APRECIEREA TEXTURII SOLULUI ÎN TEREN

Aprecierea texturii solului în teren

Textura (compoziţia granulometrică) este conţinutul relativ în sol al elementelor mecanice de
diferite dimensiuni. (conţinutul % în A, P şi N)
Textura este determinată în bună măsură de procesele de formare a solului şi exercită la rândul ei,
o influenţă însemnată asupra solificării.
Astfel:
● texturile uşoare → permit o levigare mai intensă,
→ o dezv. mai mare pe adâncime a profilului, dar o diferenţiere mai mică a orizonturilor,
→ nu stimulează procesul de acumulare a humusului,
→ înlesnesc eroziunea prin vânt etc.
● texturile grele → se opun levigării accentuate,
→ profilurile sunt mai scurte, orizonturile mai bine diferenţiate,
→ creează condiţii de evoluţie sub influenţa unui exces de apă,
→ stimulează acumularea humusului etc.
Textura solului determină sau influenţează toate celelalte proprietăţi fizice, fizico-mecanice,
precum şi pe cele chimice, biologice, iar în final însăşi fertilitatea solului.
În câmp, textura se apreciază prin metoda organoleptică.
Metoda presupune examinarea atentă a probei de sol cu ochiul liber sau cu lupa şi/sau prin pipăit a
solului uscat şi a celui umezit până la consistenţă plastică.
Această metodă este folosită în mod curent la descrierea în teren a profilului de sol în cadrul
activităţii de elaborare a studiilor pedologice.
Operaţia principală în aprecierea texturii este modelarea solului umezit.
Se încearcă succesiv să se formeze
- mici sfere prin mişcarea circulară în palmă,
- suluri prin mişcări repetate de „dute-vino” între palme,
- inele prin rularea peste degent a sulurilor,
- panglici prin presare şi netezirea sulului între degetul mare şi arătător.

Textura solului apreciată în teren poate să difere de rezultatele obţinute în laborator datorită unor
cauze ca:
1. Solurile argiloase uscate se umezesc greu în toată masa probei de sol şi de aceea apar mai grosiere
decât sunt în realitate. Pentru înlăturarea acestei cauze se recomandă aprecierea organoleptică a
texturii solului după mărunţirea agregatelor structurale şi umezirea acestora.
2. Solurile cu un conţinut mijlociu sau ridicat de humus în urma examinării organoleptice apar mai
lutoase decât textura probelor determinată prin analiza de laborator deoarece humusul se distruge
prin oxidare cu perhidrol.
3. Solurile care conţin CaCO3 fin dispersat apar mai prăfoase, astfel încât în determinarea texturii
solului în teren se va ţine cont de conţinutul în CaCO3, stabilit după durata şi intensitatea
efervescenţei la contactul solului cu o soluţie de HCl 1/3.
4. La solurile cu textură NL, LN, LNA, conţinutul de nisip poate fi supraestimat din cauza
persistenţei senzaţiei de aspru în timpul modelării şi examinării probelor de sol.
5. Plasticitatea probelor de sol ce conţin argilă de tip montmorilonit este mai mare comparativ cu cea
a probele de sol care au acelaşi conţinut de argilă de tip caolinit (cazul zonelor umede şi reci).

1
 Lungimea panglicilor formate din probele de sol indică conţinutul de argilă a acestora:
► Lungimea mai mare de 5 cm → conţinut de argilă de 40%.
► Lungimea cuprinsă între 2,5 şi 5 cm → conţinut de argilă între 23-40 %.
► Lungimea mai mică de 2,5 cm → conţinut de argilă mai mic de 23 %.

Comportarea solului în cadrul aprecierii organoleptice este influenţată atât de textura pământului
fin cât şi de alte componente ale părţii solide a solului.
Clasa Comportarea solului în stare umedă
texturală Aspect general Plasticitate Posibilităţi de modelare între degete
Nisip Foarte aspru Neplastic Nu se modelează
Nisip lutos Foarte aspru, Extrem de Practic nu se modelează
murdăreşte uşor slab plastic
degetele
Lut nisipos Aspru Foarte slab Formează sfere;
plastic Formează suluri care se rup uşor.
Lut Făinos Slab-moderat Formează sfere.
plastic Formează suluri care crapă uşor.
Formează greu inele care se rup uşor
Lut argilos Alunecos Plastic Formează sfere şi suluri.
Formează inele care se crapă uşor.
Formează panglici lucioase care se rup uşor
Argilă Lunecos, unsuros Foarte plastic Formeză sfere, suluri, inele şi panglici lucioase