Metodele fizice și chimice de cercetare a

calității solului (4 ore)

dr., conf. univ. Olesea COJOCARU

o.cojocaru@uasm.md
Catedra de Agroecologie și Știința Solului
CHIȘINĂU, 2018
Fig. 4.1. Culorile solului din sistemul Munsell
Simbol Denumire Argila Praf Nisip
(< 0,001 mm) (0,001 – 0,01 mm) (0,01 – 1 mm)
G Texturi grosiere ≤12 ≤32 ≥56
N Nisip ≤5 ≤32 ≥63
U Nisip lutos 6 – 12 ≤32 56 – 94
M Texturi mijlocii 13 – 32 ≤32 35 – 87
≤32 ≥33 ≤67
S Lut nisipos 13 – 20 ≤32 48 – 87
≤20 ≥33 ≤67
L Lut 21 – 32 ≤79 ≤79
F Texturi fine ≥33 ≤67 ≤67
T Lut argilos 33 – 45 ≤67 ≤67
A Argila ≥46 ≤54 ≤54
 Clasa Senzația la frecare în Aderența Plasticitate Modelarea în stare umedă la limita de
texturală Friabilitatea stare umedă aderență
agregatelor uscate
Nisip Foarte ușor friabile. Foarte aspru, degetele nu se Nulă. Neplastic. Nu se modelează.
murdăresc.
Nisip Ușor friabile. Foarte aspru, degetele se Nulă. Extrem de slab Nu se modelează. Sfărâmicios.
murdăresc ușor. plastic.
lutos
Lut Moderat friabile, fără Făinos – aspru, degetele se Slabă până la Foarte slab Formează sfere sau suluri care se rup
senzație dureroasă. murdăresc bine. moderata. plastic. ușor.
nisipos
Lut Greu friabile, cu senzație Făinos – alunecos. Moderată - Slab–moderat Formează sfere, suluri care crapă ușor.
dureroasă. accentuată. plastic. Formează greu inele care se rup ușor.

Lut Foarte rezistente. Unsuros – slab făinos. Foarte mare. Plastic. Formează: sfere și suluri, inele care se
crapă ușor și panglici care se rup ușor.
argilos
Argilă Foarte tari, nu se pot Unsuros – alunecos. Foarte mare. Foarte plastic. Formeazș sfere, suluri, inele, panglici
sfărâma între degete. subțiri, flexibile, fără a crăpa.

Fig. 4.4 Site cu diametru diferit
Analiza prin cernere se execută cu ajutorul unui
aparat compus dintr-o garnitură de site
suprapuse, aşezate după dimensiunile
ochiurilor în ordine descrescătoare, de sus în
jos. Cantitatea de probă uscată care se
analizează depinde de granulozitatea acesteia.
Proba uscată şi cântărită se toarnă pe setul de
site şi ciururi. Fracţiunile granulare rămase
după cernere pe fiecare sită, ciur sau în cutie
sunt trecute într-o capsulă tarată şi se determină
masa fiecăreia. Cu ajutorul rezultatelor obţinute
se calculează cantitatea procentuală de material
rămas pe sitele de diferite diametre. Distribuţia
procentuală pe fracţiuni a granulelor se
reprezintă grafic pe o diagramă
semilogaritmică printr-o curbă de granulozitate
Fig. 4.5. Curba de granulozitate
 Porozitatea totală (PT) reprezintă
însuşirea fizică a solului care cuprinde
totalitatea porilor capilari şi necapilari din
sol. Se determina prin calcul cu o relatie
de forma:

unde:
Vt - volumul total al solului (cm3);
Vs-volumul părţii solide a solului (cm3);
Vp-volumul porilor (cm3).
 GRADUL DE TASARE COMPACTAREA SOLULUI

Starea de aşezare a solului nu poate Compactarea solului reprezintă procesul în urma căruia are loc o
a densității aparente peste valorile normale și scăderea
fi interpretată corespunzător cu creștere
accentuată a porozității totale a solului. Compactarea se datorează
ajutorul densităţii aparente,
atât influenței factorilor naturali (compactare naturală) cât și
deoarece semnificaţia sa practică
antropici (compactare artificială).
este foarte diferită de la un sol la Compactarea naturală este determinată de procesele pedogenetice
altul în funcţie de textura acestuia. (argilizarea) și este specifică solurilor din clasa luvisoluri
Din această cauză a fost nevoie de (Luvosoluri, etc.) unde apare o compactare foarte puternică la
un indicator care să cuprindă atât nivelul orizontului B argic.
Compactarea artificială se întâlnește la solurile unde lucrările
densitatea aparentă, porozitatea agricole nu se efectuează în perioadele optime de umiditate sau
totală cât şi textura solului, numit datorită traficului intens cu mașini și animale pe aceste terenuri.
grad de tasare.
 Analiza umidității solului
Pentru a determina umiditatea solului avem
nevoi de:
- probe de sol;
- ceșcută de porțelan;
- spatula;
- balanță;
- etuvă;
- clește de laborator.
 DENSITATEA
Densitatea (D) sau greutatea specifică reprezintă raportul dintre masa şi volumul unui corp,
respectiv masa unităţii de volum:
D= M/Vs g/cm3;
D - densitatea (g/cm3);
M - masa solului uscat (g);
Vs - volumul particulelor solide ale solului (cm 3).
Densitatea este o proprietate greu schimbătoare (se modifică greu în timp). Valoarea densității
este determinată de compoziția mineralogică și de conținutul în humus. Cu cât conținutul în
humus este mai ridicat, cu atât densitatea este mai mică.
Pentru determinare se folosește metoda picnometrului, urmărindu-se detreminarea volumului
ocupat de particulele solide ale unei cantități de sol cunoscute.
 DENSITATEA APARENTĂ
Densitatea aparentă (DA) - masa volumetrică sau denistatea volumetrică reprezintă raportul
dintre masa solului şi volumul total de sol (volumul porilor şi volumul părţii solide) recoltat în
aşezare naturală.
DA g/cm3 = Ms/ Vt = Ms/ Vp +Vs
DA – densitatea aparentă a solului (g/cm 3);
M – masa solului (g);
Vt =Vs+Vp – volumul total al solului (cm 3);
Vs – volumul părţii solide (cm3);
Vp – volumul porilor.
Densitatea aparentă are o valoarea mai mică decât densitatea solului.
 CAPILARITATEA SOLULUI
Capilaritatea reprezintă capacitatea acestuia de a permite apei subterane către straturile
superficiale. Această insușire este invers proporțională cu permeabilitatea, dar direct
proporțională cu porozitatea.
S-a constatat ca în solurile cu porozitatea mică (nisip), timpul de urcare al apei este mic iar
în solurile cu porozitatea mare (argila), ridicarea apei este lentă câteva ore, dar înălțimea
este mai mare (1,5 – 2 m).
Capilaritatea solului reprezintă o proprietate fizică a solurilor în raport invers cu
permeabilitatea acestora (permeabilitate scăzută însemană capilaritate mai mare). Această
proprietate conduce ca apa din straturile inferioare să se ridice, prin capilare, spre stratul
superior.
 Coeziunea solului
Coeziunea reprezintă atracția dintre moleculele unui corp, prin aceasta putându-se
explica rezistența opusă de acesta când încercăm să-l fărâmițăm. Coeziunea apare datorită
forțelor intermoleculare, care între anumite distanțe limită devin atractive. Rezistența solului
la sfărâmare depinde de umiditatea acestuia și de conținutul de argilă.
Adeziunea solului
Adeziunea solului este o proprietate a acestuia de a se lipi de obiectele cu care vine în
contact ca urmare a forțelor de atracție. Aceste forțe, cunoscute sub numele de Van der Waals,
se exercită prin intermediul moleculelor de apă, care, fiind absorbite la suprafața particulelor
de sol, sunt atrase totodată și de suprafața obiectului cu care vin în contact. Adeziunea devine
mai mare pe măsură ce crește conținutul de argilă.
Fig. 4.7. Variația consistenței și plasticității solului
unde: - WL umiditatea limită de curgere; - W P umiditatea limită de frământare; - Ws
umiditatea limită de contracţie.
Starea de plasticitate şi consistenţă:
Indicele plasticitate IP: IP = WL - WP

unde: Ip < 10 plasticitate redusă; Ip =10 – 20 plasticitate mijlocie; I p =20 – 35 plasticitate mare;

Ip > 35 plasticitate foarte mare; Ip < 0.25 stare plastic curgătoare.

Indicele de consistentă IC: IC = WL - WP / IP

unde: IC = 0,25 – 0,50 stare plastic moale; I C =0,50 – 0,75 stare plastic consistentă; I C =0,75 –
 Forma de consistență Caracterizarea formelor de consistență Limite de consistență
1. Cosistența tare Solul se prezintă ca o masă tare și solidă. Limita de contracție.

2. Consistența Solul este reavăn, la presare se desface ușor în Limita inferioara de

friabilă (semitare) fragmente. plastictate.
3. Consistența plastică Solul cu apă formează o pastă plastică, ce nu Limita de adeziune.
nelipiciaosă. prezintă adeziune.
4. Consistența Solui cu apă formează o pastă plastică ce Limita superioară de
plastică lipiciaosă. prezintă adeziune. plasticitate.
5. Consistența Solul cu apă formează un amestec vâscos care Limita de curgere.
de curgere vâscoasă. curge în strat gros.
Consistența Solul cu apă formează o suspensie fluidă care -
de curgere fluidă. curge în strat subțire.
Nr.
Interpretare Limite
crt.
1. Foarte mică > 10
2. Mică 11-25
3. Mijlocie 26-50
4. Mare 51-100
5. Foarte mare 101-150
6. Extrem de mare < 151
Fig. 4.3.1. Distrugerea solului cu hardpanul .
 Se efectuează în câmp cu
un penetrometru de teren
Dickey John (figura 4.3.3),
prevăzut cu posibilitate de
testare a rezistenței solului la
penetrare până la 60 cm.

Figura 4.3.3. Penetrometru de teren Dickey John

Denumire Criterii
Foarte afânat Solul nu opune rezistență la pătrunderea cuțitului
Afânat Cuțitul poate pătrunde ușor în sol
Cuțitul pătrunde ușor în sol, pe câtiva cm, necesitând un efort
Slab compact
mic
Cuțitul pătrunde greu în sol pe 2-3 cm, printr-o împingere
Moderat compact
puternică
Cuțitul nu pătrunde în sol, iar săparea solului nu se poate realiza
Foarte compact
decât cu târnăcopul