Calcul la SLU la încovoiere 40

Cursul 11: Calcul la SLU la încovoiere

Rezumat:
 Elementele structurale solicitate la încovoiere sunt printre cele mai uzuale elemente
din beton armat. În această categorie intră grinzile şi plăcile.
 Asigurarea intrării în curgere a armăturii întinse se poate face prin limitarea
coeficientului volumetric de armare la valoarea max = b fcd/fyd sau a coeficientului
mecanic de armare la valoarea max = b.
 Există un procent minim de armare de 0,26fctm/fyk, dar nu mai puţin de 0,13%,
pentru care comportarea non-fragilă este asigurată, care corespunde condiţiei ca
momentul de fisurare să fie egal cu momentul capabil al secţiunii.
 Secţiunile dreptunghiulare simplu armate sunt secţiuni de formă dreptunghiulară cu
armătura dispusă către partea întinsă a secţiunii.
 Secţiunea dublu armată are armături atât în zona întinsă, cât şi în zona comprimată.
În practică, utilizarea armăturilor comprimate este necesară in două cazuri: când din
motive care ţin de arhitectură, de exploatare sau de estetică, înălţimea secţiunii este
limitată astfel încât solicitarea depăşeşte momentul maxim al secţiunii simplu
armate (M > Mmax), sau când există mai multe combinaţii de acţiuni care dau
momente de semn opus pe aceeaşi secţiune.
 În construcţiile de beton armat se găsesc frecvent elemente încovoiate cu secţiune
în formă de T, de exemplu, plăcile turnate împreună cu placa, grinzi prefabricate
care susţin plăci prefabricate, plăci prefabricate, având secţiunea în formă de U sau
.
 Rezolvarea problemelor de verificare şi dimensionare pentru toate tipurile de
secţiuni se face pe baza ecuaţiilor de proiecţie a forţelor după axa elementului şi a
ecuaţiei de moment (scrisă fie faţă de centrul armăturilor întinse sau comprimate, fie
faţă de rezultanta compresiunilor din beton).
 Pentru toate tipurile de secţiuni se prezintă exemple de calcul.

Cunoştinţe preliminare:
 Încovoierea grinzilor (din cursul de Rezistenţa materialelor) şi proprietăţile betonului
şi armăturilor (cursurile 3-8).

Obiective:
 Să prezinte modalităţile de rezolvare a problemelor de verificare şi dimensionare la
SLU a elementelor de beton armat încovoiate având diferite tipuri de secţiuni.

Referinţe:
ASRO (2004), SR EN 1992-1-1:2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton.
Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri, Bucureşti.
ASRO (2008), SR EN 1992-1-1:2004/ NB:2008 Proiectarea structurilor de beton. Partea
1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa natională, Bucureşti.
FIB (1999), Structural Concrete – Textbook on Behaviour, Design and Performance, Vol
1, FIB, Lausanne, Elveţia.
MacGregor, J.G. (1997), Reinforced Concrete – Mechanics and Design, Prentice Hall,
New Jersey.
Pascu, R. (2008), Comportarea şi calculul elementelor din beton armat, Ed. Conspress,
Bucureşti, 2008, 281 p.
41 Calcul la SLU la încovoiere

Conţinut:
1. Introducere
2. Înălţimea limită a zonei comprimate şi procentul maxim de armare
3. Condiţia de non - fragilitate şi procentul minim de armare
4. Secţiuni dreptunghiulare simplu armate
4.1 Ecuaţiile de echivalenţă
4.2 Verificare
4.3 Dimensionare (numai armăturile)
4.4 Dimensionare (armături şi înălţimea secţiunii)
5. Secţiuni dreptunghiulare dublu armate
5.1 Ecuaţiile de echivalenţă
5.2 Verificare
5.3 Dimensionare (As2 şi As)
5.4 Dimensionare (As2 cunoscută)
6. Secţiuni în formă de T
6.1 Lăţimea activă a plăcii comprimate
6.2 Ecuaţiile de echivalenţă
6.3 Verificare
6.4 Dimensionare
7. Exemple de calcul
7.1 Secţiuni dreptunghiulare simplu armate
7.2 Secţiuni dreptunghiulare dublu armate
7.3 Secţiuni în formă de T
8. Rezumat cu concluzii
Calcul la SLU la încovoiere 42

1. Introducere

Elementele solicitate la încovoiere sunt printre cele mai uzuale elemente din beton
armat. În această categorie intră grinzile şi plăcile. Trebuie menţionat că încovoierea
este însoţită de cele mai multe ori de forţă tăietoare, dar interacţiunea dintre aceste
două solicitări este neglijată şi calculul se face separat.
Dimensionarea elementelor încovoiate se face de obicei considerând mai întâi starea
limită ultimă de rezistenţă, după care se verifică că elementul astfel dimensionat
satisface condiţiile la stările limită de serviciu (limitarea săgeţilor şi a deschiderii
fisurilor). În sfârşit, trebuie asigurat un procent minim de armare pentru a evita ruperea
fragilă în momentul fisurării.
În continuare este prezentat calculul la SLU la încovoiere după SR EN 1992-1-1.

2. Înălţimea limită a zonei comprimate şi procentul maxim de

armare

Dacă starea limită ultimă este atinsă cu c = cu2 = 3,510-3 şi simultan cu s = y = fyd/Es
(Fig. 11-1) se spune că ruperea este “balansată” (echilibrată). Înălţimea relativă a zonei
comprimate este în acest caz:
x
cu2/y=Xb/(d-xb); cu2/(cu2+y)=Xb/d; Xb=dcu2/(cu2+y)   b = cu2/(cu + y)
d

pivot B
cu2=3.5·10-3
xb

h d

y=fyd / Es

Fig. 11-1. Diagrama limită de deformaţii pentru ruperea la “balans”

43 Calcul la SLU la încovoiere

Valoarea sa depinde de deformaţia ultimă a betonului comprimat şi de deformaţia de

intrare în curgere a armăturii. Cea dintâi este considerată 3,510-3 pentru betoanele de
clasă mai mică decât C50/60 şi are, în SR EN 1992-1-1, valori între 3,510-3 şi 2,610-3
pentru betoanele de clasă mai mare decât C50/60. Cea de-a doua depinde de tipul de
oţel folosit. Astfel, deformaţiile de curgere sunt, de exemplu, 1,43‰ pentru PC52 şi
2,17‰ pentru S 500. Rezultă, pentru betoane obişnuite (adică de clasă mai mică decât
C 50/60), înălţimea relativă a zonei comprimate 0,71 pentru PC52, respectiv 0,62 pentru
S 500.
Dacă  > b, s < fyd şi armăturile sunt insuficient folosite. Este deci mai economic să se
limiteze   b, pentru a utiliza complet capacitatea armăturilor. Această limitare este
echivalentă, în cazul grinzilor şi plăcilor, cu limitarea superioară a procentului de
armare.
Într-adevăr, rezultanta eforturilor de compresiune din beton este proporţională cu
înălţimea zonei comprimate. Pe de altă parte, rezultanta eforturilor de compresiune din
beton trebuie să echilibreze forţa de întindere din armături, şi aceasta este, pentru un
oţel dat, proporţională cu aria de armătură. Deci înălţimea zonei comprimate este,
pentru o secţiune de beton dată şi materiale (beton, oţel) date, proporţională cu aria de
armătură.

3. Condiţia de non - fragilitate şi procentul minim de armare

În momentul fisurării are loc un transfer de eforturi de la betonul întins care fisurează
către armături, ceea ce are ca efect creşterea efortului în armături (vezi cursul 9).
Dacă creşterea de efort duce la ruperea armăturilor, elementul de beton are o
comportare fragilă, similară comporării unui element de beton simplu (nearmat). De
aceea trebuie limitată creşterea de efort în armături.
Creşterea de efort în armătură este cu atât mai mare cu cât procentul de armare este
mai mic (vezi cursul 9). Există un procent minim, pentru care comportarea non-fragilă
este asigurată, care corespunde condiţiei ca momentul de fisurare să fie egal cu
momentul capabil al secţiunii. Eurocodul 2 recomandă un procent minim de armare de
0,26fctm/fyk, dar nu mai puţin de 0,13%.

4. Secţiuni dreptunghiulare simplu armate

4.1 Ecuaţiile de echivalenţă

Secţiunile dreptunghiulare simplu armate sunt secţiuni de formă dreptunghiulară cu
armătura dispusă către partea întinsă a secţiunii (Fig. 11-2).
Calcul la SLU la încovoiere 44

fcd
Cc = xb fcd
x x

z d h
M

As
Ts = As fyd b

Fig. 11-2. Distribuţia simplificată a eforturilor pentru o secţiune dreptunghiulară simplu

armată

Condiţiile de echivalenţă statică sunt, dacă x  xb:

- ecuaţia de proiecţie a forţelor după axa elementului:
C c  Ts  bxf cd  As f yd (1)

- ecuaţia de moment (scrisă de obicei fie faţă de centrul armăturilor, fie faţă de
rezultanta compresiunilor din beton):

 x   x 
M  C c  z  Ts  z  bxf cd  d    As f yd  d   (2)
 2   2 

Ecuaţiile de mai sus sunt exprimate frecvent în funcţie de mărimile adimensionalizate:

x
- înălţimea relativă a zonei comprimate 
d

As
- coeficient de armare volumetric 
bd

M
- valoarea adimensionalizată a momentului încovoietor m
bd 2f cd

Ecuaţiile de mai sus sunt folosite pentru rezolvarea celor două tipuri de probleme care
intervin în practică:
- Verificarea capacităţii portante când dimensiunile secţiunii şi armarea sunt
cunoscute;
- Dimensionarea, când solicitarea (momentul încovoietor aplicat) este cunoscută,
precum şi toate sau o parte din dimensiunile secţiunii de beton, şi trebuie
determinată armătura necesară şi, eventual, unele dimensiuni ale secţiunii).
În continuare este prezentat modul de rezolvare a celor două tipuri de probleme.

4.2 Verificare
Date: b, h, a, As, fyd, fcd
Necunoscute: x, MRd
45 Calcul la SLU la încovoiere

Sunt 2 necunoscute şi 2 ecuaţii, (1) şi (2). Rezolvarea începe cu ecuaţia de proiecţie

(1), care conţine o singură necunoscută:

As f yd
x (3)
bf cd

Observaţie: Dacă x > xb, relaţiile utilizate nu sunt corecte, pentru că s < fyd. Totuşi, s-a
demonstrat că în acest caz capacitatea nu mai creşte practic peste valoarea
corespunzătoare balansului, adică:

 x    
M max  bxb f cd  d  b   bd 2f cd b 1  b  (4)
 2   2 

Deci, dacă se obţine x > xb din ecuaţia (3), se poate considera MRd = Mmax
Dacă x ≤ xb, capacitatea portantă a secţiunii rezultă din (2):

 x   x 
M Rd  bxf cd  d   sau M Rd  As f yd  d   (5)
 2   2 

4.3 Dimensionare (numai armăturile)

Date: b, h, a, MEd, fyd, fcd
Necunoscute: x, As
Ecuaţia de moment (2) se rezolvă în raport cu x:

 2M Ed 
x  d 1  1  

(6)
 bd 2f cd 

Apoi se determină armătura din ecuaţia de proiecţie (1):

f cd
As  bx (7)
f yd

Observaţii:
1) Dacă înălţimea zonei comprimate x rezultată din ecuaţia (6) este mai mare
decât xb, ecuaţiile utilizate nu sunt corecte, pentru că s < fyd. Se recomandă
alegerea unor dimensiuni mai mari pentru secţiunea de beton, astfel încât x 
xb, pentru a utiliza integral capacitatea armăturilor. Dacă nu este posibilă
mărirea secţiunii de beton, se vor utiliza armături comprimate (vezi §5).
2) Analizând expresia capacităţii la încovoiere a secţiunii:
 As f yd 
M Rd  As f yd d 1  0,5  
 bd  f cd 

rezultă că principalii parametri care influenţează capacitatea portantă sunt

înălţimea secţiunii, aria armăturilor şi rezistenţa armăturilor.
Calcul la SLU la încovoiere 46

Variatia M Rd cu Aa Variatia M Rd cu d
280 220
260
240 200

MRd (kNm)

MRd (kNm)
220 180
200
180 160

160 140
140
120 120

100 100
1000 1500 2000 2500 450 550 650 750

Aa (mm2) d (mm)

a) b)

Variatia M Rd cu b

130

125
MRd (kNm)

120

115

110

105

100
150 200 250 300

b (mm)

c)

Fig. 11-3. Variaţia momentului capabil cu a) As; b) cu d; c) cu b (Pascu, 2008)

Se observă că momentul capabil creşte liniar cu d, aproape liniar cu As (sau cu fyd) şi

foarte puţin cu b, sau fcd (circa 9% pentru o creştere de 100% a lui b sau fcd).

4.4 Dimensionare (armături şi înălţimea secţiunii)

Date: b, as, M, fyd, fcd
Necunoscute: h, x, As
Deoarece sunt 3 necunoscute şi numai 2 ecuaţii, trebuie adăugată o a treia condiţie
pentru ca problema să fie determinată. În general a treia condiţie este alegerea unui
procent optim de armare opt. Valorile alese rezultă din experienţă inginerilor proiectanţi
şi urmăreşte obţinerea unei soluţii economice.
Deci a treia ecuaţie este:

 = opt (8)

Înlocuind în (1) se obţine:

As f yd f yd x f yd
x   opt d;  ;    opt
bf cd f cd d f cd
 x    
M max  bx f cd  d    bd 2f cd  1  ;
 2   2 
47 Calcul la SLU la încovoiere

M
d (9)
  
bf cd  1  
 2 

Se obţine apoi înălţimea h a secţiunii, adăugând acoperirea de beton şi rotunjind la

multiplu de 1 cm pentru plăci şi de 5 cm pentru grinzi:
hnec = d + as (10)

Aria de armătură necesară se obţine apoi cu schema de la punctul anterior.

5. Secţiuni dreptunghiulare dublu armate

Secţiunea dublu armată (Fig. 11-5) are armături atât în zona întinsă, cât şi în zona
comprimată. În practică, utilizarea armăturilor comprimate este necesară in două cazuri:
- când din motive care ţin de arhitectură, de exploatare sau de estetică,
dimensiunile secţiunii, şi îndeosebi înălţimea, sunt limitate astfel încât solicitarea
depăşeşte momentul maxim al secţiunii simplu armate (M > Mmax).
- când există mai multe combinaţii de acţiuni care dau momente de semn opus pe
aceeaşi secţiune.

5.1 Ecuaţiile de echivalenţă

Echivalenţa statică este exprimată prin două ecuaţii, ca pentru secţiunea simplu armată,
dar trebuie adăugat şi efectul armăturilor comprimate.

y/cu2=(xmin-d2)/xmin xmin=d2 cu2/(cu2-y)

cu=3.5·10-3 cu=3.5·10-3
d2 x<xmin xmin
s2<fyd / Es xmin s2>fyd / Es xmin ≤ x ≤ xb

h hs

s>fyd / Es s≥fyd / Es
as

Fig. 11-4. Diagrame de deformaţii pe secţiunea cu armături comprimate

Calcul la SLU la încovoiere 48

Condiţia ca armăturile întinse să atingă limita de curgere (s > y) este:

x  xb (11)

Condiţia ca armăturile comprimate să atingă limita de curgere ( s2  y ) este:

 cu 2
x  xmin = d 2 (12)
 cu 2   y

0,0035
Obs.: Pentru oţel PC60, xmin = d 2  2d2
0,0035  350 / 210000

Pentru oţeluri cu limita de curgere mai mică (OB37, PC52) se poate considera
acoperitor xmin  2d2; pentru oţeluri cu limita de curgere mai înaltă (S400, S500),
această aproximaţie nu mai este valabilă.
Dacă cele două condiţii, (11) şi (12), sunt îndeplinite, ecuaţiile de echivalenţă sunt:

bxf cd  As 2 f yd  As f yd  0 (13)

 x 
M  bxf cd  d    As 2 f yd hs (14)
 2 

Efectul armăturilor comprimate este de a da un surplus de moment faţă de secţiunea

simplu armată, după cum se vede în Fig. 11-5.

Dacă x < xmin, atunci s2  fyd şi pentru a evita calculul eforturilor unitare în armătura
comprimată, este preferabil să se scrie ecuaţia de moment în raport cu aceasta:

 x 
M  bxf cd  d 2    As f yd hs  As f yd hs (15)
 2 

Termenul care conţine efectul betonului comprimat se poate neglija, pentru că este
relativ mic (zona comprimată este mică, iar braţul de pârghie al rezultantei este mic).

As2
fcd As2·fyd
As2·fyd
x x Cc Cc

d h M = M1 + M2

(As - As2) fyd As2·fyd

b As As fyd

Fig. 11-5a. Schema de acţiune armăturilor întinse şi comprimate (x≥xmin)

49 Calcul la SLU la încovoiere

Fig. 11-6b. Schema de acţiune armăturilor întinse şi comprimate (x<xmin)

5.2 Verificare
Date: b, h, a, As, As2, fyd, fcd
Necunoscute: x, MRd
Se calculează mai întâi înălţimea zonei comprimate, cu ecuaţia (13):

As f yd  As 2 f yd
x (16)
bf cd

Dacă x  xmin, atunci capacitatea la încovoiere este dată de relaţia (14).

Dacă x < xmin, atunci valoare calculată nu este valoarea reală a lui x, dar indică totuşi
faptul că armătura comprimată nu ajunge la curgere, iar capacitatea la încovoiere se va
determina cu relaţia (15).

5.3 Dimensionare (As2 şi As)

Date: b, h, a, MEd, fyd, fcd
Necunoscute: x, As, As2
Sunt trei necunoscute şi numai două ecuaţii. Trebuie adăugată o a treia condiţie, care
este de regulă condiţia de economicitate: utilizarea la maximum a secţiunii de beton şi a
armăturilor întinse. În consecinţă se consideră:
x = xb (17)
în acest caz, armătura comprimată se poate determina din relaţia (14):

 x 
M Sd  bxbf cd  d  b 
As 2   2 
(18)
f yd hs
Calcul la SLU la încovoiere 50

Armătura întinsă este apoi calculată din relaţia (13):

bxbf cd
As  As 2  (19)
f yd

5.4 Dimensionare (As2 cunoscută)

Date: b, h, MEd, fyd, fcd, As2
Necunoscute: x, As
Sunt două necunoscute şi două ecuaţii. Se calculează mai întâi x din ecuaţia (14):

 2( M Sd  As 2 f yd hs ) 
 x  d 1  1   (20)
 bd 2f cd 
 

Daci x  xmin, atunci armătura întinsă se calculează din ecuaţia (13):

bxbf cd
As  As 2  (21)
f yd

Dacă x < xmin, atunci valoare calculată nu este valoarea reală a lui x, dar indică totuşi
faptul că armătura comprimată nu ajunge la curgere, iar armătura întinsă se va
determina cu relaţia (15):

MSd
As  (22)
fydhs

6. Secţiuni în formă de T
În construcţiile de beton armat se găsesc frecvent elemente încovoiate cu secţiune în
formă de T. Este cazul, de exemplu, al grinzilor turnate împreună cu placa (Fig. 11-7a),
al grinzilor prefabricate care susţin plăci prefabricate (Fig. 11-7b) sau a unor elemente
prefabricate, având secţiunea în formă de U sau  (Fig. 11-7c).
Pentru calcul este importantă doar forma zonei comprimate, deoarece betonul întins nu
este luat în calcul. Astfel, în cazul din Fig. 11-8, grinda va fi considerată ca o grindă T
pentru secţiunile cu moment pozitiv şi ca o grindă cu secţiune dreptunghiulară pentru
secţiunile cu moment negativ.

6.1 Lăţimea activă a plăcii comprimate

În cazul grinzilor cu secţiune T încovoiate, eforturile de compresiune din talpă descresc
pe măsură ce creşte distanţa faţă de inimă (Fig. 11-8).
51 Calcul la SLU la încovoiere

Fig. 11-7. Exemple de secţiuni T: a) grindă cu placă monolită; b) grindă prefabricată; c)

element prefabricat de planşeu

Zone comprimate

Fig. 11-8. Forma secţiunii de calcul în funcţie de forma zonei comprimate

Pentru simplificare se adoptă o repartiţie uniformă a eforturilor unitare pe o lăţime mai

mică de placă (Fig. 11-10). Această lăţime, numită lăţime activă sau lăţime efectivă,
nu este constantă în lungul grinzii şi depinde, între altele, de natura grinzii
(independentă sau făcând parte dintr-un planşeu), de modul de aplicare al sarcinilor
(distribuite sau concentrate), de dimensiunile secţiunii, de distribuţia momentelor în
lungul grinzii. Aceasta duce la o definire forfetară a lăţimii active de placă în norme.
Calcul la SLU la încovoiere 52

Fig. 11-9. Eforturi în placa unei grinzi T (McGregor, 1997)

Fig. 11-10. Lăţimea efectivă de placă (McGregor, 1997)

53 Calcul la SLU la încovoiere

Calculul lăţimii active de placă în EN 1992-1-1 se bazează pe distanţa dintre punctele

de inflexiune, notată cu l0, şi definită în Fig. 11-11.
Calcul la SLU la încovoiere 54

Fig. 11-11. Definiţia lui l0 pentru calculul lăţimii active a plăcii comprimate (EN 1992-1-1)

Lăţimea activă de placă beff se calculează cu relaţiile următoare :

beff = ∑beff,i + bw ≤ b (23)
în care:
beff,i = 0,2bi + 0,1l0 ≤ 0,2l0 (24)

şi
beff,i ≤ bi (25)
Notaţiile sunt explicate în Fig. 11-12.

Fig. 11-12. Definirea parametrilor pentru calculul lăţimii active a plăcii (EN 1992-1-1)

6.2 Ecuaţii de echivalenţă

Calculul secţiunilor se face diferit după cum axa neutră este în placă sau în inimă.

6.2.1 Axa neutră în placă

Deoarece betonul întins nu intervine în calculul de rezistenţă, calculul se face ca şi cum
secţiunea ar fi dreptunghiulară de lăţime egală cu lăţimea activă de placă beff.

6.2.2 Axa neutră în inimă

Echivalenţa statică se exprimă prin următoarele două ecuaţii (vezi şi Fig. 11-13), cu
condiţia, evident, ca x  xb :

(beff  bw )h f f cd  bw xf cd  As f yd  0 (26)

55 Calcul la SLU la încovoiere

  x
  bw xf cd  d  
hf
M  (beff  bw )h f f cd  d  (27)
 2   2 

beff
fcd
hf
x x

M d h

As
Ts = As fyd bw

Fig. 11-13. Diagrame de eforturi pe o secţiune T cu axa neutră în inimă

6.3 Verificare
Date: bw, h, beff, hf, a, As, fcd, fyd
Necunoscute: x, MRd
Se începe prin determinarea cazului corespunzător problemei date (axa neutră în inimă
sau în placă), considerând mai întâi cazul limită când axa neutră se află chiar la
intersecţia inimii cu placa (x = hp). Cantitatea de armătură necesară pentru a echilibra
compresiunea din beton este:

beff h f f cd
Asf  (28)
f yd

Dacă: As  Asf, atunci x  hf, altfel x > hf:

As f yd
x  hf : x  (29)
beff f cd

 x 
şi M Rd  beff xf cd  d   (30)
 2 

As f yd  (beff  bw )h f f cd
x > hf : x  (31)
bwf cd

 x   hf 
şi M Rd  bw xf cd  d    (beff  bw )h f f cd  d   (32)
 2   2 

6.4 Dimensionare
Date: bw, h, beff, hf, a, MSd, fyd, fcd
Necunoscute: x, As
Calcul la SLU la încovoiere 56

Se începe, ca şi în cazul problemei de verificare, prin determinarea cazului

corespunzător problemei date (axa neutră în inimă sau în placă), considerând mai întâi
cazul limită când axa neutră se află chiar la intersecţia inimii cu placa (x = hp).
Momentul corespunzător este:

 hf 
M f  beff h f f cd  d  
 (33)
 2 

Dacă MEd  Mf, atunci x  hf, altfel x > hf

 2M Rd 
x  hf :  x  d 1  1   (34)
 beff d 2f cd 
 

f cd
şi As  beff x (35)
f yd

   h f   
 2 M Sd  (beff  bw )h f f cd  d   
  
 2  
x > hf :  x  d 1  1   (36)
 bd 2f cd 
 
 
 

şi As 
b x  (b
w eff 
 bw )h f f cd
(37)
f yd

7. Exemple de calcul

7.1 Secţiuni dreptunghiulare simplu armate

Exemplul 7-1. Să se determine capacitatea portantă a grinzii cu secţiunea din figură.

bxh = 25x60 cm

Beton: C25/30 60

Oţel: S 500, clasa C 325

d1 = 50 mm 25

d = h – d1 = 600 – 50 = 550 mm
As = 3x491 = 1473 mm2
 = As/(bd) = 1473/(250x550) = 1,07 %

Rezistenţele de calcul ale betonului şi armăturii sunt:

fcd = 25/1,5 = 16,67 MPa

fyd = 500/1,15 = 435 MPa
57 Calcul la SLU la încovoiere

Deformaţia armăturii la curgere este:yd = fyd/Es = 435/2·105 = 2,175·10-3

Înălţimea relativă a zonei comprimate la balans este;

b = cu2/(yd+cu2) = 3,5/(2,175+3,5) = 0,617

Calculul se va face considerând blocul rectangular de compresiuni (vezi cursul 10)

Pentru betonul de clasă C20/25 (fck < 50 MPa) parametrii blocului sunt  = 0,8 şi  = 1.

Pentru armături se va face calculul în ambele ipoteze prevăzute în SR EN 1992-1-1:

a) ramura superioară înclinată, cu o limită de deformaţie egală cu ud şi un efort unitar

maxim k fyk /s pentru uk, cu k = (ft /fy)k,

b) ramura superioară orizontală, fără necesitatea de a verifica limita de deformaţie.

Pentru că ipoteza (b) conduce la un calcul mai simplu şi este similară cu modul de
calcul folosit tradiţional în România, se va face mai întâi calculul în această ipoteză.

Varianta (b) cu ramura superioară orizontală

Din ecuaţia de echilibru axial:

Cc = Ts  fcdxb = Asfyd

de unde rezultă înălţimea zonei comprimate:

As f yd 1473  435
x  = 192,2 mm
bf cd 0,8  1  16,67  250
sau
 = x/d = 192,2/550 = 0,349 < b = 0,617

Braţul de pârghie al eforturilor interne este:

z = d- 0,5x = 550 – 0,5x0,8x192,2 = 473,1 mm

Momentul capabil este:

MRd = Asfydz = 1473x10-6x435x0,4731 = 303,1 kNm

Varianta (a) cu ramura superioară înclinată

Deoarece oţelul este de clasă de ductilitate C, deformaţia ultimă de calcul este ud =
0,9uk = 0,9x7,5x10-2 = 6,75x10-2, iar raportul k =ft/fy = 1,15.

Procedeul de rezolvare este iterativ. Se porneşte de la soluţia obţinută în cazul (b):

pentru x calculat în ipoteza cu ramură orizontală (corespunzând la fs = fyd). Se
determină s şi apoi fs. Cu noul fs se recalculează x din ecuaţia de echilibru axial.

Din ipoteza secţiunilor plane:

Calcul la SLU la încovoiere 58

s = cu(d/x – 1)

Din relaţia constitutivă biliniară pentru armături rezultă:

fs = fyd + (k-1)fyd(s – yd)/(ud-yd)

în care k = ft/fy este raportul între efortul unitar de rupere şi cel de curgere în armătură.

Calculul este sintetizat în tabelul următor:

Iteraţia x (mm) s (‰) fs (MPa) fsi/fsi-1

1 192,20 6,512 491,7 1,13
2 219,62 5,266 479,1 0,976
3 211,67 5,594 483,8 1,010

Deoarece raportul între valoarea fs din ultima iteraţie şi cea precedentă este foarte
aproape de 1, se poate opri procesul iterativ.

Rezultă momentul capabil: MRd = 331,6 kNm

Obs.: Creşterea de moment capabil faţă de cazul în care s-a considerat palier orizontal
este (331,6 – 303,1)/303,1  9,5 %

Exemplul 7-2. Să se determine armătura necesară pentru grinda cu secţiunea din

figură, solicitată de un moment MEd = 300 kNm.

bxh = 25x60 cm
Beton: C25/30
60
Oţel: S 500, clasa C
Apreciem d1 = 50 mm As

d = h – d1 = 600 – 50 = 550 mm 25

Rezistenţele de calcul ale betonului şi armăturii sunt:

fcd = 25/1,5 = 16,67 MPa

fyd = 500/1,15 = 435 MPa

Calculul va fi efectuat în varianta (b) cu ramura superioară orizontală.

Din ecuaţia de moment:

 2M   2  300000000 
x = d 1  1  2 Ed   550  1  1   =151,8 mm

 bd  f cd   250  550 2
 1  16,67 
Apoi se determină armătura din ecuaţia de proiecţie (1):
59 Calcul la SLU la încovoiere

f cd 16,67
As  bx  250  151,8 = 1454 mm2
f yd 435

7.2 Secţiuni dreptunghiulare dublu armate

Exemplul 7-3. Să se determine armătura întinsă pentru grinda cu secţiunea din figură.

bxh = 25x60 cm
As2
Beton: C25/30
60
Oţel: S 500, clasa C
d1 = 75 mm (estimăm 2 rânduri de armătură) As1

d2 = 50 mm 25
d = h – d1 = 600 – 75 = 525 mm
As2 = 220 = 2x314 = 628 mm2
MEd = 500 kNm

Rezistenţele de calcul ale betonului şi armăturii sunt:

fcd = 25/1,5 = 16,67 MPa

fyd = 500/1,15 = 435 MPa

Presupunem că armătura comprimată ajunge la curgere şi scriem echilibrul momentelor

faţă de axa armăturii întinse:

MEd = xbfcd(d-0,5x) + As2fyd(d-d2)

Pentru simplificarea calculelor numerice, vom împărţi ecuaţia de mai sus prin bd2fcd.

Calculăm mai întâi:

m = (MEd - As2fyd(d-d2))/( bd2fcd) =

= (500x106 – 628x435x(525-50))/(250x5252x16,67) = 0,322

Calculăm x:

x/d = 1- 1 2m = 1- 12x0.322
= 0.403 sau x = 0,403x525 = 211,7 mm

Xb=0.8.525.cu2/(cu2+y) = [Link].62= 260.4 mm; x≤xb

Se verifică ipoteza x = 211,7 > 3d2 = 3x50 = 150 mm
şi rezultă din ecuaţia de proiecţie:

f cd 211,7  250  16,67

As1-As2 = As  bx  = 2028,7 mm2
f yd 435

As1 = 2028,7 + 628 = 2656,7 mm2

Calcul la SLU la încovoiere 60

Aleg 328 + 322 = 3x615 + 3x380 = 2985 mm2, dispus pe 2 rânduri – pe rândul de jos
328 şi pe rândul 2, 322.

7.3 Secţiuni în formă de T

Exemplul 7-4. Să se determine capacitatea portantă a grinzii cu secţiunea T din figură.
Se va considera traveea intermediară a unei grinzi continue cu deschiderea l = 6,00 m.
În direcţia perpendiculară deschiderile sunt tot de 6,00 m.

bxh = 20x55 cm beff

hf = 14 cm
14
Beton: C25/30
55
Oţel: S 500, clasa C
d1 = 50 mm 220
20
d = h – d1 = 550 – 50 = 500 mm
As = 2x314 = 628 mm2
 = As/(bd) = 628/(200x500) = 0,63 %

Rezistenţele de calcul ale betonului şi armăturii sunt:

fcd = 25/1,5 = 16,67 MPa

fyd = 500/1,15 = 435 MPa

Calculul lăţimii efective a plăcii (§6.1)

l0 = 0,7l = 0,7x6,00 = 4,20 m

beff,i 0,2bi + 0,1l = 0,2x(5,80/2) + 0,1x4,2 = 0,58 + 0,42 = 1,00 0,2l0 = 0,2x 4,20 =
0,84 m

şi beff,i = 0,84 bi = 5,80/2 = 2,90 m

beff beff,i bw = 2x0,84 + 0,20 =1,88 b = 6,00 m

Varianta (b) cu ramura superioară orizontală

Din ecuaţia de echilibru axial, considerând cedarea cu pivot B:

Cc = Ts  fcdxb = Asfyd

de unde rezultă înălţimea zonei comprimate:

As f yd 638  435
x  = 11 mm
fcd b 0,8 1 16,67 1880
61 Calcul la SLU la încovoiere

Braţul de pârghie al eforturilor interne este:

z = d- 0,5x = 500 – 0,5x0,8x11 = 495 mm

Momentul capabil este:

MRd = Asfydz = 628x10-6x435x0,495 = 135,2 kNm

Obs.: Deformaţia în armătură ar fi:

s = cu(d/x – 1) = 3,5x10-3x(500/11-1) = 15,56x10-2 > ud = 6,75x10-2

Calculul este convenţional, dar rezultatul este suficient de apropiat de valoarea corectă,
drept care este admis, pentru simplificarea calculelor.

8. Rezumat cu concluzii

 Elementele structurale solicitate la încovoiere sunt printre cele mai uzuale

elemente din beton armat. În această categorie intră grinzile şi plăcile.
 Asigurarea intrării în curgere a armăturii întinse se poate face prin limitarea
coeficientului volumetric de armare la valoarea max = b fcd/fyd sau a
coeficientului mecanic de armare la valoarea max = b.
 Există un procent minim de armare de 0,26fctm/fyk, dar nu mai puţin de 0,13%,
pentru care comportarea non-fragilă este asigurată, care corespunde condiţiei ca
momentul de fisurare să fie egal cu momentul capabil al secţiunii.
 Secţiunile dreptunghiulare simplu armate sunt secţiuni de formă dreptunghiulară
cu armătura dispusă către partea întinsă a secţiunii.
 Secţiunea dublu armată are armături atât în zona întinsă, cât şi în zona
comprimată. În practică, utilizarea armăturilor comprimate este necesară in două
cazuri: când din motive care ţin de arhitectură, de exploatare sau de estetică,
înălţimea secţiunii este limitată astfel încât solicitarea depăşeşte momentul
maxim al secţiunii simplu armate (M > Mmax), sau când există mai multe
combinaţii de acţiuni care dau momente de semn opus pe aceeaşi secţiune.
 În construcţiile de beton armat se găsesc frecvent elemente încovoiate cu
secţiune în formă de T, de exemplu, plăcile turnate împreună cu placa, grinzi
prefabricate care susţin plăci prefabricate, plăci prefabricate, având secţiunea în
formă de U sau  .
 Rezolvarea problemelor de verificare şi dimensionare pentru toate tipurile de
secţiuni se face pe baza ecuaţiilor de proiecţie a forţelor după axa elementului şi
a ecuaţiei de moment (scrisă fie faţă de centrul armăturilor întinse sau
comprimate, fie faţă de rezultanta compresiunilor din beton).
 Pentru toate tipurile de secţiuni se prezintă exemple de calcul.