Caracterizarea

generală a solului
ELABORAT DE LOPAZOV TIMUR
SOLUL

 Solul este o componentă a naturii şi

are un rol foarte important în
dezvoltarea lumii organice, fiind şi
resursă naturală pentru om. Solul se
formează în decursul a mii de ani la
suprafaţa uscatului, în diverse
condiţii naturale, în funcţie de tipul
de rocă, relief, climă, ape,
vegetaţie, lumea animală (fig. 81).
În ultimele secole, acest proces este
influenţat esenţial şi de activitatea
umană.
ROCILE
 ROCILE de la suprafaţa scoarţei terestre, în
procesul de fragmentare şi alterare, furnizează
materia minerală necesară solului: nisip, argilă,
praf. Rocile, în acelaşi timp, sunt şi un suport
pentru sol. În cazul în care influenţa rocilor este
dominantă, se formează o categorie de soluri
numite litomorfe. Un exemplu de astfel de soluri
prezent în Republica Moldova este rendzina,
formată pe calcare
INFLUENȚA RELIEFULUI
INFLUENȚA RELIEFULUI se manifestă prin altitudine,
înclinarea şi expoziţia versanţilor, specificul proceselor de
modelare. În podişuri, solurile se diferenţiază în funcţie
de altitudine: până la cota de 200–250 m sunt prezente
cernoziomurile, pe segmentul de 250–350 m – solurile
cenuşii, iar pe culmile de peste 300–350 m – solurile
brune. Înclinarea versanţilor influenţează scurgerea
apelor de suprafaţă: cu cât versanţii sunt mai înclinaţi,
cu atât devine mai intensă eroziunea solului.
CLIMA

 CLIMA influenţează formarea solului prin variaţiile

de temperatură şi de umiditate, de care depinde
procesul de fragmentare şi alterare a rocilor, de
dezvoltare a plantelor şi animalelor, de
descompunere a materiei organice etc.
Caracterul zonal al condiţiilor climatice determină
repartiţia zonală a solurilor. În Republica Moldova
se formează trei tipuri de soluri zonale: cernoziom,
sol cenuşiu şi sol brun.
APA

 APA participă la transformarea şi transportarea

substanţelor minerale şi organice (săruri, materie
organică, particule de rocă) în sectoarele unde
apele freatice se găsesc aproape de suprafaţă. În
acelaşi timp, insuficienţa sau excesul de apă din
sol determină anumite însuşiri ale acestuia.
Compoziţia chimică a apei de asemenea
influenţează solul. De exemplu, apele subterane
mineralizate determină formarea solului salinizat
numit solonceac.
LUMEA ORGANICĂ

 LUMEA ORGANICĂ. Plantele oferă masa organică

din care rezultă humusul. Cu cât cantitatea de
masă organică este mai mare, cu atât solul este
mai fertil. În acelaşi timp, solul asigură plantele cu
substanţe nutritive, diferite microelemente şi
serveşte ca suport pentru ele. Microorganismele
(bacterii, ciuperci etc.) descompun resturile de
plante şi de animale şi le transformă în humus. De
asemenea, animalele adaptate la mediul subteran
contribuie la afânarea şi transformarea solului.
TIMPUL PROCESULUI DE FORMARE
 TIMPUL. Procesul de formare a solului durează mii de ani, de
aceea timpul este un factor important. De exemplu, un strat
de sol cu grosimea de 1 cm se formează timp de câteva sute
de ani, iar cernoziomurile actuale din ţara noastră s-au format
de-a lungul a 4-5 mii de ani. În procesul de formare a solului
participă concomitent toţi factorii de pe teritoriul respectiv,
creând condiţii pentru constituirea unor tipuri specifice de sol.
Omul, folosind solul în agricultură,contribuie la modificarea
unor proprietăţi ale acestuia. Practicând metode adecvate
de lucrare (introducerea îngrăşămintelor organice şi minerale,
aratul corect, respectarea asolamentului ş.a.), omul poate
păstra şi spori fertilitatea solului. În cazul valorificării
neraţionale are loc degradarea solului, prin reducerea
fertilităţii şi schimbarea unor proprietăţi ale acestuia.