Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrarea intitulată "Fundaţii. Îndrumător de proiectare" a fost elaborată în urma a mai multor
ani de experiență de predare și actualizând permanent standardele aferente cu punctul de
plecare fixat pe lansarea Eurocodurilor în construcții.
Lucrarea este alcătuită din cinci capitole, un prim capitol de introducere, urmat de patru capitole
axate fiecare pe o anumită temă. Unele teme sunt tratate mai în detaliu, altele mai restrâns,
pentru a nu se face prea multe suprapuneri.
Capitolul 2 se referă la proiectarea unui dig de pământ în ipoteza digului în uscat tratând astfel,
problema stabilității unui masiv de pământ.
Capitolul 3 tratează problemele de proiectare a unui zid de sprijin din beton armat de tip cornier
ce acoperă partea referitoare la lucrări de susținere, însă fără partea de verificare a stabilității
tratată la capitolul anterior și fără partea de armare.
Capitolul 4 prezintă principiile de proiectare a unei fundaţii izolate de suprafaţă, temă tratată
cvasiintegral: predimensionare cu metoda prescriptivă, verificări la SLU și SLS, precum și
armarea fundației.
Autorii
Fundații. Îndrumător de proiectare
2
Fundații. Îndrumător de proiectare
CUPRINS
1 Introducere ......................................................................................................................... 5
1.1 Norme în vigoare ......................................................................................................... 5
1.2 Categoria geotehnică ................................................................................................... 6
1.3 Abordări de calcul specifice fundațiilor directe de suprafață și lucrărilor de susținere
6
1.4 Grupări de încărcări ..................................................................................................... 6
2 Proiectarea unui dig de pământ .......................................................................................... 9
2.1 Predimensionarea pantelor digului .............................................................................. 9
2.2 Verificarea stabilității digului de pământ prin metoda fâșiilor ................................. 12
2.2.1 Alegerea suprafeței de cedare pentru care se realizează calculul ...................... 13
2.2.2 Calculul factorului de stabilitate pentru o suprafață de cedare .......................... 13
3 Proiectarea unui zid de sprijin de tip cornier ................................................................... 17
3.1 Predimensionarea zidului de sprijin .......................................................................... 18
3.2 Calculul presiunii active a pământului ...................................................................... 18
3.3 Verificarea zidului la SLU ........................................................................................ 19
3.3.1 Verificarea zidului la alunecare pe talpă ............................................................ 19
3.3.2 Verificarea zidului la răsturnare......................................................................... 20
3.3.3 Verificarea capacității portante a terenului ........................................................ 22
4 Fundație izolată sub un stâlp de beton armat ................................................................... 27
4.1 Stabilirea adâncimii de fundare ................................................................................. 27
4.2 Predimensionarea fundației ....................................................................................... 28
4.2.1 Stabilirea dimensiunilor bazei fundației izolate ................................................. 28
4.2.2 Stabilirea presiunii convenționale de calcul ...................................................... 33
4.2.3 Limitarea excentricităților, aria comprimată și aria efectivă a bazei fundației .. 35
4.3 Verificarea terenului de fundare la starea limită de exploatare – SLE...................... 36
4.4 Verificarea terenului de fundare la starea limită ultimă – SLU ................................ 42
4.5 Dimensionarea fundației ........................................................................................... 44
4.5.1 Fundația elastică de beton armat ........................................................................ 44
4.5.2 Fundația rigidă de beton armat .......................................................................... 45
4.6 Armarea fundației ...................................................................................................... 47
4.6.1 Armarea fundației elastice ................................................................................. 47
4.6.2 Armarea cuzinetului în cazul fundației rigide .................................................... 50
5 Fundație de adâncime sub un stâlp .................................................................................. 55
5.1 Calculul capacității portante la compresiune a unui pilot izolat executat pe loc ...... 56
3
Fundații. Îndrumător de proiectare
4
Fundații. Îndrumător de proiectare
1 INTRODUCERE
1.1 Norme în vigoare
5
Fundații. Îndrumător de proiectare
Abordarea de calcul 1
Abordarea de calcul 3
6
Fundații. Îndrumător de proiectare
Calculul fundațiilor de suprafață la starea limită de exploatare (SLE), numită și starea limită de
serviciu (SLS) se face pe grupări de încărcări. Conform CR 0 sunt trei grupări pentru calculul
la SLE (SLS):
• gruparea caracteristică;
• gruparea frecventă;
• gruparea cvasipermanentă.
7
Fundații. Îndrumător de proiectare
8
Fundații. Îndrumător de proiectare
Digul de pământ se folosește pentru protejarea unui anumit amplasament împotriva inundațiilor
și se adoptă în cazurile în care în vecinătate se găsește un pământ coeziv cu permeabilitate
suficient de redusă pentru a nu mai fi necesare alte elemente de etanșare (nucleu, mască).
Ținând seama și de condițiile de punere în operă, pământurile indicate fac parte din categoria
argilelor nisipoase sau prăfoase, prafurilor argiloase etc.
strat 1
H
H2
strat 2
m2 H2 b m 1 H1 d m1 H1 b m 2 H2
Stabilitatea unui dig de pământ este controlată de pantele acestuia. Înclinări prea abrupte
periclitează stabilitatea și, dimpotrivă, pante prea line conduc la o soluție neeconomică.
Digul de pământ din cadrul proiectului fiind realizat din două straturi de pământ cu
caracteristici diferite, determinarea pantelor se va efectua pentru fiecare strat în parte, în mod
similar.
9
Fundații. Îndrumător de proiectare
𝜏𝑓 = σ tan 𝜙 + 𝑐 (2.1)
unde:
𝜏𝑓 efortul tangențial de forfecare
σ efortul normal
𝜙 unghiul de frecare internă
c coeziunea
Pornind de la panta taluzului stabil într-un pământ necoeziv, metoda Maslov presupune
asimilarea materialului din teren cu unul necoeziv având un unghi de frecare internă ψ. Ecuația
dreptei de cedare pentru acest material se poate scrie ca:
𝜏𝑓 = σ tan 𝜓 (2.2)
Astfel, se poate determina panta stabilă a materialului din teren prin intersecția celor două
drepte intrinseci. În relația (2.1) se împart ambii termeni cu σ și se determină „unghiul de tăiere”
ψ, corespunzător unei anumite valori a efortului normal, σ:
𝜏𝑓 𝑐
= tan 𝜙 + σ = tan 𝜓 (2.3)
σ
ϕ
τf
c
σ σ
Reiese că unghiul pantei obținut, ψ, depinde atât de ϕ, cât și de c, și este limitat în funcție de
efortul normal maxim pentru care a fost calculat.
10
Fundații. Îndrumător de proiectare
tan 𝜓
tan 𝛽 = (2.4)
F𝑠
Metoda Maslov consideră că în condițiile echilibrului limită, efortul σ din expresia (2.3)
depinde de greutatea coloanei de pământ la baza fiecărui strat și de suprasarcina exterioară.
Astfel, eforturile normale σ1 și σ2 cu care se determină cele două pante sunt:
σ1 = q + γ1 𝐻1 (2.5)
σ2 = σ1 + γ2 𝐻2
unde:
q suprasarcina pe coronament
𝐻1 , 𝐻2 înălțimile celor două straturi de pământ
γ1 , γ2 greutățile volumice ale celor două straturi de pământ
1 𝑐
tan 𝛽1 = F (tan 𝜙1 + q+γ1 𝐻 )
𝑠 1 1 (2.6)
1 𝑐2
tan 𝛽2 = F (tan 𝜙2 + σ )
𝑠 1 +γ2 𝐻2
În practică, pantele se exprimă ca raport de numere întregi sau raport de forma 1:m, unde
1
tan 𝛽 = (2.7)
𝑚
Unde m este multiplu de 0.5. Pentru taluzuri înalte, se admite ca m să fie multiplu de 0.25.
11
Fundații. Îndrumător de proiectare
Una dintre cele mai utilizate metode în analiza condițiilor de stabilitate ale unui taluz stratificat
sau omogen o reprezintă metoda fâșiilor elaborată de cercetătorul suedez W. Fellenius.
Întrucât digul de pământ are, în general, o lungime mult mai mare decât dimensiunile din planul
secțiunii transversale, calculul eforturilor și verificarea stabilității se fac pe o “felie” din dig
cu grosimea (pe direcția lungimii digului) egală cu unitatea (de exemplu 1 m).
În cazul unui dig de formă cunoscută se consideră o suprafață posibilă de alunecare circular -
cilindrică definită, în planul secțiunii transversale, printr-un arc de cerc cu centrul în punctul
“O” și care trece prin piciorul digului, (Fig. 2.3).
Fiecare suprafață posibilă de alunecare este caracterizată printr-un grad de asigurare, exprimat
prin valoarea coeficientului de siguranță, Fs. Verificarea stabilității constă în determinarea celei
mai periculoase suprafețe de alunecare, căreia îi corespunde valoarea minimă a coeficientului
de siguranță. Această suprafață se stabilește prin încercări succesive.
12
Fundații. Îndrumător de proiectare
Aplicarea metodei fâșiilor începe prin precizarea zonei în care trebuie căutat centrul cercului
corespunzător suprafeței celei mai periculoase. Studiile lui Fellenius au arătat că acest centru
se află în vecinătatea unei drepte, definită prin două puncte, M și O44, ale căror poziții se
stabilesc după cum urmează, (Fig. 2.4):
- punctul M are abscisa egală cu 4.5H spre amonte și ordonata egală cu H raportate la piciorul
digului (punctul B);
- punctul O44 se află la intersecția segmentelor O44B și O44A care fac unghiurile ε1 și ε2 cu linia
de pantă medie a taluzului, AB, și respectiv, cu orizontala.
O44
A ε2
H
ε1
H
M C
4.5 H
Zona centrelor corespunzând celor mai mici valori ale coeficientului de siguranță (factorului
de stabilitate) se află, de regulă, în jurul lui O44. Încercările se pot realiza stabilind valorile Fs
pentru suprafețele de cedare corespunzătoare centrelor aflate în nodurile unui caroiaj cu ochiuri
pătrate de latură 0,15H … 0,2H (H - înălțimea totală a digului) care se află în jurul lui O44.
13
Fundații. Îndrumător de proiectare
După ce s-a ales un centru (O) și s-a trasat cu ajutorul unui compas suprafața de cedare
corespunzătoare, masa de pământ care alunecă (de deasupra suprafeței de alunecare) este
împărțită în fâșii respectând următoarele reguli (fig. I.5):
Valorile bi se aleg pe cât posibil cu valori rotunjite. În mod curent numerotarea fâșiilor se face
dinspre amonte spre aval.
O1
R
i
q +
bi - R
strat 1
strat 2
strat 2
Ci
Fi Ti
i
Ni Gi
Figura I.5
Fie o fâșie oarecare “i”. Dacă se admite ipoteza conform căreia fiecare fâșie acționează
independent de celelalte, rezultă că asupra fâșiei acționează greutatea Gi (greutatea pământului
și eventuala supraîncărcare aplicată la suprafața terenului), care trebuie echilibrată de forțele
care se dezvoltă pe suprafața de cedare Ai aferentă fâșiei. Suprafața aferentă fâșiei “i” este
egală cu:
A = li 1 (2.8)
unde:
li - lungimea arcului bazei fâșiei “i”; li se aproximează prin lungimea coardei, mi, care
subîntinde arcul, m;
1 - grosimea unitară (1 m) de “felie” de dig, (problemă plană).
Rezultă:
Ti = G i sin i
(2.9)
N i = G i cos i
unde:
14
Fundații. Îndrumător de proiectare
Notă: Forma fâșiilor este în general trapezoidală. Ele pot fi însă socotite dreptunghiulare,
astfel încât verticala prin centrul de greutate să treacă prin mijlocul lățimii fâșiei. Excepție fac
prima și ultima fâșie, care se asimilează cu triunghiuri, la care verticalele se duc la distanțe
de 2/3 din lățime, față de vârf.
Pentru calculul greutății, Gi, a fâșiei “i” trebuie să se țină seama de stratificația digului de
pământ. Astfel:
unde:
Si, strat 1; Si, strat 2 - suprafața fâșiei “i” în stratul 1, respectiv 2, m2;
1; 2 - greutățile volumice în stare naturală ale celor două straturi, kN/m3;
1=1m
Ci = ci A = ci li (2.12)
unde:
i - unghiul de frecare interioară corespunzător stratului de pământ în care se află baza
fâșiei “i”;
ci - coeziunea corespunzătoare stratului de pământ în care se află baza fâșiei “i”,
kN/m2.
15
Fundații. Îndrumător de proiectare
stabilitate, Ms, și momentul dat de forțele Ti(-) care tind să provoace alunecarea, numit moment
de răsturnare Mr, astfel:
Fs =
M s R (Fi + C i + Ti ( + ) )
= =
(G i
cos i tg i + c i l i + G i sin i ,( + ) )
(2.13)
Mr R Ti ( − ) G i sin i ,( − )
Fs Fs adm (2.14)
în care:
Fs adm = 1.0 - factorul de stabilitate admisibil pentru ipoteza dig în uscat.
n
16
Fundații. Îndrumător de proiectare
Zidurile de sprijin reprezintă construcții cu caracter definitiv care asigură trecerea între două
cote diferite pe o distanță relativ redusă. Acestea sunt utilizate la lucrări de terasare in
următoarele cazuri: amenajarea căilor de comunicație terestră (drumuri și căi ferate), la
diferite lucrări subterane, în lungul canalelor navigabile și bazinelor portuare etc.
În cadrul exemplului propus prin prezentul ghid se consideră proiectarea unui zid de sprijin din
beton armat de tip cornier (Fig. 3.1). Se consideră că suprafața terenului în spatele zidului de
sprijin este orizontală, iar umplutura este realizată din materiale necoezive.
Suprasarcină, q
b
H
a a
Df
17
Fundații. Îndrumător de proiectare
b=max(H/24, 25cm)
a=H/12...H/10
H
a
t=H/10...H/8
Df
L=H/3...H/2
Fig. 3.2: Condițiile de predimensionare ale unui zid de sprijin tip cornier
Pentru calculul presiunii active a pământului asupra zidului de sprijin se poate utiliza ipoteza
unui plan de rupere vertical ce trece prin extremitatea amonte a tălpii zidului de sprijin. Astfel,
prismul de pământ ABCE care reazemă direct pe talpa zidului se deplasează solidar cu zidul
(plan de cedare BCD, Fig. 3.3). De asemenea, nu se consideră frecarea pe acest plan de rupere.
Presiunea activă a unui masiv necoeziv se poate calcula conform schemei prezentate în Fig. 3.3
utilizând relația:
1
𝑃𝑎 = 𝑃𝛾 + 𝑃𝑞 = 2 𝛾𝐻 2 𝑘𝑎 + 𝑞𝐻𝑘𝑎 (3.1)
unde:
𝑃𝛾 presiunea activă datorată sarcinii geologice
𝑃𝑞 presiunea activă datorată suprasarcinii
18
Fundații. Îndrumător de proiectare
𝑘𝑎 = tan2(45𝑜 − 2 )
𝜙 coeficientul împingerii pământului în stare activă
q q ka
A B
Pq
H
Pa = Pγ + Pq
Pγ
H/2
yPa
E C
H/3
D γ H ka q ka γ H ka +q ka
𝐻𝑑 ≤ 𝑅𝑑 (3.2)
Pentru calculul forței de frecare de pe talpa zidului de sprijin se poate utiliza relația:
𝑅𝑑 = V𝑑 tan 𝛿𝑑 (3.4)
unde:
𝑉𝑑 valoarea de calcul a forței verticale totale ce acționează pe talpa zidului
𝛿𝑑 valoarea de calcul a unghiului de frecare dintre talpa zidului și teren. Pentru tema
1 2
de față se poate considera tan 𝛿𝑑 = tan 𝜙𝑑 ∙ (2 … 3)
În calculul rezultantei verticale, Vd, trebuie înglobate componentele verticale ale presiunii
active a pământului, dacă există, precum și greutatea proprie a zidului de sprijin și a masei de
pământ care reazemă pe talpa zidului (Fig. 3.4):
19
Fundații. Îndrumător de proiectare
𝑉𝑑 = ∑𝑛𝑖=1 𝐺𝑖 𝑑 + 𝑄𝑑 (3.5)
unde:
𝐺𝑖 𝑑 valoarea de calcul a greutății i, conform figurii de mai jos
𝑄𝑑 valoarea de calcul a suprasarcinii totale ce acționează asupra zidului de sprijin.
Observație: această acțiune este variabilă și favorabilă, astfel că va fi
calculată cu un coeficient parțial de siguranță egal cu 0.
Qd
G3d
G4d Hd
G2d
G1d
Rd
Fig. 3.4: Forțele ce acționează asupra zidului de sprijin
𝐺𝑖 = 𝛾𝑏.𝑎. ∙ 𝑉𝑖 (3.6)
unde:
𝛾𝑏.𝑎. greutatea volumică a betonului armat
𝑉𝑖 volumul aferent zonei delimitate în figură. Observație: calculele se realizează
pe o fâșie din zid egală cu lungimea de 1m, astfel că 𝑽𝒊 = 𝑨𝒊 ∙ 𝟏𝒎, unde 𝑨𝒊
este aria secțiunii aferente
Greutatea G4 se calculează similar, dar ținând cont de greutatea volumică a pământului care
reazemă pe talpa zidului de sprijin.
20
Fundații. Îndrumător de proiectare
unde:
𝐸𝑑𝑠𝑡,𝑑 valoarea de calcul a efectului acțiunilor destabilizatoare, i.e. a momentului de
răsturnare
𝐸𝑠𝑡𝑏,𝑑 valoarea de calcul a efectului acțiunilor stabilizatoare, i.e. a momentului de
stabilitate
Observație: În general, răsturnarea poate fi considerată o stare limită de tip EQU, în care la
menținerea stabilității nu contribuie semnificativ rezistențele materialelor. Astfel, această
verificare este limitată la cazuri rare, în care fundația este dispusă pe un teren stâncos. În cazul
temei de față, răsturnarea poate fi cauzată de pierderea capacității portante a terenului sau de
cedarea generală, acestea fiind stări limită de tip GEO.
unde:
𝑦𝐻𝑑 brațul forței de împingere a pământului față de punctul de răsturnare, O
𝑥𝑖 brațul forțelor de greutate față de punctul de răsturnare, O
𝑥𝑄 brațul suprasarcinii față de punctul de răsturnare, O. Observație: forța din
suprasarcină, Qd, este variabilă și favorabilă (asigură stabilitate), astfel că
va fi calculată cu un coeficient parțial de siguranță egal cu 0.
21
Fundații. Îndrumător de proiectare
Qd
xQ
x3
G3d
x2 Hd
G4d
G2d
G1d
yHd
O
Edst,d Estb,d
x1
x4
Vd Rd (3.10)
unde:
Vd valoarea de calcul a acțiunii verticale sau componenta verticală a unei acțiuni
totale aplicată la baza fundației
Observație: Calculul forței Vd se face similar cu cel pentru verificarea la
alunecare pe talpă, însă de această dată se va ține cont și de forța din
suprasarcină, Qd, efectul acesteia nemaifiind favorabil.
Capacitatea portantă se determină pentru o arie redusă a fundației, notată A', stabilită astfel
încât forța verticală să acționeze în centrul acesteia și să includă efectul momentului încovoietor
În cazul fundației cu baza dreptunghiulară solicitată excentric după o singură direcție, aria
efectivă (redusă) se calculează cu relația:
22
Fundații. Îndrumător de proiectare
unde:
L' latura L redusă: L' = L – 2 eL
unde:
eL = Md / Vd
B' latura B redusă: B' = B – 2 eB = B – 0 = 1m
Vd
Md Hd
Vd Hd
B=1m
Md
L
eL
Hd
B'=1m
Vd
L' 2eL
23
Fundații. Îndrumător de proiectare
unde:
Rd valoarea de calcul a capacității portante
cu;d valoarea de calcul a coeziunii nedrenate
bc factor adimensional pentru înclinarea bazei fundației:
bc = 1 – 2 / ( + 2)
înclinarea bazei fundației față de orizontală
sc factor adimensional pentru forma bazei fundației:
sc = 1+ 0,2 (B'/L') pentru o fundație rectangulară
sc = 1,2 pentru o fundație pătrată sau circulară
ic factor adimensional pentru înclinarea încărcării V produsă de încărcarea
orizontală H
1 H
ic = (1+ 1- ) pentru H A' cu;d
2 A'cu; d
q suprasarcina totală la nivelul bazei fundației
unde:
c'd valoarea de calcul a coeziunii efective
Nc, Nq, N factori adimensionali pentru capacitate portantă
Nq = e tan' tan2 (45.+ ′d /2)
Nc = (Nq - 1) cot ′d
N = 2 (Nq- 1) tan , în care = ′d /2
unde:
′d valoarea de calcul a unghiului de frecare internă în termeni de eforturi
efective
bc, bq, b factori adimensionali pentru înclinarea bazei fundației
bq = b = (1 - tan ′d)2
bc = bq - (1 - bq) / (Nc tan ′d)
sc, sq, s factori adimensionali pentru forma bazei fundației:
24
Fundații. Îndrumător de proiectare
sc = (sqNq -1)/(Nq - 1)
sq = 1 + sin ′d
pătrată sau circulară s = 0,7
sc = (sq Nq -1)/(Nq - 1)
ic, iq , i factori adimensionali pentru înclinarea încărcării V produsă de încărcarea
orizontală H
ic = iq - (1 - iq) / (Nc tan ′d)
iq = [1 - H/(V + A' c'd cot ′d)]m
i = [1 - H/(V + A' c'd cot ′d)]m+1
unde:
m = mB = [2 + (B '/ L' )]/[1 + (B' / L' )] când H acționează în direcția lui B'
m = mL = [2 + (L' / B' )]/[1 + (L' / B' ] când H acționează pe direcția lui L'
m = m = mL cos2 + mB sin2
unde: este unghiul dintre direcția pe care acționează H și direcția lui L'
q' suprasarcina efectivă la nivelul bazei fundației
' valoarea de calcul a greutății volumice efective a pământului sub baza fundației
25
Fundații. Îndrumător de proiectare
30
±0.00
22
var. 285..165
(1) Ø20 PC52/25cm
var.327..207
285
L=var. 3900mm..5100mm
335
4
50
59
(3) 7Ø16 PC52
75 75
143
Fig. 3.7: Plan armare zid de sprijin
26
Fundații. Îndrumător de proiectare
Proiectarea fundației izolate sub un stâlp de beton armat cuprinde următoarele etape:
• stabilirea adâncimii de fundare
• predimensionarea fundației cu metoda prescriptivă, pe baza presiunilor convenționale
de calcul;
• verificarea terenului de fundare la starea limită de exploatare – SLE;
• verificarea terenului de fundare la starea limită ultimă – SLU;
• dimensionarea fundației;
• armarea fundației.
Adâncimea de fundare, Df, este distanța măsurată de la nivelul terenului (natural sau
sistematizat) până la baza fundației și se stabilește conform unor criterii (normativul NP 112-
2014).
Pentru cazul practic propus de tema de proiect (fundație izolată sub un stâlp din beton armat)
se iau în considerare două criterii în ceea ce privește stabilirea adâncimii minime de fundare:
unde:
Hî – nivelul cel mai coborât al izotermei de 0°C (conform STAS 6054-77)
27
Fundații. Îndrumător de proiectare
• ori de câte ori este posibil, se evită fundarea sub nivelul apei subterane, legată
de dificultăți la execuție și în exploatare;
• talpa fundației trebuie coborâtă până la stratul capabil sa preia solicitările, numit
strat bun de fundare.
Adâncimea minimă de fundare va fi dată de valoarea maximă rezultată din cele două criterii, a
și b:
• forța verticală:
o Pd,f – în gruparea fundamentală;
o Pd,s – în gruparea seismică;
• forța orizontală:
o Hd,f – în gruparea fundamentală;
o Hd,s – în gruparea seismică;
• moment (produs de excentricitatea forței verticale):
o Ed,f – în gruparea fundamentală;
o Ed,s – în gruparea seismică.
28
Fundații. Îndrumător de proiectare
29
Fundații. Îndrumător de proiectare
unde:
p conv - valoarea de bază a presiunii convenţionale pe teren pentru adâncimea de fundare Df=2m
și lățimea fundației, B=1m conform Tab. 4., preluat din NP 112, Anexa D;
CB - corecţia de lăţime;
CD - corecţia de adâncime.
CB = p conv K1 ( B − 1) (4.5)
unde:
K1 coeficient - pentru pământuri necoezive (cu excepţia nisipurilor prăfoase), K1 = 0,10
- pentru nisipuri prăfoase şi pământuri coezive, K1 = 0,05
B lăţimea fundaţiei
• pentru Df ≤ CD p conv (D - 2) /4
(4.6)
2m: =
• pentru Df > (D - 2) (4.7)
CD =
2m:
unde:
Df - adâncimea de fundare
- greutatea volumică de calcul a straturilor situate deasupra nivelului tălpii fundaţiei
(calculată ca medie ponderată cu grosimea straturilor).
30
Fundații. Îndrumător de proiectare
Tab. 4.1: Valoari de bază a presiunii convenţionale pe teren p conv (pentru adâncimea de fundare Df=2m
și lățimea fundației, B=1m)
Indicele Consistenţa1,2)
1)
porilor
Denumirea terenului de fundare IC = 0,5 IC = 0,75 IC = 1
e
p conv [kPa]
Cu plasticitate redusă: (IP 10%):
nisipuri argiloase, prafuri nisipoase şi prafuri, având e
< 0,7
0,5 325 350
• IC 0,75
0,7 285 300
0,5 300 325
• 0,5 < IC <0,75
0,7 275 285
Cu plasticitatea mijlocie: (10% < IP 20%): nisipuri
argiloase, prafuri nisipoase-argiloase, având e < 1,0
0,5 325 350
• IC 0,75 0,7 285 300
1,0 225 250
Pământuri
0,5 300 325
fine
• 0,5 < IC <0,75 0,7 275 285
1,0 200 225
Cu plasticitate mare (IP > 20%):
argile nisipoase, argile prăfoase şi argile, având e <1,1
0,5 600 650
0,6 485 525
• IC 0,75
0,8 325 350
1,1 260 300
0,5 550 600
0,6 450 485
• 0,5 < IC <0,75
0,8 300 325
1,1 225 260
31
Fundații. Îndrumător de proiectare
32
Fundații. Îndrumător de proiectare
33
Fundații. Îndrumător de proiectare
Conform tabelului D.4 din Anexa D a NP 112, pentru un pământ cu plasticitate mijlocie,
10 % I p 20% ( I p = 17,8% ), se determină prin interpolare liniară valoarea lui p conv
corespunzătoare caracteristicilor de calcul ale stratului de fundare ( I c = 0,813 și e = 0,708 ).
Consistența
Denumirea
Indicele I c = 0,5 I cc = 0,813 Ic = 1
terenului de
porilor e
p conv (kPa )
_
fundare
a, Interpolare pe orizontală:
0,313 25 kPa
x= = 15,65 kPa ;
0,5
pconv = 275 kPa + 15,65 kPa = 290,65 kPa
0,313 50 kPa
x= = 31,30 kPa ;
0,5
pconv = 200 kPa + 31,30 kPa = 231,30 kPa
34
Fundații. Îndrumător de proiectare
Dimensiunile (minime) ale bazei fundației se determină astfel încât să fie îndeplinite condițiile
următoare:
În cazul fundației cu baza dreptunghiulară solicitată excentric după o singură direcție, aria
comprimată se calculează cu relația:
unde:
eL=Md.F/Vd,F și A=B∙L (aria totală a fundației)
(eL)2 (eB)2 1
+ ≤ (4.9)
L2 B2 9
(pentru fundație cu baza dreptunghiulară, eB=0 pentru solicitare excentrică după o direcție)
b) Pentru încărcările din gruparea seismică GS, aria comprimată a bazei fundației AC,
respectiv aria efectivă (redusă) a bazei fundației A′, trebuie să îndeplinească următoarele
condiții:
AC≥0.75∙A (4.10)
A′≥0,50A (4.11)
În cazul fundației cu baza dreptunghiulară solicitată excentric după o singură direcție, aria
comprimată se calculează cu relația:
În cazul fundației cu baza dreptunghiulară solicitată excentric după o singură direcție, aria
efectivă (redusă) se calculează cu relația:
A’ = L’ B
unde:
L’ latura L redusă: L’ = L – 2 eL
35
Fundații. Îndrumător de proiectare
unde:
eL = Md.S / Vd,S
Astfel, calculul terenului la starea limită de exploatare constă în respectarea condițiilor date de
relațiile (4.13) și (4.14).
ef adm (4.13)
în care:
ef - deplasarea sau deformația construcției datorată tasării terenului de fundare;
adm - deplasarea sau deformația admisă pentru structură, stabilită de proiectantul
structurii sau de inginerul tehnolog; pentru tema propusă în acest proiect, adm =
25 mm.
p ef med p pl (4.14)
unde:
pef med – presiunea efectivă medie pe talpa fundației, provenită din încărcările din gruparea
caracteristică;
ppl – presiunea plastică care reprezintă valoarea de calcul limită a presiunii pentru care în
pământ apar zone plastice de extindere limitată (Anexa H, NP 112 : 2014).
Vd,1 = Pd,1+Gf
(Gf = Vfundație∙γmed, Vfundație = L∙B∙Df, γmed = 20 kN/m3 - greutatea volumică medie a betonului
din fundație și a pământului care sprijină pe fundație)
A=LB
36
Fundații. Îndrumător de proiectare
p pl = m l ( B N1 + q N 2 + c N 3 ) (4.16)
Tab. 4.2: Valorile coeficientului condițiilor de lucru, m1, conform NP 112, anexa H
Denumirea terenului de fundare ml
1 Bolovănișuri cu interspațiile umplute cu nisip, pietrișuri și nisipuri cu 2,0
excepția nisipurilor fine și prăfoase
2 Nisipuri fine: 1,7
-uscate sau umede (Sr 0.8)
- foarte umede sau saturate (Sr > 0.8) 1,6
3 Nisipuri prăfoase: 1,5
- uscate sau umede (Sr 0.8)
- foarte umede sau saturate (Sr > 0.8) 1,3
4 Bolovănișuri și pietrișuri cu interspațiile umplute cu pământuri 1,3
coezive cu IC 0.5
5 Pământuri coezive cu IC 0.5 1,4
6 Bolovănișuri și pietrișuri cu interspațiile umplute cu pământuri 1,1
coezive cu IC < 0.5
7 Pământuri coezive cu IC < 0.5 1,1
37
Fundații. Îndrumător de proiectare
Tab. 4.3: Valorile coeficienților adimensionali N1, N2 și N3, conform NP 112, anexa H
(°) N1 N2 N3
0 0,00 1,00 3,14
2 0,03 1,12 3,32
4 0,06 1,25 3,51
6 0,10 1,39 3,71
8 0,14 1,55 3,93
10 0,18 1,73 4,17
12 0,23 1,94 4,42
14 0,29 2,17 4,69
16 0,36 2,43 5,00
18 0,43 2,72 5,31
20 0,51 3,06 5,66
22 0,61 3,44 6,04
24 0,72 3,87 6,45
26 0,84 4,37 6,90
28 0,98 4,93 7,40
30 1,15 5,59 7,95
32 1,34 6,35 8,55
34 1,55 7,21 9,21
36 1,81 8,25 9,98
38 2,11 9,44 10,80
40 2,46 10,84 11,73
42 2,87 12,50 12,77
44 3,37 14,48 13,96
45 3,66 15,64 14,64
Pentru calculul tasării fundației este necesară cunoașterea modulului de deformație liniara Es
(în kPa) al fiecărui strat de pământ cuprins în zona activă, delimitată așa cum se va prezenta
mai departe. Întrucât aceste valori nu au fost stabilite direct pe teren, ele pot fi obținute pe baza
valorilor modulului de deformație edometric, Eoed, înscrise în fișa de foraj, după cum urmează:
Es = Eoed∙M0 (4.18)
unde:
M0 – coeficient de corecție pentru trecerea de la modulul de deformație edometric la
modulul de deformație liniară. Valoarea lui M0 se determină experimental; în cazul
în care nu se dispune de asemenea date, valorile M0 se pot adopta, orientativ,
conform Tab. 4.4 (conform Anexei J, NP 112: 2014). Pentru pământuri prăfoase și
argiloase având Ic< 0,5 sau e > 1,10, dacă nu se dispune de date experimentale, se
poate accepta Mo = 1.
Eoed – valoarea de calcul a modulului de deformație edometric pentru stratul respectiv,
determinată în intervalul de presiuni cuprinse între presiunea geologică existentă la
nivelul probei (gz) și presiunea medie ce apare în stratul comprimat în urma
încărcării fundației (gz + zmed), în kPa.
38
Fundații. Îndrumător de proiectare
Starea de eforturi din teren se determină pornind de la valoarea presiunii nete, p net pe talpa
fundației calculată cu relația:
unde:
pef med – presiunea efectivă medie pe talpa fundației, provenită din încărcările din gruparea
caracteristică;
– greutatea volumică medie a pământului situat deasupra nivelului tălpii fundației,
kN/m3.
Pentru aplicarea metodei însumării pe strate elementare, terenul situat sub nivelul tălpii
fundației se împarte în strate de calcul, până la limita inferioară a zonei active (Fig. 4.4:). Un
strat elementar va avea grosimea maximă egală cu 0.4∙B și va fi constituit dintr-un singur strat
geologic (adică planele de separație între stratele geologice reprezintă plane de separație între
stratele elementare de calcul).
39
Fundații. Îndrumător de proiectare
Fig. 4.4: Schema de calcul a tasării absolute (conform Anexei H, NP 112: 2014)
z = opnet (4.20)
unde:
o - coeficientul de distribuție al eforturilor verticale, în centrul fundației, pentru presiuni
uniform distribuite pe talpă, dat în Tab. 4.5, în funcție de rapoartele L/B și z/B (unde
z este adâncimea planului de separație al stratului elementar, în metri, măsurată de
la talpa fundației).
n
zmed
,i hi
ef = (4.21)
1 Es ,i
unde:
- coeficient de corecție egal cu 0,8;
med
z ,i - efortul vertical mediu în stratul elementar “i”, calculat cu relația:
40
Fundații. Îndrumător de proiectare
sup
z ,i + z ,i
inf
med
z ,i = în care sup
z ,i și inf
z ,i sunt eforturile unitare la limita
2
superioară și respectiv inferioară a stratului “i”, calculat cu relația (4.20), în kPa;
hi - grosimea stratului elementar “i”, în metri;
Es,i - modulul de deformație liniară al stratului “i”, în kPa;
n - numărul de strate elementare cuprinse în zona activă.
z 0.2 g ( z )
o o
(4.22)
în care:
z o - efortul unitar vertical produs de pnet la adâncimea zo în kPa;
g ( z ) - presiunea geologică a terenului la adâncimea zo, în kPa.
0
Zona activă se extinde până la baza stratului elementar în cadrul căreia se îndeplinește
condiția exprimată de relația (4.22).
41
Fundații. Îndrumător de proiectare
1
2
3
i
.
.
.
n
Calculul la starea limită ultimă se face cu încărcările din gruparea fundamentală și din gruparea
seismică, iar coeficienții parțiali de rezistență pentru pământuri, M au valori în funcție de
abordarea de calcul.
Astfel, încărcările din gruparea fundamentală se constituie în valori de calcul ale încărcărilor
pentru calculul fundațiilor în Abordarea de calcul 1, Gruparea 1, iar încărcările din gruparea
seismică se constituie în valori de calcul ale încărcărilor pentru calculul fundațiilor în
Abordarea de calcul 1, Gruparea 2 și în Abordarea de calcul 3.
În cazul acestei teme, deoarece încărcările asupra fundației sunt preponderant axiale, relația de
verificare la SLU este:
Vd Rd (4.23)
unde:
Vd valoarea de calcul a acțiunii verticale sau componenta verticală a unei acțiuni
totale aplicată la baza fundației
42
Fundații. Îndrumător de proiectare
unde:
Rd valoarea de calcul a capacității portante
A' aria redusă a bazei fundației
A' = L’∙B’
unde:
L’ = L – 2∙eL, B’ = B – 2∙eB
cu;d valoarea de calcul a coeziunii nedrenate
bc factor adimensional pentru înclinarea bazei fundației:
bc = 1 – 2 / ( + 2)
înclinarea bazei fundației față de orizontală
sc factor adimensional pentru forma bazei fundației:
sc = 1+ 0,2 (B'/L') pentru o fundație rectangulară
sc = 1,2 pentru o fundație pătrată sau circulară
ic factor adimensional pentru înclinarea încărcării V produsă de încărcarea
orizontală H
1 H
ic = (1+ 1- ) pentru H A' cu;d
2 A'cu; d
q suprasarcina totală la nivelul bazei fundației
unde:
c'd valoarea de calcul a coeziunii efective
Nc, Nq, N factori adimensionali pentru capacitate portantă
Nq = e tan' tan2 (45.+ ′d /2)
Nc = (Nq - 1) cot ′d
N = 2 (Nq- 1) tan , în care = ′d /2
unde:
′d valoarea de calcul a unghiului de frecare internă în termeni de eforturi
efective
bc, bq, b factori adimensionali pentru înclinarea bazei fundației
43
Fundații. Îndrumător de proiectare
bq = b = (1 - tan ′d)2
bc = bq - (1 - bq) / (Nc tan ′d)
sc, sq, s factori adimensionali pentru forma bazei fundației:
În acest moment al proiectului, sunt stabilite adâncimea de fundare Df, lungimea L și lățimea
B ale fundației.
În această etapă se vor stabili celelalte dimensiuni ale fundației conform NP 112. Pentru stâlpul
din beton armat, dimensiunile se stabilesc dintr-un calcul simplificat:
Pd , f
0,4 f c ,d (se va alege clasa minimă de beton pentru stâlp C20/25)
As
As = ls bs
ls L
bs B
Fundațiile elastice de tip talpă de beton armat pentru stâlpi și pereți de beton armat sunt în
formă de obelisc (Error! Reference source not found.).
44
Fundații. Îndrumător de proiectare
În jurul bazei stâlpului se asigură o porțiune orizontală de 50 - 100 mm, pentru a permite
corectarea unor eventuale erori de trasaj și a asigura o bună rezemare pentru cofrajele stâlpului.
La baza fundației se dispune un strat de beton de egalizare cu grosimea de 50 mm, care poate
fi mărit la 100 mm în cazul în care terenul este umed sau suprafața lui prezintă neregularități.
ls
50...100 mm
f
D
H
H`
beton de egalizare
L
bs B
ls
H/L ≥ 0.30
Fundațiile de acest tip sunt alcătuite dintr-un bloc de beton simplu, pe care stâlpul reazemă prin
intermediul unui cuzinet de beton armat (Fig. 4.6:).
45
Fundații. Îndrumător de proiectare
Blocul din beton simplu este alcătuit din 1…3 trepte, astfel alese încât să se asigure o repartiție
corespunzătoare a presiunilor pe talpa fundației.
Cuzinetul are o formă prismatică, cu dimensiunile în plan, lc, și respectiv, bc, și cu înălțimea,
hc.
46
Fundații. Îndrumător de proiectare
a) să fie mai mari decât dimensiunile care asigură limitarea presiunilor pe planul de contact
cu blocul la valori mai mici decât rezistența de calcul la compresiune a betonului;
b) se recomandă următoarele intervale pentru raportul lc/L respectiv bc/B:
▪ bloc de beton cu o treaptă: lc/L = 0,50 0,65
▪ bloc de beton cu mai multe trepte: lc/L = 0,40 0,50
- înălțimea cuzinetului (hc) va respecta următoarele valori minime:
− hc 300 mm;
− hc/lc 0,25;
− dacă tg 1,00 nu este necesară verificarea cuzinetului la forță tăietoare. Dacă nu se
respectă această recomandare, se va face verificarea la forță tăietoare.
Fundația se armează la partea inferioară cu o rețea din bare dispuse paralel cu laturile.
Distanța maximă între armături este de 250 mm; distanța minimă este de 100 mm.
47
Fundații. Îndrumător de proiectare
lx2 lx2
M d ,x = B po + ( p1 − p0 ) (4.26)
2 3
l y2
M d , y = L pmed (4.27)
2
unde:
p1 + p2
pmed =
2
p 0 = presiunea pe direcția y-y` calculată la nivelul tălpii fundației
Pd , s Ed , s + H d , s D f
p1, 2 =
LB W
în care:
BL2
W= - modulul de rezistență al tălpii fundației;
6
Pd,s, Ed,s, Hd,s - încărcările din gruparea seismică.
lx
y
B
x` x
ly
y` pmed
L
p2
p1
pmed p0
Fig. 4.7: Schema presiunilor de pe talpa fundației pentru calculul momentelor secționale
48
Fundații. Îndrumător de proiectare
În cazul în care p2 < 0, atunci se consideră p2 = 0 și lungimea zonei active (comprimate) este
(vezi Fig. 4.8):
L E + H d ,s D f
a = 3 − d ,s ,
2 P
d ,s
iar p1 se determină cu relația
2 Pd , s
p1 =
L E + H d ,s D f
3 B − d , s
2 Pd , s
lx
y
B
x` x
ly
y` pmed
L
p2=0
p0
pmed
p1
Fig. 4.8: Schema presiunilor de pe talpa fundației în cazul în care există desprinderi pe talpă
Momentele Md,x și Md,y fiind astfel cunoscute, secțiunile de armătură Aa,x și Aa,y se determină
cu relațiile de calcul corespunzătoare secțiunilor dreptunghiulare simplu armate supuse la
încovoiere.
Armătura se distribuie uniform (cu barele așezate la distanțe egale), paralel cu fiecare din
laturile fundației, cele paralele cu latura mare plasându-se dedesubt.
La fundațiile elastice este necesară și o armătură constructivă, care este plasată la fața
superioară (Fig. 4.15). Ea este alcătuită din minim trei etrieri dispuși în dreptul stâlpului, cu
diametrul de cel puțin 12 mm, pe fiecare din cele două direcții.
49
Fundații. Îndrumător de proiectare
Cuzinetul se armează la partea inferioară cu o rețea din bare dispuse paralel cu laturile. Aria de
armătura rezultă din dimensionarea la moment încovoietor în secțiunile de la fața stâlpului. În
calculul momentelor încovoietoare din cuzinet se consideră presiunile pe blocul de beton
simplu determinate de eforturile transmise de stâlp. Se vor considera situațiile de încărcare care
conduc la solicitările maxime în cuzinet, pentru cazul acestei teme, gruparea de încărcări GS,
fără luarea în considerare a greutății cuzinetului.
- Procentul minim de armare pe fiecare direcție este 0,10 %.
- Diametrul minim al armăturilor este Ф = 10 mm.
- Distanța maximă între armături este de 250 mm; distanța minimă este de 100 mm.
Armătura se distribuie uniform pe lățimea cuzinetului, respectiv lungimea cuzinetului și se
prevede la capete cu ciocuri cu lungimea minimă egală cu hc,0, înălțimea utilă a secțiunii.
Pentru cazul temei - fundație dreptunghiulară cu încărcare excentrică pe o direcție, în situația
în care lx,c > ly,c (Fig. 4.9) – momentele Md,x,c și Md,y,c pe cele două direcții sunt date de relațiile
următoare:
l2 l2
M d , x ,c = bc po, c x ,c + ( p1, c − po ,c ) x ,c (4.28)
2 3
l y2, c
M d , y , c = lx , c pmed , c (4.29)
2
Pd , s Ed , s + H d , s Dc
p1, 2,c = (4.30)
lc bc Wcuz
Dacă p2 , c 0 , atunci se admite, în măsura în care aria activă este cel puțin 70%, că p2 , c = 0 ,
lungimea zonei active (comprimate) este ac ( Fig. 4.10 ):
l E + H d , s Dc
ac = 3 c − d , s
2 P
d ,s
iar p1, c se calculează cu formula
2 Pd , s
p1,c =
l E + H d , s Dc
3 bc c − d , s
2 Pd ,s
p 0 ,c = presiunea pe direcția y-y` calculată la nivelul tălpii cuzinetului
în care:
bclc2
Wcuz = - modulul de rezistență al cuzinetului;
6
Pd,s, Ed,s, Hd,s - încărcările din gruparea seismică;
Dc – adâncimea la care se află talpa cuzinetului.
50
Fundații. Îndrumător de proiectare
Dacă aria activă de pe suprafața de contact cuzinet – bloc este mai mică decât 70% din talpa
cuzinetului (lc bc), atunci cuzinetul se va ancora de bloc cu armături. Aria acestor armături
poate fi calculată din condiția ca forța din armături să fie egală cu volumul de întinderi obținut
pe baza unei distribuții liniare a presiunilor.
lx,c
bc y
x` x
ly,c
y` pmed,c
lc
p2,c
p1,c
pmed,c p0,c
Fig. 4.9: Schema presiunilor de pe talpa cuzinetului pentru calculul momentelor secționale
lx,c
y
bc
x` x
ly,c
y` pmed,c
lc
a
p2,c=0
p0,c
pmed,c
p1,c
Fig. 4.10: Schema presiunilor de pe talpa cuzinetului în cazul în care există desprinderi pe talpă
51
Fundații. Îndrumător de proiectare
400
3 3
0,60
C 8/10
300
1,80
2
400
la = 500
1 3
500
C 8/10
2,00
Fig. 4.11: Exemplu desen de execuție pentru fundația rigidă. Secțiune verticală 1
1
300
1,30
2,50
3 4 10 L=2,65 BST500s
4 C 8/10 4
300
2
400
1
500
3 C 8/10
Fig. 4.12: Exemplu desen de execuție pentru fundația rigidă. Secțiune verticală 2
52
Fundații. Îndrumător de proiectare
200
200
200
200
200
200
1,50
1,10
300
700
C 8/10
200
200
200
200
200
200
C 8/10
2,00
Fig. 4.13: Exemplu desen de execuție pentru fundația rigidă. Vedere în plan
50 6 x 100 = 600 50
300
3
200
80
L=1,40 BST500s
300
2
7 x 120 = 840
2,00
400
7 18
1
300
80
200
1
300
C 8/10
1,50
2 7 12 L=900 BST500s
Fig. 4.14: Exemplu desen de execuție pentru fundația rigidă. Plan armare cuzinet
53
Fundații. Îndrumător de proiectare
54
Fundații. Îndrumător de proiectare
Se cere proiectarea fundației de adâncime sub un stâlp de beton armat care transmite terenului
de fundare o forță verticală excentrică și o forță orizontală. Încărcările se consideră aplicate la
baza stâlpului.
Fundația se realizează sub forma unui grup de piloți solidarizați la partea superioară printr-un
radier de beton armat, ca în Fig. 5.1:
lS
Df
H
H'
D
Lpilot
10 lS 10
10 bs 10
B
Stratificația terenului este cea indicată în fișa de foraj. Se va alege una din tehnologiile de
execuție a piloților, în funcție de datele de temă.
55
Fundații. Îndrumător de proiectare
• alegerea adâncimii radierului (Df) și fișei piloților (D) – se recomandă ca baza piloților
să se găsească într-un strat necoeziv. În cazul proiectului de față se poate începe prin
alegerea dimensiunilor Df conform specificațiilor de la cap. 4.1 sau se poate alege Df =
2.0m și Lpilot=10…15m (lungimea pilotului);
• calculul capacității portante la compresiune a pilotului izolat (Rc;d);
• estimarea numărului necesar de piloți (np);
• distribuirea piloților în plan;
• calculul capacității portante la compresiune a pilotului în grup (Rc;g) și capacității
portante la smulgere a pilotului (Rt;d);
• armarea piloților și determinarea capacității portante a piloților la solicitări transversale
(Rtr;d);
• verificarea grupei de piloți;
• dimensionarea pe verticală a radierului;
• armarea radierului;
• verificarea radierului la străpungere.
5.1 Calculul capacității portante la compresiune a unui pilot izolat executat pe loc
unde:
Rb;k valoarea caracteristică a rezistenței pe bază a pilotului;
Rs;k valoarea caracteristică a rezistenței de frecare pe suprafața laterală a pilotului;
γb;2 coeficient parțial de siguranță dat în Tab. 5.4;
γs;2 coeficient parțial de siguranță dat în Tab. 5.5;
Ab suprafața bazei pilotului;
U perimetrul secțiunii transversale a pilotului;
li lungimea pilotului în contact cu stratul i;
qs;k;i valoarea caracteristică a rezistenței de frecare laterală în stratul i dată în Tab. 5.1;
qb;k valoarea caracteristică a presiunii pe bază, calculată cu relațiile (5.3), respectiv (5.4);
Suprafața bazei pilotului, Ab, pentru piloții executați pe loc cu secțiunea circulară constantă, cu
diametrul d se exprimă prin:
𝜋𝑑2 (5.2)
𝐴𝑏 =
4
56
Fundații. Îndrumător de proiectare
Tab. 5.1
Adâncimea Pământuri coezive
Pământuri necoezive
medie a Ic
stratului, mari și
zi fine prăfoase ≥0.8 0.7 0.6 0.5 0.4 0.3
medii
(m) qs;k (kPa)
1 35 23 15 35 23 15 12 5 2
2 42 30 20 42 30 20 17 7 3
3 48 35 25 48 35 25 20 8 4
4 53 38 27 53 38 27 22 9 5
5 56 40 29 56 40 29 24 10 6
7 60 43 32 60 43 32 25 11 7
10 65 46 34 65 46 34 26 12 8
15 72 51 38 72 51 38 28 14 10
20 79 56 41 79 56 41 30 16 12
25 86 61 44 86 61 44 32 18 -
30 93 66 47 93 66 47 34 20 -
≥35 100 70 50 100 71 50 36 22 -
57
Fundații. Îndrumător de proiectare
lS
Df
z1
z2
l1 2m
1
z3
m
2
l2
STRAT I
m
3
l3
m
4
z9
m l4
5
Lpilot
l5
m
6
l6
STRAT II
m
7
l7
m
8
l8
m
9
l9
Asigurarea pătrunderii bazei pilotului în stratul din bază portant se face pe o adâncime egală
cu cel puțin diametrul pilotului.
Valoarea caracteristică a presiunii pe bază pentru piloții de dislocuire care reazemă cu baza pe
pământuri coezive se determină folosind relația (5.3), iar pentru pământuri necoezive cu relația
(5.4).
unde:
Nc factor de capacitate portantă, egal cu 9;
cu;d valoarea de calcul a coeziunii nedrenate;
γd;1 media ponderată, prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale greutăților volumice
ale straturilor străbătute de pilot;
D fișa reală a pilotului (adâncimea la care se găsește baza pilotului, măsurată de la nivelul
terenului natural, sau, pentru infrastructurile podurilor, de la nivelul fundului albiei, ținând
seama de adâncimea de afuiere).
58
Fundații. Îndrumător de proiectare
unde:
α - coeficient determinat în funcție de gradul de îndesare ID al pământului de la baza pilotului,
dat în Tab. 5.2;
γd - valoarea de calcul a greutății volumice a pământului de sub baza pilotului
γd;1 - media ponderată, prin grosimile straturilor, a valorilor de calcul ale greutăților volumice
ale straturilor străbătute de pilot;
db - diametrul pilotului la nivelul bazei;
Nγ, Nq - factori de capacitate portantă determinați în funcție de valoarea de calcul a unghiului
de frecare interioară, φ'd, al stratului de la baza pilotului, dați în Tab. 5.3;
Dc - fișa de calcul a pilotului:
Dc = minimul dintre D și 𝛽 ∙ 𝑑
unde:
β coeficient în funcție de gradul de îndesare ID al pământului de la baza pilotului, dat în Tab.
5.3
Tab. 5.2
ID α β
0.00…0.35 0.5 10
0.36…0.65 0.4 15
0.66…1.00 0.3 20
Tab. 5.3
φ'd
26 28 30 32 34 36 38 40
Nγ 9.5 12.6 17.3 24.4 34.6 48.6 71.3 108.0
Nq 18.6 24.8 32.8 45.5 64.0 87.6 127.0 185.0
59
Fundații. Îndrumător de proiectare
Tipul pământului
Tehnologia de de la baza Tipul pământului
pilotului Modul de execuție al din jurul pilotului
betonare a
pilotului
pilotului coeziv necoeziv coeziv necoeziv
γb2 γs2
Cu tubaj introdus prin
Betonare în batere și beton compactat 1.20 1.20
uscat, inclusiv prin batere
pentru pilot 1.20 1.20
forat cu burghiu Cu tubaj introdus prin
continuu (CFA) vibrare și beton compactat 1.70 1.20
prin vibrare
Betonare sub apă
cu injecție la Forat în uscat și netubat,
bază 1.30 1.20 cu tubaj recuperabil si cu 1.90 1.70
fără injecție la burghiu continuu (CFA)
bază 1.45 1.30
Betonare sub noroi Forat cu tubaj
1.90 1.50
cu injecție la nerecuperabil
baza 1.45 1.30 Forat sub noroi 2.40 1.90
fără injecție la
baza 1.90 1.50
1.35 𝑃
𝑛𝑝 = [ ] + 1. .2 (5.5)
𝑅𝑐;𝑑
np – număr de piloți.
Numărul de piloți va fi cel puțin egal cu 4. În cazul în care se obține un număr mai mic, se
recomandă reducerea lungimii piloților, pentru scăderea capacității portante. În cazul obținerii
un număr mai mare de 9, se recomandă creșterea lungimii piloților, pentru creșterea capacității
portante. Nu se recomandă utilizarea a 7 piloți, deoarece nu se pot dispune în plan în mod
economic.
Dispunea în plan a piloților se face astfel încât distanța minimă între axele piloților, măsurată
în teren, să fi de 2d+3D/100, unde d este diametrul pilotului, iar D este fișa reală a pilotului.
60
Fundații. Îndrumător de proiectare
Dispunerea piloților se face în caroiaj rectangular (pe rânduri paralele) sau în șah, respectând
distanțele minime dintre piloți.
În cazul acestui proiect didactic, având moment încovoietor numai pe o direcție se recomandă
o distribuție conform Fig. 5.3.
B
B
B
L L
L
B
B
B
L
L L
Fig. 5.3: Exemplu dispunere piloți
Distanța minimă între fața exterioară a piloților marginali și extremitatea radierului trebuie să
fie de minimum 25 cm.
5.4 Calculul capacității portante la compresiune a unui pilot care lucrează în grup
în care:
Rc;d -capacitatea portantă a pilotului izolat;
mu - coeficient al condițiilor de lucru al piloților în grup (coeficient de utilizare);
mu se stabilește conform tabelului Tab. 5.6, exceptând cazul piloților de îndesare având fișa
integral cuprinsă în pământuri necoezive, pentru care mu=1.
61
Fundații. Îndrumător de proiectare
Observații
1. Valorile subunitare din Tab. 5.6, pot fi sporite până la maximum mu=1, în cazul în
care tasarea probabilă calculată a fundației rămâne în limitele admisibile pentru
construcția respectivă.
2. în straturile în care se consideră rezistența negativă pe suprafața laterală a pilotului
se ia =0.
lS
Df
l1
1 1 1 1
STRAT I
2
l2
3
l3
4
l4
2 2 2 2 5
l5
Lpilot
6
l6
STRAT II
7
l7
8
l8
9
l9
r0 r0
r r
Fig. 5.4: Zona de influență a piloților
1 𝑞𝑠,𝑘𝑖 ∙ 𝑙𝑖
𝑅𝑡,𝑑 = 𝑈 ∙ ∙∑ (5.7)
𝛾𝑚 𝛾𝑠2 𝑖
Unde:
- valorile U, qsi;k, li, γs;2 se determină conform semnificațiilor precizate la punctul 5.1.;
62
Fundații. Îndrumător de proiectare
𝑅𝑡𝑟,𝑘
𝑅𝑡𝑟,𝑑 = (5.8)
𝛾𝑡𝑟
unde:
Rtr,k - valoarea caracteristică a încărcării transversale, stabilită cu luarea în considerare a
factorului de corelare ξ din tabelul A9(RO) din SR EN 1997-1:2004/NB:2007 în funcție de
numărul încărcărilor de probă;
γtr coeficient parțial: γtr = 2
2𝑀𝑐𝑎𝑝
𝑅𝑡𝑟,𝑘 = (5.9)
𝑙0
În cazul fundațiilor pe piloți supuși la solicitări axiale de smulgere sau la forțe orizontale mari, care
impun preluarea acestora prin piloți considerați încastrați în radier, piloții trebuie să pătrundă în
radier cu capetele intacte pe o lungime de cel puțin 10 cm, iar armăturile longitudinale ale piloților
trebuie să se înglobeze în radier pe o lungime determinată prin calculul său constructiv, cu
respectarea prevederilor din SR EN 12699:2004 și SR EN 1536:2004.
𝑀𝑐𝑎𝑝
𝑅𝑡𝑟,𝑘 = (5.10)
𝑙0
În cazul fundațiilor pe piloți supuși la solicitări axiale de compresiune și la forțe orizontale care pot
fi preluate de piloții considerați articulați în radier, piloții trebuie să pătrundă în radier cu capetele
intacte pe o lungime de 5 cm, iar armăturile longitudinale ale piloților să se înglobeze în radier pe
minimum 25 cm.
Unde:
- l0 - lungimea convențională de încastrare; valorile l0 sunt date în Tab. 5.7.
- Mcap - momentul încovoietor capabil al secțiunii pilotului, determinat conform
reglementărilor tehnice specifice privind calculul elementelor de beton armat. Pentru un
63
Fundații. Îndrumător de proiectare
calcul acoperitor, se poate considera în acest caz forța axiala in pilot 0, pentru obținerea
momentului încovoietor capabil.
Solicitarea axială în orice pilot vertical al unei fundații cu radier jos produsă de o încărcare
verticală centrică, N, se calculează cu relația(5.11):
N + G r ,p
S= (kN ) (5.11)
np
Solicitarea axială într-un pilot al unei fundații cu radier jos, produsă de o încărcare verticală
excentrică, se poate calcula cu relația simplificată:
𝑁+𝐺𝑟,𝑝 𝑀𝑥 ⋅𝑦𝑖 𝑀𝑦 ⋅𝑥𝑖
𝑆𝑖 = + 𝑛𝑝 + 𝑛𝑝 (kN) (5.12)
𝑛𝑝 ∑𝑖=1 𝑦𝑖2 ∑𝑖=1 𝑥𝑖2
în care:
Mx și My-momentele de calcul, provenite din excentricitățile principale ex și ey ale forței
N față de axele principale ce trec prin centrul de greutate al fundației, în kN m;
np – numărul de piloți;
Gr;p = L × B × Df× med(20kN/m3) - greutatea radierului pilotat, în kN
xi și yi - distanțele de la axa pilotului i, din grup, la centru fundației, în metri;
Si – solicitarea axială în pilot;
64
Fundații. Îndrumător de proiectare
lS
N+Gr,p
Df
H
My
H'
L
S1 S2 S3
y1 = y2= y3
y
My
B
x
Mx
y4 = y5= y6
S4 S5 S6
x1 = x4 x3 = x6
Fig. 5.5: Încărcarea verticală excentrică
Solicitarea transversală efectivă în orice pilot vertical al unei fundații cu radier jos produsă de
o încărcare orizontală, Hor , se determină cu relația simplificată:
H or
Sor = (kN) (5.13)
np
65
Fundații. Îndrumător de proiectare
unde:
Smax – solicitarea efectivă maximă de compresiune;
Gpilot – greutatea proprie a unui pilot;
Rc;g – capacitatea portantă la compresiune a unui pilot în grup.
𝑆𝑚𝑖𝑛 ≥ 0 (5.15)
unde:
Smin - solicitarea minimă.
Dacă relația (5.15) nu se îndeplinește, se verifică condiția exprimată prin relația:
unde:
Rt;d este definit la pct. 5.2
unde:
Rt;d este definit la pct. 5.6.
66
Fundații. Îndrumător de proiectare
ls
10cm
Df
H
H1
L
Fig. 5.6:
Pentru stâlpul din beton armat, dimensiunile se stabilesc dintr-un calcul simplificat:
Pd , f
0,4 f c ,d (se va alege clasa minimă de beton pentru stâlp C20/25)
As
As = ls bs
ls L
bs B
Armarea radierului se face conform SR-EN 1992-1(Eurocod 2), în Fig. 5.7, secțiunea 1-1
reprezintă secțiunea față de care se calculează momentul Mx (Aa x) , iar secțiunea 2-2 secțiunea
față de care se calculează My (Aa y). Mx și My se calculează la interfața stâlpului.
Pentru sensul acțiunilor exterioare ca în Fig. 5.7, se calculează momentul tuturor forțelor axiale
din piloți față de linia punctată (limita stâlpului).
𝑀
𝐴𝑎 = (5.18)
0.85 ℎ0 𝑓𝑦;𝑑
în care:
h0 = H-a;
a - acoperirea cu beton a armăturii (a=10 cm);
67
Fundații. Îndrumător de proiectare
y
1 Df
L
S1= S2 = S3
S1 S2 S3 M2-2
n1 = n2 = n3
2 2 2 2
B
S4 S5 S6
M1-1
H'
S3 = S6
1
m3 = m 6
M1-1 = S3 m3+ S6 m6
Fig. 5.7: Schema pentru calculul eforturilor secționale din radier
Pentru a determina forța capabilă la străpungere centrică a dalelor fără armătură de forfecare
se folosește relația:
în care:
pcr - perimetrul teoretic al suprafeței de forfecare situat la distanța h0/2 la exteriorul
zonei încărcate.
ht- înălțimea utilă a secțiunii de beton;
fct;d -rezistența de calcul la întindere a betonului din radier.
În cazul fundației pe piloți, se trasează mai întâi perimetrul critic pe care se face verificarea la
străpungere, aflat la distanța h0/2 de la fețele stâlpului, pe toate direcțiile. Distanța h0 este
înălțimea utilă a secțiunii la fața stâlpului, h0 = H-a, unde a=10cm. Înălțimea utilă în zona
68
Fundații. Îndrumător de proiectare
în care:
S exterior
i - suma solicitărilor efective axiale din piloții ale căror axe sunt situate în afara
perimetrului critic
h0 h0
2 2
H
h0 H*
perimetrul de s trapungere
(perimetrul critic)
69
Fundații. Îndrumător de proiectare
-0.48m
cota superioara
pilot 2 Ø12/30cm
BST500
-1.48m L=90.00m
cota inferioara 3
radier Sectiune A-A
scara 1:20 8Ø22
1a
BST500S Detaliu prindere urechi 7 Ureche de agatare
de agatare BST500 Ø20
scara 1:20 L=1.55m
3 400 3 400
Patina 7
4
Ø10/200cm
Inel rigidizare
3 Freta
Ø16 BST500S
2
Ø12/30cm
BST500S
A A 1a
Sectiune B-B
scara 1:20
3 5c 5a
4 Patina BST500 Ø10
L=0.65m
4
beton
1a 8Ø22 BST500 L=11.65m
simplu
5a4Ø16 BST500 5b4Ø16 BST500
L=0.75m L=1.00m
3 Ø16 BST500
L=2.35m
5c 4Ø16 BST500 5d2Ø16 BST500
L=1.15m L=1.20m
3
4
1165
3
4
3
4
B B
3
-12.23m 4
cota inferioara
carcasa pilot
70