Starea limită ultimă la forţă tăietoare

Cursul 1: Starea limită ultimă la forţă tăietoare

Rezumat:
 Elementele structurale solicitate la încovoiere sunt de obicei solicitate simultan şi la
forţă tăietoare. Datorită forţei tăietoare direcţiile eforturilor principale nu mai sunt
paralele şi normale pe axa grinzii, ci înclinate.
 Evaluarea rapidă a nivelului forţei tăietoare se bazează pe extrapolarea teoriei
Rezistenţei materialelor la beton armat. Se calculează cu formule adaptate la beton
armat un efort tangenţial maxim şi acesta este apoi comparat cu nişte valori limită.
 Se pot identifica două mecanisme care se pot dezvolta simultan într-o grindă
(mecanismul de grindă şi mecanismul de arc) , iar importanţa fiecăruia depinde de
rigiditatea relativă a celor două mecanisme la deplasări verticale.
 Modelul grinzii cu zăbrele plastice este utilizat în mai multe coduri de proiectare
naţionale şi internaţionale Grinda de beton armat este modelată ca o grindă cu
zăbrele plană, unde talpa comprimată este zona comprimată (din încovoiere) de
beton, talpa întinsă este armătura longitudinală întinsă, etrierii sunt montanţi întinşi
iar inima grinzii formează biele înclinate din beton, comprimate.
 Dacă forţa tăietoare de calcul, VEd este mai mică decât cea capabilă de calcul V Rd,c
nu sunt necesare armături rezultate din calcul. Chiar dacă nu sunt necesare
armături pentru forţă tăietoare, se prevede o armătură transversală minimă.
Această armătură minimă se poate omite la anumite elemente.
 Elementele cu armătură transversală, cu betonul întins fisurat, pot fi reprezentate
printr-o grinda cu zăbrele echivalentă. Se presupune că toate fisurile înclinate fac
acelaşi unghi  cu axa grinzii, acesta fiind şi unghiul de înclinare al diagonalelor, şi
că că toate elementele grinzii cu zăbrele sunt, la SLU, în domeniul plastic.
 Din condiţia de rezistenţă pentru biela comprimată rezultă unghiul minim de
înclinare al bielei care este limitat inferior la o valoare care să permită limitarea
deschiderii fisurilor în exploatare, şi superior la o valoare care să permită curgerea
etrierilor.
 La dimensionare, calculul practic implică în principal următoarele operaţii:
determinarea forţei tăietoare de calcul la faţa reazemului şi în secţiunea de calcul, la
distanţă d de faţa rezemului, verificarea capacităţii secţiunii de beton la faţa
reazemului, determinarea unghiului minim  în secţiunea de calcul, determinarea
etrierilor necesari verificând şi condiţiile constructive.
 Rezistenţa la forfecare la interfaţa între placă şi inima grinzii poate fi calculată
considerând placa formată dintr-un sistem de biele comprimate asociate unor tiranţi
corespunzând armăturilor întinse.
 Datorită forţei tăietoare, efortul de întindere din armăturile longitudinale creşte, faţă
de efortul produs de acţiunea momentului încovoietor.
 Diagrama forţei din armătura întinsă se obţine împărţind diagrama de momente prin
braţul de pârghie, iar decalarea spre exterior a diagramei cu marimea a l are ca efect
creşterea efortului în secţiunea considerată cu Ftd. La reazemele marginale simplu
rezemate trebuie ţinut cont că efortul în armătură la faţa reazemului nu este nul, ci
egal cu Ftd , datorită efectului forţei tăietoare.

Cunoştinţe preliminare:
 Calculul la forţă tăietoare (din cursul de Rezistenţa materialelor) şi proprietăţile
betonului şi armăturilor (cursurile 3-8).
Starea limită ultimă la forţă tăietoare 98

Obiective:
Să prezinte comportarea şi calculul elementelor de beton armat la forţă tăietoare.

Referinţe:
ASRO (2004), SR EN 1992-1-1:2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton.
Partea 1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri, Bucureşti.
ASRO (2008), SR EN 1992-1-1:2004/ NB:2008 Proiectarea structurilor de beton. Partea
1-1: Reguli generale şi reguli pentru clădiri. Anexa natională, Bucureşti.
Braestrup, M. W.; Nielsen, M. P.; Bach, F.; and Jensen, B. C. (1976), Shear Tests on
Reinforced Concrete T-Beams. Series T, Report R 72, Structural Research
Laboratory, 114 pp.
Jensen, B.C., Lapko, A. (2009), On shear reinforcement design of structural concrete
beams on the basis of theory of plasticity, Journal of Civil Engineering and
Management, 15(4): 395–403, DOI: 10.3846/1392-3730.2009.15.395-403.
Paillé, J.-M. (2009), Calcul des structures en béton – Guide d’application, Eyrolles,
Paris, 620 pp.
Pascu, R. (2008), Comportarea şi calculul elementelor din beton armat, Ed. Conspress,
Bucureşti, 2008, 281 p.
Placas, A. (1969), Shear Failure of Reinforced Concrete Beams, PhD thesis, University
of London, London, UK, 160 pp.

98
 Starea limită ultimă la forţă tăietoare

Conţinut
1. Introducere
2. Evaluarea nivelului de solicitare la forţă tăietoare
2.1 Recapitularea formulelor din rezistenţa materialelor
2.2 Determinarea max pentru secţiunea de beton armat
2.3 Evaluarea nivelului de solicitare la forţă tăietoare
3. Mecanisme de rezistenţă
4. Modelul grinzii cu zăbrele plastice
5. Modelul grinzii cu zăbrele plastice
5.1 Elemente ce nu necesită armături de forţă tăietoare
5.2 Elemente la care sunt necesare armături pentru forţa tăietoare
5.3 Calculul practic
5.4 Verificarea la forfecare între inima şi talpa secţiunilor T
5.5 Întreruperea armăturii longitudinale întinse
5.6 Ancorarea armăturii inferioare pe reazemul marginal
6. Rezumat cu concluzii
Starea limită ultimă la forţă tăietoare 100

1. Introducere

Elementele structurale solicitate la încovoiere sunt de obicei solicitate simultan şi la

forţă tăietoare. Datorită forţei tăietoare direcţiile eforturilor principale nu mai sunt
paralele şi normale pe axa grinzii, ci înclinate (Fig.1-1). În consecinţa, fisurile vor fi de
asemenea înclinate, urmărind direcţiile eforturilor principale de compresiune (Fig.1-2) şi,
dacă forţa tăietoare este relativ mare în raport cu momentul încovoietor, ruperea va
avea loc după secţiuni înclinate (Fig. 1-3).

Fig.1-1. Traiectoriile tensiunilor principale înainte de fisurare

Fig.1-2. Distribuţia fisurilor într-o grindă de beton armat cu etrieri (Placas, 1969)

Fig. 1-3. Cedarea unei grinzi la forţă tăietoare (Braestrup et al., 1976)

Deşi forţa taietoare şi momentul încovoietor acţionează simultan, în calcul verificările se

efectuează separat şi interacţiunea celor două solicitări este ignorată.
În acest curs este analizată comportarea elementelor de beton armat la forţă tăietoare,
evaluată capacitatea portantă şi prezentată proiectarea elementelor de beton armat la
forţă tăietoare.

100
 Starea limită ultimă la forţă tăietoare

2. Evaluarea nivelului de solicitare la forţă tăietoare

Această evaluare rapidă se bazează pe extrapolarea teoriei Rezistenţei materialelor la

beton armat. Se calculează cu formule adaptate la beton armat un efort tangenţial
maxim şi acesta este apoi comparat cu nişte valori limită.

2.1 Recapitularea formulelor din Rezistenţa materialelor

Pentru grinzile din material omogen şi elastic (în ipotezele Rezistenţei materialelor)
efortul unitar tangenţial este calculat cu formula lui Juravski (Fig. 1-4a):

VS
 (1)
bI

Eforturile principale de întindere  şi de compresiune  se calculează cu relaţia:

  
2

 I ,II      2 (2)
2 2

şi valoarea unghiului făcut de direcţiie eforturilor principale cu axa grinzii este:

2
tg2  (3)


b
dx
a)

C C+dC C C+dC

z=2h/3 z

T T+dT T T+dT
dx

b) c)

Fig. 1-4. Distribuţia eforturilor unitare tangenţiale în secţiunea unei grinzi cu secţiune
dreptunghiulară: a) element de grindă; b) din material elastic; c) din beton armat
Starea limită ultimă la forţă tăietoare 102

2.2 Determinarea max pentru secţiunea de beton armat

În cazul unei secţiuni de beton armat care este fisurată eforturile tangenţiale nu mai
variază sub axa neutră şi se închid la nivelul armăturii întinse (Fig. 1-4b). Momentul
static faţă de axa neutră şi respectiv momentul de inerţie, pentru o secţiune
dreptunghiulară de beton armat, sunt:

bx 2
S  As (d  x) (4)
2
bx 3
I  As (d  x) 2 (5)
3

unde =Es/Ecm este coeficientul de echivalenţă.

Cu expresiile (4) şi (5), raportul I/S este:

I 2 x
 xd xd   z (6)
S 3 3

unde z este braţul de pârghie al eforturilor interne.

Introducând în relaţia (1) cu raportul I/S dat de (6), rezultă :

V
max  (7)
bz
Relaţia (7) poate fie utilizată ca măsură a eforturilor principale într-o grindă din beton
armat, căci sub axa neutră betonul este solicitat la forfecare pură (Fig. 1-4a). Totuşi, ea
are un caracter convenţional, pentru că se presupune că betonul fisurat poate transmite
eforturi de forfecare. În unele norme, ca de exemplu STAS 10107/0-90, efortul  calculat
cu relaţia (7) este utilizat pentru a exprima nivelul de solicitare la forţă tăietoare. În plus,
pentru a simplifica calculul, se admite z  d şi valoarea:

V
 I , II   max  (8)
bd

trebuie să fie considerată un indice al intensităţii solicitării de forţă tăietoare.

2.3 Evaluarea nivelului de solicitare la forţă tăietoare

Betonul grinzii este în stare de eforturi biaxiale, la întindere-compresiune. Este deci
necesar să fie puse următoarele condiţii:

  fctd2 ` (9)

  fcd2 (10)

care reprezintă condiţiile de rezistenţă la întindere şi respectiv la compresiune în stare
biaxială de eforturi.
Dacă rezistenţa la întindere a betonului este depăşită (relaţia (9) nu este satisfăcută),
trebuie prevăzute armături transversale.

102
 Starea limită ultimă la forţă tăietoare

Dacă rezistenţa la compresiune a betonului este depăşită (relaţia (10) nu este

satisfăcută), trebuie mărită secţiunea de beton.
Pentru rezistenţele la întindere şi respectiv compresiune biaxială pot fi utilizate valorile
fctd2= 0.5fctd şi fcd2= 4 fctd  0,25 fcd. Se regăsesc astfel limitele prevăzute în STAS
10107/0-90 pentru grinzi sub încărcări statice.

3. Mecanisme de rezistenţă

Forţa tăietoare este egală cu variaţia momentului încovoietor în lungul grinzii. Pe de altă
parte, într-o grindă de beton armat, momentul încovoietor este produsul dintre forţa de
întindere din armături şi braţul de pârghie al eforturilor interne. Plecând de la aceste
două relaţii se obţine:

dM d dT dz
V  (Ts z )  z s  Ts (11)
dx dx dx dx

Relaţia (12) arată că forţa tăietoare poate fi echilibrată fie prin variaţia forţei de întindere
din armături, fie prin variaţia braţului de pârghie al eforturilor interne. Primul caz este
numit „mecanism de grindă”, iar cele de-al doilea „mecanism de arc”.

q Bielă comprimată
C C+dC

V+dV
z
V M+dM
M 
T T+dT
Tirant
a) b)

Fig. 1-5. Mecanisme de rezistenţă la forţă tăietoare : a) de grindă ; b) de arc.

Mecanismul de grindă este bazat pe transmiterea eforturilor de forfecare în secţiuni

orizontale, de la armătură, prin aderenţă, la beton, şi apoi prin beton către zona
comprimată (Fig. 1-5a).
Mecanismul de arc este bazat pe transmiterea forţei tăietoare prin componenta verticală
a compresiunii înclinate din biela de beton (Fig. 1-5b).
Cele două mecanisme se pot dezvolta simultan într-o grindă, dar importanţa fiecăruia
depinde de rigiditatea relativă a celor două mecanisme la deplasări verticale. Raportul
rigidităţilor depinde, în principal, de raportul dimensiunilor (l/h) ale grinzii.
După acest criteriu, grinzile pot fi clasificate în trei categorii (Fig. 1-6):

 Grinzi lungi (l/h > 5): mecanismul de grindă este practic singurul care acţionează;
 Grinzi scurte (l/h< 1.5): mecanismul de arc este practic singurul care acţionează ;
 Grinzi intermediare (1.5  l/h  5): sunt prezente ambele mecanisme.
În acest capitol sunt studiate numai grinzile lungi.
Starea limită ultimă la forţă tăietoare 104

Fig. 1-6. Clasificarea grinzilor în funcţie de raportul l/h

4. Modelul grinzii cu zăbrele plastice

Acest model, propus în 1899 de inginerul elveţian Ritter şi în 1902, independent, de

profesorul german Mörsch şi perfecţionat apoi (Kupfer 1964, Lampert şi Thürlimann
1971) este utilizat în mai multe coduri de proiectare naţionale şi internaţionale (BAEL
91, DIN 1045, CEB Model Code 1990, Eurocode 2, etc.).

a) Grindă de beton armat lungă, cu armăturile principale

b) Model de grindă cu zăbrele pentru o grindă de beton armat lungă

Fig. 1-7. Modelul grinzii cu zăbrele plastice

Grinda de beton armat (Fig. 1-7a) este modelată ca o grindă cu zăbrele plană, unde
talpa comprimată este zona comprimată (din încovoiere) de beton, talpa întinsă este
armătura longitudinală întinsă, etrierii sunt montanţi întinşi iar inima grinzii formează
biele înclinate din beton, comprimate (Fig. 1-7b).

104
 Starea limită ultimă la forţă tăietoare

5. Metoda grinzii cu zăbrele cu diagonale de înclinare variabilă

5.1 Elemente ce nu necesită armături de forţă tăietoare

Într-un element de beton armat nefisurat, forţa tăietoare este preluată prin eforturi
principale de compresiune şi întindere în beton. Depăşirea rezistenţei la întindere a
betonului duce la apariţia fisurilor înclinate în inima grinzii.
Cazul acesta este însă rar întâlnit în practică (o excepţie fiind, de exemplu, grinzile de
beton precomprimat cu inima subţire). De regulă, înainte de depăşirea rezistenţei la
întindere la eforturile principale înclinate din inima grinzii, apar fisuri din încovoiere,
normale la axa grinzii, care, dezvoltându-se pe înălţimea secţiunii, se pot înclina sub
acţiunea eforturilor din forţă tăietoare. Fisurile delimitează o serie de “dinţi” de beton,
încastraţi în zona comprimată. Transmiterea forţei tăietoare se face în această situaţie
prin următoarele mecanisme (Fig. 1-8a):
- forţe de frecare între feţele fisurilor;
- forţe datorate efectului de dorn al armăturilor longitudinale;
- forţe de lunecare preluate de betonul din zona comprimată.
Dacă aceste fisuri nu afectează transmiterea eforturilor de lunecare, distribuţia
eforturilor de forfecare pe înălţimea secţiunii este ca în Fig. 1-8b, cu o valoare maximă,
constantă din axa neutră şi până la armătura întinsă,  = V/(bz).
Dacă fisurile nu transmit deloc forfecare, “dintele” lucrează ca o consolă sub acţiunea
forţei transmisă prin aderenţă de armătura longitudinală (Fig. 1-8c).

Lunecare transmisa prin

zona comprimată
z
Lunecare transmisă
prin fisură

Lunecare transmisă
prin efect de dorn
=V/(b·z)
Forţa de aderenţă din
armătura longitudinală

a) b) c)

Fig. 1-8. Mecanismul de transmitere al forţei tăietoare într-o grindă fără armătură
transversală (FIB, 1999)

Situaţia reală este intermediară între cele două extreme prezentate mai sus, şi un
model analitic de calcul este dificil de realizat. De aceea în EN 1992-1-1 şi în Codul
Model 1990 s-a adoptat o formulă empirică, care conţine toţi factorii de influenţă
importanţi puşi în evidenţă experimental, şi anume:
- dimensiunile secţiunii, bw şi d;
- proprietăţile betonului;
- coeficientul de armare cu armătură longitudinală întinsă l = As/bwd;
Starea limită ultimă la forţă tăietoare 106

- mărimea absolută a înălţimii secţiunii.

Forţa tăietoare capabilă de calcul VRd,c este dată de relaţia :


VRd ,c  C Rd ,c k 100 l f ck 
1/ 3

 k1 cp bw d (12)

cu o valoare minimă

V Rd ,c  v min  k1 cp bw d (13)

expresii în care :
fck este în MPa
200
k  1  2,0 cu d în mm
d
A
 l  sl  0,02
bw d

Asl este aria secţiunii armăturilor întinse, prelungite pe o lungime (lbd + d)

dincolo de secţiunea considerată;
bw este cea mai mică lăţime a secţiunii în zona întinsă, în mm;

cp = NEd/Ac < 0,2 fcd în MPa;

NEd este forţa axială acţionând pe secţiune, datorită încărcărilor exterioare
aplicate şi/sau precomprimării (NEd>0 pentru compresiune). Influenţa
deformaţiilor impuse asupra NE poate fi neglijată;
AC este aria secţiunii transversale a betonului, în mm 2;

CRd,c = 0,18/c = 0,18/1,5 = 0,12

k1 = 0,15

vmin =0,035 k3/2 fck1/2

Relaţia (12) din EN 1992-1-1 este preluată din Model Code 1990, cu adăugarea unui
termen care să ţină cont de efectul favorabil al unui efort axial de compresiune.

106
 Starea limită ultimă la forţă tăietoare

Fig. 1-9. Validarea relaţiei (12) (FIB, 1999)

În zonele elementului în care:

VEd VRd,c (14)

nu sunt necesare armături rezultate din calcul. VEd este forţa tăietoare de calcul în
secţiunea considerată, provenind din încărcările exterioare aplicate şi din
precomprimare (armaturi aderente sau nu).
Chiar dacă nu sunt necesare armături pentru forţă tăietoare, se prevede o armătură
transversală minimă. Această armătură minimă se poate omite la elemente cum ar fi
plăcile (pline, nervurate sau chesonate) atunci când este posibilă redistribuirea
transversală a încărcărilor. Armătura minimă poate, de asemenea, lipsi la elemente
secundare (de exemplu la buiandrugi cu deschidere 2 m) care nu contribuie de
manieră semnificativă la rezistenţa şi stabilitatea ansamblului structurii.

5.2 Elemente la care sunt necesare armături pentru forţa tăietoare

Elementele cu armătură transversală, cu betonul întins fisurat, pot fi reprezentate printr-
o grinda cu zăbrele echivalentă (Fig. 1-7), cu talpa superioară reprezentând zona
comprimată de beton, talpa inferioară, întinsă, constituită din armăturile longitudinale,
diagonale comprimate din beton şi montanţi întinşi constituiţi din etrieri. Se presupune
că toate fisurile înclinate fac acelaşi unghi  cu axa grinzii, şi acesta este şi unghiul de
înclinare al diagonalelor. Grosimea diagonalelor este grosimea minimă a inimii, bw.
Se presupune de asemenea că toate elementele grinzii cu zăbrele sunt, la SLU, în
domeniul plastic – adică în etrieri şi armăturile longitudinale efortul unitar este fywd,
respectiv fyd, în talpa comprimată fcd, iar în betonul diagonalelor fcd2 = fcd (datorită
prezenţei eforturilor de întindere transversale se reduce rezistenţa betonului).
Modelul adoptat în EN 1992-1-1 nu ţine seama de eforturile de lunecare preluate prin
zona comprimată şi prin frecarea între feţele fisurii înclinate.
Starea limită ultimă la forţă tăietoare 108

5.2.1 Elemente cu armăturile transversale perpendiculare pe axa elementului

A B
O
V 0.5z
z V cotθ z
Ftd
A s B
z cotθ

Fig. 1-10. Forţele din armături şi beton într-o secţiune înclinată A-A şi într-o secţiune
normală B-B, pe baza modelului de grindă cu zăbrele

În cazul cel mai frecvent, în care armătura de forţă taietoare este dispusă pependicular
pe axa elementului, determinarea eforturilor în etrieri şi în biela comprimată se face în
modul următor:

- Din condiţia de echilibru pe direcţie verticală în secţiunea A-A (Fig. 1-10) rezultă:

V = Aswsw(zctg)/s (15)

- Din condiţia de echilibru pe direcţie verticală în secţiunea B-B, şi presupunând

etrierii suficient de deşi pentru ca betonul să fie solicitat uniform, rezultă:

V = cwbwzsincos (16)

- Din ecuaţia de moment faţă de punctul O rezultă:

M = Ftz – (Vzcos)/2 (17)

Dacă notăm cu fcd2 rezistenţa la compresiune a betonului din bielele înclinate, cu fywd
rezistenţa de calcul a etrierilor, cu Ftd = Asfyd rezistenţa armăturilor longitudinale şi cu
VEd şi MEd forţa tăietoare de calcul, respectiv momentul încovoietor de calcul, condiţiile
la SLU sunt următoarele:

VEd
 cw   f cd 2 (18)
bw z sin  cos

VEd s
 sw   f ywd (19)
Asw zctg

M Ed VEd ctg
Ftd   (20)
z 2

Relaţia (19) reprezintă condiţia de rezistenţă pentru biela comprimată. Din această
condiţie rezultă unghiul minim de înclinare al bielei:

VEd 1  2VEd 
sin  cos  sau   arcsin  (21)
bw zf cd 2 2  bw zf cd 2 
108
 Starea limită ultimă la forţă tăietoare

Unghiul de înclinare al bielei este însă limitat inferior la o valoare care să permită
limiteze deschiderea fisurilor în exploatare (Jensen & Lapko, 2009) şi superior la o
valoare care să permită curgerea etrierilor. În EN 1992-1-1 aceste valori sunt 21,8,
respectiv 45, adică:

1  ctg  2,5 (22)

Dacă din relaţia (22) rezultă o valoare ctg > 2,5, înseamnă că rezistenţa bielei
comprimate nu este critică. Se va alege o valoare ctg  2,5. Se observă că valoarea
ctg = 2,5 minimizează cantitatea de etrieri necesară.

Dacă rezultă ctg < 1, atunci trebuie redimensionată secţiunea de beton. Altfel spus,
pentru ctg =1 se atinge valoarea maximă a forţei tăietoare suportată de beton:

VRd,max(45) = bwzfcdsin°cos° = bw·0,9d·0,6(1-fck/250)fcd·0,5 = 0,27(1-fck/250)fcd bwd

Pentru betoanele de rezistenţă obisnuită (între C25/30 şi C50/60) expresia 1-fck/250 ia
valori între 0,9 şi 0,8. Rezultă că:
VRd,max(45) = (0,216...0,243) fcd·(bwd)
Adică se limitează superior efortul unitar de forfecare, ca la paragraful 2.3.

Relaţia (23) foloseşte la dimensionarea etrierilor. O dată unghiul  ales, etrierii necesari
sunt:

Asw VEd
 (23)
s f ywd zctg

Etrierii trebuie să respecte şi condiţia de “non-fragilitate”, adică să nu se rupă în

momentul fisurării betonului, şi de aceea se prevede un procent minim de armare (EN
1992-1-1, § 9.2.2(5), relaţia 9.5N):

 w,min  (0,08 f ck ) / f yk (24)

Din condiţia ctg = 1 rezultă forţa tăietoare maximă care poate fi preluată de secţiunea
de beton, precum şi cantitatea maximă de armătură transversală:

VEd  12 bw zf cd 2 (25)

Asw,max f ywd
 12  cwf cd (26)
bw s

Relaţia (20) pune în evidenţă sporul de întindere din armătura longitudinală datorat
forţei tăietoare:

VEd ctg
Ftd  (27)
2

Această valoare foloseşte la determinarea forţei de întindere care trebuie ancorată pe

reazem, precum şi la translatarea diagramei de momente (sau a diagramei de forţe de
întindere din armături dacă se construieşte diagrama M/z), cu al =0,5 zctg.
Starea limită ultimă la forţă tăietoare 110

Rezistenţa betonului din bielele comprimate, notată mai sus cu fcd2, este mai mică decât
fcd datorită prezenţei eforturilor de întindere transversală. Collins şi colaboratorii săi de
la Universitatea din Toronto au dezvoltat teoria “câmpului de compresiuni modificat” şi
au propus o relaţie între rezistenţa la compresiune a betonului şi deformaţia de întindere
transversală. Totuşi, în stadiul actual al cunoştinţelor şi ţinând seama de necesităţile
proiectării, s-a considerat suficientă, în EN 1992-1-1, o relaţie mai simplă:

fcd2 = fcd = 0,6(1-fck/250)fcd (28)

5.2.2 Cazul armăturilor transversale înclinate

Dacă armăturile transversale sunt înclinate cu un unghi  faţă de axa elementului,
modelul de grindă cu zăbrele se modifică ca în Fig. 1-11, iar relaţiile de calcul devin (29)
şi (30).

A – fibra comprimată B - biele C – fibra întinsă D – armături de forţă tăietoare

Fig. 1-11. Modelul de grindă cu zăbrele cu armături înclinate (EN 1992-1-1)

A sw
VRd ,s  z  f ywd ctg  ctg sin  (29)
s

şi

 
VRd ,max   cw bw z 1 f cd ctg  ctg  / 1  ctg 2      (30)

Cel mai important avantaj al armăturii înclinate este că reduce forţele de compresiune în
biela de beton şi măreşte astfel forţa tăietoare care poate fi preluată de beton. De
asemnea, se reduce forţa de întindere din armătura longitudinală (Regan, P., Manual of
Structural Concrete, cap. 4.4, FIB 1999).

5.3 Calculul practic

5.3.1 Forţa tăietoare de calcul

Dacă încărcarea este aplicată la partea superioară a grinzii, o parte din ea poate fi
transmisă direct la reazem printr-o bielă comprimată.
Pentru încărcările distribuite se poate considera că fracţiunea situată între faţa
reazemului şi secţiunea situată la distanţă d de aceasta descarcă direct, deci
dimensionarea etrierilor poate fi făcută pentru forţa tăietoare din această secţiune.

110
 Starea limită ultimă la forţă tăietoare

Efectul încărcărilor concentrate în zona situată la distanţă 0,5d ≤ av ≤ 2d de reazem,

trebuie micşorat, contribuţia lor la forţă tăietoare multiplicându-se cu factorul subunitar 
= av/(2d) ≥ 0,25. Unii autori consideră încărcările distribuite ca o succesiune de forţe
concentrate foarte apropiate şi reduc valorile acestora cu factorul (Paillé, 2009):

Fig. 1-12. Reducerea contribuţiei încărcărilor în zona reazemelor (Paillé, 2009)

Forţa tăietoare calculată fără reduceri trebuie să satisfacă în orice secţiune, inclusiv la
faţa reazemului condiţia:

VEd ≤ 0,5bwzfcd (31)

Dacă grinda are înălţime variabilă şi este armată transversal trebuie ţinut cont de
componenta verticală a compresiunii din beton sau a întinderii din armături (Fig. 1-13).
Starea limită ultimă la forţă tăietoare 112

Fig. 1-13. Efectul variaţiei înălţimii grinzii (SR EN 1992-1-1)

5.3.2 Verificarea la forţă tăietoare

Se consideră cazul curent al grinzilor cu armătură transversală perpemndiculară pe axa
grinzii. Verificarea la forţă tăietoare urmează de regulă succesiunea de operaţii de mai
jos:

 Determinarea forţei tăietoare de calcul la faţa reazemului şi în secţiunea de

calcul, la distanţă d de faţa rezemului.

 Verificarea forţei tăietoare maxime la faţa reazemului:

Vef ≤ 0,5bwzfcd

Dacă verificarea de mai sus nu este satisfăcută înseamnă că secţiunea de beton

este insuficientă şi trebuie consolidată. Dacă este satisfăcută se continuă cu
pasul următor.

 Determinarea unghiului minim  în secţiunea de calcul din condiţia :

VEd ≤ VRd,max

Cu VRd,max = bwzfcdsincosbwzfcd/(ctg + tg)

Dacă rezultă  < 21,8° atunci se consideră  = 21,8°, adică ctg = 2,5.

 Se determină capacitatea etrierilor:

A sw
VRd , s  z  f ywd ctg
s

 Se verifică dacă:

VEd ≤ VRd,s

Dacă relaţia nu este verificată, grinda trebuie consolidată.

5.3.3 Dimensionarea etrierilor

La dimensionare, succesiunea operaţiilor este următoarea:

 Determinarea forţei tăietoare de calcul la faţa reazemului şi în secţiunea de

calcul, la distanţă d de faţa rezemului.
112
 Starea limită ultimă la forţă tăietoare

 Verificarea capacităţii secţiunii de beton:

Vef ≤ VRd,c

cu  
VRd ,c  max( CRd ,c k 100l f ck  ;0.035k 3 / 2 f ck1/ 2  k1 cp bw d
1/ 3

Dacă inegalitatea este satisfăcută nu este nevoie să fie calculaţi etrierii şi se

dispun constructiv (min, smax, min, etc.). Dacă nu, este nevoie de etrieri şi se
continuă cu pasul următor.

 Determinarea unghiului minim  în secţiunea de calcul din condiţia :

VEd ≤ VRd,max

Cu VRd,max = bwzfcdsincosbwzfcd/(ctg + tg)

Dacă rezultă  < 21,8° atunci se consideră  = 21,8°, adică ctg = 2,5.

 Se determină etrierii necesari:

A sw VEd

s z  f ywd ctg

 Se aleg etrierii efectivi (w, s) în funcţie de cantitatea rezultată la punctul

precedent, dar verificând şi condiţiile constructive (min, smax, min, etc.)
Starea limită ultimă la forţă tăietoare 114

5.3.4 Exemple de calcul

Ex 1. Să se verifice capacitate portantă la forţă tăietoare a unei grinzi simplu rezemate
din beton C30/37, armată cu S500 ca în figura de mai jos. Grinda are 8 m deschidere şi
reazeme de 30 cm lăţime. Valoarea de calcul a încărcării uniform distribuite aplicate pe
grindă este a) 200 kN/m; b) 240 kN/m.

Etr. 12/175

0,65 0,70

0,35
225
0,3

a) Cazul qEd =200 kN/m

Determinarea solicitărilor

Reacţiunea la rezem: R = 200·8,00/2 = 800 kN

Forţa tăietoare:

- La faţa reazemului: Vef = 800 - 200·0,30/2 = 770 kN

- În secţiunea de calcul: VEd = 770 - 200·0,65 = 640 kN

Verificarea bielei comprimate (la faţa reazemului)

VRd,max(45) = bwzfcdsin°cos° = 0,35·0,9·0,65·0,6(1-30/250)(30/1,5)·0,5 =

= 0,27·0,88·20 0,228 = 1081 kN

Vef = 770 kN < VRd,max(45) =1081 kN OK

Determinarea unghiului minim

VRd,max(22) = bwzfcd/(ctg° + tg°) = 0,35·0,9·0,65·0,88·20/(2,5+0,4) = 745 kN

VEd = 640 kN < VRd,max(22) = 745 kN   < 22° şi alegem  = 22° (ctg = 2,5)

Determinarea capacităţii etrierilor

A sw 113  2
VRd , s  z  f ywd ctg   0,9  650  435  2,5  821 kN > VEd = 640 kN OK
s 175

b) Cazul qEd =240 kN/m

Determinarea solicitărilor

Reacţiunea la rezem: R = 240·8,00/2 = 960 kN

114
 Starea limită ultimă la forţă tăietoare

Forţa tăietoare:

- La faţa reazemului: Vef = 960 - 240·0,30/2 = 924 kN

- În secţiunea de calcul: VEd = 924 - 240·0,65 = 768 kN

Verificarea bielei comprimate (la faţa reazemului)

VRd,max(45) = bwzfcdsin°cos° = 0,35·0,9·0,65·0,6(1-30/250)(30/1,5)·0,5 =

= 0,27·0,88·20 0,228 = 1081 kN

Vef = 924 kN < VRd,max(45) =1081 kN OK

Determinarea unghiului minim

VRd,max(22) = bwzfcd/(ctg° + tg°) = 0,35·0,9·0,65·0,528·20/(2,5+0,4) = 745 kN

VEd = 768 kN > VRd,max(22) = 745 kN   > 22°

VEd = VRd,max = bwzfcdsincos 0,5bwzfcdsin2

sin2 = VEd /(0,5bwzfcd) = 0,768/(0,5·0,35·0,9·0,65·0,528·20) = 0,7104

 = 22,63° şi ctg = 2,4

Determinarea capacităţii etrierilor

Asw 113  2
VRd ,s  z  f ywd ctg   0,9  650  435  2,4  788 kN > VEd = 768 kN OK
s 175

EX 2. Să se determine armătura transversală pentru grinda din figură, încărcată cu o

sarcină uniform distribuită. Din calculul la încovoiere au rezultat 4 25 puşi pe 2 rânduri.
gk = 40 kN/m qk = 15 kN/m

50

20

30 4.40 30

Beton C25/30; Oţel S 400

d = 427.5 mm

 = 19,64/(20x42,75) = 2,30 %
Starea limită ultimă la forţă tăietoare 116

Determinarea solicitărilor

Deschiderea de calcul este :

leff = ln + a1 + a2 = 4.40 + 15 +15 = 4.70 m

unde a1 = a2 = min{h/2; t/2} = min{50/2; 30/2} = 15 cm

Încărcarea de calcul în combinaţia fundamentală:

qEd = 1,35·gk + 1,5·qk = 1,35·40 + 1,5·15 = 76,5 kN/m

Reacţiune: R = 76,5·4,70/2 = 179,8 kN

Forţa tăietoare la faţa reazemului: Vef = 179,8 – 76,5·0,30/2 = 168,3 kN

Forţa tăietoare de calcul : VEd = Vef – p·d = 168,3 – 76,5x0,4275 = 135,6

kN

Verificarea necesităţii armăturilor transversale

Se determină capacitatea betonului simplu :


VRd,c = C Rd ,c k 100 l f ck 
1/ 3

 k1 cp bw d =
= [0,18/1,5x(1 + (200/427,5)x(2x25)1/3 +0]x0,2x0,4275 = 63,6 kN

Valoarea minimă a capacităţii betonului este:

VRd,c = vmin  k1 cp bw d = (0,035 k3/2fck1/2 + k1cp)bwd =

= (0,035 (1 + (200/427,5)3/2251/2 + 0) x0,2x0,4275 = 32,6 kN
Deci
VRd,c = 63,6 kN

Dar : VEd = 135,6 kN > VRd,c = 63,6 kN deci este necesară armătură transversală.

Verificarea bielei comprimate

Vef = 168,3 kN < 0,5bwzfcd = 0,5x0,20x0,9x0,4275x0,6x(1-25/250)x25/1,5 = 346,3 kN

Determinarea unghiului minim

Pentru optimizare, se determină unghiul bielei înclinate din condiţia:

VEd  VRd,max = bw z 1 fcd/(ctg+ tg)

sau:

sin2 2VEd / (bw z  fcd) = 2x0,1356/(0,20x0,385x0,54x25/1,5) = 0,3913

unde s-a considerat z = 0,9d = 0,9x0,4275 = 0,385 m

116
 Starea limită ultimă la forţă tăietoare

Rezultă:  11,53 sau ctg 4,90

Valorile ctgsunt limitate : 1 ctg2,5

şi se alege ctg= 2,5 care dă cantitatea minimă de armătură.

Cantitatea de etrieri necesară rezultă :

ASW VEd 135600

  = 405 mm2/m
s z  f ywd  ctg 0,385  400 / 1,15  2,5

Alegem etrieri 8/225 cu două ramuri, adică 2x50,3/0,225 = 447 mm2/m

Procentul de armare cu etrieri este: w = Asw/(bws) = 2x50,3/(200x225) = 0,223 %

Procentul minim de armare este :

w,min = (0,08fck)/fyk = 0,0825/400 = 0,1 % < w

Distanţa maximă între etrieri : sl,max = 0,75d = 0,75x0,4275 = 320 mm > s = 225 mm

5.4 Verificarea la forfecare între inima şi talpa secţiunilor T

Rezistenţa la forfecare la interfaţa între placă şi inima grinzii poate fi calculată
considerând placa formată dintr-un sistem de biele comprimate asociate unor tiranţi
corespunzând armăturilor întinse (Fig. 1-14).

Efortul de forfecare longitudinal vEd, dezvoltat la joncţiunea între o latură a tălpii şi inimă
este determinat de variaţia forţei axiale normale în partea de placă considerată:

VEd  Fd / h f  x  (32)

în care:

hf este grosimea plăcii la joncţiunea cu inima;

x este lungimea considerată, vezi Fig. 1-14;

Fd este variaţia forţei axiale în placă pe lungimea x.

Pentru a evita zdrobirea bielelor comprimate în talpa comprimată se verifică condiţia :

VEd  f cd sin  f cos  f (33)

Pentru unghiul de înclinare al bielelor, în EN 1992-1-1 se recomandă următoarele

intervale de valori:

- pentru tălpi comprimate: 1,0 ctgf 2,0 (45f 26,5)

Starea limită ultimă la forţă tăietoare 118

- pentru tălpi întinse: 1,0 ctg 1,25 (45f 38,6)

Aria secţiunii armăturilor transversale pe unitatea de lungime, Asf/sf , se determină cu

relaţia :

Asf f yd / s f   v ED  h f / ctg f (34)

De obicei, forfecarea între placă şi inimă este combinată cu încovoiere transversală.

Dacă vEd este mai mic decât 0,4fctd nu este necesară o armare suplimentară faţă de cea
necesară pentru încovoiere. Dacă vEd este mai mare decât 0,4fctd se va dispune o
cantitate de armătură egală cu cea mai mare valoare dintre:

- armătura calculată cu expresia (34) sau

- jumătate din aceasta plus aria necesară pentru încovoiere transversală.

Armătura longitudinală întinsă din talpă trebuie ancorată dincolo de biela necesară
transmiterii forţei înapoi la inimă (vezi Fig. 1-14).

A - biele comprimate B - bare longitudinale ancorate dincolo de proiecţia punctului cu f

Fig. 1-14. Notaţii pentru joncţiunea între inimă şi talpă (EN 1992-1-1)

5.5 Întreruperea armăturii longitudinale întinse

Datorită forţei tăietoare, efortul de întindere din armăturile longitudinale creşte, faţă de
efortul produs de acţiunea momentului încovoietor cu:

Ftd= 0,5 VEd (ctg - ctg ) (35)

118
 Starea limită ultimă la forţă tăietoare

Dacă considerăm braţul de pârghie z constant, atunci obţinem diagrama forţei din
armătura întinsă împărţind diagrama de momente prin braţul de pârghie (Fig. 1-15,
curba A) Ftd. = MEd/z. Cum VEd reprezintă panta diagramei de momente, VEd/z va
reprezenta panta diagramei Ftd , iar decalarea spre exterior a diagramei cu marimea:

al = 0,5(ctg - ctg )z (36)

are ca efect creşterea efortului în secţiunea considerată cu Ftd (curba B din Fig. 1-15).

În cazul elementelor fără armătură transversală, diagrama de momente trebuie

„dilatată” cu al = d.

A - Înfăşurătoarea lui MEd/z + NEd B - efort de întindere (solicitare) Fs

C - efort de întindere (rezistenţă) FRs

Fig. 1-15. Întreruperea armăturilor longitudinale, ţinând seama de efectul fisurilor

înclinate şi de rezistenţa armăturilor pe lungimea lor de ancorare (EN 1992-1-1)

O bară de armătură va prelua o forţă de întindere egală cu zero în punctul de

întrerupere şi o forţă egală cu capacitatea barei la distanţă lbd de capătul ei. Între aceste
două puncte se poate considera că efortul din bară variază liniar. Aplicând această
regulă se poate construi diagrama forţei de întindere capabile din armături (curba C din
Fig. 1-15).
Întreruperea barelor trebuie facută astfel încât curba C să nu taie curba B (la limită
poate să fie tangentă).

5.6 Ancorarea armăturii inferioare pe reazemul marginal

La reazemele marginale simplu rezemate (Fig. 1-16) trebuie ţinut cont că efortul în
armătură la faţa reazemului nu este nul, ci egal cu Ftd (ec. 35), datorită efectului forţei
Starea limită ultimă la forţă tăietoare 120

tăietoare. Deci pe un reazem simplu marginal armătura trebuie ancorată cel puţin
pentru o forţă egală cu Ftd.

a) Reazem direct : Grindă rezemând pe un b) Reazem indirect : Grindă încastrată în

zid sau stâlp altă grindă

Fig. 1-16. Ancorarea armăturilor inferioare pe reazemele marginale

Ţinând seama de expresia (36) şi adăugând forţa axială (dacă există), expresia forţei de
întindere care trebuie ancorată pe reazem este:

FE = |VEd| . al / z + NEd (37)

6. Rezumat cu concluzii

 Elementele structurale solicitate la încovoiere sunt de obicei solicitate simultan şi la

forţă tăietoare. Datorită forţei tăietoare direcţiile eforturilor principale nu mai sunt
paralele şi normale pe axa grinzii, ci înclinate.
 Evaluarea rapidă a nivelului forţei tăietoare se bazează pe extrapolarea teoriei
Rezistenţei materialelor la beton armat. Se calculează cu formule adaptate la beton
armat un efort tangenţial maxim şi acesta este apoi comparat cu nişte valori limită.
 Se pot identifica două mecanisme care se pot dezvolta simultan într-o grindă
(mecanismul de grindă şi mecanismul de arc) , iar importanţa fiecăruia depinde de
rigiditatea relativă a celor două mecanisme la deplasări verticale.
 Modelul grinzii cu zăbrele plastice este utilizat în mai multe coduri de proiectare
naţionale şi internaţionale Grinda de beton armat este modelată ca o grindă cu
zăbrele plană, unde talpa comprimată este zona comprimată (din încovoiere) de
beton, talpa întinsă este armătura longitudinală întinsă, etrierii sunt montanţi întinşi
iar inima grinzii formează biele înclinate din beton, comprimate.
 Dacă forţa tăietoare de calcul, VEd este mai mică decât cea capabilă de calcul V Rd,c
nu sunt necesare armături rezultate din calcul. Chiar dacă nu sunt necesare
armături pentru forţă tăietoare, se prevede o armătură transversală minimă.
Această armătură minimă se poate omite la anumite elemente.
 Elementele cu armătură transversală, cu betonul întins fisurat, pot fi reprezentate
printr-o grinda cu zăbrele echivalentă. Se presupune că toate fisurile înclinate fac
acelaşi unghi  cu axa grinzii, acesta fiind şi unghiul de înclinare al diagonalelor, şi
că că toate elementele grinzii cu zăbrele sunt, la SLU, în domeniul plastic.
 Din condiţia de rezistenţă pentru biela comprimată rezultă unghiul minim de
înclinare al bielei care este limitat inferior la o valoare care să permită limitarea

120
 Starea limită ultimă la forţă tăietoare

deschiderii fisurilor în exploatare, şi superior la o valoare care să permită curgerea

etrierilor.
 La dimensionare, calculul practic implică în principal următoarele operaţii:
determinarea forţei tăietoare de calcul la faţa reazemului şi în secţiunea de calcul, la
distanţă d de faţa rezemului, verificarea capacităţii secţiunii de beton la faţa
reazemului, determinarea unghiului minim  în secţiunea de calcul, determinarea
etrierilor necesari verificând şi condiţiile constructive.
 Rezistenţa la forfecare la interfaţa între placă şi inima grinzii poate fi calculată
considerând placa formată dintr-un sistem de biele comprimate asociate unor tiranţi
corespunzând armăturilor întinse.
 Datorită forţei tăietoare, efortul de întindere din armăturile longitudinale creşte, faţă
de efortul produs de acţiunea momentului încovoietor.
 Diagrama forţei din armătura întinsă se obţine împărţind diagrama de momente prin
braţul de pârghie, iar decalarea spre exterior a diagramei cu marimea a l are ca efect
creşterea efortului în secţiunea considerată cu Ftd. La reazemele marginale simplu
rezemate trebuie ţinut cont că efortul în armătură la faţa reazemului nu este nul, ci
egal cu Ftd , datorită efectului forţei tăietoare.