Caracteristicile fizico-mecanice ale pământurilor

În compoziţia pămâturilor considerate ca fiind medii disperse pot fi prezente

toate cele trei faze. Mărimea reletivă a acestor faze constituente, respectiv raporturile
cantitative dintre ele, se exprimă prin caracteristicile fizice ale pământului, denumite şi
indici geotehnici.
Caracteristicile fizice fundamentale ale pământurilor

densitatea şi permeabilitatea
greutatea volumică
porozitate
indicele porilor Caracteristici
fizice
umiditate
fundamentale
limitele de ale
plasticitate granulozitate
pământurilor
grad de îndesare capacitatea de
îndesare
Caracteristici fizice şi fundamentale ale pământuirlor

Pentru evaluarea cantitativă atât a deformaţiilor cât şi a capacităţii portante, pe

lângă caracteristicile fizice este necesar să se cunoască şi caracteristicile mecanice ale
pământurilor care alcătuiesc terenul de fundare şi anume:
- compresibilitate,
- modul de deformaţie liniară,
- modulul de elasticitate,
- indicele de capacitate portantă,
- rezistenţa la forfecare.

indicele de
modulul de
capacitate portantă
elasticitate
Caracteristici
mecanice compresibilitate
modul de ale
deformaţie liniară pământurilor
rezistenţa la
forfecare

Caracteristici mecanice ale pământuirlor

Din punct de vedere fizic, un pământ este un mediu trifazic, alcătuit din
particule solide în interspaţiile cărora se află apă, aer sau gaze. Funcţie proporţia în
care intră aceste trei faze (solidă, lichidă sau gazoasă) în compoziţia unui pământ, după
mărimea granulelor, precum şi din modul de asociere a elementelor componente,
rezultă şi diversele lui proprietăţi fizice şi mecanice.
 1. Caracteristici fizice ale pământurilor

Densitatea pământului  se determină prin raportul dintre masa pământului

umed şi volumul acestuia:

m
 [g/cm3]
V

unde:
m este masa pământului umed
V este volumul acestuia

Când pământul este saturat cu apă, se obţine o densitate a pământului în stare

naturală nat, iar când pământul este uscat, se obţine o densitate a pământului în stare
uscată d.

m
 nat  [g/cm3]
V

unde:
m este masa pământului saturat cu apă
V este volumul acestuia

m
d  [g/cm3]
V

unde:
m este masa pământului uscat
V este volumul acestuia

Greutatea volumică  este deterninată de raportul între greutatea pământului

umed şi volumul acestuia (inclusiv golurile):

G
 [kN/m3]
V

unde :
G este greutatea pământului umed
V este volumul acestuia (inclusiv golurile)

La fel ca în cazul densităţii, se poate deosebi greutatea volumică naturală nat,

greutatea volumică în stare uscată d şi greutatea volumică a scheletului s.

Granulozitatea reprezintă repartiţia procentuală a particulelor de pământ,

după mărimea lor. Totalitatea particulelor care au mărimea cuprinsă între două valori
limită stabilite, reprezintă o fracţiune granulară, în compoziţia unui pământ fiind
prezente diferite fracţiuni granulare. După mărimea particulelor constituente, un
pământ poate avea fracţiuni.
 Fracţiuni ale pământului

Nr.
Fracţiuni Mărimi
crt.
1 Argilă sub 0,005 mm
2 Praf 0,005 - 0,05 mm
3 Nisip 0,05 - 2 mm
4 Pietriş 2 - 20 mm
5 Balast 0,5 - 20 mm
6 Bolovăniş 20 - 200 mm
7 Blocuri peste 200 mm

Ilustrarea grafică a compoziţiei de granulozitate a pământurilor se face,

obişnuit, prin curba de granulozitate sau prin diagrama ternară.

Se poate aprecia cât de uniform sau neuniform este un pământ doar dacă se
cunoaşte curba de granulozitate. Aceasta se delimitează cu ajutorul coeficientului de
neuniformitate.

d 60
Un  [ .... ]
d 10

unde:
d60 este diametrul particulelor de pământ corespunzător la 60% treceri pe curba
de granulozitate;
d10 este diametrul particulelor de pământ corespunzător la 100% treceri pe
curba de granulozitate.

Dacă se iau în considerare valorile coeficientului de neuniformitate Un, se pot

deosebi următoarele tipuri de pământuri.
Pământurile bune pentru terasamente se recomandă să aibă un coeficient de
neuniformitate Un > 7.

Clasificarea pământurilor în funcţie de Un

Nr.
Pământuri Un
crt.
1 Foarte uniforme <5
2 Uniforme 6-15
3 Neuniforme > 15

Porozitatea n este determinată de raportul dintre volumul golurilor Vgol şi

volumul total al materialului Vtot.

V gol
n  100 [%]
Vtot

unde:
Vgol este volumul golurilor
Vtot este volumul total al materialului

Stabilirea porozităţii pământului se face pe cale indirectă, având la dispoziţie o

probă cu structură netulburată, prelevată cu ajutorul unei ştanţe cilindrice a cărui volum
interior se cunoaşte.
 Indicele porilor e se determină ca raportul între volumul golurilor dintr-o
cantitate de pământ şi volumul particulelor solide Vs din acea cantitate de pământ.

V gol
e [.....]
Vs

unde:
Vgol este volumul golurilor dintr-o cantitate de pământ
V5 este volumul particulelor solide

Între cei doi indicatori există o relaţie de interdependenţă.

e n
n sau e
1 e 1 n

unde:
n este porozitatea
e reprezintă indicele porilor

Valorile porozităţii pentru diferite tipuri de pământuri

Porozitatea
Nr.
Felul terenului n Indicele porilor e
crt.
(%)
1 Argilă sedimentată recent 90  70 9,00  2,30
2 Argilă moale 70  50 2,30  1,00
3 Argilă vârtoasă 50  30 1,00  0,43
4 Argilă tare 30  20 0,43  0,25
5 Nămol, turbă 90  70 9,00  2,30
6 Marnă argiloasă 60  20 1,50  0,25
7 Lut, lut loessoid 50  23 1,00  0,30
8 Loess 65  44 1,00  0,80
9 Nisip fin 41  23 0,70  0,30
10 Nisip neuniform 55  20 1,25  0,25
11 Nisip uniform 44  13 0,88  0,15
12 Balast 41  20 0,70  0,25

Capacitatea de îndesare Cî este un indice geotehnic propriu fiecărui fel de

pământ necoeziv şi exprimă proprietatea acestuia de a-şi micşora volumul golurilor
(porilor) prin reaşezarea particulelor solide, se calculează cu relaţia:

emax  emin
Ci  [.....]
emin

unde:
emax reprezintă indicele porilor unui pământ necoeziv în starea cea mai afânată;
emin este indicele porilor pământului în starea cea mai îndesată.

Clasificarea nisipurilor după capacitatea de îndesare

Nr.
Tipuri de nisipuri Cî
crt.
1 Capacitatea de îndesare mică < 0,4
2 Capacitatea de îndesare mijlocie 0,4-0,6
3 Capacitatea de îndesare mare > 0,6
 Umiditatea w reprezintă raportul între masa apei mw conţinută în porii unei
cantităţi de pământ şi masa particulelor solide ms din acea cantitate. Se notează cu w şi
se exprimă prin relaţia:

mw
w  100 [%]
ms

unde:
mw este masa apei conţinută în porii unei cantităţi de pământ
ms este masa particulelor solide

În laborator, umiditatea se determină prin uscarea probelor de pământ până la

obţinerea unei mase constante a acestora. Pentru fiecare probă se fact rei determinări,
luându+se ca rezultat media aritmetică.

Permeabilitatea este una din proprietăţile unor pământuri de a permite

circulaţia unui lichid (apa) prin porii lor, sub acţiunea câmpului gravitaţional, se
exprimă cantitativ prin coeficientul de permeabilitate (k).
În cazul când curgerea are character laminar, viteza cu care are loc filtrarea
apei prin pământ se poate exprima pe baza legii lui Darcy prin relaţia:

vk I [....]

unde:
k reprezintă coeficientul de permeabilitate;
I este gradientul hidraulic.

Datorită influenţei numeroşilor factori asupra coeficientului de permeabilitate

marimea acestuia poate varia între limite foarte largi.

Clasificarea pământurilor după coeficientul de permeabilitate

Gradul de Coeficientul de
Nr.
permeabilitate a pemeabilitateate Categoria de pământ
crt.
pământului k (cm/s)
1 Foarte permeabil > 10 -1 Pietriş
Nisip cu pietriş, nisip mare,
2 Permeabil 10 -1-10-4
mijlociu şi fin, praf nisipis
Praf argilos, argilă
3 Puţin permeabil 10 -4-10-7
prăfoasă, argilă nisipoasă
4 Practic impermeabil >10-7 Argile

Plasticitatea este proprietatea pământurilor coezive de a se comporta ca un

corp plastic, adică se deformează ireversibil sub acţiunea unor încărcări exterioare,
modificându-şi forma fără să-şi schimbe volumul.
Umidităţile se limitaează inferior şi exterior, domeniul de comportare plastică
a pământurilor coezive poartă denumirea de limite de pălasticitate.

Limita inferioară de plasticitate wp reprezintă umiditatea minimă de la care

începând un pământ argilos se comportă asemănător cu un corp plastic, ea marcând
trecerea pământului din starea tare (semisolidă) în starea plastică.

Limita superioară de plasticitate wL reprezintă umiditatea maximă până la

care un pământ argilos are comportare plastică, ea marcând trecerea pământului din
stare plastică în stare curgătoare, pentru umidităţi mai mari decât wL .pământul curge
sub greutatea sa proprie.

Indicele de plasticitate Ip reprezintă intervalul de umiditate în limitele căruia

pământurile coezive se află în stare plastică şi se calculează cu relaţia:

I p  wL  w p [%],

în care:
wL este limita superioară de plasticitate;
wp este limita inferioară de plasticitate.

Clasificarea pământurilor după plasticitate

Nr. Starea de plasticitate a
Ip Exemple
crt. pământului
1 Pământuri neplastice 0 Nisip curat
Cu plasticitate redusă Nisip argilos, praf, praf
2 5 - 20
argilos nisipos
Cu plasticitate mijlocie Praf argilos, argilă
3 15 - 25
prafoasă, argilă nisipoasă
4 Cu plasticitate mare 25 - 50 Argilă
5 Cu plasticitate foarte mare > 40 Argilă grasă

În cazul lucrărilor de terasamente se recomandă ca pământurile să aibă Ip  30

% şi wL  60 %.

Indicele de consistenţă exprimă cantitativ starea relativă de consistenţă a

pământurilor coezive între cele două stări extreme posibile, starea solidă şi sarea
curgătoare.
Indicele de consistenţă se defineşte prin următoarea relaţie:

wL  w w w
Ic   L ,
wL  w p Ip
unde:
w este umiditatea naturală a pământului
wL este limita superioară de plasticitate
wp este limita inferioară de plasticitate
Ip este indicele de plasticitate

Dacă se ia în considerare valoarea indicelui de consistenţă, atunci pământurile

se pot afla în una din stările prezentate în tabelul 2.8.
Pentru pământurile folosite la lucrările de terasamente se recomandă ca
indicele de consistenţă să fie  0,50.

Clasificarea pământurilor după consistenţă

Nr. crt. Starea pământului Indicele de consistenţă Ic
1 Pământ curgător ≤0
2 Pământ plastic curgător 0 - 0,25
3 Pământ plastic moale 0,25 - 0,50
4 Pământ plastic consistent 0,50 - 0,75
5 Pământ plastic vârtos 0,75 - 1
6 Pământ plastic tare >1
 2.2. Caracteristici mecanice ale pământurilor

Sub acţiunea încărcărilor transmise fundaţiilor , pământurile din care este

alcătuit terenul de fundare sw deformează. Mărimea deformaţiilpr produse este funcţie
de intensitatea şi durata încărcării, de mărimea şi formă suprafeţei prin care se
transmite, precum şi de natura terenului de fundare. Pentru evaluarea cantitativă atât a
deformaţiilor cât şi a capacităţii portante, în afara caracteristicilor fizice, este necesar să
se cunoască şi caracteristicile mecanice ale pământurilor care alcătuiesc terenul de
fundare
La determinarea rezistenţelor mecanice ale pământurilor folosite la lucrările de
terasamente se au în vedere condiţiile în care apar şi se manifestă tasarea şi lunecarea.
Pentru a afla modul în care se tasează un pământ, trebuie să se cunoască gradul
său de compresibilitate, iar pentru a asigura stabilitatea terasamentelor, trebuie să se
cunoască rezistenţa la tăiere a pământului.

Compresibilitatea reprezintă proprietatea pământurilor de a se deforma sub

acţiunea unei încărcări de compresiune, proces în urma căruia pământurile devin mai
îndesate şi mai compacte.
Compresibilitatea se stabileşte cu ajutorul unui aparat numit edometru

Edometru

în care: 1  pietre poroase;

2  placă rigidă;
3  dispozitiv de încărcare;
4  microcomparator

Acest aparat măsoară o probă de pământ cu diametrul de 7-10cm şi înălţimea

de 2-4cm prin comprimare între două pietre poroase prin care se elimină apa din pori.
Încărcarea este aplicată pe faţa superioară a probei prin intermediul unei plăci rigide
legate la un dispozitiv de încărcare. Însă cu ajutorul unui microcomparator este
măsurată deformaţia pe verticală a probei.
 2.5. Tasarea pământurilor.

Urmărind figura se poate observa că la nisipuri prin faptul că evacuarea apei

din pori este rapidă, timpul de consolidare este foarte mic. În situaţia prafurilor şi
argilelor prăfoase, din cauza permeabilităţii lor reduse, timpul de consolidare este mai
mare. Iar în cazul argilelor, permeabilitatea fiind cea mai redusă, timpul de consolidare
este mult mai mare şi, implicit, tasările producându-se în timp îndelungat.
Fenomenele care au loc într-un masiv de pământ, pe durata procesului de
deformare generat de acţiunea unor încărcări de compresiune constau în:
- reducerea porozităţii pământului ca urmare a deplasării perticulelor solide
şi reaşezării lor într+o stare mai îndesată;
- eliminarea apei libere şi a aerului din porii pământului, permiţând
reaşezarea particulelor solide într-o nouă poziţie, mai stabilă şi cu
interspaţii între ele mai reduse;
- deformarea, respective reducerea grosimii învelişurilor de apă adsorbită în
zona suprafeţelor de contact;
- comprimarea şi dizolvarea parţială a aerului şi gazelor din porii închişi ai
pământurilor argiloase.
Modulul de compresibilitate al pământului trebuie avut în vedere atunci când
se alege utilajul pentru compactare.
Indicele de capacitate portantă C.B.R. (Californian Bearing Ratio)
caracterizează capacitatea portantă a unui pământ. Verificarea C.B.R. constă, în
general, în măsurarea forţei de pătrundere a unui piston metalic într-o probă de pământ
şi într-o probă etalon, pistonul având dimensiuni standardizate şi înaintând cu o
anumită viteză.

Aparatul C.B.R.

Adâncimile de pătrundere la care se măsoară valoarea C.B.R. sunt, de regulă,

2,54 mm şi 5,09 mm, iar uneori se fac măsurători şi pentru pătrunderi de 7,50 mm.
Proba etalon este compusă din piatră spartă.
 Curba C.B.R.

Indicele de capacitate portantă se determină conform relaţiei următoare:

p
C.B.R.   100 [%],
p0

unde:
p reprezintă presiunea necesară pentru pătrunderea pistonului în proba de
pământ o anumită valoare;
p0 este presiunea necesară pentru pătrunderea pistonului pe aceeaşi adâncime
în proba etalon.

Valorile C.B.R. determinate în laborator pentru câteva materiale curente sunt:

 macadam 90-150 %;
 piatră spartă 80-120 %;
 pietriş 40-80 %;
 nisip argilos 25-40 %;
 argilă nisipoasă 5-15 %;
 argilă plastică 1-5 %.

Coeficientul patului K mai este denumit şi modulul de reacţie. Acesta este un

indice convenţional definit ca raportul între presiunea unitară exercitată pe suprafaţa
terasamentelor prin intermediul unei plăci rigide cu diametrul de 75 cm şi tasarea
corespunzătoare t.

p
K [daN/cm3]
t

unde:
p este presiunea unitară exercitată pe suprafaţa terasamentelor prin intermediul
unei plăci rigide cu diametrul de 75 cm
t este tasarea corespunzătoare

Schema de determinare a modulului de reacţie.

 Modulul de reacţie poate fi determinat direct sau indirect.
Determinare dirctă se face pe teren cu placa de încercare, iar determinarea
indirectă se realizează prin apreciere în funcţie de clasificarea pământurilor, precum şi
prin relaţii de legătură cu alţi parametri de calcul ce caracterizează deformabilitatea
pământului.

Modulul de deformaţie liniară Ed este caracteristica de deformabilitate a

pământului. Aceasta de determină prin raportul dintre presiunea unitară p transmisă pe
teren de placa de încărcare şi tasarea relativă  a suprafeţei încărcate.
p
Ed  [daN/cm2]

unde:
 este un coeficient care variază în funcţie de forma în plan şi rigiditatea plăcii
de încărcare şi de natura pământului cercetat;
p este presiunea specifică transmisă pe teren de placa de încărcare;
 este tasarea relativă, care se determină astfel:

l
 [-]
D

unde:
l este tasarea reală;
D este diametrul plăcii de încărcare.

Schema de determinare a modulului de deformaţie liniară

Valoarea modulului de deformaţie liniară depinde de mai mulţi factori, şi

anume:
- gradul de compactare,
- de umiditate şi
- de compoziţia de granulozitate a pământului.
 Modulul de deformaţie liniară al pământurilor
Regimul hidrologic local
Favorabil
Zona în care se Tip Mediu (scurgerea
(scurgerea Nefavorabil
execută lucrarea pământ apelor nu este
ape-lor este (ape care băltesc)
integral asigurată)
asigu-rată)
A 150 - 200 120 - 150 115 - 140
B 120 - 160 80 - 100 75 - 95
Rambleu
C 110 - 150 75 - 85 70 - 90
I D 90 - 110 75 - 80 60 - 75
(exces de A 120 - 150 60 - 80 
umiditate)
B 90 - 120  
Debleu
C 80 - 110  
D 75 - 90  
A 170 - 220 130 - 160 120 - 150
B 150 - 180 100 - 120 90 - 120
Rambleu
C 140 - 160 90 - 110 85 - 110
II D 120 - 150 80 - 100 80 - 90
(umiditate A 150 - 170 80 - 110 
variabilă)
B 120 - 150 65 - 150 
Debleu
C 110 - 140  
D 100 - 120  
A 200 - 220 140 - 170 130 - 160
B 160 - 200 120 - 140 100 - 130
Rambleu
C 150 - 190 110 - 130 90 - 120
III D 130 - 160 90 - 120 85 - 110
(umiditate A 170 - 200 100 - 140 
deficitară)
B 150 - 180 90 - 120 
Debleu
C 130 - 160 75 - 90 
D 120 - 130  

Modulul de elasticitate al pământurilor reprezintă limita raportului dintre

variaţia presiunii aplicate pe placa de încărcare (p) şi variaţia deformaţiei elastice
corespunzătoare (e):
p
E  lim D
e
unde:
p este variaţia presiunii aplicate pe placa de încărcare
e este variaţia deformaţiei elastice corespunzătoare
D este diametrul plăcii de încărcare
Înfoierea reprezintă fenomenul de creştere a volumului de goluri prin săparea
pământului. Aceasta aduce un spor de volum de 10-15% la pământurile nisipoase şi de
20-30% la cele argiloase.
Valoarea înfoierii pământurilor
Înfoierea
Nr. Înfoierea remanentă
Categoria pământului iniţială
crt. %
%
1 Pământuri nisipoase 15 3
2 Nisipuri argiloase 20 4
3 Argile nisipoase 25 5
4 Argile compacte 30 7
5 Roci masive moi 40 15
6 Roci masive tari 50 25
 În general, în urma compactării artificiale nu se obţine un grad de compactare
la fel de mare cu cel pe care îl are pământul în starea naturală. diferenţa dintre starea
naturală şi compactarea artficială se numeşte înfoiere remanentă.

Rezistenţa la forfecare  reprezintă efortul unitar tangenţial maxim dintr-o

secţiune a pământului în momentul ruperii prin forfecare după acea secţiune.
Aplicarea unei sarcini exterioare asupra unui masiv de pământ precum şi
greutatea sa proprie dezvoltă în masa acestuia tensiuni normale şi tangenţiale.
Tensiunile tanganţiale  tind să deplaseze lateral particulele sau agregatele din care
este alcătuită structura pământului. Deplasărilor produse de tensiunile tangenţiale li se
opune rezistenţa la forfecare a pământului, generată de forţele de legătură dintre
particulele sale constitutive.
Rezistenţa la forfecare a pământului se determină cu relaţia următoare, cere
este cunoscută sub denumirea de legea lui Coulomb.

 c  tg [kPa]

unde:
c este coeziunea pământului, în kPa;
 este efortul unitar normal pe suprafaţa de rupere, în kPa;
 este unghiul în grade, de frecare interioară a pământului.

Pentru studiul stabilităţii taluzurilor şi studiul împingerii pământurilor asupra

lucrărilor de artă este necesară Cunoaşterea rezistenţei la tăiere.
Reprezentarea grafică a legii lui Columb constituie dreapta intrinsecă a
pământului neocoeziv şi coeziv.

Dreapta intrinsecă a pământuri necoezive

Rezistenţa la tăiere depinde de frecarea dintre particulele solide, iar unghiul de

frecare interioară depinde de caracteristicile particulelor, în cazul pământurilor
necoezive.

Dreapta intrinsecă a pământuri coezive

Iar în cazul pământurilor coezive, rezistenţa la tăiere depinde de caracteristicile

particulelor, de coeziune şi de umiditate.
Unghiul de frecare interioară depinde de o serie de factori, iar cei mai
importanţi sunt prezentaţi în figura următoare.
 Gradul de
îndesare

Forma Mărimea
Unghiul de frecare particulelor
particulelor interioară
solide solide

Umiditatea

Factorii determinanţi ai unghiului de frecare interioară

Coeziunea se datorează unor forţe de legătură interioare dintre particulele

pământului, exercitate prin intermediul apei adsorbite. Coeziunea argilelor variază cu
umiditatea şi cu starea de îndesare.

Unghiul de frecare interioară şi coeziunea pământurilor

 c
Nr. crt. Felul pământului
grade daN/cm2
1 Nisipuri prăfoase 22-30 0
2 Nisipuri fine şi mijlocii 23-33 0
3 Nisipuri mari 31-36 0
Prafuri şi prafuri
4 18-25 0,012-0,060
argiloase
5 Argile prăfoase 12-22 0,055-0,180
6 Argile 6-18 0,115-0,325

Unghiul de frecare interioară a pămânului depinde de mai mulţi factori dintre

care cei mai importanţi sunt:
 mărimea particulelor solide, cu cât dimensiunile particulelor sunt mai
mari cu atât şi valoarea unghilui de frecare interioară este mai mare;
 forma particulelor solide, materialele colţuroase au un unghi de frecare
interioară mai mare decât granulele rotunjite sau plate;
 gradul de îndesare, pământurile compacte au ununghi de frecare
interioarămai mare decât cele afânate, diferenţa fiind cu atâtmai mare
cu cât dimensiunile particulelor sunt mai mari;
Umiditatea, unghiul de frecare interioară la pământurile argiloase este în
general redus şi scade odată cu creşterea umudităţii, aceast datorându-se apei
adsorbate, care având rol de lubrifiant reduce sensibil frecarea dintre patricule.