UNIVERSITATEA DE STIINŢE AGRICOLE

ȘI MEDICINA VETERINARA ”I.I. de la BRAD’’ IAȘI

PEDOLOGIE
Referat:
CARACTERIZAREA UNUI PROFIL DE SOL DIN
LOCALITATEA PLUGARI

Conf.dr. Filipov F. Invatamant la Distanta

Specializarea Agricultură

Student: , grupa ,Anul II

 PROFILUL DE SOL. FORMARE SI ALCATUIRE

1. FORMAREA PROFILULUI DE SOL

Formarea profilului de sol = pedogeneza = solificare → proces indelungat si complex

(include procese fizice, chimice si biologice), desfasurat asupra partii superioare a scoartei
terestre, sub actiunea sinergica a factorilor de mediu, care genereaza transformari si
translocari ale substantelor si importante schimburi materiale si energetice. Punctul initial al
pedogenezei este roca/materialul parental, iar punctul final stadiul climax (de echilibru) intre
conditiile de mediu, procesele pedogenetice si aspectul profilului de sol. Astfel, diferitele
tipuri de sol, se afla in diferite momente evolutive, intre punctul initial si climax.

Prin transformarea rocilor initiale rezulta o scoarta de alterare, permeabila pentru aer
si apa insa, nu putea fi vorba despre sol, in absenta componentei organice, care este
esenþiala.Procesul de formare al solului nu poate incepe ºi nu poate avea loc decat in prezenþa
organismelor vii (vegetale, animale, microorganisme). Primele aparute, organismele
inferioare (muschi, licheni, ciuperci), creaza in timp condiþii favorabile si instalarii
organismelor superioare. Plantele preiau din scoarþa de alterare variate substanþe minerale
solubile si le transforma, in propriul corp, ulterior descompus de catre microorganisme, dupa
incetarea ciclului biologic. O parte dintre substanþele rezultate, se intorc in sol sub forma de
elemente minerale utile, iar o alta parte se acumuleaza in sol, sub forma de humus.

2. ALCATUIREA PROFILULUI DE SOL

In timpul solificarii, constituenții minerali și organici sufera deplasari, acumulari și

transformari, diferenþiandu-se o serie de strate naturale cu caracteristici morfologice și
analitice proprii, denumite orizonturi de sol, a caror succesiune de la suprafata pana la roca
parentala, reprezinta profilul de sol. Acesta reprezinta unitatea naturala de studiu in domeniul
pedologiei si se identifica practic cu o secþiune verticala intr-un sol.
2.1. Principalele caracteristici ale orizonturilor de sol

Asa cum s-a aratat anterior, orizonturile de sol se diferentiaza intre ele prin
caracteristici morfologice si analitice. Morfologic, orizonturile de sol se diferenþiaza dupa
culoare, structura, textura, continut in schelet

            Culoarea solului → proprietate fizica, morfologica, care permite separarea si

caracterizarea morfogenetica a orizonturilor de sol, totodata, poate avea si caracter de
diagnostic pentru incadrarea solurilor in diferite unitati taxonomice ale unor sisteme de
clasificare a solurilor. Culoarea este determinata de compozitia solului, care la randul ei este
influentata de diferitele procese pedogenetice, aflate in stransa corelatie cu conditiile de
mediu. Humusul determina aparitia culorilor inchise (de la brun la negru); silicea, carbonatul
de calciu si sarurile usor solubile dau culori albicioase; oxizii si hidroxizii de fier dau culori
de la galbui la roscat-ruginiu; compusii ferosi, aparuti in urma proceselor de reducere dau
culori verzui-albastrui-vinetii; la solurile hidromorfe supuse alternativ proceselor de reducere
si oxidare (procese de gleizare si pseudogleizare) aspectul este marmorat existand pete galbui-
ruginii (datorate oxidarii) si pete cenusii-vinetii (datorate reducerii; prezenta in proportie mare
a concretiunilor ferimanganice sau a celor de carbonat de calciu, dau deasemenea solului un
caracter pestrit.

            Structura solului  → proprietatea solului de a avea particulele componente asociate

in agregate cu diferite forme si marimi. Exista insa si doua situatii in care orizonturile de sol
pot fi nestructurate, acestea sunt:

- orizonturi necoezive, foarte nisipoase; se formeaza fie direct pe depozite nisipoase,

fie prin eluvierea intensa a elementelor mai fine, care pot avea rol de liant (la orizontul eluvial
al podzolurilor);

- orizonturi masive, cu particulele de sol cimentate intre ele intr-un strat continuu,

nefisurat; masivitatea poate aparea in cazul unor strate nisipoase umezite (nisipul devine
coeziv in stare umeda), prin cimentare cu carbonat de calciu sau oxizi, in cazul orizonturilor
gleice de reducere, cand excesul freatic de apa duce la eliminarea liantului dintre particulele
de sol sau in cazul orizonturilor cu fenomene intense de tasare.

            Atunci cand orizonturile de sol sunt structurate, pot fi separate trei situatii, din punctul
de vedere al gradului de structurare:

- orizonturi slab structurate, cu putine agregate structurale (sub 25%), greu

observabile, cu o rezistenta redusa la actiuni mecanice sau hidrice;

- orizonturi moderat structurate, cu destul de multe agregate structurale vizibile (intre

25 si 75%), dar cu o rezistenta moderata la actiuni mecanice sau hidrice;
 - orizonturi bine structurate, cu numeroase agregate structurale distincte (peste 75%),
rezistente la actiunea de dispersare.

Textura solului → participarea procentuala a diferitelor categorii de particule (nisip,

praf, argila), la alcatuirea unui sol.

Comuna Plugari se află în extremitatea de nord a județului, la limita cu județul

Botoșani, pe malurile Miletinului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ282B, care o leagă
spre est de Șipote, Andrieșeni și Bivolari (unde se termină în DN24C) și spre vest în județul
Botoșani de Prăjeni și Flămânzi (unde se termină în DN28B).

  CERNOZIOMURILE(CZ)

Sunt soluri cu orizont A molic (Am) cu culori inchise, negricioase, brun inchise, orizont
intermediar (AC, Bv, Bt) si un orizont Cca sau concentrari de pudra friabila de CaCO 3 in
primii 125 cm.

Cernoziomurile tipice(Cz ti)

Acest  tip de sol se caracterizeaza morfogenetic prin prezenta unui orizont Am de

culoare inchisa.

Ocupa suprafete intinse in Campia Romana, Campia de Vest, Campia Moldovei,

Campia Transilvaniei( sud), Culoarul Muresului, Dealurile Falciului, Colinele Tutovei si in
Dobrogea. S-au format in conditii de :

        - relief de campie sau podisuri joase;

        -pe loess sau depozite loessoide (uneori si pe luturi, argile, nisipuri etc);
        -clima putin mai umeda decat la solurile balane (P mm = 400-500; T 0=8,5-11,5;
Iar=20-24, ETP>700 mm, regim hidric partial percolativ);
       - vegetatie ierboasa de stepa mai reprezentata decat la solurile balane (pajisti
mezoxerofite).
 Datorita climatului mai umed si vegetatiei ierboase cu o cantitate mare de biomasa,
levigarea si bioacumularea sunt mai intense decat la solurile balane (de obicei CaCO3 a fost
spalat de la suprafata, iar acumularea de humus in Am este mai mare).

Profil, proprietati. Cernoziomurile tipice au profil cu orizonturile Am – AC – C sau Cca

bine exprimate.

Orizontul Am este mai inchis la culoare (brun-inchis sau negricios), peste 50 cm

grosime, AC este de 20-30 cm grosime, mai inchis la culoare, iar C sau Cca apare la adancime
mai mare de 60-70 cm. Profilul are numeroase neoformatii biogene, iar cele de CaCO 3 incep
de la numai de la baza lui Am sau din A/C.

Textura este nediferentiata, mijlocie (uneori catre fina sau grosiera, in functie de
materialul parental), structura glomerulara, porozitatea si regimul aerohidric bune. Continutul
de humus este mai mare (3-6%) si de calitate superioara (mull calcic). Gradul de saturatie cu
baze (V%) este in jur de 90%, pH intre 7-7,6, activitatea microbiologica sporita si
aprovizionarea cu substante nutritive favorabila cresterii plantelor.

Fertilitatea.  Cernoziomurile fac parte din categoria celor mai fertile soluri. Deficitul de
umiditate se reduce prin aplicarea unei agrotehnici adecvate, prin irigatii, fertilizare chimica si
organica. Sunt soluri bune pentru toate culturile si sunt folosite in special pentru culturi de
camp.

Caracteristica morfologică a cernoziomului levigat luto-argilos.

com. Plugari
A1 0–9 cm, uscat, cenuşiu-închis, omogen, humificat, trecere lentă, lut argilos, slab tasat,
structură glomerulară şi grăunţoasă mică şi mare, pronunţată, dură, rădăcini.
A 9–47 cm, uscat, cenuşiu închis, omogen, trecere lentă, lut argilos, tasat, structură
glomerulară şi grăunţoasă bine pronunţată, dură, mică şi medie, rădăcini.
B1 4–78 cm, uscat, cenuşiu închis cu nuanţe brune, trecere lentă, lut argilos, tasat, structură
bulgăroasă, se desprinde în glomerulară mică, râme.
B2 78–108 cm, uscat, de culoare neomogenă cenuşie-gălbuie, pestriţă de la carbonaţi, trecere
lentă, lut argilos, tasat, structură neclară glomerulară, neevidenţiată şi nedură, CaCO3 –
vinişoare.
BC 108–125 cm, de culoare galbenă murdară, pestriţă de la carbonaţi, trecere lentă, lut
argilos, tasat, CaCO3 - vinişoare, pete.
C de la 125 cm, de culoare palidă-gălbuie neomogenă,CaCO3 – concreţii, pete.
 BIBLIOGRAFIE

1. Filpov F., – Pedologie, (2005) Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.

2. Florea N., Munteanu L., 2012 - Sistemul Român de Taxonomic a solurilor, Ed.
Estfalia, Bucureşti

3. http://www.scritub.com/geografie/geologie/PROFILUL-DE-SOL-FORMARE-SI-
ALC21868.php