1 Stadii de lucru

Cursul 10: Stadii de lucru

Rezumat:
 Un tirant din beton armat solicitat până la rupere trece prin următoarele stadii de lucru:
- stadiul I : beton nefisurat;
- stadiul II : betonul întins fisurat; se deosebesc aici o fază de formare a fisurilor şi
o fază de fisurare stabilizată;
- stadiul III : curgerea armăturilor şi ruperea.
 Prezenţa betonului nu modifică rezistenţa tirantului, care este aceeaşi cu cea a
armăturii libere, şi anume Nu = Asfy.
 Prezenţa betonului (şi conlucrarea sa cu armătura) are efect în stadiile I şi II, afectând
rigiditatea elementului.
 Domeniul “nefisurat” este de cel puţin 10 ori mai mic decât cel fisurat (până la curgere)
şi de circa 1000 de ori mai mic decât domeniul total al deformaţiilor elementului.
 La o grindă de beton armat prezenţa armăturii în zona întinsă măreşte sensibil
capacitatea la încovoiere (de la Mr la Mu).
 Deformaţiile cresc într-o proporţie şi mai mare (de la r la u).
 Deformaţia ultimă este invers proporţională cu coeficientul mecanic de armare.
 Comportarea ductilă, de beton armat, este condiţionată, atât la tirant cât şi la grindă,
de existenţa unui coeficient minim de armare, dat de condiţia de non-fragilitate.
Cunoştinţe preliminare:

 Încovoierea grinzilor (din cursul de Rezistenţa materialelor) şi proprietăţile betonului

şi armăturilor (cursurile 3-8).
Obiective:

 Să prezinte comportarea elementelor de beton armat întinse sau încovoiate la

diverse niveluri de solicitare.

Referinţe:
ASRO (2004), SR EN 1992-1-1:2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea
1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri, Bucureşti.
ASRO (2008), SR EN 1992-1-1:2004/ NB:2008 Proiectarea structurilor de beton. Partea
1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa natională, Bucureşti.
FIB (1999), Structural Concrete – Textbook on Behaviour, Design and Performance, Vol
1, FIB, Lausanne, Elveţia.
Pascu, R. (2008), Comportarea şi calculul elementelor din beton armat, Ed. Conspress,
Bucureşti, 2008, 281 p.
2 Stadii de lucru

Conţinut:
1. Generalităţi
2. Elemente întinse centric
2.1 Stadiul I
2.2.1 Fisurarea
2.2.2 Condiţia de non fragilitate: armarea minimă
2.2.3 Efectul conlucrării armăturii cu betonul dintre fisuri
2.2 Stadiul II
2.3 Stadiul III
2.4 Relaţia forţă-deplasare
2.5 Exemplu de calcul
3. Elemente încovoiate
3.1 Ipoteze generale
3.2 Stadiul I
3.2.1 Ipoteze
3.2.2 Determinarea eforturilor şi deformaţiilor
3.2.3 Momentul de fisurare
3.2.4 Armarea minimă: condiţia de non-fragilitate
3.3 Stadiul II
3.3.1 Ipoteze
3.3.2. Determinarea eforturilor şi deformaţiilor pe baza secţiunii omogene
echivalente
3.3.3 Determinarea eforturilor şi deformaţiilor pe baza ecuaţiilor de
echilibru, compatibilitate şi a legilor fizice ale materialelor
3.3.4 Efectul “tension-stiffening”
3.4 Stadiul III
3.4.1 Momentul de curgere
3.4.2 Momentul ultim
3.5 Construirea relaţiei moment-curbură
3.6 Exemplu numeric
4. Rezumat cu concluzii
3 Stadii de lucru

1. Generalităţi
Un element de beton armat are o comportare complexă, care se datorează în special
fisurării betonului întins, comportării neliniare şi curgerii lente a betonului comprimat,
precum şi comportării elasto-plastice a armăturii. În cele ce urmează curgerea lentă a
betonului va fi neglijată, considerându-se că încărcările aplicate sunt de scurtă durată.

Vor fi studiate comportarea unui element întins centric (tirant) şi a unui element încovoiat
(grindă).

F
Curgerea armăturii Stadiul III- ruperea
Fu

Fy

Stadiul II- fisurarea stabilizată

Frn
Stadiul II- formarea fisurilor
Fr1
Stadiul I

r1 rn y u 

Figura 10-1. Comportarea unui element de beton armat

În ambele cazuri în comportarea elementelor se pot distinge 3 situaţii care se deosebesc

prin distribuţia de tensiuni pe secţiune (vezi Figura 10-1):
Stadiul I – se caracterizează prin faptul că betonul întins este nefisurat atâta vreme cât
nu este depăşită rezistenţa la întindere a betonului ( < r1). Elementul se comportă liniar.

Stadiul II – se caracterizează prin faptul că betonul întins fisurează ; armătura rămâne în

domeniul elastic.

Stadiul II poate fi disociat în 2 faze:

a) formarea fisurilor, caracterizată prin creşterea numărului de fisuri pentru o creştere
moderată a forţei de întindere şi scăderea progresivă a rigidităţii;
b) fisurare stabilizată, când nu se mai formează fisuri noi şi elementul se comportă
aproape liniar, dar cu o rigiditate mult mai mică decât în stadiul I.

Stadiul III – curgerea armăturii şi ruperea. Comportarea devine neliniară la intrarea în

curgere a armăturii şi rigiditatea scade practic la 0. Deformaţia de intrare în curgere şi
cea de rupere sunt mult diferite, depinzând de tipul de oţel folosit pentru armături, precum
şi de unii parametri de alcătuire a secţiunii.
4 Stadii de lucru

2. Elemente întinse centric

2.1 Stadiul I
Ipotezele în stadiul I (Figura 10-2) sunt următoarele:
- betonul şi armătura se comportă liniar-elastic,
- betonul este solicitat uniform pe toată secţiunea transversală,
- armătura conlucrează perfect cu betonul (nu există lunecare relativă).
Din condiţiile de echilibru static, de compatibilitate a deformaţiilor şi legile fizice ale
materialelor, în ipotezele de mai sus, rezultă următoarele relaţii:

F = Acc + Ass (1)

s = c =  (2)
c = Ecmc (3)
s = Ess (4)
 c

N s

a) tirant b) deformaţii şi c) secţiunea de d) secţiunea

eforturi unitare beton armat omogenă

Figura 10-2. Tirant în stadiul I

Din relaţiile (2), (3) şi (4) se determină relaţia între efortul unitar în beton şi cel din
armătură:

s = (Es/Ecm)c = ec (5)

În care e = Es/Ecm este denumit coeficient de echivalenţă.

Înlocuind efortul din armătură cu expresia (5) în (1) se obţine relaţia între forţa de
întindere aplicată şi efortul unitar în beton:

F = Acc + Asec = (Ac + Ase)c = A1c (6)

în care A1 = Ac + Ase este aria secţiunii omogene echivalente (Figura 10-2d)

Pot fi determinate efortul unitar în beton, în armătură şi rigiditatea tirantului :

F
c  (7)
A1

s = ec (8)
5 Stadii de lucru

l  F1 F1 Ecm A1
  c   K I  tg   (9)
l Ecm Ecm A1 l l

2.2 Stadiul II

2.2.1 Fisurarea

Se presupune că rezistenţa la întindere are aceeaşi valoare fct,eff peste tot pe lungimea
tirantului. Dacă t < 28 zile fct,eff = fctm(t), iar dacă t ≥ 28 zile, fct,eff = fctm.

Forţa care provoacă prima fisură rezultă punand c = fct,eff în ecuaţia (6):

F=(Ac + Ase)c; Fcr = (Ac + Ase)fct,eff = Ac fct,eff (1+e As/Ac)

Fcr = Ac fct,eff(1 + eeff) (10)

În care eff = As/Ac este coeficientul volumetric de armare.

Într-o secţiune fisurată toată forţa de întindere este preluată de armătură şi efortul unitar
în aceasta este:

Fcr  A 
Fcr = (Ac + Ase)fct,eff ;  s1   sr1   f ct ,eff   e  c 
As  As 

Fcr  1 
 s1   sr1   f ct ,eff   e   (11)
As   eff 
 

În realitate rezistenţa la întindere a betonului nu este identică pe toată lungimea tirantului.

Ea variază într-un interval relativ restrâns, între valoarea minimă Fr1 şi cea maximă Frn
(vezi Figura 10-1). Când forţa exterioară creşte în acest interval, pe tirant se formează un
sistem de fisuri. După depăşirea valorii Frn, fisurarea poate fi considerată stabilizată.

2.2.2 Condiţia de non fragilitate: armarea minimă

Un element de beton armat nu trebuie să cedeze în momentul fisurării (în caz contrar se
comportă ca un element de beton simplu). Pentru a realiza o astfel de comportare,
armătura nu trebuie să intre în curgere la apariţia primei fisuri. Această condiţia se
exprimă în forma:

Fcr  1  f ct ,eff (1   e  eff )

s1 < fyk sau  s1   sr1   f ct ,eff   e   < fyk, f yk 
As   eff   eff
 

(1   e  eff )  1 ( eff   min )

de unde:
6 Stadii de lucru

f ct , eff (1   e eff ) f ct , eff

eff  min   (12)
f yk f yk

Relaţia de mai sus exprimă condiţia de nonfragilitate : pentru a evita cedarea fragilă în
momentul fisurării, coeficientul de armare trebuie să fie mai mare decât valoarea minimă
dată de (12).
7 Stadii de lucru

2.2.3 Efectul conlucrării armăturii cu betonul dintre fisuri (“tension stiffening”)

armătură 2 1

a)

fisură 2 1

s2
b) s1

c) c1 = fctm

bm
d)
lt lt

Figura 10-3. Formarea fisurilor: a) tirant; b) tensiuni în armătură; c) tensiuni în beton; d)

eforturi unitare tangenţiale medii de aderenţă (după FIB, 1999)

Când tirantul este întins, într-o secţiune oarecare este atinsă rezistenţa la întindere a
betonului şi apare prima fisură. Datorită aderenţei dintre beton şi armătură, la stânga şi
la dreapta fisurii betonul preia din nou eforturi de întindere. Distanţa lt de la fisură
necesară ca să se dezvolte iar rezistenţa betonului, fct, va fi determinată în continuare.

În secţiunea 2-2 fisurata (Figura 10-3):

Fcr  1 
 s 2   sr 2   f ct ,eff   e  (13)
As   eff 


În secţiunea 1-1 (Figura 10-3):

s1 = efct,eff fct,eff = fctm (14)

Forţa care se transmite prin aderenţă pe lungimea lt este:

Fb = Fc  bmlt U = Ac fct,eff (15)

Unde U este perimetrul armăturilor. Presupunând că toate barele au acelaşi diametru

 aria de armătură este As = n /Ac = As/  eff şi perimetrul lor U = n 

Relaţia (15) devine:

8 Stadii de lucru

bmlt U = (As/  eff ) fct,eff

bmlt n = (n /  eff )fct,eff

1 f cteff 
lt  (16)
4  bm  eff

Procesul se repetă până când distanţa dintre fisuri sr devine mai mică decât 2lt şi nu mai
există suficientă distanţă pentru a transmite eforturile de întindere astfel încât betonul
să-şi atingă rezistenţă:

lt  sr  2lt (17)

În continuare se va considera valoarea medie a distanţei dintre fisuri srm = 1,5 lt.
Datorită conlucrării cu betonul, efortul din armătură scade între cele două fisuri. Pentru
simplitate s-a considerat o variaţie liniară a efortului unitar s,x (Figura 10-4). În acest caz,
scăderea maximă este la mijlocul distanţei dintre fisuri şi are valoarea:

0,75lt bm U=As  s , max

0,75lt bm =/  s , max

1 f cteff  1 f cteff 
lt  0,75 bm = /  s , max
4  bm  eff 4  bm  eff

f ct ,eff
 s ,max  0,75 (18)
 eff

Efortul unitar mediu în armătură este :

f cteff f cteff
sm = s2 - s,max/2 =  s 2  0.375   s 2  0.4 (19)
 eff  eff

Deformaţia medie a armăturii este:

 s2 f cteff
sm = sm/Es =  0.4 (20)
Es E s  eff

f cteff
Termenul  sm  0.4 reprezintă efectul conlucrării betonului dintre fisuri cu
Es  eff
armătura şi are ca efect o creştere a rigidităţii tirantului faţă de cazul în care ar lucra numai
armătura (vezi Figura 10-5).
9 Stadii de lucru

As·s2 As·s2

s2
Δσsmax sm σs2

0,75lt 0,75lt

Figura 10-4. Variaţia eforturilor în armătură între două fisuri (după FIB, 1999)

2.3 Stadiul III: ruperea

Rezistenţa tirantului din beton armat este dată de rezistenţa secţiunii fisurate în care
lucrează numai armătura, deci este controlată de rezistenţa armăturii. Dacă se consideră,
într-o simplificare uzuală, că armătura are o comportare elastic-perfect plastică, atunci
forţa de rupere este egală cu forţa de curgere (corespunzătoare curgerii armăturii întinse):

Nu = Ny = As fyk (21)

Deformaţiile în schimb sunt diferite: la rupere deformaţia corespunde deformaţiei de

rupere a armăturii su, care pentru oţelurile folosite curent la beton armat este în domeniul
a 0,025…0,10 (2,5%…10%), iar la curgere deformaţia este f yk/Es, fiind în domeniul
0,0014…0,0025 (1,7‰…2,5‰).

2.4 Relaţia forţă – deplasare

Relaţia forţă - deplasare schematizată are forma din Figura 10-5. În zona „1”, panta este
dată de rigiditatea secţiunii nefisurate de beton armat, adică:

F1 Ecm A1
K I  tg   , considerand l=1 si A1 = Ac + Ase ; A1 = Ac (1 + eeff)
l l

KI =EcmA1= EcmAc(1 + eeff) (22)

Forţa de fisurare este:

Nr = Ac(1 + eeff)fct,eff (23)

În zona de fisurare stabilizată, ecuaţia dreptei „3” se deduce din ecuaţia de echilibru:

l f cteff
F = Ass2 = As(sm + sm) = AsEs(sm + sm) = AsEs( + 0.4 ) (24)
l Es  eff

l
Din ecuaţia (24) se explicitează :
l
10 Stadii de lucru

l 1 f cteff As 1
ε= = (F- 0.4 )= (F-0.4fct,effAc) (25)
l As E s  eff As E s

Deci „3” este o dreaptă cu aceeaşi pantă AsEs, ca şi dreapta „4”, dar decalată spre
fct,eff
stanga cu 0,4 . Intersecţia cu orizontala „2” se obţine egalând Nr cu expresia (24):
Es eff

 l f 
Nr = Ac(1 + eeff) fct,eff = As Es   0.4 cteff 
 l Es  eff 
 

l
De aici rezultă :
l

l f cteff
 (0.6  eeff ) (26)
l Es  eff

În mod analog se determină intersecţia cu orizontala „5”, egalând F y cu expresia (24):

 l f 
Ny = Asfyk = As Es   0.4 cteff 
 l Es  eff 
 

de unde:

l f y k f
  0.4 cteff (27)
l Es  eff Es

N
5
Nu = N y

2 4
Nr

y u l/l

Figura 10-5. Relaţia deformaţie specifică – forţă de întindere pentru un tirant de beton
armat (după FIB, 1999)

Nota 1 : Scăderea rigidităţii la trecerea de la stadiul I la stadiul II este considerabilă,

ceea ce se poate vedea din calculele următoare :
11 Stadii de lucru

KI = Ac(1 + eeff)Ecm

KII = AsEs

Considerând valori curente ale coeficientului de armare,  = 0,02, şi ale coeficientului de

echivalenţă, e = Es/Ec = 7, rezultă:

As Es e 1 1
KII/KI =  1 1  0,15
Ac (1   e  ) Ec 1   e  1  e 1  14  10 2

Nota2: Considerând fctm = 2,5 MPa şi Es = 200000 MPa, efectul conlucrării în stadiul II
(„tension-stiffening”) se manifestă printr-o micşorare a deformaţiei medii a tirantului de
beton armat faţă de deformaţia armăturii simple cu:

f cteff 0.4 x 2.5

 = 0.4   0,25·10-3
 eff E s 2 x10 5 x 2 x10 2

Dacă armăturile sunt din BSt 500 şi deformaţia în exploatare este de circa 50% din
deformaţia de curgere, adică 0,5·2.5‰ = 1,25‰, atunci efectul „tension stiffening”
reduce deformaţia cu 0,25/1,25 = 20%, ceea ce nu este neglijabil.

Nota 3: Se observă că deformaţia:

- la apariţia primei fisuri este: r1  0,1·10-3

- la începerea fisurării stabilizate este : (0,5…1,0)·10-3
- la iniţierea curgerii în armătură este: y  (1,4…2,5)·10-3
- ultimă este: u1  (25…100)·10-3
Deci domeniul “nefisurat” este de circa 10 ori mai mic decât cel fisurat (până la curgere)
şi de circa 1000 de ori mai mic decât domeniul total al deformaţiilor elementului.

2.5 Exemplu de calcul

Fie tirantul de beton armat cu secţiunea din figură şi lungime 1m. Betonul folosit este de
clasă C25/30 şi oţelul de clasă S500, ductilitate C. Să se deseneze diagrama F-.

Pentru beton C25/30 :

425 Ecm = 31 GPa şi fct,eff = fctm = 2,6 MPa

30
0

Pentru oţel S500 :

300 Es = 200 GPa şi fyk = 500 MPa

Calcule preliminare :

e = Es/Ecm = 200/31 = 6,45

12 Stadii de lucru

Ac = 30x30 = 900 cm2

As = 4x4,91 = 19,64 cm2

 = As/Ac = 19,64/900 = 0,0218  2,18 %

Ai = Ac(1 + eeff) = 900x(1+6,45x0,0218) = 1027 cm2

Verificarea condiţiei de non-fragilitate :

min = fct,eff/fyk = 2,6/500 = 0,52% <  = 2,18%

Forţa de fisurare :

Nr = Ac(1 + eeff)fct,eff = 0,09x(1+6,45x0,0218)x2,6 = 0,267 MN = 267 kN

Forţa ultimă :

Nu = Ny = Asfy = 1964x500 = 982 kN

Rigiditatea in stadiul I :

KI = EcmAi/l = 31000x0,1027/1 = 3184 MN/m

Rigiditatea in stadiul II :

-Armătura singură : KII = EsAs/l = 200000x0,001964/1 = 393 MN/m = 12,3%KI

-Decalarea diagramei datorită efectului „tension-stiffenning” :
0,4 f ctm 0,4  2,6
-  =   0,24·10-3
Es  2,0 105  2,18 10 2
Calculul eforturilor în beton şi armatură pentru N = 100 kN :

N =100 kN < Nr =267 kN, deci tirantul este în stadiul I.

F
c 
A1 = 0,100/0,1027 = 0,97 MPa

s = ec = 6,45x0,97 = 6,3 MPa

Relaţia efort - deformaţie

13 Stadii de lucru

N (kN)

982

0,24

267

0,084 0,44 2.26 2,5 75 (‰)

Figura 10-6. Relaţia deformaţie specifică – forţă de întindere pentru tirantul de beton
armat

Nota : S-a considerat în mod simplificat în calcule aria de beton brută şi nu cea netă,
deoarece diferenţa în rezultate ar fi fost nesemnificativă. De asemenea, nu a fost
considerat în acest exemplu nici efectul fisurarii progresive, sau cu alte cuvinte s-a
presupus în mod implicit Nr1 = Nrn.

KI = EcmAi/l = 31000x0,1027/1 = 3184 MN/m = Fcr/Δcr = 267x10-3/Δcr Δcr/1=0.084‰

l f cteff l
 0.6  6.45 x0.0218
2.6
 (0.6  eeff ) = = 0.44 ‰
l Es  eff l 0.0218 x 200000

l f y k f 500 2.6
  0.4 cteff =  0,4 = 2.26 ‰
l Es  eff Es 200000 0.0218 x 200000

0,4 f ctm 0,4  2,6

 =   0,24·10-3
Es  2,0 10  2,18 10
5 2

In armatura: 2.26‰ +0.24‰ =2.5 ‰ sau fyk/Es=500/200.000=2.5 ‰

14 Stadii de lucru

3. Elemente încovoiate
3.1 Ipoteze generale
Ipoteza de bază este, ca şi în Rezistenţa Materialelor, ipoteza secţiunilor plane (Navier-
Bernoulli). Aspectele specifice comportării betonului armat se regăsesc în calculul
rigidităţii la încovoiere şi vor fi discutate la fiecare stadiu de lucru.

3.2 Stadiul I

3.2.1 Ipoteze

În stadiul I conlucrarea beton-armătură este considerată perfectă (în dreptul armăturii c

= s) şi comportarea materialelor linear-elastică (c = cEc şi s = sEs).

3.2.2 Determinarea eforturilor şi deformaţiilor

Rezolvarea problemei se poate face pe baza secţiunii omogene echivalente (Figura 10-
7d).

 c

M yg
d a.n
.
s

a) grinda b) deformaţii şi c) secţiunea de d) secţiunea

eforturi unitare beton armat omogenă

Figura 10-7. Grinda în stadiul I

Caracteristicile geometrice ale secţiunii omogene echivalente sunt:

- Aria secţiunii omogene: A1 = Ac + eAs (28)

h

b y ydy   e As y s
- Poziţia axei neutre: yg  0
(29)
A1

h
- Momentul de inerţie: I1=  by ( y  y g ) 2 dy   e As (d  y g ) 2 (30)
0

Eforturile unitare în beton şi armătură pot fi determinate cu relaţiile cunoscute din

Rezistenţa Materialelor (convenţia de semne: compresiunea cu semn negativ)

M
- Efortul în beton în fibra superioară  c sup   yg (31)
I1
15 Stadii de lucru

M
- Efortul în beton în fibra inferioară  c inf  (h  y g ) (32)
I1

M
- Efortul în armătură  s  e (d  y g ) (33)
I1

Rigiditatea la încovoiere este:

KI = EcI1 (34)

3.2.3 Momentul de fisurare

Momentul de fisurare se calculează ca pentru o secţiune omogenă echivalentă din beton,

punând condiţia ca betonul întins să atingă rezistenţa la întindere:

Mr = W 1fct,fl (35)

unde W 1 = I1/(h-yg) (36)

În SR EN 1992-1-1 se recomandă utilizarea fctm pentru determinarea momentului de

fisurare, considerând că in acest fel se ţine seama de eforturile interne auto echilibrate
(din contracţie) şi rezultatele sunt mai realiste.

Curbura la fisurare se determină cu relaţia cunoscută din Rezistenţa Materialelor:

Mr
r = E I (37)
c 1

Aplicaţie: Să se determine curbura de fisurare pentru o secţiune dreptunghiulară de

beton armat.
Pentru o secţiune dreptunghiulară, axa neutră se poate considera aproximativ la
r
jumătatea înălţimii secţiunii. Rezultă r = 1
(deformaţia la fisurare r = 1,010-4 )
2 h

3.2.4 Armarea minimă: condiţia de non-fragilitate

Punând, ca şi la tirant, condiţia y ≤ fy la apariţia primei fisuri, determinarea armării minime

necesare se face într-un mod asemnător cu cazul tiranului. Se va considera forţa de
întindere preluată de beton în zona întinsă de înălţime h – yg pe care efortul de întindere
în beton variază liniar de la 0 la fct,fl.

Aplicaţie: pentru o secţiune dreptunghiulară, aproximând yg  h/2, rezultă:

bh fct,fl
Tc =  = 0,25 bhfct,fl = As x fy
2 2

Dar Tc = Ass şi cum y ≤ fy ; (0,25 bhfct,fl)/ bh = (As x fy)/bh; As/bh= 

se obţine: ≥min = 0,25fct,fl/fy

16 Stadii de lucru

Dacă se ia (vezi şi punctul anterior) în formula lui min rezistenţa la întindere

centrică fctm în locul rezistenţei la întindere din încovoiere fct,fl, se observă că
necesarul de armătură este de circa 4 ori mai mic decât la întindere centrică.

f ctm
SR EN 1992-1- 1 recomandă As,min = 0,26 f bd , dar nu mai puţin decât 0,0013bd.
yk

3.3 Stadiul II

3.3.1 Ipoteze

În stadiul II conlucrarea beton-armătură este considerată perfectă (în dreptul armăturii c

= s) şi comportarea materialelor linear-elastică (c = cEc pentru betonul comprimat şi s
= sEs). Efectul betonului întins fisurat şi a celui întins nefisurat de sub axa neutră este
neglijat

3.3.2 Determinarea eforturilor şi deformaţiilor pe baza secţiunii omogene echivalente

Determinarea eforturilor şi deformaţiilor în beton şi armătură se poate face pe baza

secţiunii omogene echivalente şi a relaţilor din Rezistenţa Materialelor, în mod
asemănător cu stadiul I. Diferenţa este la determinarea caracteristicilor geometrice ale
secţiunii omogene, unde se ţine cont de fisurarea betonului (Figura 10-8).

 c

M x
d a.n
.
s

a) grinda b) deformaţii şi c) secţiunea de d) secţiunea

eforturi unitare beton armat omogenă

Figura 10-8. Grinda în stadiul II

Înălţimea zonei comprimate este obţinută din relaţia:

x
Sc = eAs(d-x)   b ydy = eAs(d-x)  x
0
y (38)

Observaţie: x nu depinde de M, adică înălţimea zonei comprimate este constantă pe tot

parcursul stadiului II.

Aria secţiunii omogene echivalente este:

A2 = Ac + eAs (39)
x
unde Ac = 0 by dy este aria zonei comprimate de beton.
17 Stadii de lucru

Momentul de inerţie este:

x
0 by y dy + eAs(d-x)2
2
I2 = (40)

Eforturile unitare în beton şi armătură pot fi determinate cu relaţiile cunoscute din

Rezistenţa Materialelor (convenţia de semne: compresiunea cu semn negativ), cu
caracteristicile geometrice corespunzătoare stadiului II:

- Efortul în fibra cea mai comprimată de beton:

M
 c max  x (41)
I2

- Efortul în armătura întinsă:

M
 s  e (d  x) (42)
I2

Rigiditatea la încovoiere (în secţiunea fisurată) este:

KII = EcI2 (43)

Exemplu : Cazul secţiunii dreptunghiulare (b = constant)

Ecuaţia (38) devine:

x  2 
b 0 ydy = eAs(d-x)  bx2/2 = eAs(d-x)  x/d = e  1   1 (44)
  e  

bx2- 2eAs(d-x) = 0: bd2

(x/d)2 – 2 ρe (1- x/d) = 0

Aria secţiunii omogene echivalente este: A2 = bx + eAs (45)

bx 3
Momentul de inerţie este: I2 = + eAs(d-x)2 (46)
3

Efortul în fibra cea mai comprimată de beton:

M
 c , max  (47)
1
2 bx(d  x / 3)

Efortul în armătura întinsă:

18 Stadii de lucru

M
s  (48)
As (d  x / 3)

3.3.4 Efectul “tension-stiffening”

Se consideră zona întinsă “efectivă” de înălţime h ef = 2,5(h-d) (pentru definirea zonei

întinse „efective” vezi SR EN 1992-1-1, §7.3.2) în care se formează un tirant de beton
armat (Figura 10-9):

Figura 10-9. Zona întinsă efectivă la o grindă ( după FIB, 1999)

Xs2

Figura 10-10. Efectul “tension – stiffening”

Efectul conlucrării betonului dintre fisuri cu armătura (Figura 10-10) micşorează

deformaţia de întindere în dreptul armăturii cu (vezi paragraful similar la tirant):

f cteff
 sm  0.4 (49)
E s  s ,ef

unde

As As
 s ,ef   (50)
Ac ,eff b  2,5  (h  d )

Corecţia curburii este:

ts/d (51)
19 Stadii de lucru

3.4 Stadiul III

3.4.1 Momentul de curgere

Momentul de curgere se calculează folosind ecuaţiile de la stadiul II, punând suplimentar

condiţia s = fy. Rezultă:

fyI2
My = (52)
e(d x)

y
şi  y 
(d  x)

fy
y  (53)
Es ( d  x)

unde I2 şi x2 sunt momentul de inerţie şi respectiv înălţimea zonei comprimate în

stadiul II.

Observaţie: Curbura de curgere depinde numai de geometria secţiunii, de coeficientul de

armare şi de limita de curgere a armăturii.

3.4.2 Momentul ultim

O discuţie amănunţită asupra criteriilor de cedare va fi făcută într-un curs ulterior. În acest
curs se va considera că ruperea are loc când betonul din fibra cea mai comprimată atinge
deformaţia ultimă cu (pentru betoanele obişnuite aceasta este 0,0035) şi aceasta se
întâmplă după intrarea în curgere a armăturii întinse.

cu fc

Mu xu

fy

a) grinda b) deformaţii şi c) secţiunea de

eforturi unitare beton armat

Figura 10-11. Distribuţia eforturilor şi deformaţiilor pe secţiunea de beton armat în stadiul

III
20 Stadii de lucru

Exemplu: Secţiunea dreptunghiulară (b = constant)

Considerând relaţia parabolă-dreptunghi definită în cursul 6 pentru relaţia  a betonului

comprimat şi b = constant, rezultă:

C = 0,8bxufc (54)

 = 0,4

Asfy=b 0.8 xu fc (Asfy) / bd=b 0.8 xu fc/ bd u=xu/d As / bd

fy
u = 1,25  1,25 (55)
fc

Mu = Asfy (d-xu) Mu = Asfy [d-0.4 (Asfy)/b0.8fc] = Asfy d [1-0.4 (Asfy)/b0.8fc d]

Mu = Asfy d (1
(0.5u)

Mu = Asfy d (1u

Mu = Asfy d (1 = bd2fy(1    (56)

 cu  cu  cu 0,8   cu 0,8   cu
u   u    u d  (57)
xu Asfyd /(b0.8 fc) xu d 

Observaţie: Curbura ultimă este invers proporţională cu coeficientul mecanic de armare.

3.5 Construirea relaţiei moment-curbură

Cu elementele calculate în paragrafele precedente se poate construi relaţia moment-
curbură de tipul relaţiei F- din figura 9-1. Aceasta este exemplificată în aplicaţia de la
paragraful următor.

Nota: Pentru o secţiune dreptunghiulară şi valori uzuale ale coeficienţilor de armare:

21 Stadii de lucru

Mr  (0,20…0,30)Mu

My  0,9Mu

KII  (0,2…0,4)KI

KIII  (2…5)10-2KI

3.6 Exemplu numeric

Să se determine eforturile în beton şi armătură în stadiul II pentru secţiunea de beton
armat dreptunghiulară simplu armată cu datele de mai jos, să se determine momentele
de curgere şi ultim şi curburile corespunzătoare şi să se construiască relaţia M-.

Date:

Armături S 400 clasa C

Es = 200 GPa, fyk = 400 MPa, uk = 7,5%

Beton C 20/25
700

Ecm = 30 GPa, fck = 20 MPa, fctm = 2,2 MPa

420
a = 50 mm (distanţa de la marginea secţiunii la centrul de
greutate al armăturilor)
300
Notă: cotele de pe desen sunt în mm.

Calcule preliminare

As = 4(20)2/4 = 1256.3 mm2

d = 700 - 50 = 650 mm

As 1256
   0.00644 = 0,64%
bd 300 x650

e = Es / Ec = 200/30 = 6,67

e = 6,67 x 0,00644 = 0,043

Determinarea caracteristicilor secţiunii omogene echivalente in stadiul I

A1 = Ac(1 + e) = 30x70x(1+0,043) = 2190 cm2

bh 2 / 2   e As d 30 x70 2 / 2  6.67 x12.56 x65

yg =  = 36,04 cm
A1 2190
22 Stadii de lucru

bh3
I1 =  bh(h / 2  y g ) 2   e As (d  y g ) 2 = 30x703/12 + 30x70x(35-36,04)2 +
12

+ 6,67x12,56x(65-36,04)2 =857.500 + 2.271 + 70260 =930032 cm4

K1 =EcI1 = 30000x0,0093 = 279 MNm2

Momentul de fisurare şi curbura la fisurare

W1 = I1/(h-yg) = 930032/(70-36,04) = 27386 cm3

Mr = W 1fctm = 27386x10-6x2,2x103 = 60.2 kNm

Mr 60.2  10 3
r   = 0,2x10-3m-1
Ec I1 3  10 4  0,93  10 2

Verificarea procentului minim de armare

fctm 2,2
min = max (0,26 f ; 0,0013) = max (0,26 ; 0,0013) = max (0,0014 ; 0,0013) 
yk 400

 = 0,64% > min

Eforturi in beton şi armătură în stadiul I pentru M = 50 kNm

Efortul în beton în fibra superioară (compresiunea cu semn negativ):

M 50 x106
 c sup   yg =   360.4 = -1,94 MPa
I1 930032 x104

Efortul în beton în fibra inferioară (întinderea cu semn pozitiv):

M 50 x106
 c inf  (h  y g ) =  (700  360.4) = 1,82 MPa
I1 930032 x104

Efortul în armătură:

M 50 x106
 s  e (d  y g ) = 6,67  (650  360.4) = 10.4 MPa
I1 930032 x104

Eforturi in beton şi armătură în stadiul II pentru M = 120 kNm

23 Stadii de lucru

a) Determinarea înălţimii zonei comprimate x

 2   2 
=x/d = e  1   1 =0.043  1   1 = 0,253
 e   0,043 

x = d = 0,253 x 650 = 165 mm

b) Momentul de inerţie al secţiunii omogene echivalente

bx 3 30 x16.53
I2 = + eAs(d-x)2 = + 6.67x12.56x(65-16.5)2 = = 44921 + 197060= 241981 cm4
3 3

c) Rigiditatea în stadiul II

K2 =EcI2 = 30000x0,00242 = 72,6 MNm2 = 0,25 K1

d) Efectul “tension-stiffenning”

As As 12.56
 s ,ef   = = 0,033
Ac ,eff b  2,5  (h  d ) 30  2,5  (70  65)

f cteff 2.2
 sm  0.4 = 0.4 = 0,13x10-3
Es  eff 200000 x0,033

ts/d = = 0,13x10-3/0,65 = 0.2 x10-3 m-1

e) Eforturile în beton şi armătură

M 120 x106
c,max = x  165 = 8,2 MPa
I2 241981104

M 120 x106
s =  s  (d  x)  6,67  485 = 160,4 MPa
I2 241981104

Momentul şi curbura la curgere

fyI2 400  24198110 4

My = = = 299,2 kNm
e(d x) 6,67(650  165)

fy 400
y  = = 4,12x10-3 m-1
Es (d  x) 200000(0.65  0.165)

Momentul ultim şi curbura ultimă

24 Stadii de lucru

fy 400
  0,0064  = 0,128
fc 20

fy
u = 1,25 1,25 = 1,25x0,128 = 0,16
fc

xu = ud = 0,16x650 = 104 mm

Mu = Asfy d (1 = 1256x400x650(1-0,5x0,128) = 305,7 kNm

0,8   cu
u  = 0,8x0,0035/(0,128x0,65) = 0,03365 m-1 = 8,2  y
d

0,8   cu
u d  =0,022


s = u(dxu ) = 0,03365x(0,65 – 0,104) = 0,0184

Relaţia moment-curbură

M (kNm)

305,7
299,2

0,2

60.2

0,2 4,12 33,65 x10-3 m-1

25 Stadii de lucru

4. Rezumat cu concluzii
 Un tirant din beton armat solicitat până la rupere trece prin următoarele stadii de lucru:
- stadiul I : beton nefisurat;
- stadiul II : betonul întins fisurat; se deosebesc aici o fază de formare a fisurilor şi
o fază de fisurare stabilizată;
- stadiul III : curgerea armăturilor şi ruperea.
 Prezenţa betonului nu modifică rezistenţa tirantului, care este aceeaşi cu cea a
armăturii libere, şi anume Nu = Asfy.
 Prezenţa betonului (şi conlucrarea sa cu armătura) are efect în stadiile I şi II, afectând
rigiditatea elementului.
 Domeniul “nefisurat” este de cel puţin 10 ori mai mic decât cel fisurat (până la curgere)
şi de circa 1000 de ori mai mic decât domeniul total al deformaţiilor elementului.
 La o grindă de beton armat prezenţa armăturii în zona întinsă măreşte sensibil
capacitatea la încovoiere (de la Mr la Mu).
 Deformaţiile cresc într-o proporţie şi mai mare (de la r la u).
 Deformaţia ultimă este invers proporţională cu coeficientul mecanic de armare.
 Comportarea ductilă, de beton armat, este condiţionată, atât la tirant cât şi la grindă,
de existenţa unui coeficient minim de armare, dat de condiţia de non-fragilitate.
26 Stadii de lucru

Diagrame limită de deformaţii (regula celor trei pivoţi)

d2 B
(1-c2/cu2) h

As2 XB

h d
C

As
A

ud 0 c2 cu2

y
A – deformaţia limită la întindere a armăturii

B - deformaţia limită la compresiune a betonului

C - deformaţia limită la compresiune pură a betonului

27 Stadii de lucru

Curba limită de interacţiune pentru o secţiune de beton armat

N compresiune pură
A

compresiune excentrică cazul II

B
punct de
balans
compresiune excentrică cazul I

întindere excentrică cu excentricitate mare

C
D întindere excentrică cu excentricitate mică
întindere pură

 A: compresiune pură;
 D: tracţiune pură;
 B: punctul de „balans”, definit cazul de cedare când betonul comprimat atinge
deformaţia sa limită c = cu2 = 3,5x10-3 simultan cu atingerea deformaţiei de curgere
în armătură s = y = fy/Es şi înălţimea zonei comprimate este xB = d·cu2/(cu2 + y) ;
 C: pentru valori ale forţei de întindere mai mari decât NC, toată secţiunea este întinsă
la starea limită de rezistenţă.
Punctele definite mai sus delimitează domenii pe curba limită de interacţiune care sunt
caracterizate prin aspecte specifice ale modului de cedare:
Compresiune excentrică cazul II: corespunde domeniului A-B. La rupere, betonul
atinge deformaţia limită la compresiune fără ca armăturile întinse să ajungă la curgere.
28 Stadii de lucru

Compresiune excentrică cazul I şi întindere excentrică cu excentricitate mare:

corespunde domeniului B-C. Cedarea are loc fie prin betonul comprimat, după intrarea în
curgere a armăturilor întinse, fie prin armăturile întinse care îşi ating deformaţia ultimă.
Diferenţa între compresiunea excentrică cazul I şi întinderea excentrică cu excentricitate
mare este dată de sensul forţei axiale, de care trebuie să se ţină cont în ecuaţiile de
echilibru. Un caz particular, care este însă foarte frecvent in paractică, este cel al
încovoierii simple, care corespunde unei forţe axiale nule.
Întindere excentrică cu excentricitate mică: corespunde domeniului C-D. Toată
secţiunea este întinsă, iar cedarea se produce prin armăturile cele mai întinse.