MODELAREA SI CALCULUL STRUCTURILOR PRIN

METODA ELEMENTULUI FINIT – 3 ECTS

(VERIFICARE)

NEX = N1 + N2 + N3 + 10

N1 = nota obţinută în urma a unui test de teorie cuprinzând 20 întrebări

din curs (1.5 puncte întrebarea) 30 puncte
N2 = nota la o problemă soluţionată prin metoda deplasărilor aplicată la
structuri de bare articulate sau grinzi solicitate la încovoiere 20 puncte
N3 = nota obţinută la laborator (4 teme a 10 puncte) = 40 puncte
10 puncte din oficiu
Săpt.1 Săpt.2 Săpt. 3 Săpt. 4 Săpt. 5 Săpt. 6 Săpt. 7
C Curs Curs Curs Curs Curs Curs Tema 4
Curs Curs Problema Curs Curs Test Colocviu
teorie

L Laborator Laborator Laborator Laborator Laborator Laborator Colocviu

Tema 1 Tema 2 Tema 3
 CURS 1

Ce este Metoda Elementelor Finite (MEF)?

MEF este o metodă numerică de rezolvare a unor probleme din inginerie.

Este o metodă utilă pentru studiul structurilor cu geometrie complexă sau
cu încărcări complicate, pentru care metodele analitice nu pot fi utilizate,
aparatul matematic fiind extrem de dificil.

Care este scopul Metodei Elementelor Finite?

De a studia câmpul de tensiuni și deformații pentru structuri realizate din

bare articulate (TRUSS ELEMENTS), de grindă (BEAM ELEMENTS) și a
altor structuri (de tip înveliș - SHELL ELEMENTS, de tip placă – PLATE
etc.). Proiectarea este realizată în urma rezultatelor calculelor furnizate de
MEF pe structura idealizată obținută în urma modelării, luând în
considerare un coeficient de siguranță considerabil (cu valori cuprinse
între 1,5 si 3), pe baza experienței inginerului proiectant. Valoarea cea
mai potrivită pentru un anumit caz concret se alege, în principiu, în
funcţie de tipul de solicitare, domeniul de utilizare a piesei şi materialul
folosit.
 Ce este discretizarea?

Prin discretizarea unei structuri se înțelege subîmpărțirea acesteia într-un

număr oarecare de elemente finite sau rețea de puncte de integrare
numerică, interconectate în nodurile lor exterioare. In cadrul acestei
operații se aleg tipurile de elemente finite care vor fi utilizate și se
stabiliește repartiția lor pe domeniul discretizat, rezultând astfel numărul,
dimensiunea și forma acestora. Conectarea elementelor finite se
realizează numai în anumite puncte numite puncte nodale sau “noduri”.
Nodurile reprezintă punctele de intersecţie ale linilor de contur rectilinii
sau curbe ale elementelor finite.

Care sunt principiile analizei cu MEF ?

MEF (Finite Element Analysis), este o tehnică de calcul utilizată pentru

a obține soluții aproximative, prin impunerea unor condiții la limită.
Variabilele de câmp sunt variabile dependente de interes guvernate
de ecuatii diferențiale (deplasarea, tensiunea, temperatura, presiunea).
Deoarece variaţia reală a variabilei de câmp în interiorul continuului nu
este cunoscută, se admite că variaţia variabilei de câmp pe domeniul
unui element finit poate fi aproximată printr-o funcţie simplă. Aceste
funcţii de aproximare (numite modele de interpolare) sunt definite în
funcţie de valorile variabilelor de câmp în noduri.
Cu ce tipuri de elemente finite lucrează MEF?

MEF a dezvoltat o serie de tipuri de elemente finite (vezi figura) care din
punct de vedere al formei pot fi clasificate în:
- elemente finite unidimensionale reprezentând bare, grinzi, tiranți,
stâlpi, arbori
-elemente finite bidimensionale, reprezentând plăci, învelișuri și chiar
volume;
-elemente finite tridimensionale, reprezentând solidele, blocurile de
fundații, corpurile masive.
Elemente Liniare Parabolice Cubice
Unidimensionale
Bidimensionale

Tridimensionale

Alte tipuri Masa

Arc Contact

Din punct de vedere al modului de variație al câmpului necunoscutelor,

(de exemplu deplasările) pe conturul elementelor, acestea pot fi
clasificate în:elementele finite pot fi: liniare, parabolice sau cubice.
 CARE SUNT ETAPELE REZOLVĂRII UNEI PROBLEME PRIN MEF?
PREPROCESAREA
 Discretizarea modelului geometric
 Definirea tipului de analiză
in mici elemente finite
(structurală sau termică, statică sau
dinamică, liniară sau neliniară)  Definirea încărcărilor (forte
 Definirea geometriei problemei (fie exterioare, presiuni, momente,
creata direct în program, fie importată temperaturi, conductivitate etc.).
din Catia sau alte programe CAD) PROCESAREA
 Definirea tipului de element finit ce  Se rezolva sistemele de ecuatii;
va fi utilizat
 Calculează valorile necunoscutelor
 Definirea proprietăților de material ale variabilelor de câmp primare;
ale elementelor (modulul lui Young,
coeficientul lui Poisson, constanta unui  Valorile calculate (deplasări,
arc, coeficient de dilatare termică, temperaturi etc.) sunt apoi introduse
conductivitate termică etc.) într-un procedeu de retrosubstituție
pentru determinarea eforturilor, a
 Definirea proprietăților geometrice tensiunilor etc.
ale elementelor (lungime de bară, arie
a secțiunii transversale, moment de POSTPROCESAREA
inertie, grosime de învelis etc.)
 Conține subrutine utilizate pentru
 Definirea constrângerilor fizice (a trasarea hărții tensiunilor, a
blocajelor); deplasărilor, a temperaturilor etc.
 AVANTAJE SI LIMITĂRI AL UNUI SOFTWARE DE E.F.
AVANTAJE
1. Se reduce testarea unui prototip, salvând bani si timp;
2. Un program prin MEF oferă o reprezentare grafică a rezultatului unei analize;
3. Modelarea și studiul analizei prin MEF sunt efectuate în preprocesor iar soluțiile, daca ar fi
efectuate manual ar consuma mult timp, iar în unele cazuri ar fi chiar imposibil de soluționat;
4. Variabilele cum ar fi tensiunea, deplasarea sau temperatura pot fi măsurate în orice punct al
modelului;
5. Prin MEF poate fi optimizată orice analiză structurală.
6. MEF este utilizată cu precădere pe anumite structuri ce nu se pretează a fi realizate ca
prototipuri în vederea încercărilor experimentale
7. Programele cu MEF vă ajută să creați proiecte sigure, de înaltă calitate și competitive.

DEZAVANTAJE
1. Nu oferă solutii exacte;
2. 2. Programele prin MEF sunt costisitoare;
3. 3. Un utilizator neexperimentat poate furniza răspunsuri incorecte, pe care pot fi
bazate decizii costisitoare;
4. Postprocesarea oferă solutii dar nu le și remediază;
5. Caracteristici, cum ar fi șuruburile, îmbinările sudate etc. nu pot fi atribuite unui model. Acest
lucru poate duce la aproximări și erori în rezultat.
6. Pentru rezultate de o acuratete ridicată este nevoie de un spatiu mare pe hard disk, a
memoriei RAM si al timpului de rulare.
TIPURI DE ANALIZA STRUCTURALĂ (STRUCTURAL ANALYSIS)

ANALIZA STUCTURALĂ

ANALIZA
ANALIZA ANALIZA ANALIZA CALCUL DE DINAMICĂ
STATICĂ DINAMICĂ SPECTRALĂ STABILITATE EXPLICITĂ

ANALIZA
ANALIZA ANALIZA
DINAMICĂ
MODALĂ ARMONICĂ
TRANZITORIE
In analiza statică, sarcinile nu variază în raport cu timpul, și, prin urmare,
se presupune că acestea se aplică treptat, gradual nu brusc. Conform
acestei analize sistemul de ecuatii poate fi liniar sau neliniar. Efectele
inerției și de amortizare sunt ignorate în analiza static structurală.

Încărcările (mărimile de intrare) care pot fi aplicate într-o analiză

statică includ:
1. Forțele și presiunile aplicate din exterior;
2. Forțe de inerție la starea de echilibru (cum ar fi forțele
gravitaționale sau viteza de rotație)
3. Deplasări impuse (nenule)
4. Temperaturi (pentru tulpina termică)
5. Fluențe (număr de particule/secundă)
Mărimile de iesire care pot fi așteptate de la software-ul FEA sunt:
1. Deplasări;
2. Deformații;
3. Tensiuni;
4. Reacțiuni.
În analiza dinamică, sarcinile variază în funcție de timp și sunt aplicate
brusc. Sistemul poate fi liniar sau neliniar. Sarcina dinamică include
sarcinile oscilante, solicitarea la impact, coliziunile și sarcinile aleatoare.
Analiza dinamică poate fi împarțită în următoarele trei categorii
principale:

Analiza modală
Este folosită pentru a calcula frecvența și modul propriu de vibratie al
unei structuri.

Analiza armonică
Aceasta este folosită pentru a calcula răspunsul unei structuri la
sarcinile care variază armonic în timp.

Analiza dinamică tranzitorie

Aceasta este folosită pentru a calcula răspunsul unei structuri la sarcini
variabile arbitrare în timp.
Analiza termică este utilizată pentru a determina distribuția de
temperatură sau a mărimilor termice legate de câmpul termic, cum ar
fi: distribuția termică, cantitatea de căldură pierdută sau câștigată,
gradienți termici și fluxuri termice.

Toate modurile de transfer de căldură primare, cum ar fi conductia,

convectia, radiatia pot fi simulate prin MEF. Se pot efectua două tipuri
de analiză termică: la starea de echilibru sau în regim tranzitoriu
(caracterizat prin variația în timp) .
Etape în aplicarea metodei elementelor finite

1. Studiul structurii în vederea alegerii unui model de calcul şi a

tipurilor de elemente finite adecvate care să reproducă cât mai fidel
starea reală de tensiune şi deformaţie. Alegerea tipurilor de elemente
finite trebuie să se facă în concordanţă cu precizia şi calitatea rezultatelor
pe care dorim să le obţinem.

2. Discretizarea structurii trebuie să se facă de aşa manieră încât în

zonele de interes cum de exemplu sunt zonele cu concentratori de
tensiune sau în alte zone în care dorim un calcul cât mai exact,
dimensiunile elementelor finite să fie cât mai mici. Trecerea de la zonele
cu elementele finite de dimensiuni mici la elementele finite de dimensiuni
mari trebuie să se facă prin intermediul elementelor finite de trecere
progresive în scopul eliminării distorsiunilor care se produc la trecerile
bruşte. La alegerea modului de discretizare se va avea în vedere ca
elementele finite să nu fie distorsionate. Se recomandă ca raportul
dintre lungimile laturilor să fie apropiat de 1, iar în plus cazul elementelor
finite de tip patrulater sau hexaedrale se va avea în vedere ca unghiurile
dintre laturi să fie apropiate de 900. Distorsiunile care intervin în
geometria elementelor finite poate conduce la distorsiuni severe ale
rezultatelor obţinute.
3. Studiul elementelor finite în vederea constituirii ecuaţiilor
elementelor finite. ceste ecuaţii care descriu comportarea mediului în
cuprinsul unui element poartă denumirea de ecuaţii elementale.
Constituirea ecuaţiilor elementale se poate face în mai multe moduri în
funcţie de categoria din care face parte problema studiată.

A. Metoda directă a cărei aplicare este sugerată de metoda deplasărilor.

Este o metodă simplă intuitivă şi uşor de aplicat, dar utilizarea ei se poate
face doar la calculul structurilor alcătuite din bare.

B. Metode variaţionale. Aceste metode sunt cele mai utilizate în analiza

cu elemente finite a problemelor mecanice şi termice. Dintre acestea
amintim principiul lucrului mecanic virtual şi teorema minimului energiei
interne de deformaţie.

C. Metoda reziduurilor este o metodă generală care se foloseşte în cazul

în care metodele variaţionale nu pot fi aplicate. Metoda reziduurilor
permite o abordare unitară a problemelor liniare şi neliniare, de propagare
şi de valori proprii. În cadrul acestei metode se înlocuieşte criteriul de
minimizare a energiei interne de deformaţie cu minimizarea reziduului.
4. Transformarea matricelor de rigiditate a elementelor din sistemul
de coordonate local în sistemul de coordonate global al structurii.

5. Asamblarea ecuaţiilor elementale în sistemul de ecuaţii ataşat

structurii sau asamblarea elementelor finite. În cadrul acestei etape se
impune condiţia ca funcţiile necunoscute ale problemei să aibă aceleaşi
valori în nodurile comune. Asamblarea ecuaţiilor elementale constă de
fapt în asamblarea matricelor de rigiditate ale elementelor finite [K e] în
matricea de rigiditate globală [K] a structurii şi a vectorilor forţelor
nodale generalizate elementale {Fe} în vectorul forţelor generalizate
pentru întreaga structură {F}.

6. Rezolvarea sistemului de ecuaţii se face prin unul din procedeele

numerice cunoscute (metoda Gauss, metoda iterativă Jacobi, metoda
Gauss-Siedel şi metoda relaxării). În acest mod se determină
necunoscutele principale ale problemei care sunt de fapt valorile
gradelor de libertate din noduri.

7. Calculul necunoscutelor secundare ale problemei care în cazul

structurilor de rezistenţă sunt deformaţiile specifice ε,  şi componentele
σ,  ale tensorului tensiune.
Ce este matricea de rigiditate?
Caracteristicile primare ale unui element finit sunt conținute în matricea
de rigiditate. Pentru un element finit matricea de rigiditate conține
informațiile referitoare la geometria și proprietățile de material și indică
rezistența elementului la deformație atunci când acesta este supus
acțiunii unor forțe exterioare. Deformațiile pot fi: lungiri, scurtări,
lunecări, rotiri, săgeți etc.
{F} = [K]·{}

{F} = vectorul forțelor nodale;

[K] = matricea de rigiditate;
{} = vectorul deplasărilor nodale.

Proprietățile matricei de rigiditate

Matricea de rigiditate este:
- SIMETRICĂ (așa cum este cazul cu toate sistemele liniare raportate la
sistemele ortogonale de axe de coordonate)
- SINGULARĂ (deoarece nu există impuneri (constrâgeri) pentru a
preveni mișcarea de corp rigid a sistemului)
- ELEMENTELE DE PE DIAGONALA PRINCIPALĂ SUNT STRICT POZITIVE
 CURS 2

Matricea de rigiditate a unui element

Metoda indirectă este o metodă mai generală de determinare a

matricelor de rigiditate a unui element. Metoda indirectă presupune
parcurgerea următoarelor etape:
a. Definirea câmpului de deplasări a elementului.
Câmpul de deplasări caracterizează deplasările oricărui punct aparţinând
unui element. În cazul general putem scrie o relaţie de forma:

 u(x , y , z) 
 
{U}   v(x , y , z)   f(x , y , z)   a
w(x , y , z)
unde:  
{U}reprezintă matricea deplasărilor oricărui punct aparţinând
elementului şi care este o matrice coloană de ordinul 3 x 1.
f(x,y,z) reprezintă matricea variabilelor câmpului de deplasări şi
este o matrice dreptunghiulară de ordinul 3 x n.
{a}este matricea coordonatelor generalizate care este o matrice de
ordinul n x 1.
b. Calculul deplasărilor nodale {U(e)} în funcţie de coordonatele
generalizate {a} şi de caracteristicile geometrice [A] ale elementului:

{U(e)} = [A]·{a}

{U(e)} reprezintă matricea coloană a deplasărilor nodurilor elementului

finit.
[A] reprezintă matricea care conţine coordonatele nodurilor
elementului şi care este denumită matricea caracteristicilor geometrice
ale acestuia;
{a} reprezintă matricea coordonatelor generalizate sau a deplasărilor
generalizate.
c. Calculul coordonatelor generalizate în funcţie de deplasările
nodale cu relaţia:
{a} = [A]-1·{U(e)}

În aceste condiţii deplasările unui punct aparţinând elementului devin:

U   f(x , y ,z)   A 1  U(e)   U  N  U(e) 

in care [N] poartă denumirea de matricea de interpolare a deplasărilor
pe domeniul elementului
d. Calculul deformaţiilor specifice a elementului în funcţie de
deplasările nodale {U(e)}

    f(x , y , z)' A  1   U(e)   B   U(e) 

Matricea [f(x,y,z)]’ se obţine prin diferenţierea matricei [f(x,y,z)] în
raport cu x, y, z în funcţie de deformaţiile specifice calculate.

e. Calculul tensiunilor {σ} in funcţie de deplasările nodale {U (e)}

Aplicând legea lui Hooke: {} = [D]·{}

[D] reprezintă matricea de elasticitate a materialului.

{} = [D]·[B]·{U(e)}

f. Stabilirea relaţiei dintre forţele nodale şi deplasările

nodurilor elementului.

{F(e)} = [K(e)]·{U(e)} in care: K    B

(e) T
  D   B dV
V

{F(e)} este vectorul coloană al forţelor nodale aplicate elementului;

[K(e)} reprezinta matricea de rigiditate a elementului.
 CURS 3

Concepte de analiza tensiunilor

Vor fi abordate două formulări: cea a solidului continuu sau cea a
învelișului. Amândouă conceptele sunt prezentate în simularea
Solidworks. Cele două abordări diferă în faptul că formularea solidului
continuu utilizează numai vectori de deplasare în timp ce formularea
invelișului utilizează atât vectori de deplasare cât și vectori de rotație
infinitezimală în nodurile elementelor.
După cum se poate vedea în figura alăturată, elementele de tip solid au
ca grade de libertate trei translații ca necunoscute nodale, dintr-un total
de 12 pentru elementul liniar sau din totalul de 30 pentru elementul
solid de tip cuadratic.
Elementele de tip înveliș au ca grade de libertate trei translații precum
și trei rotații, dintr-un total de 18 pentru elementul liniar sau 36 pentru
cel cuadratic.

Diferența în grade de libertate înseamnă că momentele sau cuplurile nu

pot fi aplicate direct decât la modele de tip înveliș. Elementele solide
necesită ca momentele să fie aplicate în mod indirect, prin specificarea
unei perechi de distribuții de presiune echivalente, sau a unei
perechi echivalente de forțe egale și opuse pe două noduri ale
elementului.
Transferul tensiunilor are loc atât în interiorul cât și la suprafața sau
pe frontiera unui element solid.
Vectorul deplasărilor nodale,{u}, în orice punct din corpul considerat
un mediu continuu are unitățile exprimate în [m sau mm], iar
componentele sale sunt necunoscutele primare. Componentele
deplasării se notează de regulă cu u, v si w pe cele trei direcții x, y, si
respectiv z. Prin urmare, ele presupun existența reciprocă a fiecărora
dintre ele, u ↔ (u, v, w) etc. Toate componentele vectorului deplasare
variază în spațiu.
Gradienții de deplasare au unitățile în [m/m], sau sunt considerate
mărimi adimensionale. Spre deosebire de cazul transferului de căldură
în care gradientul termic este utilizat in mod direct, în analiza stării de
tensiune componentele multiple ale deformațiilor specifice sunt
combinate în forme alternative, numite deformații specifice.
In cazul unidimensional, deformația specifică:
u
x 
x
In cazul 2D sau 3D există atât deformații
specifice liniare  cât si unghiulare . In
cazul 2D u v
u v  xy  
x  y 
x y y x
Vectorul deformațiilor specifice are o singură componentă in cazul 1D,
trei componente in cazul 2D si șase componente în cazul 3D. In cazul 2D
vectorul deformațiilor specifice are forma unui vector coloană:

ε = (εx εy xy)T

 = (x y xy)T

Legea lui Hooke

 = E· ε

Tensorul tensiunilor pentru starea

plană și spatială de tensiune.
 Otel moale Curba caracteristică pentru un

Rezistenta la rupere
material elastic liniar

Fonta
Aluminiu
Limita
de
curgere Limita de
proportionalitate

Bara solicitată la întindere monoaxială

E,A
x· u 
F u(x) = x  
L x L
L  F

x = E·x = E = constant =
L A
FL EA
  F   k
EA L
Bara solicitată axial este adesea modelată ca un arc elastic de
constantă elastică k, solicitat la întindere printr-o forță F.
Analiză structurală modernă se bazează pe larg pe metoda elementului finit.
Cea mai utilizată formulare integrală, bazată pe calculul variational al lui
Euler, este principiul minimizării energiei potenţiale totale. Conform
acestui principiu, câmpul deplasărilor ce satisface condiţiile la limită
și care minimizează energia potenţială totală este cel care corespunde stării
de echilibru static. Acest lucru implică faptul că deplasările sunt
necunoscutele primare.

Energia potentială totală  este egală cu energia de deformație U a

structurii minus lucrul mecanic W produs de către forțele exterioare, în
care lucrul mecanic este produsul scalar al vectorului forță {F} si al
vectorului deplasare {u} în punctul de aplicație al forței.

Să considerăm un arc de constantă elastică k solicitat în capătul din

dreapta printr-o forță F si fixat la celălalt capăt.

Sub acțiunea acestei forțe capătul din

dreapta se deplasează cu mărimea .

k2x
W= xFx = F·u U
2
k2x
  U W    xFx
2
Ecuația de echilibru se obține minimizând acest potențial total în raport
cu x.

 0  k x  Fx  0  Fx  k x
 x

Să considerăm acum că modelul de arc are două deplasări notate cu u1 și

u2 și respectiv două forțe F1 si F2.

 = u2 – u1
F1 
Vectorul asociat al forțelor este: F   
F2 
u 
Vectorul asociat al deplasărilor este:     1 
u2 
Lucrul mecanic efectuat pe elementul de arc este:

{W} = {u}T·{F} = u1F1 + u2F2

Energia de deformație a arcului este:

1 1
{U} = ·{u}T·[k]·{u} = k·2
2 2
  1  1 se numește matrice de rigiditate asociată
în care [k ]  k   
  1 1  elementului de arc

Energia potențială totală  devine:

T T
k u1   1  1 u1  u1  F1 
    1 1   u   u   F 
2 u2     2  2  2

Minimizarea acestei funcții {U} necesită ca: 0
u
Acest lucru ne conduce la primul pas de rezolvarea sistemului de ecuații
algebrice ale sistemului elastic:

F1   1  1 u1 
  k   
F2   1 1  u2 
Aceste două ecuații simetrice nu reflectă încă prezența vreunei condiții la
limită impusă asupra deplasărilor.
În cazul unui model generalizat de arc, ce permite fiecărui capăt al său
de a fi blocat sau solicitat, atunci ecuația matriceală devine:

 f1   1  1 u1 
   k   
 f2   1 1  u2 
în care indicii 1 si 2 se referă la extremitatea stângă sau dreaptă a
arcului.
Rețineți că determinantul matricei este zero, sistemul având o infinitate
de soluții. Acest lucru se explică în felul următor: pentru a obține o
soluție fizică unică, au trebuit adăugate ulterior informații refritoare la
blocarea a cel puțin unuia dintre capetele arcului.
Spre exemplu, dacă presupunem că nodul din stânga are o deplasare
cunoscută (spre exemplu egală cu 0 în cazul unui nod blocat, iar
capătul din dreapta este solicitat printr-o forță cunoscută f2 = F, atunci
necunoscutele vor fi: deplasarea nodului din dreapta al arcului si
reacțiunea din stânga, unde arcul a fost fixat (într-o încastrare), adică
f1 = R.

 f1   1  1 u1cunoscut  R  1  1  0 
 cunoscut   k         k   
f 2   1 1   u2  F   1 1  u2 
O bară elastică acționează ca un simplu arc. Cu toate acestea, în plus față
de încărcarea aplicată la unul dintre capete (spre exemplu la cel din
dreapta) pot fi distribuite sarcini pe unitatea de lungime, și/sau de
încărcare termică, ca urmare a unei variații de temperatură, T, pe toată
lungimea sa.
In cazul unei bare prismatice, de secțiune constantă, avand aria secțiunii
transversale A, lungimea L, cu o sarcină distribuită pe unitatea de lungime
q1 in capătul din stânga si q2 in capătul din dreapta, confecționată dintr-un
material cu modulul de elasticitate longitudinal E și coeficientul de dilatare
termică liniară , ecuația matriceală devine:
EA  1  1 u1   f1  L 2 1  q1   1
   
           EA  T   
L   1 1   2   2  6  1 2  2 
u f q 1
Termenul k = EA/L se numește rigiditatea axială a barei.
Deplasarea între cele două capete ale barei a fost presupusă a fi liniară.

L u2  u1
Acest lucru face ca deformația specifică    să fie constan-
L L
tă, lucru neadevărat atâta timp cât sarcina distribuită uniform q(x) este
nenulă.
O modificare minoră în interpretare apare în cazul răsucirii unui arbore
de secțiune circulară. Deplasările se transformă în unghiuri de rotire,
sarcina distribuită pe unitatea de lungime q(x) se transformă într-un
moment distribuit pe unitatea de lungime m(x), reacțiunile nodale sunt
momente concentrate în noduri, iar efectul termic nu apare. Modulul de
elasticitate longitudinal E se înlocuiește cu modulul de elasticitate
transversal G, aria se înlocuiește cu momentul de inerție polar Ip, iar
rigiditatea axială k = EA/L se înlocuiește cu k = GIp/L. Relațiile de
echilibru devin în acest caz:
GIp  1  1  1  Mt1  L 2 1 m t1 
          
L  1 1  2  Mt 2  6 1 2 m t 2 
Acurateţea și complexitatea unui model de bară (sau a unui model de
arbore) va crește odată cu creșterea gradului polinomului de
interpolare (adică de la interpolarea liniară – prin utilizarea a două
noduri pe element, la interpolarea patratică – prin utilizarea a trei noduri
pe element. Dacă al treilea nod este situat la mijlocul deschiderii barei,

 7  8 1  u1   f1   4 2  1  q1   1
EA 
 8 16  8   u   f   L  2 16 2   q   EAT   0 
3L    2   2  30    2  
 1  8 7  u3  f3   1 2 4  q3  1
 
Dacă se dorește interpolarea câmpului deplasărilor sau al deformațiilor
specifice, pentru o poziție r = x/L, funcțiile de interpolare sunt:
u(x) = u1(1-3r+2r2) +u2(4r-4r2)+u3(-r+2r2)
(x) = du/dx = [u1(-3+4r)+u2(4-8r)+u3(-1+4r)]/L
Pentru x = 0  r = 0  u1(x) = u1 ; 1(x) = (-3u1 + 4u2 – u3)/L
Pentru x = 0,5L  r = 0,5  u2(x) = u2 ; 2(x) = (-u1 + u3)/L
Pentru x = L  r = 1  u3(x) = u3 ; 3(x) = (u1 – 4u2 + 3u3)/L
Pentru o translație de corp rigid  u1 = u2 = u3 = ct  i = 0   = 0
 Elemente finite unidimensionale

1. Elemente finite de tip bară cu un singur grad de libertate pe nod

Calculul matricei de rigiditate pentru elementul de tip bară

articulată. (Elemente de tip TRUSS)

Se consideră elementul finit i reprezentat de o bară articulată la

capete, de rigiditate constantă EA pentru care sunt permise numai
deplasările în lungul axei Ox

Presupunem că în nodul 1 elementul înregistrează o deplasare u 1= 1 în

timp ce în nodul 2 în conformitate cu modul de rezemare u 2 = 0. Forţele
axiale care acţionează la extremităţile elementului pot fi scrise sub
forma:
F1 = K11= EA F = K = -
EA F1 + F2 = 0
L 2 21
L
Sub forma matriceala:

F1  K11 K12  1 

F        
F2  K21 K22  0
În mod analog dacă în nodul 2 se impune o deplasare u2 = 1, respectiv
pentru nodul 1 se impune u1 = 0, forţele care acţionează în noduri devin:

EA
F2 = K22= F1 = K12= - EA
L L
In aceste condiţii matricea de rigiditate [K] a elementului i în raport cu
sistemul de axe local se poate scrie sub forma:

K11 K12  EA  1  1
 Ki       
K K
 21 22  L   1 1 
 STRUCTURI PLANE DE BARE ARTICULATE

Ne propunem ca pentru această structură să calculăm deplasările

posibile ale nodurilor, precum şi tensiunile din barele componente.

I. Discretizarea structurii în acest caz este foarte simplă întrucât fiecare

bară articulată componentă, reprezintă de fapt un element finit cu câte
două noduri fiecare. Numerotarea nodurilor s-a făcut de jos în sus şi de
la stânga la dreapta. Pentru identificarea uşoară a nodurilor şi
elementelor, nodurile s-au numerotat în pătrăţele iar elementele în
cerculeţe. Aceeaşi regulă o vom păstra pe parcursul întregii lucrări.
Pentru studiul structurii se acceptă pentru fiecare nod câte două grade
de libertate, reprezentate de componentele deplasărilor liniare după cele
două direcţii ale sistemului global de axe XOY. Deplasările nodale fiind în
acest caz notate sub forma ui, sau vi , reprezentă deplasările liniare ale
nodului i, (unde i=1,2,3), după direcţiile x sau y.
II. Pentru fiecare element în parte se impune câte un sistem de axe
propriu în care axa x este orientată de-a lungul barei, cu originea în
nodul 1 având sensul pozitiv spre nodul 2. În aceste condiţii pe baza
celor prezentate în paragraful anterior, pentru fiecare element în parte
se scriu matricele de rigiditate în raport cu sistemul de axe propriu.
 EA  1  1 EA  1  1 EA  1  1
 
K  
*
1 
L  1 1 
; K2 
*
 
 
L 2  1 1 
; K3  
*
 
L  1 1 

Ke    T T  K*e    T
unde [Ke] reprezintă matricea de rigiditate a elementului în raport cu
sistemul de axe global.
Consideraţii privind matricea de transformare [T].

În cele ce urmează se va arăta modul de constituire al matricei de

transformare pentru un element de tip bară , înclinată cu unghiul α faţă
de orizontală

E,A,L

Sistemul de axe x*Oy* reprezintă sistemul de axe local iar xOy

reprezintă sistemul global de axe.
x 2  x1 y 2  y1
cos     ; sin   m 
L L
 u1 
u*1  u1 cos   v1 sin  u*1    m 0 0  v1 
 *     
u*2  u2 cos   v 2 sin  u2  0  0    m u
   2
 T v 2 
 0
m 0  1  1  m 0 0
EA     
Ke     
L  0    1 1  0 0  m

 
 0 m 
 2 m  2  m
 2
m m 2
 m  m
Ke   EA  2
  
L    m  2
m 
 2 
 m  m
2
m m 
Pasul 1. Constituirea matricelor de rigiditate ale elementelor
componente în raport cu sistemul global de axe

Coordonatele
Element Noduri Lungime Aria Modul de Unghi
nodurilor in raport cu
elasticitate l m
sistemul de axe
global

Xi Yi XJ YJ

1 2-3 L A 0 L L L E 0o 1 0

2 1-3 L 2 A 0 0 L L E 45o 2 /2 2/2

L
3 1-2 A 0 0 0 L E 90o 0 1
Vom scrie matricele de rigiditate ale fiecărei bare faţă de sistemul de
axe global xOy:

3 4 5 6 1 2 5 6
1 0  1 0  1 1

1 1
 
  2
EA  0 0 0 0  1
2 2 2
 K1    1 1 1
L  1 0 1 0 EA  2   
   K2    2 2 2
0 0 0 0 L 2  1 
1 1 1 
 2 2 2 2 
 1 1 1 1 
1 2 3 4   
 2 2 2 2 
0 0 0 0
 0  1
EA 0 1
K3   
L 0 0 0 0
 
0  1 0 1
Pasul 2. Asamblarea matricelor de rigiditate în matricea de
rigiditate [Kglob ] a structurii

Asamblarea o vom face aplicând procedeul superpoziţionării. Conform

acestui procedeu matricele de rigiditatea a elementelor se “expandează”
la dimensiunile matricei de rigiditate a structurii iar matricea de
rigiditate a structurii se obţine prin însumarea matricelor de rigiditate
expandate a elementelor.

Dimensiunile matricei de rigiditate a structurii sunt date de numărul

total al gradelor de libertate pentru întreaga structură. Numărul
gradelor de libertate ale structurii se calculează din produsul dintre
numărul de noduri şi numărul gradelor de libertate pe nod. Astfel în
cazul nostru vom avea: 3 (noduri / structură) x 2 (grade de libertate /
nod) = 6 (grade de libertate /structură) .

Procedeul superpoziţionării presupune “expandarea” matricelor de

rigiditate ale elementelor la dimensiunile matricei de rigiditate ale
structurii. Expandarea se face impunând valori nule pentru coloanele şi
liniile din matricele de rigiditate ale elementelor cărora nu le sunt
asociate grade de libertate.
 0 0 0 0 0 0  1 1 1 1
 2 0 0   
0 0 0 2 2 2

0 0 0
  1 1 1 1
 0 0   
EA 0 0 1 0  1 0
 K1      2 2 2 2
L 0 0 0 0 0 0 K2   EA  0 0 0 0 0 0 
0 0 1 0 1 0 L 2 0 0 0 0 0 0 
 1 1 1 1 
    0 0 
0 0 0 0 0 0
 2 2 2 2 
0 0 0 0 0 0  1 
1
0 0
1 1 
 2 2 2 2 
0 1 0  1 0 0
 
EA 0 0 0 0 0 0
K3    
L 0  1 0 1 0 0
0 0 0 0 0 0  0,3536 0 ,3536 0 0  0,3536  0,3536
   0,3536
0 0 0 0 0 0 1,3536 0  1  0,3536  0,3536
 
Kglob    00 
0
1
1
0
0
1
1
0
0
0


 
 0 ,3536  0,3536  1 0 1,3536 0,3536 
 
  0 ,3536  0 ,3536 0 0 0 ,3536 0 ,3536 
Pasul 3. Impunerea condiţiilor de echilibru şi condiţiilor pe
contur.
Structura trebuie să satisfacă sistemul de ecuaţii de echilibru de forma:

Fglob   Kglob   Uglob 

F1x   0,3536 0,3536 0 0  0,3536  0,3536 u1  0
F   0,3536 1,3536 0  1  0 ,3536  0 ,3536  v 
  0
1 y
   1
F2 x  EA  0 0 1 0 1 0  u2  0
     
F2 y  L  0 1 0 1 0 0  v 2  0
F3x  -2P  0,3536  0,3536  1 0 1,3536 0,3536  u3 
     
 3 y  P  0,3536  0,3536 0
F 0 0,3536 0,3536  v 3 

Acolo unde se cunosc forţele nodale nu se cunosc deplasările nodale şi

invers, acolo unde se cunosc deplasările nodale nu se cunosc reacţiunile.
Din ecuaţia matriceală respectivă nu se vor reţine decât elementele de
pe liniile şi coloanele 5 si 6.
 F1x   0 ,3536  0,3536
F   
 1y  EA  0 ,3536  0,3536 u3 
    
F2x  L   1 0  v 3 
F2 y   
 0 0 
Se înlocuiesc cele două deplasări în ecuaţia:

 2PL
1,3536u3  0,3536 v 3   EA
 PL
 u3  
3PL
EA
; v 3  
3  2 
2
PL
EA
 0,3536u3  0,3536 v 3  
 EA
şi rezultă: F1x = - P; F1y = - P; F2x = 3 P; F2y = 0.

Intrucât deplasările au fost calculate anterior se pot determina şi

tensiunile din barele sistemului şi vom obţine:

L u3  u2 E  3PL  P
1  E1  E  E      3
L L L  EA  A
Pentru bara 2:

u3 cos   v 3 sin    u1 cos   v1 sin   P

2  E  2
L 2 A

Pentru bara 3:
L v2  v1
3  E3  E  E 0
L L
 STRUCTURI SPAţIALE DE BARE ARTICULATE
In cazul structurilor spaţiale de bare articulate se folosesc relaţiile
prezentate în paragraful anterior, cu observaţia că matricea de
transformare [T] trebuie modificată. Modificarea matricei de
transformare [T] se face ţinând cont de faptul că în cazul structurilor
spaţiale de bare articulate fiecare nod în sistemul de axe propriu x*y*z*,
a elementului finit are un grad de libertate iar în sistemul de axe global x
y z, al structurii va avea trei grade de libertate pe nod.

,  , sunt unghiurile pe care le face axa x* a sistemului de axe local

cu axele x, y şi z ale sistemului global de axe.
 Notand l = cos, m = cos, n = cos, vom avea:

 ui 
v 
 i
u*i    m n 0 0 0 wi 
 *     
v i  0  0 0  m n  u j 
      
 T  vj 
 
w j 

Relaţia de transformare a matricei de rigiditate a elementului din

sistemul de axe local în sistemul de axe global va fi:

 0
m 0 
 
T EA  n 0  EA   m n 0 0 0
 Ke    T     T      
L  0   L  0 0 0  m n 
 0 m
 
0 n
  2 m n  2  m  n 
 
 m m 2
mn  m  m  mn
2

 n mn n2  n  mn  n2 
Ke    2 
    m  n
2
 m n 
 m  m2  mn m m2 mn 
 
  n  mn  n n 
2 2
n mn

 0
m 0 
 
   i 
*
   
F   T  F  
e T e * n 0 F
 *

 0   Fj 
 0 m
 
0 n
Pentru structura de bare articulate din figură, se cere să se calculeze
reacţiunile şi deplasarea articulaţiei 2. Se cunosc: P=20 KN; A=300 mm 2;
L=1 m; E=210000 MPa

2
2
1

1 3

Nr. Nod Grad L m N

elem. i,j de xi yi zi xj yj zj L (xj – xi)/L (yj – yi)/L (zj – zi)/L
libert.

1,2,3
1 1,2 4,5,6 0 0 0 L 3L 0,5L 3,20156 L 0,3123 0,9374 0,156

7,8,9
2 3,2 4,5,6 3L 0 0 L 3L 0,5L 3,64005 L -0,5494 0,8241 0,1373
Matricele de rigiditate ale elementelor raportate la sistemul global
xzy sunt:
 0,097 0,292 0,049  0,097  0,292  0,049
 0,292 0,878 0,146  0,292  0,878  0,146 
 
EA  0,049 0,146 0,024  0,049  0,146  0,024 
K1    
L1   0,097  0,292  0,049 0,097 0,292 0,049 
  0,292  0,878  0,146 0,292 0,878 0,146 
 
  0 ,049  0 ,146  0 ,024 0 ,049 0 ,146 0 ,024 

 0,301  0 ,452  0,075  0,301 0,452 0,075 

 0,452 0 ,679 0,113 0,452  0,679  0,113
 
EA   0,075 0 ,113 0 ,019 0,075  0,113  0,019
 K2    
L 2   0,301 0,452 0 ,075 0,301  0,452  0,075
 0,452  0,679  0,113  0 ,452 0 ,679 0,113 
 
 0 ,075  0 ,113  0 ,019  0 ,075 0 ,113 0 ,019 
A

A
Din sistemul de ecuaţii global, prin impunerea condiţiilor la limită, se
obţine următorul sistemul de ecuaţii:
 F1x  0
F  0
 1y   
 F1z  0
   
  0 u
 2
F2 y   K glob    0 
   
 0  7,118  103  333,842  u2 
 P  w     
 P   333,842 891,111  w2 
   2
F3x  0
F  0 u2 = -1,194 mm

 3y    w2 =-25,143 mm

 F3z   0 
 CURS 3

Elemente finite de tip bară cu noduri rigide cu două grade de

libertate pe nod. Constituirea matricei de rigiditate.

În cele ce urmează prezentăm elementul finit cu noduri rigide capabil să

modeleze grinzile solicitate la încovoiere plană. În acest caz sunt
necesare două grade de libertate pe nod. Gradele de libertate sunt
reprezentate de deplasarea liniară v(x) şi de deplasarea unghiulară
(x), în care: (x) = dv(x)/dx.

Secţiunea transversală a barei

este definită de aria A şi
momentul de inerţie axial Iz.
Lungimea elementului finit de
bară este L, iar bara este
realizată din acelaşi material
având modulul de elasticitate
longitudinal E.
 Pentru structurile plane din categoria din care face parte elementul finit
cu două grade de libertate pe nod, când sunt aplicate forţe tăietoare şi
momente încovoietoare, ecuaţia pentru elementul finit de forma:

{Fe} = [Ke]·{Ue}

are pentru elementele sale următoarea componenţă:

 Tyi   vi  k1,1 k 1 ,2 k 1 , 3 k1,4 

M    k k 2 ,4 
 zi   i k 2 ,2 k 2 , 3
Fe     ; Ue     ; Ke    2,1 
 Tyj  v j  k 3,1 k 3 ,2 k 3 , 3 k 3 ,4 
Mzj   j   
k 4 ,1 k 4 ,2 k 4 , 3 k 4 ,4 

în care:
Tyi, Tyj, sunt forţele tăietoare din nodurile i,j;
Myi, Myj, sunt momentele încovoietoare din nodurile i,j;
vi, i, reprezintă deplasarea şi rotaţia secţiunii elementului de bară în
nodul i în planul determinat de sistemul de axe propriu xOy.
Axa z perpendiculară pe planul xOy completează sistemul de axe
cartezian drept;
vj, j, idem pentru nodul j;
 În cazul în care se impune o deplasare egală cu unitatea pe direcţia
gradului de libertate n a elementului finit iar celelalte grade de libertate
sunt blocate, atunci elementele coloanei n din matricea de rigiditate
reprezintă reacţiunile care apar în noduri.
Pentru început vom impune următoarele deplasări,

vj=i= j=0 şi vi=1

Schema de calcul a reacţiunilor ki,j, aplicând metoda eforturilor, ne conduce

la următorul sistem de ecuaţii:

10  X111  X 212  1


20  X121  X222  2
X1=k1,1; X2=k2,1 sunt reacţiunile
necunoscute care apar prin
impunerea condiţilor vi = 1 si toate
celelalte componente = 0.
1,0 si 2,0 sunt deplasările pe
direcţia necunoscutelor X1 si X2
datorită forţelor aplicate
elementului.
i,j = j,i este deplasarea pe direcţia
gradului de libertate i a secţiunii j
datorită unei sarcini egale cu
unitatea aplicată pe direcţia
gradului de libertate j.
1, 2 sunt deplasările impuse pe
direcţia necunoscutelor X1, X2.
În cazul de faţă: 1 = 1, 2 = 0
Se obţine următorul sistem de
ecuaţii:
 10  X111  X212  1

20  X121  X 222  0
In conformitate cu regula lui Mohr-Maxwell si procedeul de integrare
Veresceaghin, rezulta:
L3 L2 L
11  ; 12  21   ; 22 
3EIz 2EIz EIz
In aceste conditii: X1 = k1,1 = 12EIz/L3 ; X2 = k2,1 = 6EIz/L2.

Reacţiunile k31 şi k41 le vom calcula din condiţiile de echilibru:

12EIz
F  0  k 3,1  k1,1   2
L
6EIz
M  0  k1,1  L  k 2 ,1  k 4 ,1  0  k 4 ,1  2
L
Pentru calculul elementelor celei de-a doua coloane din matricea de
rigiditate, impunem o deplasare egală cu unitatea pe direcţia celui de-al
doilea grad de libertate, celelalte grade de libertate fiind blocate:
vj=vj = j=0 şi i=1

Aplicând metoda eforturilor în mod asemănător cazului precedent

se obţin următoarele expresii:
6EIz 4EIz 6EIz 2EIz
k 1 ,2  2 ; k 2 ,2  ; k 3 , 2   2 ; k 4 ,2 
L L L L
În mod analog prin impunerea unor condiţii similare în nodul j, vom
obţine elementele celei de-a treia şi a patra coloane din matricea de
rigiditate care au următoarele expresii:
 12EIz 6EIz 12EIz 2EIz
k 1 , 3   3 ; k 2 ,3   2 ; k 3 ,3  3 ; k 4 , 3 
L L L L
6EI 2EI 6EI 4EI
k1 ,4  2 z ; k 2 ,4  z ; k 3 ,4   2 z ; k 4 ,4  z
L L L L
Expresia matricei de rigiditate a elementului finit considerat devine:

 12 6L  12 6L 
 4L2  6L 2L2 
EIz  6L
Ke   3 
L  12  6L 12  6L 
 2 
 6L 2 L2
 6L 4L 
 Metoda indirectă in constituirea matricei de rigiditate

Pentru calculul deplasărilor liniare v(x), pe domeniul elementului

finit se acceptă un polinom de interpolare de forma:

v(x) = N1(x)·vi + N2(x)·i + N3(x)·vj + N4(x)·j

 vi 
 
 i
sau inca:  v(x)  N1 (x) N2 (x) N3 (x) N4 (x)   
v j 
 j 
unde Ni(x), (i=1,2,3,4), sunt funcţii de formă. Funcţiile de formă
pentru cazul analizat au următoarele expresii:
3x 2 2x 3
N1 (x)  1  2  3
L L
2x 2 x 3 N1(x) +N3(x)=1
N2 (x)  x   2
L L N2(x) + xN3(x) + N4(x) = x
3x 2 2x 3
N3 (x)  2  3
L L
x2 x3
N4 (x)    2
L L
 Curbura barei poate fi descrisa de ecuatia:

d2 v d
2
 2  N  Ue    B  Ue 
dx dx
unde [B] este matricea de interpolare a deformaţiilor specifice pe
element.

d2  6 12x 4 6x 6 12x 2 6x 
 B  2 N   2  3   2  3   2
 L L L 
2
dx L L L L L
Explicitând egalitatea dintre energia internă de deformaţie acumulată
de elementul finit şi lucrul mecanic al forţelor exterioare aplicate
acestuia rezultă:
T
1 1  Mz  1  Mz 
L
W        dV    y     y   dA  dx 
T

2V 2 0 A  Iz  E  Iz 
T
1 L
1 1  L
d2
v   d2
v
   Mz    Mz dx    2   EIz   2  dx
T

20 EIz 2 0  dx   dx 
 1L 1  L

W     B  Ue    EIz    B  Ue   dx  Ue     B  EIz   B dx   Ue 
T T T

20 2 0 
În acelaşi timp expresia lucrului mecanic al forţelor exterioare este:

1 1
L  Ue  Fe  Ue  Ke   Ue 
  T
    T

2 2
Comparând ultimele două relaţii rezultă:
L
Ke    B T  EIz  B dx
0
Pentru structura din Fig. A.2.5.2.1, se cere să se calculeze rotaţia
punctului de aplicaţie al momentului M, şi reacţiunile din reazeme. Se
cunosc: M=15 KNm; Iz=3⋅106 mm4; L=0,7 m; E=2,1⋅105 MPa;
(Se va neglija efectul produs de forţele axiale)
După expandare şi asamblarea în matricea de rigiditate a structurii şi
după impunerea condiţiilor pe contur se obţine următorul sistem de
ecuaţii:

Rezulta 2 = 2,778·10-3 rad

Spre exemplu:
T3y = -1,929·106·2,778·10-3 =
= -5358.76 N  -5,359 kN
 CURS 4
Reguli generale privind modelarea cu Elemente Finite
1. Utilizaţi cel mai simplu tip de element finit care credeţi că poate
modela comportarea structurii analizate;

2. Nu utilizaţi niciodată elemente finite complexe sau specializate cât

timp nu sunteţi siguri de modul în care acestea au fost formulate;

3. Pentru început utilizaţi un model discret grosier care va asigura cu o

bună aproximare reprezentarea comportării de ansamblu a modelului
fizic;

4. Concluzie în trei cuvinte: cât mai simplu.

• În procesul iterativ de proiectare, modelul simplu conceput iniţial va fi

modificat şi îmbunătăţit pentru a include atât modificările aduse
proiectului cât şi unele detalii care iniţial au fost neglijate
• Nu există nici un argument de a utiliza încă de la începutul proiectarii
structurii un model discret complex care, nu va supravieţui procesului
iterativ de proiectare
• Utilizarea unui model mai rafinat apare în momentul în care s-a ajuns
la o formă definitivă a structurii analizate şi care poate fi îmbunătăţită
pe baza rezultatelor numerice oferite de analize pe modele mai
complexe
 Reguli generale privind construirea modelului discret cu EF

a) Îndesirea discretizării
Se recomandă utilizarea unei discretizări mai grosieră în zonele în care se
aşteaptă ca variaţia tensiunilor sau a deformaţiilor specifice să fie mai
lentă şi utilizarea unei discretizări mai fine în zonele în care variaţia
tensiunilor sau deformaţiilor să fie mai rapidă.
Zone în care pot apare variaţii rapide a tensiunilor sau deformaţiilor şi
care solicită utilizarea unei discretizări mai rafinate:

1. În apropierea colţurilor intrânde sau a marginilor curbe cu curbură

pronunţată. Sunt zone cu potenţial de apariţie a unor concentratori de
tensiune.
2. În vecinătatea forţelor concentate, a reacţiunilor concentrate şi a
punctelor de contact sau de legătură dintre două corpuri

3. În interiorul structurii la schimbarea bruscă a grosimilor, a

caracteristicilor elastice ale materialelor sau a secţiunii transversale
Exemplu privind selectarea zonelor care necesită o discretizare
mai fină.
Structura tip placă este încărcată şi se deformează în planul desenului.
Încărcarea aplicată în D şi rezemările din N şi I sunt considerate
concentrate. Identifică zonele în care este posibil să apară concentrări de
tensiuni şi care solicită o discretizare locală mai fină pentru a modela mai
exact variaţia rapidă a tensiunilor
Răspuns: Colţurile intrânde: B, F, J, M şi vecinătatea forţelor
concentrate: N, D, I. Justificarea se poate face cu ajutorul traiectoriilor
tensiunilor principale 1 şi 2. Acestea se grupează şi sunt mai dense în
zonele de concetrare a tensiunilor
Exemplu privind generarea unei discretizări de tranziţie între
zone cu reţele diferite de EF

Două regiuni sunt discretizate cu reţele regulate diferite deEF. Zona

ABCD urmează să facă legătura dintre cele două reţele – zonă de
tranziţie. Realizaţi o discretizare corectă de tip tranziţie utilizând
numai elemente de formă patrulater oarecare cu 4 noduri.
Raportul laturilor. Aspectul Elementelor Finite
La realizarea reţelelor 2D sau 3D de elemente finite se vor evita
discretizările care conduc la elementele finite pentru care raportul între
latura cea mai lungă şi latura cea mai scurtă este mare şi conduce la
elemente alungite. Aceste elemente finite nu produc neapărat rezultate
incorecte, acestea depinzând în mare măsură de condiţiile de rezemare şi
de încărcare, dar reprezintă surse potenţiale de probleme numerice.
Ca regulă generală: elementele finite la care raportul laturilor este mai
mare ca 3 pot fi considerate ca surse de posibile erori, iar cele la care
acest raport depăşeşte 5-6 constiutuie un semnal de alarmă serios ş
i reţeaua trebuie reanalizată.
c) Tratarea frontierelor fizice din interiorul structurii
Frontierelor fizice rezultă ca urmare a utilizării mai multor materiale, a
schimbării grosimilor, a modificării secţiunii transversale sau a schimb
ării condiţiilor de încărcare sau de rezemare.
Regulă strictă: un Element Finit nu va traversa o frontieră fizică a
structurii.

d) Forme geometrice recomandate pentru EF

În modele 2D cu EF, la acelaşi aranjament al nodurilor, elementele de
formă patrulater sunt de preferat celor de formă triunghiulară. EF de
formă triunghiulară sunt convenabile la generarea reţelelor de tranziţie,
în jurul colţurilor sau a golurilor.
În modele 3D cu EF, elementele de formă hexaedru sunt de preferat
celor de formă pentaedrică sau tertraedirică. Principlala problemă a
elementelor penta şi tetraedrică constă în faptul că deşi deplasările
structurii modelate cu aceste elemente sunt destul
de corecte, tensiunile rezultate pot fi eronate.
Tratarea încărcărilor distribuite

În analiza structurală forţele care acţionează strucura sunt forţe

concentrate sau distribuite pe o suprafaţă sau într-un volum.
Forţe distribuite pe suprafaţă (F/L2): presiunea vântului sau a apei,
presiunea produsă de zăpadă, forţe de antrenare aerodinamică, convoaie
de forţe mobile etc.
Caz particular al forţelor pe suprafaţă: forţe distribuite pe o linie (F/L)
Forţe distribuite într-un volum (F/L3): greutatea propie, forţe de inerţie,
forţa centrifugă, încărcări cu temperatură etc.
Indiferent de natura forţelor distribuite, într-o analiză prin MEF acestea
trebuie convertite in Forţe echivalente concentrate la noduri.
În ecuaţiile de echilibru [K]·{D} = {P}, forţele echivalente intervin în
termenul din dreapta.
Forţele echivalente la noduri pot fi determinate:
a) Exact utilizând principiul lucrului mecanic virtual – lucrul mecanic al
forţelor distribuite trebuie să fie egal cu lucrul mecanic al forţelor
echivalente
b) Prin concentrarea directă a forţelor la noduri utilizând principii simple
inginereşti. După modul de abordare exită două procedee: concentrarea
forţelor nod cu nod sau element cu element.
 CURS 5

Pentru aproximarea câmpului de deplasări se folosesc funcţiile de

interpolare alese în mod convenabil.

Polinoame de interpolare din clasa C0

Aceste polinoame trebuie să asigure numai continuitatea deplasărilor pe

domeniul elementului. Din această categorie fac parte elementele finite
de tip bară, cu un singur grad de libertate pe nod (capabile să preia
eforturi de întindere, compresiune sau torsiune), elemente de stare
plană de tensiune sau stare plană de deformaţie.

Element de tip bară solicitat la întindere-compresiune sau torsiune

Considerăm un element de tip bară de lungime L, pentru care în nodurile

1 şi 2, cunoaştem valorile deplasărilor nodale u1 şi u2.
Pentru câmpul deplasărilor se poate utiliza un polinom de interpolare de
gradul unu de forma:
u2(x) = c2x + c1

Pentru polinomul de interpolare se acceptă următoarele expresii:

- întindere compresiune ⇒ u(x) = N1· u1+ N2·u2
- torsiune ⇒ (x) = N1·1+ N2·2
unde Ni sunt nişte funcţii
n
care satisfac condiţiile: Ni=1 în nodul i, Ni=0 în
celelalte noduri şi  N i  1 în oricare punct aparţinând domeniul său de
i 1
definiţie. Aceste funcţii poartă denumirea de funcţii de formă.
Condiţiile pe contur pentru polinomul de forma de mai sus, sunt:
Pentru:
x = 0 ⇒ u=u1 ( = 1), şi x=L, ⇒ u=u2, ( = 2).
N1 N2
Rezultă: u1 = c1 si u2 = c1L + c2
 u  u1   x x
c2 = u1 ; c1 = (u2 – u1)/L, deci: u(x)   2  x  u 1   1   1
u  u2
 L   L L
Analizând etapele parcurse rezultatele pot fi generalizate pentru orice
tip de element care foloseşte funcţii de interpolare din aceeaşi clasă.
  c1 
u ( x )  c 2 x  c1   x 1   
c 2 

Matrice de interpolare

Vectorul coeficientilor
polinomului de interpolare

Condiţiile pe contur impuse pentru forma ne conduc la următorul sistem

de ecuaţii:
 u1   0 1  c1 
          c   A  1
  Ue 
u 2  L 1 c 2 
 c1  1  1 1  u1 
       sau :
c 2  L  L 0 u 2 
 x  x   u1   u1 
u ( x )  1         N1 N2    
 L  L  u 2  u 2 
Rezultă că matricea [N] de interpolare a deplasărilor pe element are în
componeţa ei funcţiile de formă Ni, cumulate într-o ordine impusă de
cumularea gradelor de libertate în matricea {Ue} a deplasărilor nodale.
Pentru elementul finit dreptunghiular biliniar, vom aplica dezvoltarea
după axa x pe laturile orizontale şi apoi după axa y între limitele date
funcţiile de interpolare obţinute anterior.
Utilizând dezvoltarea pentru un polinom de gradul unu, m=1, pe latura
inferioară între nodurile 1 şi 2, în care :
- pentru x1=-a⇒u(x1)=u1
- pentru x2=a ⇒u(x2)=u2 obţinem:

x2  x x1  x ax xa
u  x  1, 2  u1   u1  u2
x2  x1 x1  x 2 2a 2a

Pe latura superioară între nodurile 3 şi 4, în care :

-pentru x1=-a ⇒ u(x1)=u4
-pentru x2= a ⇒ u(x2)=u3
 x2  x x x ax xa
u  x  4,3  u4  1 u3  u4  u3
x2  x1 x1  x 2a 2a
Interpolând după direcţia y pe laturile 1-4 şi 2-3, între limitele u(x) 1,2 şi
u(x)4,3, obţinem:
y2  y y y
u ( x , y)  u1, 2  1 u 4,3 
y 2  y1 y1  y 2
by ax by ax by ax by ax
  u1   u2   u3   u4
2b 2a 2b 2a 2b 2a 2b 2a

 a  x  b  y  u   a  x  b  y  u   a  x  b  y  u   a  x  b  y  u
1 2 3 4
4ab 4ab 4ab 4ab

Prin identificare cu relaţia:

u(x,y )= N1u1 + N2u2 + N3u3 + N4u4 rezultă:

Pentru funcţia v(x,y) obţinem o expresie similară relaţie şi rezultă că
vectorul deplasărilor nodale pe element este:
 u1 
u ( x , y)  N1 N2 N3 N4 0 0 0 0  
 U       
 v( x , y)   0 0 0 0 N1 N2 N3 N3  v 
 4
Polinoame de interpolare din clasa C1

Un caz frecvent întâlnit în analiza structurală îl reprezintă cazul în care

pe lângă continuitatea funcţiilor se impune să se asigure şi continuitatea
derivatelor de ordinul unu. Cel mai simplu exemplu în acest sens îl
reprezintă elementul de tip bară, capabil să preia şi sarcini de
încovoiere.
Pentru elementul de tip bară în plan, la care se consideră încărcările
date de forţele tăietoare şi momentele încovoietoare din noduri, avem 4
grade de libertate pe element. Vom utiliza prin urmare pentru
deplasarea liniară v(x) un polinom de gradul 3:

v(x) = c1x3 + c2x2 + c3x + c4

Pentru functia rotatiilor  = dv/dx = 3c1x2 + 2c2x + c3

 c1  Conditii pe contur:
c 
 2  -La x = 0, v = v1 şi  = 1 = dv/dx
v( x )   x 3 x2 x 1   
c3  -La x = L, v = v2 şi  = 2 = dv/dx
c 4 
Dupa impunerea conditiilor, rezultă:
 v1   0 0 0 1  c1 
   0 0 1 0 c 2 
 1      rezul tan d :
  3
v
 2  L L 2
L 1  c 3 
2  3L2 2L 
1 0 c 4 
        
{Ue } [A] { c}

 2 L 2 L 
 3L  2L2 3L  L2 
1
[A]1  3  
L  0 L2 0 0 
 3 
 L 0 0 0 
Cu notatia  = x/L, rezultă: [N] = [N1 N2 N3 N4], in care:

[N] = [(1+2-3 2) (1- )2 (3 2-2 3) (2- )]

În cazul problemelor la care se impune continuitatea atât a funcţiilor de

deplasare cât şi a derivatelor sale, nu se mai folosesc polinoamele de
interpolare Lagrange. În aceste cazuri se recomandă utilizarea
polinoamelor de interpolare Hermite.
Functii de interpolare pentru elementul finit triunghiular

Pentru elementul triunghiular vom pune în evidenţă o funcţie de

interpolare de forma:
 = Ni i

Φi este deplasarea nodală pe directia gradului de libertate i

Ni = Ni(L1, L2, L3), funcţiile de formă;
Li sunt coordonatele triangulare definite de relaţiile:
Si Sj S
Li  ; L j  ; Lk  k
S S S
Li  L j  L k  1
 Pentru elementul liniar:

 = c1L1 + c2L2 + c3L3 = c1’+ c2’x + c3’y

Pentru elementul patratic:

  c1L21  c 2 L22  c3L23  c 4 L1L 2  c5 L 2 L3  c6 L3L1 
 c1'  c'2 x  c3' y  c'4 x 2  c5' xy  c'6 y 2
Funcţiile de formă pentru elementul triunghiular liniar, sunt
coordonatele triangulare: N1=L1, N2=L2, N3=L3.
Pentru elementele finite pentru care se impun funcţii de interpolare cu
grad mai mare de unu, funcţiile de formă se determină utilizând
funcţiile de interpolarea Lagrange:

Lnk 
 L  L  L  L ... L  L  L  L ... L  L 
0 1 k 1 k 1 n

 L  L  L  L ... L  L  L  L ... L  L 
k 0 k 1 k k 1 k k 1 k n

Functiile de forma vor avea urmatoarea expresie:

Ni = Lqq(L1)Lrr(L2)Lss(L3)
 PROCEDEUL GENERAL PENTRU EFECTUAREA UNEI ANALIZE PRIN
M.E.F.
Pasul 1: Lansează ANSYS, mergând pe meniul start-up și facând dublu
click pe Workbench file în folderul ANSYS 13.0.

Pentru a realiza o analiză prin MEF este nevoie

de a urma câtiva pași descriși în cele ce
urmează:
1. Se setează tipul de analiză care urmează să fie
utilizat;
2. Se creează modelul;
3. Se definește tipul de element;
4. Se împarte geometria dată în noduri și elemente
(mesh model);
5. Se aplică proprietățile materialelor și condițiile la
limită;
6. Se derivează matricele elementelor și ecuațiile;
7. Se asamblează matricea de rigiditate;
8. Se determină parametrii necunoscuți în noduri.
9. Se interpretează rezultatele.
 CURS 6

SURSE DE ERORI ÎN MODELAREA CU ELEMENTE FINITE

Metoda elementelor finite (MEF) este o metodă aproximativă de calcul.

La modelarea şi rezolvarea unei probleme date se fac o serie de
aproximări, care au drept consecinţă faptul că soluţia obţinută cu MEF
are unele abateri faţă de soluţia exactă, necunoscută. Aceste abateri de
aproximare se numesc în mod obişnuit erori ale MEF, ceea ce nu este
corect.
În principiu, conceptul de eroare are sensul de greşeală – intenţionată
sau involuntară – şi ea poate fi, de obicei, corectată sau evaluată
cantitativ, ceea ce nu este valabil şi pentru MEF. Pentru problemele care
sunt abordate cu MEF nu sunt, de obicei, cunoscute soluţii alternative,
obţinute pe alte căi, cu care acestea să se compare pentru a se
determina abaterile relative.
Existenţa acestor abateri sau erori de aproximare ale MEF este
principalul său dezavantaj şi este tributul plătit pentru calităţile,
avantajele şi performanţele sale. În continuare se va folosi pentru aceste
abateri termenul, obişnuit, de eroare a MEF.
Sursele de erori de aproximare se află la diverse nivele şi intervin în diverse
etape ale procesului de analiză cu elemente finite (FEA). Identificarea şi
înţelegerea mecanismelor care guvernează aceste erori face posibilă - uneori
şi într-o oarecare măsură – reducerea şi evaluarea acesora. Cele mai
importante dintre sursele de erori ale MEF sunt următoarele (nu se
menţionează greşelile posibile ale utilizatorului, provenite din neştiinţă,
neatenţie sau incompetenţă).

Erorile conceptuale sau de principiu provin din neglijarea satisfacerii

ipotezelor şi conceptelor care definesc diversele categorii de probleme ale
structurilor mecanice, ceea ce poate duce la erori mari ale soluţiei obţinute.
De exemplu, nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre ipotezele care
delimitează modelul de structură liniar elastică, definită ca mediu continuu,
omogen şi izotrop, cu liniaritate geometrică, elasticitate perfectă, liniaritate
fizică şi fără tensiuni iniţiale. De asemenea, se presupune că structura este în
echilibru (static sau dinamic) şi că este valabil principiul lui Saint Venant,
ipoteza secţiunii plane (pentru bare) şi ipoteza normalei rectilinii (pentru plăci
şi învelişuri). În aceste condiţii, ecuaţiile de echilibru scrise pentru structura
nedeformată rămân valabile şi pentru structura deformată, funcţiile
eforturilor nu depind de deplasări, dependenţa dintre sarcini şi deplasări este
liniară, ecuaţiile diferenţiale sunt cu coeficienţi constanţi, este aplicabil
principiul suprapunerii efectelor etc.
Câteva exemple de situaţii relativ simple în care nu sunt îndeplinite una
sau mai multe dintre ipotezele enumerate pot fi:
- pentru barele de secţiune necirculară (sau neinelară) solicitate la
răsucire nu este valabilă ipoteza secţiunii plane;
- unele aliaje metalice, unele materiale plastice şi o serie de materiale
compozite nu sunt perfect elastice şi nu “ascultă“ de legea lui Hooke,
adică nu au liniaritate fizică;
- profilele laminate, dar, mai ales, tablele sunt puternic anizotrope, ca
urmare a laminării;
- pentru plăcile plane subţiri, solicitările din planul plăcii nu sunt
decuplate de cele perpendiculare pe acesta, ca urmare a unor deplasări
transversale (chiar relativ mici);
- pentru barele cu pereţi subţiri nu mai este valabil principiul lui Saint
Venant şi ipoteza secţiunii plane, deplanările secţiunilor fiind relativ mari,
propagarea acestora făcându-se pe toată lungimea barei;
- modurile proprii ale vibraţiilor libere nu sunt decuplate, ca urmare a
existenţei amortizărilor;
- existenţa unei stări de tensiuni iniţiale importante ca urmare a
tehnologiilor de execuţie prin sudare, ambutisare, roluire etc.
Aproximarea sarcinilor care se aplică modelului se referă la: valorile
acestora, modul de variaţie (pe suprafaţă, pe volum, în funcţie de timp
etc), direcţia, poziţia pe model a punctului de aplicaţie etc.
Se vor avea în vedere variantele de încărcare cerute de beneficiar şi
modalităţile de evaluare ale regimurilor de încărcare şi anume, sarcini
nominale, de avarie, de probă, maxime, accidentale etc.
De asemenea, sarcinile se pot aplica static, dinamic cu o viteză
cunoscută, (prin şoc) etc.
Încărcarea poate fi staţionară sau nestaţionară, variabilă după legi
cunoscute sau variabilă aleator. În procesul de deformare al structurii
sarcinile îşi pot modifica direcţiile sau punctele de aplicaţie.
În mod obişnuit, pentru simplitate, sarcinile se consideră ca forţe
concentrate, aplicate în nodurile modelului.
Diversele tipuri de elemente permit definirea sarcinilor sub forma unor
presiuni (de exemplu, presiuni hidrostatice) sau sarcini distribuite pe
contur sau pe volum (de exemplu, forţele de inerţie).
Şi în aceste situaţii, în final, rezultantele acestora se introduc – de către
program – în nodurile elementelor. Consecinţa acestui demers este că
aplicarea sarcinilor asupra modelului depinde de localizarea nodurilor,
adică de reţeaua de discretizare.
Pentru a ilustra acest aspect al modelării, în figura de mai jos se
prezintă exemplul unei plăci plane, de grosime constantă, având
forma dreptunghiulară.
Placa este încărcată în capătul liber cu o forţă verticală, care s-a
aplicat într-un nod, ca în figura a şi în cinci noduri ca în figura b,
valoarea totală fiind aceeaşi.
În ambele cazuri tensiunea maximă are aceeaşi valoare, dar
deplasarea maximă este mai mare cu 5 % pentru varianta a în raport
cu varianta b, datorită deformaţiilor locale mai mari.
Aproximarea condiţiilor de rezemare se referă la faptul că acestea
se definesc, de regulă, în nodurile modelului şi constau în introducerea
restricţiei ca deplasarea (componenta liniară sau cea de rotire) să aibă
valoarea zero, sau o valoare cunoscută, pe direcţia dorită.
Deplasările nodale sunt definite pe direcţiile reperului global al
modelului, şi - de obicei - şi condiţiile de rezemare.
Dacă este necesar, se poate defini un nou sistem de referinţă, pentru
unele reazeme (sau pentru toate), rotit faţă de sistemul global.
În cazuri deosebite, pentru modelarea condiţiilor de rezemare se
folosesc elemente finite speciale, de tip bound şi (sau) gap, care permit
definirea reazemelor pe orice direcţie. Se pot defini reazeme
deformabile (cu o anumită valoare a constantei elastice sau a rigidităţii)
şi se pot introduce forţe de frecare.
Pentru modelarea corectă a reazemelor modelului şi evitarea unei surse
de erori la acest demers al modelării, trebuie cunoscute foarte bine
condiţiile de funcţionare ale structurii în diversele regimuri de lucru iar
condiţiile de rezemare să modeleze cât mai bine aceste situaţii.
Pentru exemplificare, în figura de mai jos se prezintă modelul unei
structuri din bare care se deplaseză pe o cale de rulare, pe şinele
paralele AB şi CD.

S-au definit următoarele condiţii pentru blocarea deplasărilor celor patru

reazeme: A – toate; B – verticală şi transversală; C şi D verticală. În D
s-a introdus şi o forţă de frecare pe direcţia de rulare pentru a simula
situaţia când funcţionează doar unul din cele două sisteme care asigură
deplasarea structurii pe calea de rulare.
Aproximarea introdusă de elementul finit utilizat este, probabil, cea
mai importantă sursă de erori în MEF, acesta fiind inclusă în principiile
fundamentale ale metodei.
În esenţă aproximarea aceasta constă în faptul că pentru un subspaţiu al
structurii reale, pentru care deplasările (şi tensiunile) au o lege de variaţie
oarecare, necunoscută, se utilizează un element finit care are
implementată o funcţie de aproximare prestabilită, specifică tipului de
element finit utilizat.
Tipurile de elemente disponibile în “bibliotecile” programelor au fost
concepute astfel încât să fie cât mai performante şi să ofere utilizatorului
posibilitatea satisfacerii unor cerinţe cât mai diverse, acestuia revenindu-i
sarcina de a le utiliza corect şi eficient, incluzând şi cerinţa ca erorile de
aproximare să fie cât mai mici.
În acest sens utilizatorul trebuie să ştie care sunt principalele cerinţe şi
proprietăţi ale funcţiilor de aproximare (denumite şi funcţii de interpolare)
ale elementelor. Pentru MEF, modelul deplasare, funcţiile se referă la
câmpul deplasărilor. Aceste funcţii trebuie să asigure energiei potenţiale
totale a structurii deformate o valoare minimă, corespunzătoare stării de
echilibru stabil a acesteia, compatibilitatea internă şi satisfacerea condiţiilor
la limită. În acest caz, rezultatele obţinute prin FEA, pentru modele cu
discretizări tot mai fine, adică având un număr tot mai mare de noduri şi
de elemente, conduce la obţinerea unor rezultate tot mai precise, adică
procesul este convergent.
Pentru asigurarea convergenţei FEA, funcţiile de aproximare trebuie să
satisfacă următorele cerinţe:
a – Continuitatea. Dacă funcţiile sunt polinoame, se asigură cerinţa ca în
interiorul elementului şi pe conturul său câmpul deplasărilor să nu aibă
discontinuităţi, salturi, goluri sau variaţii bruşte;
b – Compatibilitatea sau conformitatea. Trebuie ca în procesul de
deformaţie elementele să rămână solidare în toate punctele frontierei
comune, adică să nu se separe, să nu ducă la goluri sau discontinuităţi şi să
nu pătrundă în domeniul elementelor vecine. Pentru a fi compatibile,
elementele adiacente trebuie ca pe linia sau suprafaţa comună să aibă
aceleaşi: coordonate pentru noduri, grade de libertate în noduri, tip de
funcţii de aproximare pentru deplasări şi (uneori) să fie raportate la sisteme
de coordonate locale. În practica FEA, apar frecvent situaţii în care trebuie
“conectate” elemente care nu sunt compatibile.
Cel puţin în zonele din imediata apropiere a acestor linii sau suprafeţe este
de aşteptat ca rezultatele obţinute să fie afectate de erori.
c – Complinirea. Funcţiile de aproximare trebuie să conţină termeni care
să descrie deplasările de corp rigid (adică translaţii uniforme pe toate
direcţiile şi rotaţii fără distorsiuni unghiulare) şi stările de deformaţii
constante ale elementului, adică să conţină termeni constanţi şi termeni de
gradul întâi.
Dacă, pentru încovoierea plăcilor, gradele de libertate nodale includ
curburile plăcii, atunci funcţiile trebuie să conţină şi termeni de gradul al
doilea, deoarece atunci derivatele de ordinul al doilea trebuie să fie
constante. Cele mai utilizate şi eficiente tipuri de elemente finite sunt cele
izoparametrice, care au polinoame (sau, mai rar, alte tipuri de funcţii)
de acelaşi tip atât pentru definirea geometriei elementului (de exemplu
laturile unui patrulater) cât şi pentru aproximarea câmpului deplasărilor;
d – Invarianţa geometrică. Elementul finit trebuie să aibă aceeaşi stare
de deformaţie (sau de tensiune, relaţia dintre ele fiind linară prin legea lui
Hooke) oricare ar fi orientarea sistemului local de coordonate (reperul
local) în raport cu care aceasta este formulată.
Această cerinţă are în vedere faptul că în timp ce sistemul global de
coordonate (reperul global), al întregii structuri, are o orientare spaţială
fixă, la care sunt raportate toate mărimile nodale (deplasări, sarcini, grade
de libertate geometrică, condiţii de rezemare), fiecare element are propria
sa poziţie şi orientare spaţială. Cerinţa este satisfăcută dacă expresia
funcţiei de aproximare, prin termenii pe care îi conţine, nu “favorizează”
nici una dintre coordonatele locale.
La elaborarea modelului trebuie luat în considerare faptul că procesul de
convergenţă poate fi atins pe două căi şi anume:
a – utilizarea elementelor de “ordin superior”, care au polinoame de
aproximare cu grad cât mai mare. Aceasta presupune ca elementul să
aibă un număr mai mare de noduri, cu mai multe grade de libertate
geometrică şi o formă geometrică mai complicată. Privit din punct de
vedere informatic acest tip de element este mai eficient deorece
prelucrează o cantitate mai mare de informaţii. Din păcate, bibliotecile cu
elemente finite ale programelor oferă un număr mic de elemente de
acest tip;
b – realizarea unei discretizări cât mai fine, adică modelul să aibă un
număr cât mai mare de noduri şi de elemente finite. Practica FEA nu a
confirmat superioritatea uneia sau alteia din cele două căi, fiecare cale
dovedind faţă de cealaltă o mai bună aproximare a soluţiei pentru unele
tipuri de probleme, dar inferioară pentru altele. Pentru ca soluţia obţinută
prin “rafinarea” discretizării să fie o mai bună aproximare a problemei
date, trebuie satisfăcute următorele cerinţe:
- fiecare dicretizare anterioară trebuie să se “regăsească” în cea nouă;
- fiecare punct al modelului trebuie să aparţină unui element finit;
- funcţiile de aproximare ale elementelor utilizate trebuie să rămână
aceleaşi când se trece de la o reţea de discretizare la alta.
Forma distorsionată a elementelor finite obţinute prin discretizare duce la
creşterea erorilor de aproximare. Aceasta înseamnă că, de exemplu, un
element triunghiular trebuie să fie cât mai apropiat de un triunghi
echilateral, un element patrulater să fie un pătrat, un element hexaedric
de volum să fie un cub etc.
Pentru a analiza practic acest aspect al modelării şi pentru a face şi o
evaluare cantitativă a efectului distorsiunii elementelor s-a considerat
exemplul unei bare drepte (plăci) din oţel, cu lungimea de 1000 mm,
încastrată la un capăt şi liberă la celălalt, cu secţiunea dreptunghiulară
având înălţimea de 400 mm şi lăţimea de 100 mm. Solicitarea s-a realizat
cu o forţă concentrată verticală de 266.7 kN, aplicată în capătul liber al
barei.
S-a realizat o discretizare cu 55 de noduri şi 40 de elemente
nedistorsionate cu patru noduri (a) şi distorsionate (b) precum şi cu 80 de
elemente nedistorsionate cu trei noduri (c) şi distorsionate (d).
Se face precizarea că în mod voit s-au realizat dicretizările “fanteziste” din
figurile b şi d pentru a obţine elemente puternic distorsionate.
Pentru a testa “sensibilitatea” diferitelor tipuri de elemente la efectul de
distorsiune, s-au realizat opt variante de analiză a modelelor din figura,
pentru fiecare variantă considerând atât elementele normale,
nedistorsionate, cât şi cele distorsionate.
Rezultatele obţinute se prezintă în tabelul 10.2. Din analiza acestora se
constată că pentru acelaşi model, variaţia relativă a valorilor maxime ale
deplasărilor (rezultantă şi pe direcţia Y) şi ale tensiunilor echivalente von
Mises (în noduri şi în elemente) între varianta cu elemente normale şi cea
cu elemente distorsionate este mică, doar de câteva procente: cea mai
mare valoare este de 13.71 %, pentru σech/nod, pentru elementul Shell4,
descompus în patru triunghiuri.
Pentru factorul de estimare a erorii de discretizare, variaţiile sunt mult mai
mari, ajungând la 51.07 % pentru modelul cu elemente Shell4.
Programele MEF conţin proceduri de verificare a formei elementelor şi
transmit mesaje de atenţionare pentru cele distorsionate, astfel încât
utilizatorul să poată interveni, prin modificarea reţelei de discretizare,
pentru a reduce cât mai mult această eroare de modelare.
Sensibilitatea tipurilor de elemente la sarcini concentrate, aplicate în
nodurile reţelei de discretizare, poate duce la interpretări greşite ale
rezultatelor FEA, deoarece fiecare tip de element “răspunde” diferit sub
acest aspect al modelării şi se pot considera ca valori maxime ale
tensiunilor valori “locale irelevante”.
În teoria elasticităţii, o forţă concentată aplicată într-un punct al
semispaţiului elastic duce la o singularitate, adică în acel punct, tensiunea
normală σ pe direcţia forţei are valoarea infinit, adică nu poate fi
determinată (problema Boussinesq).
În MEF forţa concentrată aplicată într-un nod al reţelei de discretizare nu
constitue o singularitate, dar valorile tensiunilor şi deplasărilor din nodul
respectiv şi din elementele vecine au valori care depind de tipul elementului
finit.
Aproximarea valorilor constantelor elastice şi fizice ale materialului se
face adesea cu erori relativ mari pentru că nu există informaţii suficient de
precise şi sigure despre structura pentru care se face modelarea. De
exemplu, nu se cunoaşte curba caracteristică reală a materialului, sau
variaţiile constantelor elastice ale unui laminat în raport cu direcţia de
laminare (mai ales pentru table), valorile coeficienţilor de frecare în
reazeme (pentru calculul forţelor de frecare), valorile factorilor de
amortizare şi dependenţa acestora funcŃie de frecvenţă, constantele de
transmisie a căldurii prin conductivitate, radiaţie sau convecţie, variaţia
constantelor funcţie de temperatura de lucru etc.
În aceste condiţii trebuie remarcat faptul că adesea este absurd să se
depună eforturi pentru elaborarea unui model sofisticat, cu un mare număr
de noduri şi elemente, în speranţa obţinerii unor rezultate precise, dacă
valorile constantelor introduse în calcul sunt incerte, deorece acestea pot
altera semnificativ rezultatele şi deci nivelul lor de încredere să fie iluzoriu.
Aproximarea maselor şi a distribuţiei acestora apare pentru
problemele dinamice – vibraţii libere şi forţate, răspuns dinamic, răspuns
seismic etc. – şi poate duce la erori imprevizibile, greu de evaluat.
Pentru structuri complexe, volumul calculelor pentru probleme de valori
proprii poate deveni foarte mare şi o cale pentru reducerea acestuia este
ca modelul să aibă un număr limitat de grade de libertate, ceea ce
implică “reducerea”, sau condensarea matricei de masă şi a celei de
rigiditate.
Erorile de trunchiere apar în procesul de calcul ca urmare a faptului că
în calculator toate variabilele (altele decât cele întregi) sunt reprezentate
cu un număr finit de cifre. Prin aceasta apar erori care se “cumulează” şi
se “propagă” şi pot deveni importante când volumul operaţiilor de calcul
este foarte mare. Erorile de trunchiere pot afecta în special precizia
soluţiei sistemului de ecuaţii al MEF precum şi celelalte etape de calcul
ale unei FEA. În consecinţă, sunt programe care au implementate module
de calcul pentru rezolvarea iterativă a sistemului de ecuaţii, prin aceasta
putându-se “corecta” soluţia iniţială până când corecţia devine mai mică
decât un prag prestabilit.