REFERAT LA

GEOGRAFIE

SOLUL

Realizat de: Ianev Vlada, cl X `B`

Profesor: Procopii Inga
Solul are foarte multe difiniii, fiecare semnificnd ceva anume. Una din ele
este urmtoarea: SOLUL este materialul fragil i afnat care acoper ntr-un
strat subire toat suprafaa scoarei terestre. Fr el, continentele ar fi

lipsite de majoritatea faunei i florei. De aici deducem faptul c solul depinde

mult de forma de relief deasupra crei se afl.
Construcia de baz a formelor de relief este creat de ctre fore ce
acioneaz n interiorul Pmntului. Aceste procese extraordinare produc
zilnic schimbri n aceast structur de baz, o deformeaz n mod continuu.
Natura terestr, componena lumii vegetale i animale au evoluionat de la
cele mai primitive forme pn la asociaiile biologice contemporane. De la
nceputul revoluiei industriale, adic de la mijlocul secolului al XVIII-lea
activitatea uman a avut i ea un rol important n modelarea suprafeei
Pmntului, cteodat chiar cu efecte surprinztoare. Continentele au ajuns la
forma lor i n poziiile actuale n urma micrii plcilor ce formeaz scoara
solidificat a Pmntului, adic datorit plcilor tectonice. n istoria de 4,6
miliarde de ani a Pmntului s-au mai petrecut multe alte schimbri, pn ce
planeta noastr a cptat nfiarea de azi. Concomitent a avut loc i
formarea solului pedogeneza.
In general referirile la solul bun pentru gradinarit au in consideratie
urmatoarele aspecte:

textura

fertilitatea

ph-ul

Textura solului se refera la prezenta in cantitati diferite a nisipului, lutului si a

argilei. Aceste materiale au granule cu marimi diferite ce contribuie la
formarea structurii solului. Argila are granule foarte mici ce stau atat de
strans lipite incat nu permit foarte mult apei, aerului sau radacinilor sa
treaca. Daca vrei sa sapi pe un teren argilos ai sa vezi ca este aproape
imposibil fiindca argila se lipeste foarte tare de cazma.
Lutul este format din granule mai mari decat ale argilei, iar nisipul are
granulele cele mai mari dintre cei trei constituenti ai solului. Granulele
nisipului nu pot sta strans lipite intre ele si nu retin apa. Radacinile plantelor
si apa se pot misca libere prin nisip. Daca iei intre degete nisip si freci ai sa
simti granulele sale usor aspre, iar daca iei lut ai sa simti granulele acestuia
ca si cand ar fi faina. Argila o poti modela daca adaugi putina apa.
Exista numerose teste de laborator care au scopul de a stabili structura
solului. Daca vrei sa afli aproximativ ce fel de sol ai si sa nu te complici prea
mult, atunci poti sa apelezi la un test la indemana. Poti sa iei din gradina o
mana de pamant si sa observi ce se intampla atunci cand strangi pumnul.
Daca pamantul se sparge si curge printre degete, inseamna ca solul este
nisipos, daca pamatul se strange ca o minge atunci inseamna ca e argilos,
iar daca se strange ca o minge, insa se sparge daca il impungi inseamna ca e
lutos.

Un alt test pe care poti sa il aplici este urmatorul. Poti sa iei o mostra de
pamant din gradina, sa il lasi sa se usuce apoi sa il pui intr-un borcan. Peste
borcan torni apa, scuturi bine borcanul, inclusiv il tii cu fundul in sus, apoi il
intorci in pozitia normala si il asezi pe o suprafata plana. Dupa un minut poti
sa marchezi nivelul depunerilor de pe fundul borcanului. Acesta reprezinta
nivelul nisipului (are greutatea cea mai mare), dupa cateva ore masori din
nou nivelul. Acesta este nivelul lutului. Peste o zi poti sa masori din nou si
urmatorul nivel este cel al argilei.
Aceste simple teste arata doar aproximativ in ce proportii se gasesc cele trei
materiale.
Solul bun pentru gradina se considera a fi cel care nu contine foarte multa
argila sau foarte mult nisip ci aproximativ 40% nisip, 40% lut si 20% argila.
Este un sol afanat, bogat in humus, retine substantele nutritive, permite
surplusului de apa sa se scurga si poate fi lucrat usor.
In cazul in care este nevoie, exista mai multe metode de imbunatire a
solului. Una dintre ele fiind aceea de a incorpora compost.
Fertilitatea solului se refera la capacitatea acestuia de a oferi plantelor
substantele de care ele au nevoie pentru a se hrani. In general plantele
folosesc cel mai mult azotul, fosforul si potasiul, insa pe langa acestea ele
mai absorb din sol si alte substante: calciu, fier, cupru, magneziu, zinc, sulf
etc. Solul fertil este bogat in substante hranitoare si asigura un bun drenaj al
apei.
Marea cantitate a substantelor hranitoare se afla la suprafata, unde pamatul
este mai inchis la culoare si scade cu cat te adancesti mai mult. Frunzele,
tulpinile, plantele, animalele descompuse si excrementele acestora
contribuie la fertilitatea solului.

Azotul, dintre cele trei substante principale pe care plantele le absorb,

este responsabil pentru cresterea normala a frunzelor si a tulpinilor,
insa prezenta sa in exces poate cauza absenta florilor sau a fructelor.
Asadar poti sa ai plante cu frunze foarte bogate si verzi, insa nu si cu
flori sau fructe.

Fosforul este foarte important in procesul de crestere al plantelor, in

special pentru dezvoltarea radacinilor si pentru producerea florilor. Un
nivel redus de fosfor face ca plantele sa para nedezvoltate, pitice.

Potasiul imbunatateste starea de sanatate si rezistenta la boli a

plantelor precum si la conditiile nefavorabile ale mediului inconjurator
(seceta, inundatii, frig). Stimuleaza formarea fructelor si impreuna cu
fosforul contribuie la cresterea radacinilor. Absenta sau nivelul sau
scazut, intalnite la solurile nisipoase, calcaroase, la cele cu un continut
scazut in argila sau cu foarte multa argila, afecteaza fructele si
legumele iar frunzele devin indoite la varfuri, cu pete maronii sau
rosietice, cu nervuri galbene. Cenusa si tataneasa contin mult potasiu
si pot fi folosite ca fertilizatori naturali.

Trebuie retinut ca si excesul oricareia dintre aceste substante produce arsuri

ale plantelor.
Exista teste care verifica nivelul in sol al celor trei elemente necesare
cresterii si dezvoltarii plantelor. Daca solul nu este fertil se pot folosi
fertilizatori naturali si compost.

PREZENTAREA GENERALA A SOLURILOR

Stratul subtire si afanat de la suprafata Pamantului,in care plantele isi infig
radacinile si de unde isi iau apa si sarurile minerale se numeste
SOL.Pedosfera,invelisul de sol al Pamantului,este invelisul cel mai subtire si
cel mai lipsit de continuitate.In locul in care scoarta terestra este acoperita
de mari si oceane,in deserturi,in regiunile ocupate de ghetari si pe versantii
abrupti ai muntilor,solurile lipsesc.
Solul s-a format ca rezultat al interactiunii celorlalte geosfere. Procesul de
formare a solurilor se numeste pedogeneza. Solurile sunt diferite de la un
continent la altul, de la o regiune la alta, dar si in cadrul aceleiasi regiuni.
Factorii care influenteaza formarea si dezvoltarea solului sunt:roca, clima,
vegetatia, timpul si formele de relief. Ei poarta numele de factori
pedogenetici.
ROCA.Solurile se formeaza din rocile faramitate (dezagregate).Tipul de roca
determina grosimea solului,culoarea si substantele minerale pe care le
contine acesta.Roca din care provine solul se numeste roca mama. Pe roci
sedimentare, care se maruntesc usor, se formeaza soluri cu grosimi mari, in
timp ce, pe rocile dure, solurile au grosimi mici. In functie de roca, solurile
sunt nisipoase, argiloase,pietroase sau lutoase.
CLIMA.Temperatura aerului contribuie la dezagregarea rocilor.In acelasi
timp,clima influenteaza activitatea microorganismelor care descompun
plantele si animalele moarte, imbogatind astfel solul in substante hranitoare
necesare plantelor. In regiunile foarte calde si umede are loc descompunerea
si consumarea rapida a resturilor vegetale de catre bacterii, in timp ce in
cele reci procesul este foarte lent.
PRECIPITATIILE. Apa ajuta la dezagregarea rocilor din care se formeaza
solul si dizolva substantele minerale si organice din sol,formandu-se astfel
solutia de sol cu care se hranesc plantele.Precipitatiile prea bogate spala

solul de aceste substante,saracindu-l,iar lipsa lor impiedica dizolvarea

sarurilor minerale.
VEGETATIA este foarte importanta pentru calitatea solului,deoarece
contribuie la imbogatirea acestuia cu materie organica (humus) si la
dobandirea principalei insusiri a solului-fertilitatea sau rodnicia sa.

Compozitia solului
Solul este format din partea minerala (fragmente mai mari sau mai mici de
roca),humus,apa,aer si unele vietuitoare (plante si animale).Partea minerala
aprovizioneaza plantele cu substante minerale,care sunt dizolvate in apa.
Humusul este componenta organica a solului provenita din putrezirea
plantelor si animalelor moarte.El este partea cea mai valoroasa a solului.Cu
cat cantitatea de humus este mai mare,cu atat solul este mai inchis la
culoare.De obicei,straturile superioare ale unui sol sunt cele mai bogate in
humus.
Cu ajutorul calciului,humusul aduna si cimenteaza particelele minerale din
sol,formand glomerule.Acestea sunt consistente sin u se desfac in apa.Intre
glomerule se afla spatii ocupate cu aer si apa,unele mai largi,altele
maiinguste.Un astfel de sol se numeste sol cu structura.

RASPANDIREA GEOGRAFICA A TIPURILOR DE SOL

Formarea solurilor este strans legata de clima si de vegetatie.Fiecarui zone
climatice si biogeografice ii corespund anumite tipuri de sol.Acestea sunt
foarte bine diferentiate intre ele.Culoarea este unul dintre criteriile de
diferentiere.Ea spune multe despre sol:in ce zona geografica s-a format,roca
din care a luat nastere,vegetatia care creste pe el.Astfel,se diferentiaza o
raspandire latitudinala si una altitudinala a solurilor.

RASPANDIREA SOLURILOR IN LATITUDINE

Zona calda. Solurile din zona calda s-au format intr-o lunga perioada de timp,
in conditii de temperature ridicate si precipitatii abundente.Ele sunt de
culoare rosie si galbena si contin cantitati mici de materie organica.
Zona temperata.In zona temperate se diferentiaza mai multe tipuri de
soluri.Regiunilor mediteraneene le sunt proprii solurile brune si solurile rosii
(terra rosa).Solurile terra rosa se formeaza numai pe roci calcaroase.Ambele
tipuri de sol sunt fertile.Astfel se explica dezvoltarea agriculturii in tinuturile
mediteraneene inca din cele mai vechi timpuri.In zona climei temperate
unde creste vegetatia de stepa s-au format cele mai fertile soluri din lumecernoziomurile.
Acestea sunt de culoare neagra,ceea ce inseamna ca au un continut mare de
humus.Humusul este foarte bine amestecat cu material minerala.Sub
padurile de foioase din zona de campie si de dealuri joase s-au format
solurile brun-roscate de padure,de asemenea fertile.Podzolurile-soluri cu o

fertilitate scazuta-sunt specifice padurilor de conifere.

Zona rece. In zona rece,solurile sunt putin evaluate,au grosimi mici,contin
fragmente de roca (sunt soluri pietroase) si foarte putina materie organica.O
mare parte din an sunt acoperite de zapada si inghetate.Aceste soluri se
numesc soluri de tundra si sunt raspandite in nordul Europei,in Siberia si
Canada.
pH-ul solului este o masura a aciditatii si alcalinitatii sale si varieaza pe o scala de la 0 la 14,
aciditatea fiind situata intre 0 si 7, iar alcalinitatea intre 7 si 14. Nivelul neutru este 7.
ph-ul solului
0
Acid

7
Neutru

14
Alcalin