Universitatea Politehnica din Bucuresti

Facultatea “Ingineria și Managementul Sistemelor Tehnologice”

EXAMEN FINAL
INGINERIE ASISTATĂ DE CALCULATOR 1

Nume: Andreescu Raluca Maria

Grupa:
 Coordonator: Prf. Dr. Ing.Pupază Cristina
Ingineria asistată de calculator (CAE) reprezintă utilizarea programelor pentru simularea
performanțelor unui produs, în scopul de a îmbunătăți concepția produsului, sau pentru a ajuta la
rezolvarea problemelor inginereşti ȋntr-un domeniu industrial mai larg.
Avantajele folosirii tehnicilor CAE include: reducerea costurilor şi a timpului de
dezvoltare al produsului, cu îmbunătățirea calității şi a durabilității produselor.
In ceea ce priveste materialul ansamblului,tin sa mentionez ca toate componentele acestuia
sunt in totalitate din otel(Structural Steel).Dupa cum se stie,otelul este materialul implicit ales al
programului cu urmatoarele caracteristici:densitatea-7850 [kg/m3],coeficientul lui Poisson-0.3 si
modulul de elasticitate longitudinal-2E+11[Pa].
Problema pe care am studiat-o in aceasta tema de examen a fost comportarea celor 2 capete
U ale unui diapason in momentul aplicarii fortei.Asa ca am realizat 3 analize de studiu in acest
caz. Cele mai importante incarcari din cele 3 analize sunt fortele care actioneaza pe directia axei
Z fiecare avand cate 100N (incarcari pe care le am folosit atat in analiza statica cat si in analiza
armonica).
Restrictiile pe care le am folosit in analize au fost:incastrare (“Fixed Suported”) aplicate la
analiza statica si modala.
GEOMETRIA
Am importat geometria din programul SolidWorks (diapason.SLDPRT). Pentru a obtine o discretizare cat mai

precisa am eliminat raza de racordare si capatul manerului diapazonului.

 Metoda elementelor finite (MEF) este cea mai utilizată metodă numerică folosită pentru calculul
structurilor. Concepută iniţial pentru calcul structural în domeniul mecanic liniar-elastic, a fost extinsă şi
generalizată.
MEF se bazează pe: principiile mecanicii solidului deformabil, teoria elasticităţii, calcul matriceal
şi metode numerice de interpolare.
Discretizarea reprezintă aproximarea modelului geometric printr-o reţea cu un număr mare, dar
finit de elemente cu o configuraţie geometrică simplă. Intersecţia dintre elementele reţelei de discretizare
formează noduri. Discretizarea trebuie să se muleze cât mai bine pe geometria structurii şi să o aproximeze
cât mai exact.
Pentru ansamblul supus studiului am incercat atat o discretizare libera cat si una
controlata(Metoda: Tetrahedrons, Hex Dominant, Sweep, MultiZone), rezultand in cele din urma ca
discretizarea libera cu o retea de discretizare adaptiva,fina si marimea elenentului finit de discretizare de
1 mm sa fie cea mai buna discretizare,verificand rezultatul discretizarii cu ajutorul elementului de calitate
in care am obtinut 0.86
 ANALIZA STATICA
Analiza statica se utilizeaza pentru a determina deplasarile, tensiunile, etc. în conditii statice de
încarcare, atât în conditii de analiza statica liniara cât si în conditii neliniare. Neliniaritatile pot include
plasticitatea, ecruisarea, deformatii mari, rotatii mari, hiperelasticitate, contact de suprafete.Incarcarile si
restrictiile se pot introduce:pe intteg solidul,pe fetele modelului,in noduri,importate dintr-o alta analiza
sau prin comenzi APDL.Cele mai obisnuite incarcari sunt fortele distribuite pe suprafete,muchii pentru ca
sunt mai apropiate de realitate.Pe modele 2D si 3D fortele applicate intr-un singur nod pot determina
concentratori de tensiune.
In ceea ce priveste diapazonul am folosit ca incarcari forte aplicate celor 2 capete U, 2 forte pe
directia Z,fiecare de 100 N.Ca restrictii am fixat manerul(“Fixed Support”).Rezultatele la analiza statica
sunt:deformatia specifica si tensiunea echivalenta .
In urma analizei,a rezultat o deformatie maxima de 7.7738 [mm]. Deformatia maxima apare in zona de
aplicare a fortei.
 In urma analizei,a rezultat o tensiune echivalenta maxima de 1351.9 MPa
Asa cum se poate observa si in figura de mai jos,tensiunea maxima apare pe manerul diapazonului,
in zona de imbinare cu elemental U.
 ANALIZA DINAMICA

Studiul dinamic prin MEF al structurilor poate fi privit ca o extindere a analizei statice în probleme
în care se consideră şi dependenţa de timp a modelelor discretizate spaţial prin elemente finite. Dacă
deplasările u(x,y), considerate la analiza statică variază în timp, este necesar ca, pe lângă forţele
considerate pentru modelul static să se ia în considerare şi forţele de inerţie, precum şi cele de frecare.

În domeniul dinamic programele de analiză structurală cu elemente finite actuale pot rezolva mai
multe tipuri de probleme, cum ar fi:
- Analiză modală (Modal analysis) - calculul modurilor proprii şi al frecvenţelor proprii ale unei piese sau
ale unui ansamblu.
- Răspuns armonic (Răspuns în frecvenţă) - răspunsul structurii la forţe variind armonic (sinusoidal) în
timp, în regim stabil de solicitare.
.

Am luat in calcul doar 2 analize dinamice si anume:

ANALIZA MODLA
Analiza modală este folosită pentru a determina caracteristicile dinamice ale structurilor şi anume:
frecvenţele proprii, modurile proprii de vibraţie şi factorii de participare corespunzător modurilor de
vibraţii. Frecvenţele proprii ale structurilor trebuie comparate cu frecvenţele de lucru ale
maşinii/robotului/sistemului, pentru a evita apariţia rezonanţelor, sau pentru a nu permite funcţionarea
unei piese/ansamblu cu armonici ale frecvenţelor proprii.
 Pentru analiza modala,ca si la cea statitca am fixat manerul diapazonului iar ca rezultate-
deformatia totala pentru a vedea frecventele proprii ale sistemului.

In imaginile urmatoare sunt prezentate primele 6 frecvente proprii ale sistemului(efectul este daunator la
primele frecvente).
 ANALIZA ARMONICA

Analiza răspunsului armonic, sau analiza în frecvenţă este o tehnică utilizată pentru a determina
răspunsul unei structuri liniare în regim stabil de solicitare, la forţe care variază armonic (sinusoidal) în
timp.
Răspunsul armonic permite anticiparea comportării dinamice a structurilor şi verificarea
rezonanţelor, sau a altor efecte dăunătoare ale vibraţiilor forţate. Se determină răspunsul structurii la
diferite frecvenţe şi se obţine un grafic al amplitudinii vibraţiilor în funcţie de frecvenţa forţei
perturbatoare. De asemenea, se pot procesa deplasările şi tensiunile la diferite frecvenţe. În acest tip de
analiză se consideră că forţele variază sinusoidal şi se aplică în regim stabil de solicitare
Ca si la analiza statica am fixat piesa pe maner si am aplicat 2 forte pe capetelu U ale diapazonului
pe axa Z fiecare avand 100N.

Este utilă specificarea coeficientului de amortizare pentru a obţine rezultate realiste referitoare la
amplitudinile vibraţiilor corespunzătoare diferitelor frecvenţe,asa ca am definit coef. De amortizare
0.003[Ns/m].
Deformatia totala maxima este de 19.985 [mm] inregistrata in zona aplicarii fortei. In imaginile urmatoare
sunt prezentate primele 10 frecvente proprii ale sistemului(efectul este daunator la primele frecvente)
 Raspunsul in frecventa actioneaza in domeniul de frecventa 284.7-2847 Amplitudinea maxima
atinge 1 varf la frecventa 1992.9 Hz