SOLICITARILE SIMPLE

1. INTINDEREA-COMPRESIUNEA

N
N  = constant

Ipoteze simplificatoare: Relatii de echivalenta

Legea lui Hooke;
Ipoteza micilor deformaţii;
Ipoteza lui Bernoulli.

N = efort axial sau forţă axială

 = tensiune normală
În funcţie de orientarea efortului axial N faţă de secţiune, solicitarea poate fi, de:
• tracţiune sau întindere când N > 0 (pozitiv);
• compresiune, când N < 0 (negativ).
La solicitarea axială, într-un punct al secţiunii transversale, se produc tensiuni normale σ
(SIGMA), de aceeaşi valoare în orice punct al secţiunii (tensiune uniform distribuită), tensiune
care se calculează cu relaţia:

Sub acţiunea eforturilor axiale, elementul de rezistenţă se deformează. Principala deformaţie

suferită de un element de rezistenţă solicitat axial, este deformaţia liniară. În funcţie de efectul
efortului axial N, deformaţia liniară poartă numele de:
• lungire, când N > 0;
• scurtare, când N < 0.
Lungirea sau scurtarea unui element de rezistenţă de lungime L solicitat de efortul axial N şi
care prezintă rigiditatea la solicitarea axială EA, se calculează cu relaţia:

Dacă pe lungimea L, efortul axial N nu este constant sau rigiditatea EA este variabilă, atunci
lungirea sau scurtarea se calculează prin însumarea lungirilor sau scurtărilor de pe toate
porţiunile pe care N şi EA sunt constante:
 La solicitarea axială, în calcule, de multe ori se utilizează deformaţia specifică, (lungirea
specifică sau alungirea), notată cu  şi a cărei relaţie de calcul este:

În elementele de rezistenţă, atât tensiunea normală σ cât şi alungirea , nu trebuie să

depăşească anumite valori maxime, numite mărimi admisibile:
-tensiunea normală admisibilă σa,
-alungirea admisibilă a,
Satisfacerea condiţiei de rezistenţă şi a celei de rigiditate (deformabilitate) impune îndeplinirea
următoarelor:
σmax ≤ σa (pentru condiţia de rezistenţă);
max ≤ a (pentru condiţia de rigiditate).
Atunci când începem să rezolvăm o problemă de rezistenţă (exemplificarea se face pentru
solicitarea axială), stabilim următoarele aspecte, care pot constitui în acelaşi timp şi etapele de
calcul:
• Stabilim care elemente de rezistenţă din structura respectivă ne interesează sau prezintă
importanţă pentru calcul.
• Stabilim la ce solicitări sunt supuse aceste elemente. Stabilirea solicitării poate fi făcută în urma
unei observaţii atente asupra structurii şi a modului de transmitere al forţelor exterioare de la un
element la altul, sau în urma trasării diagramelor de eforturi.
• Stabilim secţiunea periculoasă (una sau mai multe). Stabilirea secţiunii periculoase se face
analizând variaţia efortului şi a secţiunii transversale de-a lungul elementului de rezistenţă care
se calculează.
• Stabilim tipul problemei (verificare, dimensionare sau de calcul al efortului capabil). Tipul
problemei rezultă din enunţul problemei pe care o rezolvăm.
• Se stabileşte condiţia impusă (de rezistenţă sau rigiditate). Stabilirea condiţiei se face tot pe
baza datelor din enunţul problemei, în funcţie de mărimile admisibile care se dau. Dacă se
cunoaşte σa se impune condiţia de rezistenţă, iar dacă se cunoaşte a (sau ΔLa) se impune
condiţia de rigiditate. Dacă se dau toate mărimile admisibile amintite mai înainte, se impun
ambele condiţii.

CALCULUL SISTEMELOR DE BARE DREPTE ARTICULATE, STATIC DETERMINATE

Se ştie că dacă numărul necunoscutelor (eforturi, reacţiuni) este egal sau mai mic decât
numărul ecuaţiilor de echilibru ce pot fi scrise pentru un sistem, sistemul este static
determinat. Să ne reamintim că la o bară solicitată la întindere de către forţele F egale şi de
sensuri opuse, efortul axial este orientat spre interiorul barei, iar la bara solicitată la
compresiune, efortul axial este orientat spre capetele barei.
 F
F

Condiţie de rezistenţă
Efort axial (forţă axială)

(1) N N
F F
Condiţie de rigiditate
(2)  Valabilitatea legii lui Hooke (I)

(3) (1)+(2)+(3) 
E,A
 = constant pe secţiune  Ipoteza lui Bernoulli (II)

L0 N

APLICATIA 1
Platforma rigidă BC pe care trebuie aşezată o sarcină F = 90 kN, este suspendată cu ajutorul
a doi tiranţi verticali, ca în figură. Cunoscând σa = 150 MPa, L = 3 m şi E = 21∙104 MPa pentru
materialul tiranţilor, se cere:
a)dimensionarea tiranţilor (d = ? şi a = ?) pentru σmax ≤ σa;
b)deplasarea pe verticală a punctului de aplicaţie al forţei F (C=?).

3 4
d b
L

rigidă
F N2
1 2 N1 F
a 2a
 N1 N2
F
a 2a

A C B L2
L1 C

C’
A’
 CALCULUL BARELOR DREPTE SOLICITATE DE FORŢE AXIALE

APLICATIA 2
Pentru bara de secţiune circulară din figură se cer:
a)forţele axiale N, pe fiecare tronson de bară, pentru F = 20 kN;
b)să se dimensioneze bara dacă σa=150 MPa;
c)să se calculeze lungirea totală a barei,(ΔL15), dacă E = 21∙104 MPa.

Secţiunea periculoasă nu poate fi decât

sau secţiunea 5-4 sau secţiunea 2-1

4F 2F
F
N
CALCULUL SISTEMELOR DE BARE ARTICULATE, STATIC NEDETERMINATE
Dacă la un sistem, necunoscutele (reacţiuni sau eforturi) nu pot fi determinate cu ajutorul
ecuaţiilor de echilibru, atunci sistemul este static nedeterminat.
Gradul de nedeterminare al sistemului, este dat de diferenţa dintre numărul necunoscutelor şi
numărul ecuaţiilor de echilibru scrise. Pentru rezolvarea sistemelor static nedeterminate (în
prima etapă aflarea necunoscutelor), este nevoie de ecuaţii suplimentare, atâtea cât este şi
gradul de nedeterminare.
Ecuaţiile suplimentare provin din explicitarea relaţiilor care se scriu între deformaţiile sau
deplasările diferitelor elemente ale sistemului sau a secţiunilor acestora. După găsirea
acestor ecuaţii suplimentare (numărul este egal cu gradul de nedeterminare) şi determinarea
necunoscutelor, problema devine una obişnuită (static determinată), uşor de rezolvat.
APLICATIA 3
O platformă rigidă BC pe care trebuie aşezată forţa F = 40 kN, este suspendată cu ajutorul a
doi tiranţi 1 şi 2, ambii de secţiune circulară cu diametrul d = 30 mm.

N1 N2
VB

HB

a) Să se verifice tiranţii pentru σa = 150 MPa;

b) Să se calculeze deplasarea punctului de aplicaţie al forţei F.
Se cunosc: E = 21⋅104 MPa, h = 3 m, a = 1 m.
 30o
N1 N2

(1)

30o

B D F C
G
30o 30o

1 H F
L1 2
D’
F’

C’
 APLICATIA 3 Pentru sistemul de bare articulate din figură să se calculeze
deformaţiile în barele AP şi BP.

LBP
A
LAP LBP
P
LAP 30o
75
o

LBP
LAP P’

Rola P nu se poate deplasa decat pe verticala, miscarea pe orizontala fiind impiedicata.

Deplasarea impusa este egala cu 0,25 mm deci segmentul PP’ = P.
 SISTEME STATIC NEDETERMINATE DE INTINDERE-COMPRESIUNE

1. Bara supusă variaţiilor de temperaturã

E, A
Bara suferă dilatare liniară împiedicată.
N N In cele două încastrări vor apărea două
eforturi notate cu N.
T

Condiţia de deformabilitate:

Ltotal = 0   N·L + L T = 0  N = E A  T   = N = E  T
E·A A

Lmecanic Ltermic

 = coeficient de dilatare termică liniară [1/oC]

E = modul de elasticitate longitudinal [MPa]
T = variaţia de temperatură [oC]
APLICATIA 4

N N

2m 0,5 mm

O bară din otel de secţiune circulară (E = 2·105 MPa),  = 12·10-6 MPa.

Cunoscându-se  = 0,32 şi d = 100 mm să se determine:
a) Variaţia de temperatură T la care bara atinge peretele;
b) Dacă T = 80oC, să se determine tensiunea în bară;
c) Care este modificarea diametrului barei?

0,5
a) LT = 0,5  T = = 20,83 o
C
2000·12·10-6

b) La o temperatură ce depăşeşte 20,83oC, bara forţează peretele. Va apărea o

reacţiune N, ca în figură:
- NL + LT = 0,5
 2·105 (2000·12·10-6·80 - 0,5) = ·2000   = 142 MPa
EA

c) tr = -long = -  +  = 0,7328·10-3 D = tr·D = 0,073 mm

E
2. Bara cu secţiune neomogenă solicitată axial
N1 N1 si N2 sunt eforturile care iau naştere în cele
F
N2 două materiale
N1
E1, E2 sunt modulele de elasticitate longitudinale
1 (E1, A1) ale celor două materiale
2 (E2, A2)
A1, A2 sunt ariile secţiunilor transversale ale
celor două materiale
N1 + N2 = F Ecuaţie de echilibru

N1 N2 N1 + N2 F
1 = 2  = = = Condiţie de deformabilitate
E1A1 E2A2 E1A1 + E2A2 E1A1 + E2A2

F F
N1 = N2 =
EA EA
1 + E1 A1 1+ 1 1
2 2 E2A2
APLICATIA 5 Un stâlp din beton armat cu diametrul d = 200 mm este proiectat să suporte o
sarcină de 300 kN. Să se determine aria necesară a armăturii din oţel dacă
abet= 6 MPa şi aOL= 120 MPa. Se cunosc: Ebet = 14 GPa şi EOL = 200 GPa.

NOL + Nbet = 300 kN  ecuaţie de echilibru

NOL Nbet 300000
OL = bet  = = E ·A + E ·A
EOL· AOL Ebet· Abet OL OL bet bet

condiţie de deformabilitate

·2002
Abet = = 31415,92 mm2
4

bet
Nbet 300000
=
14·103· 31415,92 2·105 AOL + 14·103·31415,92

14·103·3·105
bet =  6  AOL1 = 1300,88 mm2
2·10 AOL + 0,14·10 ·31415,92
5 5

300000·2·105
OL =  120  AOL = 300,88
2 mm2
2·105 AOL + 0,14·10 ·31415,92
5

Aria necesară este max (AOL

1 si A 2 ), adică 1300, 88 mm2
OL
 3. Sistem de bare hibride

Este realizat dintr-o bară rigidă care este susţinută de către mai multe bare flexibile, de
lungimi, secţiuni şi materiale diferite, articulate la capete.
Pentru rezolvarea unei astfel de probleme se scriu una (sau două) ecuaţii de echilibru la care
se ataşează cel putin o condiţie de deformabilitate.
Problema se poate rezolva prin două metode:
a) Metoda fizico-geometrică;
b) Metoda eforturilor.

a) Metoda fizico-geometrică
L3
L2
a b
L1 N3
N1 N2
Ecuaţii de echilibru:
c L2 L3
( ): N1 + N2 + N3 = F L1
F
( 1 ): F·c – N2·a – N3·(a+b) = 0 L2 - L3
L2 - L3 L1 - L3
b
Condiţie de deformabilitate: =
L1 - L3 a + b
APLICATIA 6 Bara rigidă ABCD este sustinută de două tije elastice din otel şi aluminiu.
Cunoscându-se AOL = 240 mm2 şi AAl = 200 mm2, EOL = 3 EAl = 21·104
MPa, P = 9 kN, să se determine tensiunile în cele două bare precum şi
deplasarea punctului de aplicare a forţei P, P.

V NOL
OL
360
A’ P
400 LAl
C D
A
B

P
C’
200 200 D’
400

Al
NAl LOL
a) Metoda fizico-geometricã

Ecuaţia de echilibru: ( B ) : - NAl· 400 – NOL ·200 + P·400 = 0

LAl AB 400 NAl·400 NOL·360
Condiţia de deformabilitate:
LOL = =  =  NAl = 0,25 NOL
BC 200 EAl·200 EOL·240
OL = 12000 = 50 MPa
NOL = 12 kN NAl = 3 kN 240
Al = 3000 = 15 MPa
200
200
CC’
=  DD’ = 2 CC’ = 2 NOL·360 = 0,171 mm = P
DD’ 400 EOL·240
b) Metoda eforturilor
1. Se stabileşte gradul de nedeterminare al sistemului;
2. Se suprima atâtea legături cât indică gradul de nedeterminare. Aceste legături se notează
cu X1, X2,…, Xn;
3. Se consideră Xi = 0 şi se determină eforturile fictive N 0i în funcţie de încărcarea exterioară;
4. Se consideră pe rând Xi = 1 şi se recalculează eforturile fictive ni în funcţie de sarcina
unitate;

5. Se scriu ecuaţiile canonice: 10 + X111 + X2 12 + … Xn 1n = 0

 X1, X2,…, Xn
20 + X121 + X2 22 + … Xn 2n = 0

n0 + X1n1 + X2 n2 + … Xn nn = 0

In cazul unui sistem o dată static
6. Se calculează coeficienţii 10 si 11 cu relaţiile:
N0i niLi nedeterminat ecuaţia devine:
10 =  +  niiT 10 + X 11 = 0
EiAi
In cazul în care nu există variaţie de
n2i Li - 10 temperatură, termenul  niiT se
11 =   X1 =
EiAi 11 anulează

7. Eforturile reale Ni se calculează cu relaţiile: Ni = N0i + X·ni

APLICATIA 6 bis b) Metoda eforturilor
V NOL 3 necunoscute (V, NAl, NOL)
A’ P
C 2 ecuaţii de echilibru: () şi ( B )
D
A
GN = 1  se suprimă o legatură. Această

P
B
C’ legatură suprimată se notează cu X = NAl .
D’
NAl NOL o
Se calculează efortul fictiv NOL în funcţie de P
V
A’ P (forţa exterioară).
C D o · 200 + P · 400 = 0  N o = 2P
A - NOL OL

P
B
C’ Se suprimă forţa P şi se înlocuieşte X cu o
X D’ forţă fictivă unitară, recalculându-se efortul
Vo NOL
O
fictiv nOL. Deci 1nAl = 1.
A’ P
1 · 200 - 1·400 = 0  n 1 = - 2
- nOL
C D OL
A
B Se calculează coeficienţii canonici 10 si 11
P

C’
X=0 D’ (-2)2 · 360 12·400
nOL
1 10 = 2P·(-2)·360 11 = E ·240 + E ·200
v1 EOL·240 OL Al
A’
C 6P
D - 10 EOL
A
B
X=  = 18 = 3 kN = NAl
P

11
C’ EOL
X=1 D’
NOL= NOL
o + X·n = 2P + 3·(-2) = 12 kN
OL
4. Sistem de bare coaxiale

Este realizat din bare de lungimi, secţiuni şi materiale diferite, dispuse coaxial, ce
prezintă sau nu jocuri de montaj (inexactităţi de execuţie) şi care pot fi supuse sau nu
unor variaţii de temperatură.
E3A3
E1A1 E2A2
F1 F2 F3 H2 Se scriu două condiţii:
H1
1 3 2 - O ecuaţie de echilibru ( )
a 4 5
6 7
b - O condiţie de deformabilitate
c Ltot = 0 (dacă nu există joc de montaj)
d
e Ltot =  (dacă există joc de montaj)
f (): H1 – F1 + F2 – F3 + H2 = 0

L1-3 L3-4 L4-5 L5-6

H1 · a (H1 – F1)· (b – a) (H1 – F1)· (c – b) (H1 – F1+ F2)· (d – c)
+ + + +
E 1 A1 E1A1 E2A2 E2A2

(H1 – F1+ F2)· (e – d) (H1 – F1+ F2 + F3)· (f – e)

+ + = 0 () joc de montaj
L6-7 E3A3 E3A3
L7-2
 APLICATIA 7

HD
HA

Pentru bara de secţiune omogenă, confecţionată din oţel (E OL = 21·104 MPa), de arie A = 500
mm2 si solicitată prin forţele P1 = 25 kN si P2 = 50 kN se cer:
a) Reacţiunile HA si HD;
b) Diagrama de forţe axiale N
c) Diagrama tensiunii normale ;
d) Deplasarea secţiunii B, B.
36,11
AB = 36,11·10 = 72,22 MPa
3
11,11
+
500 N [kN]
-
= 11,11·10 = 22,22 MPa
3
BC 72,22
- 38,88
500 22,22
+
 [MPa]
CD = - 38,88·10 = - 77,76 MPa
3
-
500 - 77,76
(): HA – 25 – 50 + HD = 0  HA + HD = 75 kN ECUAŢIA DE ECHILIBRU
HA·600 (HA- 25)·1200 (HA- 75)·900
+ = 0 CONDIŢIA DE DEFORMABILITATE
EA + EA EA
B = 36,11·103·600/(21·104·500) = 0,206 mm  HA = 36,11 kN şi HB = 38,88 kN
 Bara din oţel ABC, de sectiune circulară, are aria sectiunii
APLICATIA 8
transversale A1 de la A la B si respectiv A2 de la B la C. Bara este
încastrată în sectiunea A şi solicitată printr-o fortă P = 40 kN in
capătul liber C. O bară inelară de lungime L3 cu aria secţiunii
transversale A3 este fixată fără joc între punctele B si D. Să se
determine lungirea AC datorată forţei P. Se cunosc: L1 = 2L3 = 250
mm, L2 = 225 mm, E = 200 GPa, A1 = 2A3 = 960 mm2 si A2 = 300
mm2. Cât sunt tensiunile în acest caz?
HA
AC = AB + BC = 0,176 mm
L1

HD 20·103·250 0,026 mm
=
2·105·960
HD

L3
L2

40·103·225 = 0,15 mm
HD 2·105·300

P
(): HA + HD = P HA·250 HD·125
- = 0  HA = HD = 20 kN
AB + BD = 0 E·960 E·480
40000 AB = 20000 = 20,83 MPa BD = 20000 = 41,66 MPa
BC= = 133,33 MPa
300 960 480
 TENSIUNI PE O SUPRAFAŢĂ ÎNCLINATĂ Cercul lui Mohr
PENTRU SOLICITAREA AXIALĂ pentru starea liniară
 x de tensiune
B’ 

B
N x p N 
  D’
2


C D
y’ y x/2
y
B’
A X’
 A
B 

x p x 
   p
 D’
Acos x
Acos x
D
Asin Asin

·A - xcos·Acos =0   = xcos2  = x 1+cos2

cos2 = x 2 x 2
2 (
  - ) +  2
 = ( )
·A - xsin·Acos = 0   = xsincos = x 2 2
sin2
sin  cos = 2
Pentru  = 0   = max = x
Pentru  = /4   =  = 0,5 x
 O bară tubulară din aluminiu având lungimea L = 400 mm este
APLICATIA 1 solicitată la compresiune printr-o forţă P. Un traductor
tensometric este montat pe suprafaţa exterioară pe direcţie
longitudinală.
a)Dacă deformaţia specifică masurată este  = 550 m/m care
este scurtarea  a barei?
b)Dacă modulul de elasticitate longitudinal este 7·10 4 care este
valoarea forţei P?
50
60

P
 = ·L = 550·10-6·400 = 0,22 mm

 = E· = 7·104·550·10-6 = 38,5 MPa

P ·(602-502)
=  P =  ·A = 38,5 · = 33,261 kN
A 4

N.B. Se poate verifica corectitudinea răspunsului scriind relaţia pentru calculul lui :

P·L 33261·400
= = = 0,22 mm
E·A 7·104· ·(602-502)
4
 APLICATIA 2 Sub actiunea fortei P, capătul liber B se deplasează cu 0,1 mm. a)
Dacă lungimea barei AD este egală cu 240 mm, să se determine
deformaţia specifică a acestei bare.
b) Dacă bara AD este confecţionată din aluminiu (E = 7·104 MPa şi are aria egală cu
A = 125 mm2 să se determine valoarea forţei P.

1250 250 a)
 CBB’   CDD’  0,1 = 250  DD’ = 0,5 mm
DD’ 1250
DD’ reprezintă scurtarea barei AD

 = AD’-AD = - 0,5 = - 0,002083

AD 240
B’
D
C 0,1 b) MC = 0  NAD·1250 = P·250  NAD = 0,2 P
B
Din legea lui Hooke avem:  = E· 
0,5

D’
 = 7·104·(- 0,002083) = - 145,83 MPa

Această tensiune este egală cu:

NAD
NAD - 0,2 P
= = = -145,83  P = 91,14 kN
A 125
A