formează un noroi care
+ + + +
intra in stare de curgere (nu oferă nicio capacitate portanta).
+ + +
Pe măsură ce umiditatea scade pământul se întărește si intra +
într-o stare plastica (poate fi modelat fără sa apară + + + +

crăpături). + + +
+
Daca uscarea continua va intra într-o stare tare care oferă
capacități portante ridicate.
Contractie Umflare
In concluzie, umiditatea influențează puternic comportarea Fenomenul de contracţie – umflare la pământuri argiloase
pământurilor coezive (in special cele foarte fine).
APA IN PAMANTURI
Plasticitatea. Indicele de consistenta
Evoluția volumului pământurilor coezive și a stării de consistența a acestora în funcție de umiditate este
indicată în figura următoare. Volum, V
Limitele de plasticitate sunt date de umilitățile care Stare tare Stare plastica Stare curgatoare
definesc domeniul în care pământul se comportă ca un semisolid
corp plastic.
solid
Stare tare Stare plastica Stare curgătoare
Limita inferioară de plasticitate (limita de frământare), wP

reprezintă umiditatea minimă pentru care un pământ se
comportă ca un corp plastic. Umiditate, w
w s wp wL
Limita superioară de plasticitate (limita de curgere), wL Limita de contractie
reprezintă umiditatea maximă pentru care un pământ se Limita inferioara Limita superioara
de plasticitate
de plasticitate
comportă ca un corp plastic.
Variația volumului in funcție de umiditate
APA IN PAMANTURI
Se definește, de asemenea, limita de contracție, ws ca fiind umiditatea maximă pentru care volumul
pământului nu suferă nici o modificare în funcție de valoarea umidității.
Limitele de plasticitate mai sunt numite și limitele lui Atterberg.
Pentru a caracteriza un pământ în funcție de plasticitatea sa se calculează indicele de plasticitate, IP.

I P = wL − wP În funcție de valorile indicelui de plasticitate, pământurile pot fi clasificate:
• fără plasticitate IP = 0
• cu plasticitate mică IP = 0 - 10%
• cu plasticitate medie IP = 11 - 20%
• cu plasticitate mare IP = 21 - 35%
• cu plasticitate foarte mare IP  35%
APA IN PAMANTURI
Conform SR EN ISO 14688-2:2018, gradul de plasticitate a pământurilor fine se recomandă să fie clasificat
utilizând termenii prezentați în figura următoare (diagrama Casagrande):
Plasticitate Limita de curgere IP

L Redusa < 35
M Medie 35  50
H Mare 50  70
V Foarte mare > 70
Cl – Argila
Si – Praf
Linia U - IP = 0,9 (wL − 8)
Linia A - IP = 0,73 (wL − 20)
Linia U este determinată empiric ca fiind o limită

superioară aproximativă pentru pământurile naturale. wL
APA IN PAMANTURI
Plasticitatea. Indicele de consistenta 70
In general, pentru clasificarea IP (%)

Linia B: wL = 50%
pământurilor fine se utilizează 60
diagrama lui Casagrande. Argile cu plasticitate

50 Argile cu plasticitate mica mare
Limitele lui Atterberg si indicele

de plasticitate cresc odată cu 40 Linia A: IP = 0,73(wL - 20)
conținutul in parți fine (<2).

30
20
Prafuri foarte plastice sau
pamanturi organice foarte plastice
10 Prafuri cu plasticitate Prafuri sau
mica pamanturi organice
putin plastice
0
0 20 40 60 80 100 120
wL (%)
IP in funcție de procentul de particule <2 Diagrama Casagrande
APA IN PAMANTURI
În cazul pământurilor argiloase, se definește ca indicator al activității lor indicele de activitate al lui
Skempton, IA
IP IP - indicele de plasticitate
IA =
x2  x <2 - procentul particulelor cu diametrul mai mic decât 2  (0,002mm).
În funcție de indicele de activitate pământurile pot fi clasificate în:

▪ inactive IA < 0,75
▪ puțin active IA = 0,75 - 1;
▪ active IA = 1,00 - 1,25;
▪ foarte active IA > 1,25.
Pentru a exprima calitatea și cantitatea fracțiunii argiloase dintr-un pământ (și a cunoaște astfel activitatea sa în raport cu
apa) se poate utiliza valoarea de albastru de metil, VBS, care reprezintă cantitatea totală de albastru de metil adsorbită
de un pământ, raportată la masa în stare uscată a acestuia. Această valoare variază între 0.5 - 2 g/100 g de pământ
pentru nisipuri și 10 - 12 g/100 g de pământ pentru pământurile coezive.
APA IN PAMANTURI
Pentru a caracteriza starea unui pământ coeziv prin raportarea umidității sale la limitele de plasticitate, se
definește indicele de consistență, IC.
wL − w
IC = w este umiditatea în stare naturală
IP
În funcție de valoarea indicelui de consistență, starea pământurilor coezive poate fi clasificată:
▪ tare IC  1
▪ plastic vârtoasă IC = 0,76 - 0,99
▪ plastic consistentă IC = 0,51 - 0,75
▪ plastic moale IC = 0,26 - 0,50
▪ plastic curgătoare IC = 0 - 0,25
▪ curgătoare IC  0
APA IN PAMANTURI
Cunoașterea indicelui de consistență este importanta pentru ca este un prim indicator asupra proprietăților
mecanice ale terenului de fundare.
De exemplu, pentru ca terenul de fundare sa nu intre in categoria terenuri dificile trebuie sa aibă IC > 0.5. Cu
cat Ic este mai mare, cu atât proprietățile mecanice sunt mai bune.
De altfel, valorile empirice ale unor anumite caracteristici utile in dimensionarea fundațiilor (presiuni
convenționale, frecarea pe suprafața laterala a piloților etc.) sunt date in norme in funcție de IC.
Uneori pot apărea erori in evaluarea lui IC cauzate de faptul ca determinarea limitelor lui Atterberg se face in
laborator pe probe remaniate (tulburate). Acest fapt conduce la pierderea efectului unor eventuale legături
structurale asupra consistentei pământului.
De aceea, mai ales in cazul unor pământuri care sunt caracterizate de prezenta unor legături structurale
(cimentare naturala), este indicata estimarea lui Ic si prin alte metode indirecte (penetrare statica in situ,
penetrare cu conul pe probe netulburate in laborator, încercarea de compresiune monoaxiala pe probe
netulburate).
APA IN PAMANTURI
➢ Determinarea limitelor de plasticitate, wP si wL
Limita inferioara de plasticitate, wP, se poate determina prin doua metode:
1. metoda cilindrilor de pământ
2. metoda mediilor absorbante
Metoda cilindrilor de pământ
▪ Se determina umiditatea la care un pământ poate fi modelat sub forma
cilindrica cu diametrul de 3…4 mm si lungime de 40…50 mm prin rulare cu
palma pe suprafața plana (sticla mata sau marmura).
▪ Din pământul analizat se pregătește o pasta bine omogenizata (prin
îndepărtarea elementelor grosiere si adăugarea de apa). Daca prin rulare la
dimensiunile cerute cilindrii se fisurează atunci umiditatea lor este egala cu
wP. Daca nu se fisurează, pasta este prea umeda, materialul se reamesteca si
se reia rularea pentru a pierde apa (din acest motiv se utilizează sticla mata
sau marmura – absoarbe apa din cilindrul rulat).
▪ Pentru fiecare proba se fac 3 determinări pe cate 5 cilindri (10 – 15 g de Metoda cilindrilor de pământ
material / determinare).
APA IN PAMANTURI
Metoda mediilor absorbante
▪ Din pasta omogenizată se constituie discuri de pământ in interiorul unor inele metalice cu diametrul de
50 mm si grosimea de 2 mm.
▪ Se confecționează 3 discuri si fiecare disc se pune intre 2 benzi de tifon si apoi intre 20 hârtii de filtru
(mediul absorbant). Pachetul format din cele 3 discuri învelite se pune la presat sub o încărcare de 1300
daN (65,5 daN/cm2) timp de 30 min.
▪ Se considera ca timpul de eliminare a apei a fost suficient daca, punând discul pe o sticla de ceas si
apăsând cu degetul, acesta se crapă (atunci umiditatea discului este egala cu wP). In caz contrar
operația de presare se reia.
▪ Pentru fiecare proba se realizează 3 determinări paralele pe cate 3 discuri. Rezultatul final este media
aritmetica a rezultatelor.
APA IN PAMANTURI
Limita superioara de plasticitate, wL, se poate determina prin trei metode:
1. metoda cu cupa lui Casagrande
2. metoda cu conul Vasiliev
3. metoda cu penetrometrul
Metoda cu cupa lui Casagrande
▪ Metoda consta in determinarea umidității la care un șanț făcut in
pământul adus in stare de pasta omogena, in cupa unui aparat
special, se închide pe 12 mm la 25 de căderi ale cupei pe o baza din
ebonita de la o înălțime de 10 mm.
Cupa Casagrande
APA IN PAMANTURI
Metoda cu cupa lui Casagrande
▪ Din proba sub forma de pasta moale se umple cca 2/3 din cupa si se nivelează. Apoi cu o spatula
standardizata se efectuează o tăietură (șanț) prin pasta.
▪ Se rotește apoi manivela (manual sau automat) ridicând si lăsând cupa sa cada pe baza de ebonita de la
10 mm. Se considera ca pasta are umiditatea egala cu wL daca la 25 lovituri șanțul se închide pe o
lungime de 12 mm.
▪ Pentru a evita un număr mare de încercări se are in vedere ca
relația intre numărul de căderi N ale cupei necesare pentru
închiderea șanțului pe 12 mm si umiditatea pastei este liniara in
reprezentare semilogaritmica. Astfel vor fi suficiente doar doua
încercări pe doua probe de consistente diferite pentru a trasa
dreapta de variație intre logN si w (vezi figura).
Determinarea lui wL cu cupa Casagrande

APA IN PAMANTURI
Metoda cu conul Vasiliev
▪ Se folosește un con din inox, cu un unghi la vârf de 30o, înălțimea de 25 mm si masa totala de 76 grame.
▪ Pasta de pământ in stare moale se introduce intr-un recipient si se nivelează. Se pune conul la suprafața
pastei si se lasă apoi sa intre in aceasta sub greutate proprie.
▪ Se considera ca umiditatea pastei este egala cu wL daca conul
pătrunde in pasta pe o adâncime de exact 10 mm.
Determinarea lui wL cu conul

APA IN PAMANTURI
Metoda cu penetrometrul
▪ Se folosește un penetrometru cu con din inox, cu un unghi la vârf de 30o, înălțimea de 35 mm si masa
totala de 80 grame.
▪ Pasta de pământ in stare moale se introduce intr-un recipient si se nivelează. Se pune conul la suprafața
pastei si se lasă apoi sa intre in aceasta sub greutate proprie timp de 5 sec, apoi se blochează. Cu ajutorul
microcomparatorului se măsoară adâncimea de penetrare.
▪ Se realizează 4 încercări, din care doua sa fie cu penetrare sub 20 mm (pasta mai puțin moale) si alte
doua cu penetrări de peste 20 mm (pasta mai moale).
▪ Se trasează relația liniara intre umiditate si adâncimea de penetrare. Umiditatea wL corespunde unei
adâncimi de penetrare de 20 mm.
APA IN PAMANTURI
Metoda cu penetrometrul
1. Baza
2. Microcomparator
3. Tija
4. Con
5. Blocaj
6. Recipient cu pasta
Relația intre umiditate si penetrarea conului penetrometrului Determinarea lui wL cu penetrometrul

APA IN PAMANTURI
Apa capilara
• reprezentată de apa care urcă prin porii pământurilor fine care joaca rolul unor tuburi capilare.
Determinarea înălțimii capilare, hc, poate fi realizată în laborator sau calculată cu formule empirice:
0,15
hc = - pentru tuburi de sticlă, apă și pământuri nu foarte fine, cm
r
hc = c
e  d10 - pentru tuburi de sticlă, apă și pământuri fine.
r - raza capilarului, cm,

c - coeficient cuprins între 0.1 – 0.5 cm2,
e - indicele porilor,
d10 - diametrul eficace (corespunzător a 10% din particule), cm.
APA IN PAMANTURI
Apa capilara
• Daca se introduce in apa un tub capilar (raza mica) apa va urca in tub datorita forțelor de tensiune
superficiala care se dezvolta intre pereții tubului si apa, T. Pentru a determina înălțimea capilara hc trebuie
scrisa ecuația de egalitate intre forțele care trag in sus apa si cele care se opun (greutatea proprie).
𝜋𝑟𝑐2 ℎ𝑐 𝛾𝑤 = 2𝑟𝑐 𝑐𝑜𝑠𝛼𝑇
• Forțele de tensiune superficiala T se pot măsura si sunt egale cu 0,074N/m

(la temperatura de 20o C). Daca se înlocuiesc celelalte mărimi se ajunge la
formula (valabila in cm):
0,15
hc =
r
• In ecuația anterioara se considera  foarte mic (tub si apa foarte
curate, iar cos = 1.
Tub capilar si fenomenul de capilaritate

APA IN PAMANTURI
Apa capilara
• Analogia dintre porii pământului si tuburile capilare permite explicarea fenomenelor de capilaritate
observate in pământuri.
Valori teoretice ale înălţimii capilare

Pământ Înălţime capilară, hc [cm]
nisip grosier 5 - 10
nisip mediu 10 - 30
nisip fin 30 - 60
praf 60 - 100
argilă prăfoasă 120 - 160
argilă  400
În realitate, în cazul pământurilor argiloase, aceste valori nu Capilaritatea la pământuri
sunt niciodată atinse datorită interacțiunilor specifice dintre 1 – nivel freatic
particule și apă. 2 – zona de saturare capilara
3 – zona de saturare capilara parțială
4 – zona cu apa de contact (discontinua)
5 – nivelul terenului
APA IN PAMANTURI
Apa capilara
• In cazul nisipurilor apa capilara generează o atracție a particulelor solide una fata de cealaltă ceea ce
conduce la fenomenul de coeziune aparenta. Aceasta dispare odată cu uscarea (sau inundarea)
pământului.
• Existenta fenomenului de coeziune aparenta explica portanta

nisipurilor umede (de exemplu plajele).
Tensiune superficială intre 2

granule de nisip
APA IN PAMANTURI
Apa liberă sau gravitațională
• Este reprezentată de apa care circulă prin porii pământului sub influența gravitației. Spre
deosebire de apa legata si apa capilara care sunt reținute la suprafața particulelor prin adsorbție,
respectiv tensiuni superficiale, apa gravitațională este libera fata de scheletul mineral, fiind
prezentă cu precădere in porii pământurilor necoezive.
• Apa libera provenind din precipitații care se infiltrează in pământ se acumulează in porii stratelor
de pământ permeabil (pământ grosier – nisip, pietriș) aflate deasupra unui strat impermeabil
(pământ argilos) si formează un strat de apa subterana.
• Un strat de pământ permeabil care conține apa subterana se numește acvifer.
• Pe verticala unui punct de la suprafața terenului, in adâncime, pot fi întâlnite mai multe acvifere
(într-o succesiune de strate permeabile si impermeabile). Primul acvifer întâlnit poarta
denumirea de apă freatică (sau pânză freatica).
APA IN PAMANTURI
• In funcție de acumularea apei in stratul permeabil se deosebesc următoarele tipuri de acvifere:
1. Acvifer cu nivel liber – acumularea apei se face pe o parte din grosimea stratului permeabil.
2. Acvifer sub presiune – acumularea apei se realizează pe întreaga grosime a stratului permeabil si
se afla sub presiune (intr-un foraj sau put piezometric apa se ridica mai sus decât cota la care a
fost interceptata).
3. Acvifer artezian – este un acvifer sub presiune la care, daca se realizează un foraj pana la el, apa va
țâșni la suprafața terenului.
Acvifer cu nivel liber Acvifer sub presiune Acvifer artezian

APA IN PAMANTURI
• Nivelul piezometric sau sarcina hidraulică reprezintă nivelul apei, h pe care îl are apa într-un tub
piezometric (coloana perforata in care pătrunde apa subterana; are raza suficient de mare pentru
a nu se manifesta fenomenul de capilaritate).
𝑢𝐴 𝑣 2
𝐻𝐴 = 𝑧𝐴 + +
𝛾𝑤 2𝑔
HA – sarcina hidraulică în punctul A,
uA – presiunea interstiţială în punctul A (presiune hA
relativă la presiunea atmosferică), hB
A
zA – altitudinea punctului A față de un plan de zA B
zB plan de referinta
referință ales,
w – greutatea volumică a apei, Sarcina hidraulica
v – viteza de curgere a apei,
g – accelerația gravitațională.
𝑣2
▪ Componenta data de energia cinetica este foarte mica si deci neglijabila ≈0
2𝑔
APA IN PAMANTURI
• Curgerea apei intre punctele A si B are loc daca exista o diferența de sarcina hidraulica intre cele
2 puncte. Pentru aceasta se scrie ecuația lui Bernoulli (neglijându-se energia cinetica):
uA uB
+ zA = + zB + hAB
w w
hAB – diferența de sarcina hidraulică intre A si B.

hA
hB
A
zA B
zB plan de referinta
Sarcina hidraulica
▪ Daca hAB = 0 nu exista curgere – regim hidrostatic.

▪ Daca hAB ≠ 0 exista curgere – regim hidrodinamic.
APA IN PAMANTURI
• Experiențele realizate de Reynolds spre sfârșitul sec XIX au evidențiat doua tipuri distincte de
curgere a apei: curgere laminara si curgere turbulentă.
Curgerea laminara este o curgere ordonata, fiecare molecula deplasându-se in lungul unor linii paralele. Exista
o anumita viteza critica peste care curgerea devine turbulenta (exprimata printr-un număr Reynolds de
aproximativ 2100). La curgerea prin pământuri însă, vitezele sunt atât de mici încât curgerea este aproape
întotdeauna laminara.
Apariția curgerii turbulente este posibila doar in pământuri grosiere foarte mari de tipul blocurilor si
bolovănișurilor sau la umpluturi din anrocamente, respectiv prin roci cu caverne.
Traseele descrise de moleculele de apa într-o curgere laminara poarta denumirea de linii de curent.
APA IN PAMANTURI
• Legea care descrie curgerea apei în medii poroase saturate este legea lui Darcy:
v = k i v - viteza medie de curgere;
k - coeficientul de permeabilitate;
i - gradientul hidraulic;
i=h h fiind diferența de nivel piezometric între două puncte și l lungimea drumului parcurs de
l apă între aceste două puncte.
Datorită faptului că trecerea apei prin pământ se realizează prin porii acestuia și nu prin toată secțiunea, se
poate defini viteza reală de curgere ca fiind:
v
vr = unde n este porozitatea.
n
APA IN PAMANTURI
• În cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-un element de pământ tridimensional saturat,
legea lui Darcy se scrie:
2h 2h 2h
kx 2 + k y 2 + kz 2 = 0
x y z
sau, în cazul problemei plane (bidimensională):
2h 2h
kx 2 + k y 2 = 0
x y
Această ecuație are o soluție unică dacă condițiile limită sunt cunoscute.
Din punct de vedere al ecuației lui Darcy pentru o curgere plană, pot apare două situații:
APA IN PAMANTURI
I. Toate limitele domeniului sunt cunoscute
Din punct de vedere matematic, ecuația precedentă va produce o familie de curbe precum în figura.
a) Dacă pământul este considerat izotrop și omogen,
y
coeficienții de permeabilitate pe cele două direcții, kx şi ky linii de curgere
sunt egali și se obține ecuația lui Laplace:
2h 2h h
+ =0 I 
x 2 y 2 
h
Soluția acestei ecuații diferențiale este dată de două
familii de curbe: linii
echipotentiale
(x, z) = const.
(x, z) = const.
plan de referinta
x
Reţeaua de curgere
APA IN PAMANTURI
Din punct de vedere matematic, ecuația precedentă va produce o familie de curbe precum în figura.
Cele două familii de curbe trebuie să îndeplinească condiția
y
Cauchy-Riemann: linii de curgere
 
= vx , = vz h
x z I 

  
== v−xv, z , = v=z −v x

x zz
  h
= −v z , = −v x
z) – definește
(x, z curbele echipotențiale – toate punctele cu
aceeași înălțime piezometrică; linii
echipotentiale
(x, z) – definește liniile de curent – traiectoriile particulelor
de apă.
plan de referinta
Liniile de curent și liniile echipotențiale formează un x
spectru hidrodinamic. Rețeaua de curgere
APA IN PAMANTURI
Este demonstrat că panta liniei echipotențiale în punctul I este:
ky 1
tg =  unde  este unghiul format de linia de curent, în același punct, cu orizontala.
k x tg
Pentru un mediu omogen și izotrop (kx = ky) rezultă:

1 
tg − =0 care admite ca soluție + =
tg 2
In concluzie, în cazul unei curgeri plane într-un mediu poros omogen și izotrop, ecuația de curgere este
independentă de permeabilitate și liniile de curent sunt perpendiculare pe liniile echipotențiale.
APA IN PAMANTURI
Cum sarcina hidraulică totală descrește în lungul liniilor de curent, liniile echipotențiale învecinate nu se
întâlnesc niciodată.
linii echipotentiale
tub de curent
linii de
b curent
h a
h-h
h-2h
Rețeaua de curgere plană într-un mediu poros omogen și izotrop – spectru hidrodinamic
APA IN PAMANTURI
Spectrul hidrodinamic poate fi determinat prin construcție grafică, analogie electrică sau metode
numerice. Cunoașterea sa permite determinarea în orice punct a sarcinii hidraulice și a presiunii
interstițiale, deci a eforturilor efective.
Dacă se aplică legea lui Darcy pentru un element al spectrului, se poate calcula debitul infiltrat și sarcina
hidraulică în orice punct:
kh
q = ( 1  b) / tubul de curent / unitatea de lungime
a
Dacă a = b (laturi curbe): q = kh / tubul de curent / unitatea de lungime.
h
Dacă se notează cu Nd numărul intervalelor între liniile echipotențiale: h =
Nd
Nf
Dacă se notează cu Nf numărul tuburilor de curent: Q = qN f = kh / unitatea de lungime
Nd
APA IN PAMANTURI
b) Dacă mediul este omogen, dar anizotrop și apare o curgere bidimensională, aceasta poate fi
caracterizată printr-un coeficient de permeabilitate echivalent, kt egal cu:
k t = k x k y prin transformarea mediului dat într-un mediu echivalent izotrop
Liniile de curent nu mai sunt perpendiculare pe liniile echipotențiale.

APA IN PAMANTURI
II. Limitele sunt parțial necunoscute
exemplu, cazul infiltrațiilor printr-un dig de pământ
E AE – linie echipotențială: h = H = const. (condiția Dirichlet);
EF – linie de curgere (suprafață liberă): h = z, h/n = 0;
F FG – linie de curgere (suprafață de izvorâre): h = z;
H
AG – linie de curent: h/n = 0, (condiția Neumann).
A G
Infiltrarea printr-un dig
Poziția suprafeței libere nu este cunoscută inițial.

Se consideră mediul ca fiind izotrop și omogen. Este ușor de demonstrat că liniile echipotențiale trasate
la intervale egale h interceptează suprafața liberă în puncte care se găsesc la distanțe verticale egale cu
h. În plus, liniile de curent sunt perpendiculare pe liniile echipotențiale.
APA IN PAMANTURI
II. Limitele sunt parțial necunoscute
Exemple de spectre hidrodinamice

APA IN PAMANTURI
Permeabilitatea pământurilor
Pentru studiul curgerii apei prin pământuri in laborator se utilizează un dispozitiv experimental
numit permeametru.
Principiul permeametrului este prezentat in figură.
Se realizează o curgere a apei printr-o probă de pământ (netulburata)
cunoscuta ca suprafața transversala si lungime. Sarcina hidraulica
este impusa.
Conform legii lui Darcy: unde
Debitul unitar, q, in unitatea de timp:
Debitul total, Q, corespunzător unui timp t:
Permeametru - principiu
APA IN PAMANTURI
Permeabilitatea pământurilor 15 6
Permeametru cu nivel constant

1.inel metalic în care se pune proba de pământ; 2
2.cilindru de prelungire;
3.pâlnie;
h1
l
4.ramificare pentru 3 căi;
5.pietre poroase; 1 12
6.flacon cu tub lateral umplut cu apă; 5

3
h2
7.tub de cauciuc; 9
8.cilindru gradat; 4
10
9, 10, 11 - robinet; 13
12.proba de pământ; 7
13.tub de cauciuc; 11
14
14.recipient; 8
15.balon de sticlă umplut cu apă și destinat

menținerii nivelului de apă constant în permeametru.
Permeametru cu nivel constant - schema

APA IN PAMANTURI
Prepararea probei:
Pentru încercările de permeabilitate, se pot utiliza probe netulburate sau reconstituite, în funcție de situația care se
dorește a fi modelată.
Se măsoară dimensiunile probei: l - lungimea, A – secțiunea transversală.
Se determină porozitatea, n.
Proba de pământ este instalată în permeametru asigurându-se etanșeitatea prin garnituri de cauciuc.
Aerul este evacuat prin intermediul unui curent ascensional de apă în permeametru prin închiderea robinetului (9) şi
deschiderea robinetelor (10) şi (11). În momentul în care în tubul piezometric (12) apare apa, această fază este terminată.
Se măsoară temperatura apei.
Se închide robinetul (10) şi se deschide robinetul (9) și după ce se obține un regim permanent de curgere se măsoară:
- volumul de apă, V, măsurat prin intermediul unui cilindru gradat (8), în cm3, în intervalul de timp, T;
- intervalul de timp, T¸ în secunde, în care se obține volumul, V;
- diferența de nivel piezometric, h (h1 fără sucțiune sau h1+h2 cu sucțiune).
APA IN PAMANTURI
Coeficientul de permeabilitate al pământului aflat la temperatura, t este egal cu:
v V
kt = unde v este viteza de curgere egală cu v=
i A T
h
iar i este gradientul hidraulic egal cu
l
Coeficientul de permeabilitate este apoi obținut prin multiplicarea lui kt cu un coeficient c

care depinde de temperatură.
APA IN PAMANTURI
Permeametru cu nivel variabil
14
1.inel metalic cu volumul cunoscut; 5
2.corpul permeametrului; 4
3.purjă pentru evacuarea aerului; 3

11 15
4.rezervor cu nivel constant reglabil pe înălţime; 2
12 6
5.preaplin; h 9
6.tub de cauciuc sau plastic;
7.rezervor cu nivel constant fix; 7
10
8.cilindru gradat; l
9, 10 - robinet;
11, 12 - tub piezometric transparent gradat în mm; 1 13
8
13.proba de pământ;
14.alimentarea cu apă;
15.filtre (site, pietre poroase sau materiale granulare).
Permeametru cu nivel variabil - schema
APA IN PAMANTURI
Permeametru cu nivel variabil
Prepararea probei:
- identic ca pentru permeametrul cu nivel constant.
Se procedează similar cu permeametrul cu nivel constant, în afara faptului că pentru eliminarea aerului din probă se umple
parțial recipientul (4) cu apă. Sfârșitul acestei etape este marcat prin apariția apei în tubul (2).
Se umple cu apă cilindrul (2) prin deschiderea robinetului (3). După umplere, robinetul (3) este închis.
Se măsoară timpul, T (s) între momentul în care nivelul apei este egal cu h1 şi cel în care este egal cu h2.
Se fac minim 3 determinări pe aceeași probă de pământ.
Coeficientul de permeabilitate la temperatura t este egal cu:

l h
k t = 2.3 log 1 k = kt  c
T h2
APA IN PAMANTURI
Coeficientul de permeabilitate poate fi, de asemenea, determinat pe teren prin pompări de
probă. În cazul terenurilor neomogene, anizotrope această metodă este recomandată.
Pompare de probă într-un acvifer cu nivel liber
• Se realizează un put filtru pana la stratul impermeabil (put perfect).
• Se introduce o pompa submersibila si se pompează apa pana se
ajunge la un regim de curgere permanent (nivelul apei in put si
suprafața denivelata a apei subterane se stabilizează). In acest
moment debitul de ieșire este egal cu debitul de infiltrare a apei in
put, q.
• Pentru a determina ecuația suprafeței denivelate a apei se scrie
ecuația de continuitate (echivalenta intre debitul iesit cu cel
infiltrat).
Pompare de proba in acvifer cu nivel liber

APA IN PAMANTURI
(1)
• Pentru determinarea constantei de integrare C se pune condiția limita (conturul puțului):
(2) Prin scăderea (1) – (2) se elimina C si rezulta ecuația

suprafeței denivelate a apei subterane:
APA IN PAMANTURI
• Pentru obținerea coeficientului de permeabilitate k este necesara determinarea prin măsurători a coordonatelor
unui punct al suprafeței apei denivelate. In acest scop, se realizează un foraj la o distanta,x1, fata de puțul de
pompare numit put de observație in care se măsoară denivelarea apei s1.
APA IN PAMANTURI
Coeficientul de permeabilitate, k, poate fi aproximat si prin calcul pe baza unor relații empirice, ca de
exemplu:
➢ formula lui Terzaghi: k = C  d10

2 unde d10 este denumit diametrul eficace (corespunzător la 10% din
particule), iar C este o constantă cuprinsă între 100 şi 150
➢ formula lui Casagrande: k = 1,4  k 0,85  e 2 unde k0,85 este coeficientul de permeabilitate al nisipului pentru
e = 0.85, e fiind indicele porilor
Aceste formule sunt aplicabile nisipurilor uniforme şi mediu îndesate.
➢ formula lui Allen Hazen: k (m/s) = d102 (m)C10-4 C = 50 pentru pământuri fine şi 150 pentru pământuri
grosiere;
➢ formula lui Slichter: k (m/s) = d102 (m)n3.310-2

APA IN PAMANTURI
Valorile medii ale coeficientului de permeabilitate pentru diferitele tipuri de pământuri sunt:
1. pietriș k = 101 - 10-1 cm/s
2. nisip și pietriș, nisip grosier, nisip mediu k = 10-1 - 10-3 cm/s
3. nisip fin, nisip prăfos, praf nisipos k = 10-3 - 10-5 cm/s
4. praf argilos, argilă prăfoasă, argilă nisipoasă k = 10-5 - 10-7 cm/s
5. argilă k  10-7 cm/s
În funcție de valorile coeficientului de permeabilitate, k, pământurile pot fi clasificate astfel:

Pământ k [cm/s]
foarte permeabil > 10-1
permeabil 10-1 - 10-4
puţin permeabil 10-4 - 10-7
impermeabil < 10-7
Cunoscând permeabilitatea k1 a unui pământ cu indicele porilor cunoscut, e1,
se poate, calcula permeabilitatea sa k2 corespunzătoare unui alt indice al e22
k 2 = k1  2
porilor e2 (obținut, de exemplu, după compactare): e1
APA IN PAMANTURI
Valorile coeficientului de permeabilitate depind, printre altele, de granulozitate, de forma particulelor, de
structura pământului, de existența unor legături de cimentare între particule, de tipul fluidului, de
temperatură etc.
În cazul argilelor, curgerea se produce pentru gradienți hidraulici superiori unei valori i0 numită gradient
hidraulic inițial (vezi figura).
Coeficientul de permeabilitate depinde, de asemenea, de direcția de v

curgere în raport cu stratificația terenului: paralelă sau perpendiculară
pe aceasta. În cazul unei stratificații orizontale, se notează cu kh
coeficientul de permeabilitate care caracterizează curgerea paralelă
v=k1in
cu stratificația și cu kv cel corespunzător unei curgeri perpendiculare. v=k2(i-i0)
i0 i
Modelarea curgerii printr-o argilă

APA IN PAMANTURI
Coeficientului de permeabilitate in masive stratificate
Pentru n straturi valoarea coeficientului de permeabilitate
mediu pe direcție paralelă, k, este egală cu: k
n
 khi Hi 1 1
k = i =1
n 2 2
 Hi k II
i =1
i k hi Hi i kvi Hi
unde khi este coeficientul de permeabilitate
corespunzător curgerii pe orizontală în stratul i
şi Hi este înălțimea stratului i. n n
a) curgere paralelă cu stratificaţia b) curgere perpendiculară pe

stratificaţie
Curgere paralelă şi perpendiculară pe stratificaţie
APA IN PAMANTURI
Coeficientului de permeabilitate in masive stratificate
În cazul curgerii perpendiculare, k┴ este egal cu:
k
n
 Hi 1 1
k⊥ = i =1 2 2
n

Hi k II
kvi
i =1 i k hi Hi i kvi Hi
unde kvi este coeficientul de permeabilitate

pe direcție verticală pentru stratul i. n n
a) curgere paralelă cu stratificaţia b) curgere perpendiculară pe

stratificaţie
Curgere paralelă şi perpendiculară pe stratificaţie
APA IN PAMANTURI
Acțiunea mecanica a apei
Apa libera in mișcare acționează asupra particulelor de pământ printr-o forță numita forță hidrodinamica.
Aceasta forță poate fi pusa in evidenta printr-un experiment foarte simplu cu ajutorul a doua vase (A si B)
comunicante. Vasul A conține apa, iar vasul B o proba de nisip saturat (vezi figura). Cele doua vase sunt
legate printr-un tub flexibil care permite deplasarea pe verticala a vaselor unul fata de celălalt.
Se ridica A astfel încât diferența de nivel al apei intre A si B sa fie h.
Aceasta va determina curgerea de la A spre B, iar apa va trece prin proba
de nisip saturat de jos in sus (curent ascendent).
Daca se considera proba de secțiune A, forța totala a curentului de apa
asupra probei este:
J = wh A
Daca se raportează forța J la volumul probei se obține forța unitara a
curentului de apa, j:
𝐽 𝛾𝑤 ℎ𝐴 ℎ
𝑗= = = 𝛾𝑤 = 𝛾𝑤 𝑖 [kN/m3]
𝑉 𝐴𝐿 𝐿
Curent ascendent prin proba de pământ
APA IN PAMANTURI
Daca se ridica tot mai mult vasul A, forța curentului se mărește, iar la un moment dat se constata o afânare
puternica a nisipului care trece într-o stare de plutire. Daca la suprafața probei se amplasează o greutate
(echivalentul unei fundații) aceasta se va scufunda in nisipul care își pierde capacitatea portanta datorita
acestui fenomen de plutire numit antrenare hidrodinamică.
Pentru a exprima analitic condiția de apariție a antrenării hidrodinamice se
considera un volum unitar din proba de pământ (de exemplu, o particula care are
volumul unitar). Asupra acestuia acționează de jos in sus forța j, iar de sus in jos j
greutatea proprie ` (nisipul se afla in stare submersata).
Situația critica se produce când forța unitara a curentului egalează greutatea
proprie a nisipului: 1
` = w icr icr = ` / w ≈ 1 ` ≈ 10 kN/m3 1 1
w ≈ 10 kN/m3 `
Volum unitar in condițiile unui curent

ascendent prin proba de pământ
APA IN PAMANTURI
La lucrările de construcții numeroase situații in care se poate manifesta fenomenul de antrenare
hidrodinamica.
Una din situațiile des întâlnite o reprezintă o excavație sub nivelul apei subterane cu sprijiniri cu pereți de
susținere etanși (vezi figura).
Peretele fiind etanș, apa va curge pe sub perete din amonte spre aval, tinzând
sa își echilibreze presiunea (in excavație se vor realiza lucrări de epuizment
pentru a evacua apa si a se putea lucra).
In aceste condiții gradientul hidraulic efectiv este:
ℎ
𝑖𝑒𝑓 = acesta trebuie sa fie << icr
ℎ + 2𝑡
Se observa ca pentru micșorarea gradientului hidraulic efectiv exista doar
posibilitatea de a lungi fisa peretelui, t.
Curgerea apei pe sub un perete de

susținere etanș
APA IN PAMANTURI
Eventuala antrenare hidrodinamica a bazei excavației ar conduce la distrugerea terenului de fundare al
construcției care se executa in acea excavație!
O alta posibilitate de a evita aceasta situație de antrenare hidrodinamica este

ceea de a incastra vârful peretelui etanș intr-un strat impermeabil.
Prin aceasta soluție, pe lângă împiedicarea curgerii, se evita si denivelarea apei
subterane din exterior.
Prin coborârea suprafeței apei subterane pământul din stare submersata trece
in stare saturata, ceea ce conduce practic la o dublare a greutății acestuia
având drept consecință tasări.
Aceste tasări pot conduce la influente negative asupra eventualelor construcții
de la suprafața terenului.
Împiedicarea curgerii apei prin înfigerea

peretelui intr-un strat impermeabil
APA IN PAMANTURI
Pierderea de stabilitate a fundului unei excavații sub nivelul apei subterane se poate produce si in condițiile
existentei unui acvifer sub presiune (vezi figura). Fenomenul se numește rupere hidraulica.
Prin deschiderea excavației si îndepărtarea apei din incinta, stratul de argila din baza excavației este împins de
jos in sus de presiunea apei din acvifer, pw.
Cedarea are loc atunci când presiunea
corespunzătoare stratului de argila rămas deasupra
acviferului este mai mica decât presiunea apei.
pw = wh
pa = d
Condiția de stabilitate:
pa > pw
Ruperea hidraulica a excavației

APA IN PAMANTURI
O posibilitate de protecție împotriva antrenării hidrodinamice o constituie filtrele inverse. Protecția constă in
așezarea pe stratul de pământ care trebuie protejat, a unuia sau mai multor straturi de material granular
filtrant, mărimea particulelor crescând pe măsură ce se îndepărtează de stratul de protejat.
Daca stratul de protejat este orizontal, particulele mai mici ale filtrului se așază cele dintâi, apoi altele mai mari
s.a.m.d., in ordine inversa celei de sedimentare naturala – de unde si denumirea de filtre inverse.
Filtrele inverse pot fi utilizate la alcătuirea drenurilor pentru coborârea nivelului apei subterane sau evitarea
saturării unor terenuri din infiltrații.
1. Umplutura argila
2. Piatra sparta
3. Pietriș
4. Conducta perforata
5. Fundație
Filtru invers
Dren
APA IN PAMANTURI
Materialul din primul strat al filtrului trebuie sa îndeplinească doua condiții:
1. Granulele sa fie suficient de mari astfel încât sa permită o micșorare a forței curentului.
2. Granulele trebuie sa nu depășească o anumita dimensiune pentru ca altfel si porii vor fi mari si
exista pericolul de antrenare a particulelor pământului de protejat prin acești pori.
Experimental cele doua condiții au fost stabilite astfel:
1. d15 filtru  (4 … 5) d15 mat de protejat
2. d15 filtru ≤ (4 … 5) d85 mat de protejat
Daca filtrul invers are mai multe straturi se aplica succesiv

relațiile anterioare luându-se ca referință stratul aflat
imediat sub stratul considerat.
Distribuția granulometrica a filtrului invers

APA IN PAMANTURI
O soluție avantajoasa pentru protejarea pământurilor împotriva antrenării hidrodinamice o reprezintă
utilizarea geotextilelor cu rol de filtrare.
Geotextile: țesături permeabile realizate pe baza de fibre sintetice sau naturale (iuta). Ele pot fi țesute,
nețesute, interțesute, termosudate, tricoturi etc. Fac parte din categoria materialelor geosintetice si pot
îndeplini funcții de: filtrare, protecție, drenaj (in asociere), armare, protecție anti-erozionala.
Geotextilele pot înlocui filtrul invers cu rol de filtrare (vezi figura).
Drenuri cu geotextil
APA IN PAMANTURI
Apa in stare solida - gheata
Supusa la temperaturi sub 0o C apa din pământ îngheață. Procesul este însoțit de o creștere a volumului
denumita umflarea pământului prin îngheț.
Creșterea poate ajunge la valori de 30%, ceea ce este mai mult decât înghețul doar a apei din pori (apa își
mărește volumul prin îngheț cu 9%). Acest lucru este explicat prin faptul ca lentilele de gheata formate tind sa
crească prin atragerea moleculelor de apa din zone mai calde (din adâncime). Fenomenul de migrare al apei
din zone mai calde spre zone mai reci – termoosmoza. 1. Apa subterana
2. Ridicare capilara
Proprietatea pământului de a suferi umflări prin îngheț se 3. Zona inferioara lentile gheata
numește gelivitate. Cu cat pământurile sunt mai fine, cu atât 4. Zona de pământ înghețat
5. Zona superioara lentile gheata
sunt mai sensibile la îngheț (gelive).
Umflarea prin îngheț este urmata de o înmuiere a pământului
si o diminuare a proprietăților mecanice. Din acest motiv cota
de fundare trebuie sa coboare întotdeauna mai jos decât
adâncimea de îngheț.
Adâncimea de îngheț reprezintă adâncimea izotermei de 0o C.

Pentru Romania este indicata in NP112, anexa C, in funcție de
zona. Distribuția zonelor de îngheț
COMPACTAREA PAMANTURILOR
▪ La aproape toate lucariile de construcții sunt necesare lucrări de umplutura din pământ (de exemplu in jurul
fundațiilor).
▪ De multe ori pot fi necesare chiar lucrări de îmbunătățire a terenului de fundare, prin realizarea unor perne
de pământ compactat sub viitoarele fundații.
▪ Pentru ca umpluturile astfel realizate sa corespunda cerințelor fizice si mecanice necesare, trebuie sa se
stabilească tipul de pământ de utilizat si caracteristicile de compactare a acestuia.
▪ Determinarea caracteristicilor de compactare ale pământurilor se determină în laborator prin încercarea
Proctor, încercare destinată să furnizeze indicații asupra valorilor de compactare a pământului. Cu ajutorul
valorilor de compactare se determină curba Proctor de unde rezultă umiditate optimă de compactare și
densitatea corespunzătoare în stare uscată.
▪ Cu aceste date cunoscute si aplicate la lucrările de pe șantier se pot atinge gradele de compactare impuse
prin proiect (de exemplu, pentru terenul de fundare, de regula gradul de compactare minim necesar este de
98%).
𝛾𝑑
𝐷= 100 [%] D – gradul de compactare
𝛾𝑑 ,𝑚𝑎𝑥
d – greutatea volumică in stare uscată obținută pe șantier, kN/m3
d,max – greutatea volumică in stare uscată maximă indicată de încercarea Proctor, kN/m3
▪ Compactarea, explicată prin diminuarea volumului porilor și rearanjarea particulelor, depinde de
umiditatea pământurilor. Astfel, în cazul pământurilor uscate sau cu o umiditate redusă, compactarea este
dificilă datorită frecării mari între particule. Pe măsură ce se adaugă apă, aceasta acționează ca un
lubrifiant şi permite obținerea unei structuri mai îndesate. Dacă apa se găsește în exces, datorită faptului că
aceasta este incompresibilă, compactarea este dificilă din nou.
▪ Există, în consecință, o umiditate optimă care permite obținerea unei compactări maxime pentru un
pământ dat.
▪ Pentru încercarea Proctor normală, umiditatea optimă este în general cuprinsă între (în funcție de tipul
pământului):
1. pietrișuri 4 - 8%
2. nisipuri 8 - 11%
3. pământuri prăfoase 13 - 16%
4. argile 18 - 25%
Caracteristicile mecanice și hidraulice vor fi diferite în funcție de umiditatea reală la care pământul a fost
compactat:
1.un pământ compactat la w < wopt se va umfla mai mult decât un pământ compactat la w > wopt atunci
când el va fi hidratat;
2.un pământ compactat la w > wopt se va contracta mai mult când va fi uscat în raport cu același pământ,
compactat la aceeași densitate, dar la w < wopt;
3.o creștere a energiei de compactare pentru w < wopt conduce la o creștere a rezistenței pământului;
4.pentru aceeași energie, compactarea pentru w < wopt conferă o rezistență mai mare pământului;
5.probele compactate la w > wopt pot avea permeabilități de 100 până la 1000 de ori inferioare
permeabilităților probelor compactate la w < wopt.
Utilajele utilizate pentru compactarea de suprafață sunt:

- cilindri compactori netezi;
- cilindri compactori cu pneuri multiple;
- cilindri cu crampoane (picior de oaie);
- cilindri vibratori (autopropulsaţi, cu pneuri etc.).
Încercarea Proctor
Încercarea Proctor consta in compactarea mai multor probe de pământ la umidități diferite utilizând aceeași
energie de compactare. Se trasează apoi graficul de variație intre greutatea volumică obținută si umiditatea
probei. In acest mod se identifica greutatea volumică maxima la care poate fi adus pământul (îndesarea
maxima) si umiditatea corespunzătoare numita umiditate optima de compactare.
d,max
wopt
Echipamentul Proctor Curba Proctor

Încercarea Proctor
Compactarea are loc prin căderea unui mai (mecanizat sau manual) având o masa standard, de la o înălțime
fixa. Numărul de căderi este de asemenea același pentru fiecare strat al probei compactata (3 straturi).
În funcție de valoarea lucrului mecanic de compactare se deosebesc doua tipuri de încercări Proctor:
▪ Proctor normal în care L=0,6J/cm3

▪ Proctor modificat în care L=2,7J/cm3
Dimensiunile cilindrului Proctor și al maiului sunt în funcție de tipul de încercare realizată (Proctor normală
sau modificată):
▪Proctor normală:
cilindru – diametru interior de 10.16 cm, înălţime de 11.6 cm;
mai – diametru de 5.08 cm, masă de 2.5 kg, înălţime de cădere de 30.5 cm.
▪Proctor modificată:
cilindru – diametru interior de 152 mm, înălţime de 11.6 cm;
mai – diametru de 5.08 cm, masă de 4.5 kg, înălţime de cădere de 46 cm.
Încercarea Proctor
Compactarea are loc prin căderea unui mai (mecanizat sau manual) având o masa standard, de la o înălțime
fixa. Numărul de căderi este de asemenea același pentru fiecare strat al probei compactata.
În funcție de valoarea lucrului mecanic de compactare se deosebesc doua tipuri de încercări Proctor:
▪ Proctor normal în care L=0,6J/cm3

▪ Proctor modificat în care L=2,7J/cm3
Dimensiunile cilindrului Proctor și al maiului sunt în funcție de tipul de încercare realizată (Proctor normală
sau modificată):
▪Proctor normală:
cilindru – diametru interior de 10.16 cm, înălţime de 11.6 cm;
mai – diametru de 5.08 cm, masă de 2.5 kg, înălţime de cădere de 30.5 cm.
▪Proctor modificată:
cilindru – diametru interior de 152 mm, înălţime de 11.6 cm;
mai – diametru de 5.08 cm, masă de 4.5 kg, înălţime de cădere de 46 cm.
Încercarea Proctor
Lucrul mecanic specific de compactare (L), încercarea Proctor se calculează cu relația:
m - masa maiului, kg
g - accelerația gravitațională=9.807 m/sec2
h - înălțimea de cădere a maiului, m
n - numărul de lovituri pe fiecare strat
A - aria secțiunii cilindrului, cm2
a – grosimea stratului de pământ compactat, cm
Numărul de lovituri de aplicat în funcţie de tipul pământului

Dimensiunea Dimensiunea Numărul straturilor Numărul de lovituri pentru fiecare Cantitatea de material necesară
cilindrului, d maximă a strat, n şi masa maiului, m (kg) (kg) pentru o probă
(mm) particulelor de
Proctor Proctor Proctor Proctor Proctor Proctor
pământ, dmax (mm)
normală modificată normală modificată normală modificată
n m n m
100 7.1 25 2.5 25 4.5 3 4
3 5
150 20.0 70 2.5 70 4.5 7 8
250 31.5 30 15.0 80 15.0 25 30
Încercarea Proctor SANTIER..........................
FORAJ…..........................
Maiul nu trebuie lăsat să cadă în același loc, ci astfel încât să acopere întreaga suprafață. PROBA Nr…....................
ADANCIMEA..................
NORMALA
Pe grafic se trasează, de asemenea, curba de saturație de ecuație: INCERCAREA PROCTOR
MODIFICATA
TIPUL PAMANTULUI..........................................................................
Sr   s Repartiția loviturilor cu maiul
GREUTATEA VOLUMICA A SCHELETULUI s.......................kN/m3
d = pentru Sr = 80% şi100%.  ................... kN/m
s pentru compactare
3
GREUTATEA VOLUMICA IN STARE USCATA d
Sr + w
UMIDITATEA OPTIMA w .............................................. %
opt
w 20.00
Greutatea
19.50
volumica in stare
uscata, d
• Curba pentru Sr = 100% va da înfășurătoarea curbelor Proctor a diferitelor (kN/m3)
19.00
pământuri. Partea dreaptă a acestor curbe se racordează tangențial. dmax 18.50
18.00
• Curba pentru Sr = 80% va indica locul parametrilor Proctor optimi pentru 17.50
pământurile care conțin o fracțiune argiloasă.

17.00
16.50
16.00 Sr = 100%
Sr = 80%
15.50
15.00
0 5 10 15 20 25 30
w (%)
w opt
Curba Proctor cu curba de saturație

DATA................................. OPERATOR...............................
Bibliografie
CARTI
Manea S., Batali L., Popa H. (2003) Mecanica pământurilor. Elemente de teorie. Încercări de laborator. Exerciții, Ed.
Conspress, 201 pag.
Manoli D.M., Rădulescu N., Manoliu I. (2017) Geotehnica I, ediția 2, Ed. Conspress București.
Manoliu, I., Rădulescu, N. (2010) – Geotehnica I, Ed. Conspress , 103 pag.
Manoliu I. (1983) Fundații și procedee de fundare, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti.
Marchidanu E. (1987) Practica geologică inginerească în construcţii, Ed. Tehnică, 1987, 444 p.
Stanciu A., Lungu I. (2006) Fundații, vol 1, Ed. Tehnica, 1620 pag.
Stanciu A., Lungu I., Aniculaesi M., Teodoru I.B., Bejan F. (2016) Fundații, vol 2, Ed. Tehnica, 965 pag.
Smoltczyk, U. (2002) Geotechnical Engineering Handbook, Vol.1 Fundamentals, Ernst & Sohn, 787p.
Bibliografie
NORMATIVE SI STANDARDE
GP 129-2014 Ghid privind proiectarea geotehnică.
NP 074:2022 Normativ privind documentațiile geotehnice pentru construcții.
SR EN ISO 14688-1:2018 Investigații și încercări geotehnice. Identificarea și clasificarea pământurilor. Partea 1:
Identificare și descriere.
SR EN ISO 14688-2:2018 Investigații și încercări geotehnice. Identificarea și clasificarea pământurilor. Partea 2: Principii
pentru o clasificare.
SR EN 1997-1:2004 Eurocod 7 - Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale.
SR EN 1997-1:2004/NB:2007 Eurocod 7 - Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli generale Anexa națională.
SR EN 1997-2:2007: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea și încercarea terenului.
SR EN 1997-2:2007/NB:2009: Proiectarea geotehnică. Partea 2: Investigarea și încercarea terenului. Anexa națională.
SR EN 1998-5:2004 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistența la cutremur. Partea 5: Fundații, structuri de
susținere și aspecte geotehnice.
SR EN 1998-5:2004/NA:2007 Eurocod 8: Proiectarea structurilor pentru rezistența la cutremur. Partea 5: Fundații, structuri
de susținere și aspecte geotehnice. Anexa națională.
SR EN ISO 22475-1:2007 Investigații și încercări geotehnice. Metode de prelevare si măsurători piezometrice. Partea 1:
Principii tehnice pentru execuție.

3 - Indici Geotehnici Apa in Pamant

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3 - Indici Geotehnici Apa in Pamant

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GEOTEHNICA – CCIA IIIA

V – volumul total al probei de pământ; n/100

Fazele constitutive ale unui pământ

Relațiile intre porozitate si indicele porilor:

Utilizat pentru caracterizarea stării pământurilor grosiere (nisip si pietriș).

Starea de îndesare poate fi clasificată pe baza gradului

Daca se considera pământul saturat (Sr = 1):

1. densitatea specifică, s şi greutatea volumică a scheletului mineral, s

masa particulelor solide

Determinarea densității specifice se realizează cu ajutorul PICNOMETRULUI.

Picnometre Determinarea densității specifice cu ajutorul picnometrului, Manoli et al., 2017

2. densitatea pământului in stare uscata, d si greutatea volumică in stare uscata, d

Daca se considera volumul total V = 1, atunci:

masa probei uscate greutatea probei uscate

4. densitatea pământului in stare umeda,  si greutatea volumică in stare umeda, 

masa totala a probei

Fazele constitutive ale unui pământ

5. densitatea pământului in stare submersata, ` si greutatea volumică in stare submersata, `

masa probei saturate - masa apei dislocate

` < d <  < sat <  s [g/cm3]

` < d <  < sat < s [kN/m3]

` ≈ 0,9  1,1 g/cm3 ` ≈ 9  11 kN/m3

m1 – masa ștanței cu pământ, g;

Ștanța cu proba de pământ, Manoli et al., 2017

Determinarea volumului cu nisip afânat uscat, respectiv cu apa,

Determinarea greutății volumice prin metoda cu izotopi radioactivi

Apa se găsește în pământ sub diferite forme:

➢apa reținută, care, în funcție de forțele care acționează, poate fi:

➢apa în stare solidă - gheața;

➢apa de cristalizare – apa de constituție a mineralelor.

într-o stare plastica (poate fi modelat fără sa apară + + + +

Stare tare Stare plastica Stare curgătoare

Limita inferioară de plasticitate (limita de frământare), wP

Limitele de plasticitate mai sunt numite și limitele lui Atterberg.

Pentru a caracteriza un pământ în funcție de plasticitatea sa se calculează indicele de plasticitate, IP.

Plasticitate Limita de curgere IP

Linia U este determinată empiric ca fiind o limită

In general, pentru clasificarea IP (%)

diagrama lui Casagrande. Argile cu plasticitate

Limitele lui Atterberg si indicele

conținutul in parți fine (<2).

În funcție de indicele de activitate pământurile pot fi clasificate în:

În funcție de valoarea indicelui de consistență, starea pământurilor coezive poate fi clasificată:

Determinarea lui wL cu cupa Casagrande

Determinarea lui wL cu conul

Relația intre umiditate si penetrarea conului penetrometrului Determinarea lui wL cu penetrometrul

r - raza capilarului, cm,

𝜋𝑟𝑐2 ℎ𝑐 𝛾𝑤 = 2𝑟𝑐 𝑐𝑜𝑠𝛼𝑇

• Forțele de tensiune superficiala T se pot măsura si sunt egale cu 0,074N/m

Tub capilar si fenomenul de capilaritate

Valori teoretice ale înălţimii capilare

• Existenta fenomenului de coeziune aparenta explica portanta

Tensiune superficială intre 2

Acvifer cu nivel liber Acvifer sub presiune Acvifer artezian

hAB – diferența de sarcina hidraulică intre A si B.

▪ Daca hAB = 0 nu exista curgere – regim hidrostatic.

sau, în cazul problemei plane (bidimensională):

Pentru un mediu omogen și izotrop (kx = ky) rezultă:

Liniile de curent nu mai sunt perpendiculare pe liniile echipotențiale.

Infiltrarea printr-un dig

Poziția suprafeței libere nu este cunoscută inițial.

Exemple de spectre hidrodinamice

Debitul unitar, q, in unitatea de timp: