METODA ELEMENTULUI FINIT

(MEF)

• Elemente introductive în MEF

Curs
 ELEMENTE INTRODUCTIVE

Metoda Elementului Finit (MEF) = metoda generala de rezolvare aproximativa a ecuațiilor

cu derivate parțiale care descriu sau nu fenomene fizice
Metoda Elementului Finit (MEF) constă în:
 Divizarea domeniului de analiză în subdomenii finite, interconectate discret la noduri;
 Alegerea unor parametrii nodali corespunzători și minimizarea energiei potențiale totale în raport cu
aceștia;
 Din acest proces rezultă un sistem de ecuații liniare;
 Rezolvarea sistemului de ecuații conduce la determinarea câmpului de deformații și tensiuni în orice
subdomeniu
elemente
Fenomen
L(φ ) + f = 0 → Relația fundamentală ce guvernează Sistem de ecuații
fenomenul ce nu se poate
B(φ ) + g = 0 → Condiții de margine rezolva manual
noduri

(rezolvare aproximativă)
MEF

Sistem de ecuații algebrice Variabilele necunoscute de la noduri

[K]{q}={P} {q}=[K] -1{P}
Proprietate Acțiune
(ex. rigiditate) (ex. forță)
Răspuns
(ex. deplasare) 2
 Metoda Elementului Finit (MEF) are la bază discretizarea fizică și matematică a domeniilor.
 În MEF, domeniile se discretizează în subdomenii de dimensiuni mici, dar finite, denumite ”elemente
finite”.
 Elementele finite se conectează între ele numai la noduri, cu și pe laturi ⟹ deci nu este îndeplinită
condiția de continuitate a deformațiilor
 Domeniul este acționat de forțe exterioare și forțe de legătură.
 Se impune condiția de echilibru stabil al domeniului, aplicând:

Principiul lucrului sau Teorema minimului energiei

mecanic virtual potențiale totale de deformație

Se pune condiția de minim al energiei totale de deformație, Π, în raport cu parametrii considerați

necunoscuți (deplasările nodale, eforturile (tensiunile) la noduri sau deplasări și eforturi la noduri)

3
SCURT ISTORIC AL METODEI ELEMENTULUI FINIT
1909 Se dezvoltă metoda Ritz (pentru plăci plane, funcția deplasării 𝑤𝑤 𝑥𝑥, 𝑦𝑦 este exprimată ca o sumă
de funcții independente care satisfac condițiile de margine pe laturi
𝑤𝑤 = ∑ 𝑤𝑤𝑖𝑖 𝑐𝑐𝑖𝑖
unde 𝑤𝑤𝑖𝑖 → funcții cunoscute
𝑐𝑐𝑖𝑖 → constante necunoscute
𝜕𝜕Π
Din condiția = 0 se obține un sistem de ecuații liniare
𝜕𝜕𝑐𝑐𝑖𝑖

1943 Courant: extinde metoda variațională Ritz la un subdomeniu pentru studiul barelor circulare
solicitate la torsiune

1954 Martin, Clough, Tapp, Turner: discretizează un domeniu în subdomenii triunghiulare pentru
rezolvarea unor probleme de stare plană de tensiune

𝒋𝒋
𝒌𝒌 elem.

𝒊𝒊
1954 Clough: denumește subdomeniul triunghiular ca ”element finit”

4
 CLASIFICAREA ELEMENTELOR FINITE / TIPURI DE ELEMENTE FINITE
Elementele finite pot fi:
↔ punctuale (de ex. E.F. de tip resort)
↔ liniare (ex.: E.F. de bară)
↔ de suprafață (ex. E.f. pentru starea plană de tensiune, respectiv, de deformație; E.F. de placă)
↔ de volum (ex. E.F. de solid)

PROGRAM DE CALCUL BIBLIOTECĂ DE ELEMENTE FINITE (GENERALE SAU PARTICULARIZATE)

SAP: E.F. de bară : ”FRAME” (E.F. general pentru bare în spațiu)
Prin particularizare Bare în plan
Bare dublu articulate în plan
Bare dublu articulate în spațiu

COSMOS: ”BEAM 2D” (E.F. de bară încovoiată în plan)

”BEAM 3D” (E.F. de bară încovoiată în spațiu)
”TRUSS 2D” (E.F. de bară dublu articulată în plan)
”TRUSS 3D” (E.F. de bară dublu articulată în spațiu)

SAP: E.F. de suprafață pentru modelarea stării plane de tensiune

”PLANE” (E.F. de tip plane stress)
”SHELL” (E.F. de tip membrane)
COSMOS: E.F. de suprafață pentru modelarea stării plane de tensiune
”PLANE 2D” sau ”TRIANG” (E.F. de tip plane stress)

5
SAP: E.F. de suprafață pentru modelarea stării plane de deformație
”PLANE” (E.F. de tip plane strain)
COSMOS: E.F. de suprafață pentru modelarea stării plane de deformație
”PLANE 2D” sau ”TRIANG” (E.F. de tip plane strain)
SAP: E.F. de suprafață pentru modelarea plăcilor încărcate și rezemate simetric, în teoria de
membrană
”ASOLID”
COSMOS: E.F. de suprafață pentru modelarea plăcilor încărcate și rezemate simetric, în teoria de
membrană
”PLANE 2D” sau ”TRIANG” (E.F. de tip axisymmetric)
SAP: E.F. de suprafață pentru modelarea comportării de placă

”SHELL” (E.F. Ce cuplează efectele de încovoiere și de membrană)

”SHELL – THIN”
”SHELL – THICK”
”SHELL – PLATE -THIN”
”SHELL – PLATE - THICK”
COSMOS: E.F. de suprafață pentru modelarea comportării de placă
”SHELL 3”, ”SHELL 4”, ”SHELL 9” (E.F. de placă subțire cu 3, 4 și, respectiv, 9 noduri)
”SHELL 3T”, ”SHELL 4T” (E.F. de placă groasă cu 3 și, respectiv, 4 noduri)
SAP: E.F. de pentru modelarea stării spațiale de tensiune și deformație
”SOLID”
COSMOS: E.F. de pentru modelarea stării spațiale de tensiune și deformație
6
”SOLID” ”TETRA 4”
Parametrii nodali necunoscuți 3 formulări în MEF
 Formulare în deplasări ← parametrii nodali = deplasări
 Formulare în forțe ← parametrii nodali = forțe
 Formulare mixtă ← parametrii nodali = forțe și deplasări

Formularea în deplasări s-a impus prin simplitate în formulare, generalitate, exprimarea condițiilor de
margine și rezultate numerice bune.
PROCEDURA DE CALCUL IN MEF

PREPROCESARE PROCESARE POSTPROCESARE

Realizarea modelului cu Realizarea analizei
Preluarea rezultatelor
elemente finite numerice
Utilizator Computer Utilizator

Preprocesarea
1. Alegerea tipului de analiză (ex.: analiză statică, analiză modală, analiză dinamică, flambaj …)
2. Alegerea tipului de element finit
Bară dublu articulată (Truss) Placă + Șaibă (Shell) Solid
Placă (Shell-Plate)
Bară dublu incastrată (Frame) Șaibă (Shell-Membrane, Plane)

3. Descrierea proprietăților de material (E, µ, ρ, α …)

7
4. Definirea nodurilor

5. Construirea elementelor prin definirea conectivității la noduri

6. Definirea condițiilor de margine și aplicarea încărcărilor

Procesarea
 Rezolvarea sistemului de ecuații cu mărimile nodale necunoscute

Postrocesarea
 Vizualizarea rezultatelor (deplasări, eforturi, stare de
tensiune, moduri de vibrație …)

8
 SURSE DE ERORI ÎN MEF

ERORI INERENTE ALE FORMULĂRII METODEI ELEMENTULUI FINIT

 Geometria simplificată

 Pentru exprimarea câmpului de deplasări se utilizează de preferință dezvoltări polinomiale (alegerea

ordinului acestora se face luând în considerare condițiile de compatibilitate și completitudine ce se cer
satisfăcute)

 Utilizarea unor metode de integrare simplificate

9
ERORI INERENTE PROCESULUI COMPUTAȚIONAL

 Computerul utilizează un număr finit de zecimale

 Dificultăți de calcul numeric (ex.: diferențe foarte mari de rigiditate)

𝑃𝑃 𝑃𝑃
𝑢𝑢2 = ≈ → ∞;
𝑘𝑘2 0

ERORI DATORATE UTILIZATORULUI

 Utilizarea greșită a tipurilor de elemente finite

 Elemente distorsionate
 Neasigurarea continuității la granița dintre diferite tipuri
de elemente finite
NU DA
 Insuficiente rezemări pentru a preveni toate rotirile de
Forme bidimensionale de elemente
corp rigid
 Mărimi fizice definite greșit (UM, caracteristici fizico-
mecanice, forțe …)
 Diferențe foarte mari de rigiditate → dificultăți numerice
 Mărimea și numărul elementelor finite
1
0
 FUNCȚII DE FORMĂ (DE INTERPOLARE)
Pentru un element de un tip oarecare, se face ipoteza că deplasările din interiorul elementului variază după
o lege “cunoscută”, aleasă apriori, determinată de o funcție de interpolare.
→ local, acolo unde se va afla plasat elementul finit, în urma procesului de discretizare, acesta va aproxima starea de
deplasări a structurii prin legea de interpolare implementată în elementul respectiv
Din punct de vedere matematic, câmpul de deplasări se definește, de obicei sub forma unui polinom
↔ oferă avantaje de calcul
↔ facilități de control asupra aproximării introduse.
𝑛𝑛→∞

𝑢𝑢∗ 𝑥𝑥 = � 𝛼𝛼𝑖𝑖+1 𝑥𝑥 𝑖𝑖 (soluția exactă – corespunzătoare unui polinom cu un număr infinit de termeni)
𝑖𝑖=0

𝑢𝑢 𝑥𝑥 = 𝛼𝛼1 +𝛼𝛼2 𝑥𝑥 + 𝛼𝛼3 𝑥𝑥 2 + ⋯ + 𝛼𝛼𝑛𝑛+1 𝑥𝑥 𝑛𝑛

𝑠𝑠.𝑛𝑛.
𝛼𝛼𝑖𝑖 coordonate generalizate ale elementului finit considerat
OBS: Alegerea gradului polinomului si determinarea valorilor coeficienților acestora trebuie să asigure o cât mai bună
aproximare a soluției

domeniul de. domeniul de. domeniul de.

u definiție u definiție
𝑢𝑢 𝑥𝑥 = 𝛼𝛼1 𝑢𝑢 𝑥𝑥 = 𝛼𝛼1 +𝛼𝛼2 𝑥𝑥
𝑢𝑢∗ 𝑥𝑥 𝑢𝑢∗ 𝑥𝑥
x x
u definiție
𝑢𝑢 𝑥𝑥 = 𝛼𝛼1 +𝛼𝛼2 𝑥𝑥 + 𝛼𝛼3 𝑥𝑥 2
Comparații între soluția exactă și
soluțiile aproximative (constată,
𝑢𝑢∗ 𝑥𝑥 liniară, parabolică)
x
11
Introducerea în calcul a funcțiilor de interpolare reprezintă un element convențional ale MEF

Probleme de convergență a soluției

(Condiția principală este alegerea unor funcții care aproximează o soluție care tinde către soluția exactă)

MEF (formulare in deplasări)

P

PMEF Formularea în deplasări a MEF

Pexact conduce la un sistem mai rigid,
Sistem real comparativ cu sistemul real

In cazul utilizării unui număr mic de elemente, problema conduce la determinarea unor deplasări mai mici
comparativ cu deplasarea calculată exact (deplasări limitate superior)

Δ
Se obține o convergență monotonă cu creșterea numărului
Δexact de elemente finite (rafinarea rețelei)
Δ3
Δ2
Δ1

n1 n2 n3 Număr de
elemente finite
12
 PRINCIPIUL M.E.F. – DESCRIEREA METODEI
În M.E.F. cu formulare în deplasări → câmpurile de deplasări trebuie să fie geometric admisibile → trebuie să
satisfacă condițiile de margine.
Condiția de echilibru stabil este îndeplinită de acel câmp de deplasări geometric admisibile pentru care energia
potențială totală de deformație, Π, are valoarea minimă.
Câmpul de deplasări fiind aproximativ →
Π 𝑑𝑑 2 Π
nu se poate atinge minimul energiei
potențiale totale de deformație
>0
𝑑𝑑𝛿𝛿 2
Convergența către soluția exactă
Πmin δr - câmpul real de deplasări este asigurată de o rețea cu un
număr optim de elemente finite
δr δ

Pentru starea spațială de tensiune → energia potențială specifică de deformație

1 1 1 1 1 1
𝑈𝑈1 = 𝜎𝜎𝑥𝑥 𝜀𝜀𝑥𝑥 + 𝜎𝜎𝑦𝑦 𝜀𝜀𝑦𝑦 + 𝜎𝜎𝑧𝑧 𝜀𝜀𝑧𝑧 + 𝜏𝜏𝑥𝑥𝑦𝑦 𝛾𝛾𝑥𝑥𝑦𝑦 + 𝜏𝜏𝑦𝑦𝑦𝑦 𝛾𝛾𝑦𝑦𝑦𝑦 + 𝜏𝜏𝑧𝑧𝑧𝑧 𝛾𝛾𝑧𝑧𝑧𝑧
2 2 2 2 2 2
Pentru un element finit → energia potențială specifică de deformație se exprimă matriceal

1 𝑇𝑇 𝜀𝜀𝑥𝑥 𝜎𝜎𝑥𝑥
𝐔𝐔𝟏𝟏 = 𝛆𝛆 𝛔𝛔 𝜀𝜀𝑦𝑦 𝜎𝜎𝑦𝑦
2 𝜀𝜀𝑧𝑧 𝜎𝜎𝑧𝑧
Vectorul deformațiilor
specifice 𝛆𝛆 = 𝛾𝛾 𝛔𝛔 = 𝜏𝜏
𝑥𝑥𝑥𝑥 𝑥𝑥𝑥𝑥
Vectorul tensiunilor
𝛾𝛾𝑦𝑦𝑦𝑦 𝜏𝜏𝑦𝑦𝑦𝑦
𝛾𝛾𝑧𝑧𝑧𝑧 𝜏𝜏𝑧𝑧𝑧𝑧 13
 LEGEA GENERALIZATĂ A LUI HOOKE → legătură biunivocă între tensiuni și deformații
1 Pentru starea plană de tensiune → 𝜎𝜎𝑧𝑧 = 0
𝜀𝜀𝑥𝑥 = 𝜎𝜎 − 𝜇𝜇𝜎𝜎𝑦𝑦 − 𝜇𝜇𝜎𝜎𝑧𝑧
𝐸𝐸 𝑥𝑥 1
𝜀𝜀𝑥𝑥 = 𝜎𝜎 − 𝜇𝜇𝜎𝜎𝑦𝑦 𝜇𝜇
1 𝐸𝐸 𝑥𝑥 𝜀𝜀𝑧𝑧 = 𝜎𝜎 + 𝜎𝜎𝑦𝑦
𝜀𝜀𝑦𝑦 = 𝜎𝜎 − 𝜇𝜇𝜎𝜎𝑧𝑧 − 𝜇𝜇𝜎𝜎𝑥𝑥 𝐸𝐸 𝑥𝑥
𝐸𝐸 𝑦𝑦 1
1 𝜀𝜀𝑦𝑦 = 𝜎𝜎 − 𝜇𝜇𝜎𝜎𝑥𝑥
𝐸𝐸 𝑦𝑦
𝜀𝜀𝑧𝑧 = 𝜎𝜎 − 𝜇𝜇𝜎𝜎𝑥𝑥 − 𝜇𝜇𝜎𝜎𝑦𝑦
𝐸𝐸 𝑧𝑧 𝜏𝜏𝑥𝑥𝑥𝑥
𝜏𝜏𝑥𝑥𝑥𝑥 𝛾𝛾𝑥𝑥𝑥𝑥 =
𝛾𝛾𝑥𝑥𝑥𝑥 = 𝐺𝐺
𝐺𝐺
𝜏𝜏𝑦𝑦𝑦𝑦 Pentru starea plană de deformație → 𝜀𝜀𝑧𝑧 = 0 → 𝜎𝜎𝑧𝑧 = 𝜇𝜇 𝜎𝜎𝑥𝑥 + 𝜎𝜎𝑦𝑦
𝛾𝛾𝑦𝑦𝑦𝑦 = 1 − 𝜇𝜇2 𝜇𝜇
𝐺𝐺 𝜀𝜀𝑥𝑥 = 𝜎𝜎𝑥𝑥 − 𝜇𝜇𝜎𝜎
𝜏𝜏𝑧𝑧𝑧𝑧 𝐸𝐸 1 − 𝜇𝜇 𝑦𝑦
𝛾𝛾𝑧𝑧𝑧𝑧 =
𝐺𝐺 1 − 𝜇𝜇2 𝜇𝜇
𝜀𝜀𝑦𝑦 = 𝜎𝜎𝑦𝑦 − 𝜎𝜎
În M.E.F. → scriere matriceală →
𝐸𝐸 1 − 𝜇𝜇 𝑥𝑥
𝜏𝜏𝑥𝑥𝑥𝑥
𝛾𝛾𝑥𝑥𝑥𝑥 =
𝛆𝛆 = 𝐂𝐂𝛔𝛔 𝛔𝛔 = 𝐂𝐂 −1 𝛆𝛆 𝐺𝐺 𝐸𝐸
𝜇𝜇1 =
𝜇𝜇
𝐸𝐸1 = 1 − 𝜇𝜇
1 − 𝜇𝜇2
Se notează → 𝐃𝐃 = 𝐂𝐂 −1
Matricea de elasticitate

𝛔𝛔 = 𝐃𝐃𝛆𝛆
14
Pentru starea spațială de tensiune și deformație → din aspectul geometric al problemei spațiale → relațiile între
deformațiile specifice și deplasări (Relațiile Cauchy pentru deformații specifice)
𝜕𝜕𝑢𝑢
𝜀𝜀𝑥𝑥 = Pentru starea plană de tensiune → în planul x0y
𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝑢𝑢
𝜕𝜕𝑣𝑣 𝜀𝜀𝑥𝑥 =
𝜀𝜀𝑦𝑦 = 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝑣𝑣
𝜕𝜕𝑤𝑤 𝜀𝜀𝑦𝑦 =
𝜀𝜀𝑧𝑧 = 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝑢𝑢 𝜕𝜕𝑣𝑣 𝜕𝜕𝑢𝑢 𝜕𝜕𝑣𝑣
𝛾𝛾𝑥𝑥𝑥𝑥 = + 𝛾𝛾𝑥𝑥𝑥𝑥 = +
𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝑣𝑣 𝜕𝜕𝑤𝑤
𝛾𝛾𝑦𝑦𝑦𝑦 = +
𝜕𝜕𝑧𝑧 𝜕𝜕𝑦𝑦 𝜕𝜕
0 0 Pentru problema plană
𝜕𝜕𝑤𝑤 𝜕𝜕𝑢𝑢 𝜕𝜕𝜕𝜕 → în planul x0y
𝛾𝛾𝑧𝑧𝑧𝑧 = +
𝜕𝜕𝑥𝑥 𝜕𝜕𝑧𝑧 𝜕𝜕 𝑢𝑢
0 0 𝐝𝐝 =
𝑣𝑣
unde 𝑢𝑢, 𝑣𝑣 = 𝑓𝑓 𝑥𝑥, 𝑦𝑦
În M.E.F. → scriere matriceală → 𝛆𝛆 = ℒ 𝐝𝐝 𝜕𝜕𝑦𝑦
𝜕𝜕
𝜕𝜕 0
Operator de derivare aplicat 0 0 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕𝑧𝑧 𝜕𝜕
funcției deplasărilor 𝓛𝓛 = 𝜕𝜕 𝜕𝜕 ℒ= 0
𝜕𝜕𝑦𝑦
Vectorul câmpului de 0 𝜕𝜕 𝜕𝜕
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
deplasări 𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝜕𝜕 𝜕𝜕
𝑢𝑢 0
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕
𝐝𝐝 = 𝑣𝑣 unde 𝑢𝑢, 𝑣𝑣, 𝑤𝑤 = 𝑓𝑓 𝑥𝑥, 𝑦𝑦, 𝑧𝑧 𝜕𝜕 𝜕𝜕
𝑤𝑤 0
𝜕𝜕𝜕𝜕 𝜕𝜕𝜕𝜕 15
 Câmpul de deplasări se poate exprima în funcție de deplasările nodale ale E.F. prin intermediul funcțiilor de
interpolare (funcții de formă, funcții de modelare) →
𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 =vectorul deplasărilor nodale al E.F. in sistem local de axe
𝐝𝐝 = 𝐟𝐟𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 𝒇𝒇=matricea funcțiilor de interpolare
𝛆𝛆 = ℒ 𝐟𝐟𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 = ℒ 𝐟𝐟 𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒
Cum → 𝛆𝛆 = ℒ 𝐝𝐝
Se notează: 𝐁𝐁 = ℒ 𝐟𝐟 - s.n. = matrice de legătură (face legătura între deformațiile specifice
și deplasările nodale)
- Matrice ce rezultă prin aplicarea operatorului de derivare, 𝓛𝓛, matricei
funcțiilor de modelare, 𝐟𝐟

𝛆𝛆 = 𝐁𝐁𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 1 𝑇𝑇 1 𝑇𝑇 𝑇𝑇
𝛔𝛔 = 𝐃𝐃𝐃𝐃𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑈𝑈1𝑒𝑒𝑒𝑒 = 𝛆𝛆 𝛔𝛔 = 𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 𝐁𝐁 𝐃𝐃𝐃𝐃𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒
Dar → 𝛔𝛔 = 𝐃𝐃𝛆𝛆 2 2
𝛆𝛆𝑇𝑇
Pentru întreg volumul E.F. → energia potențială de deformație:

1 𝑇𝑇
𝑈𝑈𝑖𝑖𝑒𝑒𝑒𝑒 =� 𝑈𝑈1𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑑𝑑𝑑𝑑 = 𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 � 𝐁𝐁𝑇𝑇 𝐃𝐃𝐃𝐃𝑑𝑑𝑑𝑑 𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒
2
𝑉𝑉 𝑉𝑉
Vectorul deplasărilor nodale ale E.F.
în sistem local de axe
Se notează → 𝐊𝐊 𝑒𝑒𝑒𝑒 = � 𝐁𝐁 𝑇𝑇 𝐃𝐃𝐃𝐃𝑑𝑑𝑑𝑑 → s.n. matricea de rigiditate a E.F. în sistem local de axe
𝑉𝑉
OBS: Pentru a determina energia potențială de deformație a domeniului analizat, prin însumarea contribuțiilor E.F.
→ 𝑲𝑲𝑒𝑒𝑒𝑒 și 𝒒𝒒𝑒𝑒𝑒𝑒 trebuie exprimate într-un sistem de axe unic (sistem global de axe) 16
 OPERAȚII DE TRANSFORMARE a matricelor de rigiditate și a vectorilor deplasărilor nodale ale E.F. din sisteme
locale de axe în sistem global de axe → energia potențială de deformație a întregii structuri:
𝑛𝑛𝐸𝐸.𝐹𝐹.
1 𝑇𝑇
𝑈𝑈𝑖𝑖 = � 𝑈𝑈𝑖𝑖𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑗𝑗 = 𝛅𝛅 𝐊𝐊𝛅𝛅
2
𝑗𝑗=1

Unde: 𝐊𝐊 = � 𝐊𝐊 𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡 - s.n. = matrice de rigiditate a structurii

𝛅𝛅 = � 𝛅𝛅𝑒𝑒𝑒𝑒 - Vectorul deplasărilor nodale ale structurii, în sistem global de axe

OBS: Pentru a determina energia potențială totală de deformație, Π, trebuie determinată și energia potențială a
forțelor exterioare

𝑈𝑈𝑒𝑒 = � 𝑈𝑈𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 − 𝛅𝛅𝑇𝑇 𝐐𝐐

Vectorul forțelor aplicate direct la noduri
Energia potențială a forțelor exterioare asociate E.F. = lucrul mecanic produs de forțele
exterioare din poziția deformată în poziția inițială

Încărcări la nivelul E.F. (sunt exprimate în sistemul local de axe al elementului):

- forțe masice (forțe de volum) - forțe pe contur sau pe suprafață - forțe concentrate pe element
𝑝𝑝𝛾𝛾 𝑝𝑝𝑥𝑥 𝐹𝐹𝑥𝑥
𝑥𝑥
𝑝𝑝
𝐩𝐩𝛾𝛾 = 𝛾𝛾 𝑦𝑦 𝐩𝐩 = 𝑝𝑝𝑦𝑦 𝐅𝐅 = 𝐹𝐹𝑦𝑦
𝑝𝑝𝛾𝛾 𝑝𝑝𝑧𝑧
𝑧𝑧
𝐹𝐹𝑧𝑧

17
Scalar → se obține:

𝑈𝑈𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 = − � 𝑝𝑝𝛾𝛾 𝑑𝑑 𝑑𝑑𝑑𝑑 − � 𝑝𝑝𝑑𝑑 𝑑𝑑𝑠𝑠 − � 𝐹𝐹𝑑𝑑𝐹𝐹

𝑉𝑉𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑆𝑆

sau
� 𝑝𝑝𝑑𝑑 𝑑𝑑𝐴𝐴
𝐴𝐴

Matriceal → se obține: 𝐝𝐝 = 𝐟𝐟𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 𝐝𝐝𝑇𝑇 = 𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑇𝑇 𝐟𝐟 𝑇𝑇

𝑈𝑈𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 = − � 𝐝𝐝𝑇𝑇 𝐩𝐩𝛾𝛾 𝑑𝑑𝑑𝑑 − � 𝐝𝐝𝑇𝑇 𝐩𝐩 𝑑𝑑𝑠𝑠 − � 𝜹𝜹𝑖𝑖 𝑇𝑇 𝐹𝐹 = −𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑇𝑇 � 𝐟𝐟 𝑇𝑇 𝐩𝐩𝛾𝛾 𝑑𝑑𝑑𝑑 − 𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑇𝑇 � 𝐟𝐟 𝑇𝑇 𝐩𝐩 𝑑𝑑𝑑𝑑 − � 𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑇𝑇 𝒇𝒇𝑖𝑖 𝑇𝑇 𝐹𝐹
𝑉𝑉𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑆𝑆 𝑉𝑉𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑆𝑆

Funcția de modelare evaluată

în punctul i
Deplasările nodale ale elementului finit trebuie transformate din sistemul local de axe în sistem global → relația de
transformare:

𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 = 𝐓𝐓𝛅𝛅𝑒𝑒𝑒𝑒 𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑇𝑇 = 𝛅𝛅𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑇𝑇 𝐓𝐓 𝑇𝑇

Matrice de transformare

𝑈𝑈𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 = −𝛅𝛅𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑇𝑇 𝐓𝐓 𝑇𝑇 � 𝐟𝐟 𝑇𝑇 𝐩𝐩𝛾𝛾 𝑑𝑑𝑑𝑑 − 𝛅𝛅𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑇𝑇 𝐓𝐓 𝑇𝑇 � 𝐟𝐟 𝑇𝑇 𝐩𝐩 𝑑𝑑𝑑𝑑 − � 𝛅𝛅𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑇𝑇 𝐓𝐓 𝑇𝑇 𝒇𝒇𝑖𝑖 𝑇𝑇 𝐹𝐹

𝑉𝑉𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑆𝑆
18
Pentru întreaga structură → se obține:
𝑛𝑛𝐸𝐸.𝐹𝐹.

𝑈𝑈𝑒𝑒 = � 𝑈𝑈𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑗𝑗 − 𝛅𝛅𝑇𝑇 𝐐𝐐 = −𝛅𝛅𝑇𝑇 𝐑𝐑

𝑗𝑗=1 Vectorul forțelor nodale provenite din:
i. Forțe nodale echivalente din încărcări la nivel de E.F.
ii. Forțe aplicate la nodurile elementului (Q)
𝑛𝑛𝐸𝐸.𝐹𝐹.

𝐑𝐑 = � 𝐓𝐓 𝑇𝑇 � 𝐟𝐟 𝑇𝑇 𝐩𝐩𝛾𝛾 𝑑𝑑𝑑𝑑 + 𝐓𝐓 𝑇𝑇 � 𝐟𝐟 𝑇𝑇 𝐩𝐩 𝑑𝑑𝑑𝑑 + � 𝐓𝐓 𝑇𝑇 𝒇𝒇𝑖𝑖 𝑇𝑇 𝐹𝐹 + 𝐐𝐐

𝑗𝑗=1 𝑉𝑉𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑆𝑆
Energia potențială totală de deformație
1 𝑇𝑇
Π = 𝑈𝑈𝑖𝑖 + 𝑈𝑈𝑒𝑒 = 𝛅𝛅 𝐊𝐊𝛅𝛅 − 𝛅𝛅𝑇𝑇 𝐑𝐑
2
Condiția de echilibru stabil:

dΠ = 0 (energia potențială totală de deformație este o mărime pozitiv definită)

Derivatele energiei potențiale totale de deformație în raport cu deplasările nodale, în sistem global de axe,
(necunoscutele problemei) trebuie să fie nule
𝜕𝜕Π
=0 unde 𝛿𝛿 = 𝑢𝑢𝑖𝑖 , respectiv, 𝑣𝑣𝑖𝑖 , 𝑤𝑤𝑖𝑖 , 𝑢𝑢𝑗𝑗 , 𝑣𝑣𝑗𝑗 , 𝑤𝑤𝑗𝑗 … Sistem de ecuații algebrice 𝐊𝐊𝛅𝛅 = 𝐑𝐑
𝜕𝜕𝜕𝜕
Vectorul deplasărilor nodale ale structurii în sistem global 𝛅𝛅 = 𝐊𝐊 −1 𝐑𝐑
Vectorul deplasărilor nodale ale E.F. în sistem global 𝛅𝛅𝑒𝑒𝑒𝑒
Vectorul deplasărilor nodale ale E.F. în sistem local 𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒 𝛆𝛆𝑒𝑒𝑒𝑒 𝝈𝝈𝑒𝑒𝑒𝑒 = 𝐃𝐃𝐃𝐃𝐪𝐪𝑒𝑒𝑒𝑒
19