Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al

României” din Timișoara

Facultatea de Agricultură
Specializarea: Agricultură

Disciplina: Îmbunătățiri funciare

PROIECT
Eliminarea excesului de umiditate prin
desecare de pe arealul localității Ciacova

Coordonator: conf. Ienciu Anișoara Student: Marian Flavius

Grupa: 1123

TIMIȘOARA
2021
 Cuprins
CAPITOLUL 1. EXCESUL DE UMIDITATE…………………………………...3
1.1 Sursele și factorii care determină excesul de umiditate……………….....4
1.2 Influența excesului de umiditate asupra solului și plantei…………….....7
1.3 Desecarea ca metodă de eliminare a excesului de umiditate………….....9
CAPITOLUL 2. CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL ZONEI….11
2.1 Amplasarea geografică a localității Ciacova…………………………….11
2.2 Condiții pedoclimatice………………………………………………......12
2.3 Condițiile climatice……………………………………………………...14
2.4 Agricultura și caracterele hidrotehnice ale orașului Ciacova…………....15
CAPITOLUL 3. PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE DESECARE…………....16
3.1 Calculul pantei și a suprafeței supuse desecării…………………………16
3.2 Calculul debitului total de evacuare de pe suprafața supusă desecării......17
3.3 Trasarea rețelei de desecare pe plan și descrierea acesteia……………....19
3.4 Dimensionarea canalelor de desecare (calculul hidraulic)……………....21
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………….28

2
 CAPITOLUL 1
EXCESUL DE UMIDITATE
Excesul de umiditate constituie un factor limitativ al productivității solurilor și
totodată poate să creeze un mediu de viață insalubru și poluat. Prin exces de
umiditate se înțelege acea cantitate de apă care aduce solul într-o stare
necorespunzătoare de lucrare și cultivare. Excesul determină reducerea sau chiar
calamitarea recoltelor, prin stânjenirea sau întreruperea vegetației plantelor.
Formele de manifestare a excesului de apă pot fi: de băltire la suprafața
terenului și de îmbibație în profilul solului.
Excesul umiditate se clasifică după mai multe criterii:
✓ din punct de vedere al sursei excesului:
➢ exces de natură pluvială;
➢ de natură freatică;
➢ de altă natură: scurgeri pe versanți, inundații, irigații excesive, etc.
✓ după durata excesului:
➢ exces temporar sau periodic;
➢ exces permanent.
Prezența excesului de umiditate într-o anumită zonă cauzează pagube a căror
mărime depinde de natura și durata excesului, precum și de folosința terenului.
Pagubele produse agriculturii de excesul de umiditate constau din:
• Neexecutarea la timpul optim a lucrărilor agricole;
• Scumpirea costurilor lucrărilor ca urmare a creșterii consumului de energie;
• Calamitarea parțială sau totală a producției agricole.

3
 1.1 SURSELE ȘI FACTORII CARE DETERMINĂ EXCESUL DE
UMIDITATE
Cauzele excesului de umiditate sunt multiple și acționează, după caz, individual
sau asociat. Factorii naturali care generează excesul de umiditate pot fi externi sau
interni. Principalii factori externi sunt cei climatici, hidrologici, hidrogeologici,
geomorfologici, iar factorii interni sunt cei de natură pedolitologică.
a) Factorul climatic
Studiul elementelor climatice (precipitații, temperatură, evapotranspirație,
vânt, umiditate atmosferică etc.) arată efectele lor în declanșarea sau accentuarea
excesului de apă din sol sau de la suprafața solului.
Precipitațiile reprezintă principala sursă a excesului de apă, atât prin
cantitatea totală anuală, cât și prin repartizarea lor sezonieră, lunară, decadală sau
chiar zilnică. La aceasta se adaugă o analiză a fiecărei ploi importante sub aspectul
duratei, intensității și repartiției.
Apele din precipitații căzute pe sol se fragmentează în:
• ape care se reîntorc în atmosferă prin evaporație și transpireție;
• apa care se infiltrează în sol, contribuind la formarea terenurilor
umezite și mlăștinite și a pânzei freatice;
• apa care se scurge pe suprafața terenului, concentrându-se spre
cursurile de apă.
Temperatura se referă la valorile medii lunare și variația lor de la an la an,
la valorile extreme (media minimelor și maximelor), precum și la cele absolute.
Solul absoarbe radiațiile solare și le transformă în energie calorică, starea de
încălzire depinzând de caracteristicile fizice ale acestuia și de gradul de umiditate.
În ceea ce privește temperatura solului acesta condiționează apariția și
dezvoltarea culturilor.

4
 Evapotranspirația reprezintă consumul productiv prin transpirația plantelor
și pierderile prin evaporație de la suprafața solului.
Dacă nu există date determinate direct asupra consumului total de apă,
evaporația se poate stabili indirect folosind diferite relații de calcul. Normativele
tehnice indică folosirea în condițiile țării noastre a formulei Thornthwaite.
Luând în considerare caracteristicile climatice ale țării, ultima zonare
complexă pedoclimatică făcută a condus la împărțirea teritoriului țării noastre în
patru zone climatice de umiditate:
➢ călduroasă-secetoasă;
➢ moderat călduroasă-semiumedă;
➢ răcoroasă umedă;
➢ rece foarte umedă.
b) Factorul hidrologic
Factorii de natură hidrologică sunt reprezentați de afluxul superficial de apă
sub forma scurgerilor de pe versanți și de pe terenuri înalte învecinate cât și sub
forma inundațiilor cauzate de revărsarea cursurilor de apă și a torenților.
Excesul de umiditate este cu atât mai pronunțat cu cât frecvența și durata
revărsărilor sunt mai mari.
Densitatea și adâncimea rețelei hidrografice influențează drenajul natural al
terenurilor și implicit mărimea și intensitatea excesului de apă.
Dacă rețeaua hidrografică are o capacitate de transport insuficientă, cu albii
adeseori colmatate sau invadate de vegetație, terenul este inundat frecvent, rezultând
exces de umiditate.
c) Factorul hidrogeologic
Nivelul ridicat al apei freatice temporar sau permanent reprezintă o altă sursă
a excesului de umiditate. Apa freatică cu nivel ridicat liber creează un exces de
umiditate ce se manifestă prin ridicarea nivelului apei către zona rădăcinilor
5
plantelor, sau ajungând chiar deasupra nivelului terenului sub formă de luciu de apă,
afectând luncile și campiile joase.
d) Factorul geomorfologic
Relieful și microrelieful teritoriului sunt factori dominanți în producerea
excesului de umiditate. Zonele de luncă și câmpie joasă caracterizate printr-un relief
depresionar sau plat, cu pante mici, insuficiente pentru a asigura un drenaj extern
eficient, sunt predispuse la exces de umiditate.
e) Factorul pedolitologic
Factorii interni de natură pedolitologică sunt strâns legați de drenajul intern
al unor soluri determinat de textura straturilor care imprimă o anume permeabilitate
pentru apă. Astfel, cu cât solul este mai argilos, cu atât drenajul intern este mai redus,
excesul de umiditate mai frecvent, cu o durată mai mare, care poate să apară chiar și
la cantități reduse de precipitații.
f) Factorul antropic
Acest factor poate genera, accentua sau chiar reduce excesul de umiditate.
Intervențiile neraționale ale omului prin care se provoacă intensitatea
excesului de umiditate sunt următoarele:
➢ aplicarea unei agrotehnici necorespunzătoare, prin executarea arăturilor la
aceeași adâncime (formarea hardpanului) și tasarea excesivă a solului prin
treceri repetate cu utilaje grele;
➢ execuția sau exploatarea defectuoasă a unor lucrări hidrotehnice și
hidroameliorative, cum sunt lacurile de acumulare și amenajările piscicole,
unde prin infiltrare pot influența terenurile situate în apropiere; .
➢ irigații excesive fără asigurarea unui drenaj suplimentar al solului;
➢ reducerea capacității de colectare și transport a albiilor naturale și a canalelor
prin neglijarea lucrărilor de întreținere;

6
 ➢ bararea scurgerilor de suprafață către rețeaua hidrografică prin amplasarea
unor ramblee de drumuri, căi ferate, diguri;
La acestea se adaugă cauzele de natură agrofitotehnica reprezentate de categoria
folosințelor și de intensitatea cultivării, care pot modifica regimul de apă din sol prin
consumuri specifice diferite.

1.2 INFLUENȚA EXCESULUI DE UMIDITATE ASUPRA SOLULUI ȘI

PLANTEI
Excesul de umiditate din sol și de la suprafața solului influențează în mod
negativ atât evoluția solurilor cât și creșterea și dezvoltarea plantelor.
INFLUENȚA ASUPRA SOLULUI
Se manifestă prin aceea că excesul de umiditate micșorează gradul de aerare a
solului. Aerația insuficientă încetinește procesele de oxidare din sol, stânjenește
activitaea microorganismelor aerobe și favorizează procesele bacteriene anaerobe
care nu asigură descompunerea materiei organice, dând naștere la fenomene de
reducere care au ca rezultat gleizarea și pseudogleizarea solurilor.
Aceste fenomene determină compactarea excesivă a solului, compactare care
micșorează, în mare măsură, permeabilitatea pentru apă și aer a acestuia.
Excesul de umiditate influențează și regimul termic al solului. Astfel, solurile umede
sunt mai reci decât solurile uscate din cauza evaporației abundente și faptul că se
încălzesc mai greu, având nevoie de 4-5 ori mai multă căldură pentrua-și ridica
temperatura cu 1°C.
În concluzie, solurile cu exces de umiditate se pot identifica ușor, deoarece
față de cele cu regim hidric normal prezintă următoarele aspecte:
➢ sunt, de obicei, soluri grele și astructurale; la apăsare sunt elastice;
➢ în stare uscată se întăresc formând o crustă și chiar crăpături adânci care
împiedică creșterea plantelor;

7
 ➢ au coeziune mare și se lucrează greu, necesitând un consum de energie cu
peste 25 % mai mare decât solurile normale; de asemenea, pe aceste terenuri
circulația mașinilor agricole se face cu foarte mare greutate;
➢ în timpul primăverii, zăpada de pe aceste soluri se topește mai greu, amânând
lucrările agricole; vegetația este întârziată, iar culoarea plantelor devine
galben - verzuie;
➢ deasupra terenurilor cu exces de umiditate ceața este mai densă și persistă mai
mult;
➢ pe aceste terenuri se dezvoltă o floră spontană, caracteristică solurilor umede
(hidrofilă) ca: stuful, papura, rogozul, pipirigul etc.
INFLUENȚA ASUPRA PLANTELOR
Excesul de umiditate este dăunător plantelor nu prin el însuși, ci prin faptul că
determină în sol o aerație insuficientă vegetației. Apa și aerul ocupă împreună
spațiile lacunare dintre particulele de sol. Plantele au o creștere normală atunci când
aerul ocupă 30 - 40 % și apa 60 - 70 % din volumul porilor. Excesul de umiditate
modifică acest raport în defavoarea aerului. Altfel spus, apa în exces îndepărtează
aerul din porii solului și odată cu aerul, și oxigenul. Lipsa oxigenului împiedică
dezvoltarea sistemului radicular al plantelor, reducând capacitatea de absorbție a
rădăcinilor.
Dacă excesul de umiditate este permanent, iar nivelul freatic se menține
ridicat, plantele își dezvoltă un sistem radicular superficial, care explorează un
volum mic de sol, înrăutățind aprovizionarea plantelor cu elemente nutritive.
Fluctuația nivelului freatic afectează și mai mult sistemul radicular, deoarece
ridicarea și coborârea repetată a acestui nivel face ca respirația rădăcinilor din aerobă
să devină anaerobă și invers și ca urmare în sol să se acumuleze produse toxice.
Prin urmare, umiditatea excesivă favorizează atacul unor boli ale
rădăcinilor, în special putregaiul.
8
 1.3 DESECAREA CA METODĂ DE ELIMINARE A EXCESULUI DE
UMIDITATE
Eliminarea apelor de suprafață și din sol provenite din precipitații, topirea
zăpezilor, scurgeri de pe terenurile învecinate mai înalte, irigații etc. Se realizează
printr-o rețea de canale deschise.
ELEMENTELE UNEI AMENAJĂRI PENTRU DESECARE
Principalele elemente ale acestui tip de amenajare sunt: canalele terțiare,
secundare și principale, construcțiile hidrotehnice de pe rețeaua de canale și
drumurile de exploatare hidrotehnică și agricolă.
a) Canalele terțiare sunt cele mai mici elemente ale rețelei permanente de
desecare și au rolul de a colecta apele ce se scurg la suprafața terenului. Pentru o
bună interceptare a apelor de scurgere canalele se ampleasează aproximativ
perpendicular pe linia de cea mai mare pantă, astfel încât să li se asigure o pantă de
minim 0.5%. Traseul cananlelor terțiare va trebui să traverseze pe cât posibil zonele
depresionare pentru a colecta apele care stagnează în aceste locuri. Dacă se
urmărește obținerea unor sole dreptunghiulare, pentru ușurința executării lucrărilor
agricole, canalele se vor trasa paralel între ele la o distanță de 300-600 m, de regulă
400 m, cu o lungime de 800-1500 m. În acest caz trebuie realizate lucrările de
nivelare și chiar nivelare a terenurilor dintre canale pentru asigurarea scurgerii apelor
spre canal.
b) Canalele secundare au rolul de a prelua și conduce, cu viteză sporită, apele
din canalele terțiare. Se amplasează pe linia de cea mai mare pantă. Lungimea
canalelor secundare este de 1200-2500 m, în funcție de panta terenului și organizarea
teritoriului.
c) Canalele principale și colectoare de evacuare, preiau apa din canalele de
ordin inferior și o evacuează în emisar. Acestea se amplasează pe cotele cele mai

9
joase ale terenului, urmărindu-se respectarea organizării teritoriului și să aibă cât mai
puține frânturi pe traseul lor.
d) Emisarul este un curs natural. În care sunt evacuate apele gravitaționale sau
prin pompare, dar se pot folosi ca emisar și un lac, o vale sau un strat drenant
subteran cu o mare capacitate de înmagazinare a apei.

10
 CAPITOLUL 2
CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL AL ZONEI
2.1 AMPLASAREA GEOGRAFICĂ A LOCALITĂȚII CIACOVA
Teritoriul localităţii Ciacova se încadrează în Câmpia Banatului , subdiviziune
a marii unităţi morfologice cunoscute în literatură de specialitate sub denumirea de
Câmpia de Vest. Aparţine câmpiei joase a Timisului , care reprezintă una din zonele
cele mai depresionare din Banat, caracteristică importantă fiind planeitatea zonei şi
respectiv a teritoriului intravilan.
Localitatea Ciacova se află la aproximativ 30 km de Timişoara, iar accesul în
oraş se face pe 3 direcţii: dinspre Jebel, dinspre Ghilad şi dinspre Cebza. Ca şi
coordonate, observăm 45,30 latitudine nordică şi 21,07 longitudine estică.

Fig 2.1 (Amplasarea orașului Ciacova pe teritoriului județului Timiș)

11
 2.2 CONDIȚIILE PEDOLOGICE
Solurile identificate în cadrul teritoriului localităţii Ciacova sunt rezultatul
acţiunii conjugate a factorilor pedogenetici din această zonă . Cei mai importanţi
sunt: relieful, climă, rocă şi apa freatică. La acestea se mai adăugă factorul antropic
din ultimii 200 de ani, care a constat din executarea unor lucrări de îmbunătăţiri
funciare. În condiţii de silvostepă, la limită cu silvostepa semiumedă, sub o vegetaţie
ierboasă, procesele de solidificare s-au caracterizat printr-o bioacumulare
humicocalcica, care a dus la formarea tipului zonal de cernoziom. Datorită rocii
mame şi a apei freatice bogate în săruri cât şi a nivelului freatic destul de ridicat,
aceste soluri au suferit procese de sărăturare şi de gleificare. În aceleaşi condiţii de
climă, pe forme negative ale terenului, unde şi textura este mai fină, apa freatică a
influenţat mai puternic procesul de gleizare şi ca rezultat al acestora au apărut
lacoviştile şi solurile gleice.
GLEIOSOLUL
Sunt soluri cu orizont O și/sau A (am, Au, Ao) și proprietăți gleice (Gr) care
apare în primii 50 cm ai solului mineral. Nu îndeplinește condițiile diagnostice de a
fi soloneac sau histosol.
Răspândire. Gleiosolurile, sunt de obicei răspândite în luncile şi terasele
neinundabile, în câmpiile joase, din zona forestieră. Suprafeţele cele mai
reprezentative ocupate de aceste soluri segăsesc în depresiunile: Baia Mare, Haţeg,
Făgăraş, Ţara Bârsei, precum şi în Câmpia joasă a Someşului, în Câmpia Crişurilor,
în luncile neinundabile dinzona forestieră a Timişului, Prahovei, Barcăului etc.
Condiţii naturale de formare. Clima. Formarea gleiosolurilor are loc într-un
climat cu caracteristici mai umed, de pădure, cu precipitaţii medii anuale de peste
600 mm şi temperaturi medii anuale de 6-10ºC. Indicii de ariditate au valori între
35-45.

12
 Alcătuirea profilului. Condițiile de pedogeneză specifice în care se formează
gleiosolurile, au determinat separarea unui profil morfologic de tipul Ao-A/Go-Gr.
Orizontul Ao, are grosimi de 15-30 cm, culoare cenuşie sau brun cenuşie
cu crome de peste 2 la materialul în stare umedă. În unele cazuri, la suprafaţă, are
caracter uşor turbos. Structură grăunţoasă sau poliedrică angulară, textura luto-
argiloasă. Prezintă separaţii feri-manganice şi o slabă gleizare.
Orizontul A/Go, are grosimi de 40-60 cm, culoare măslinie sau verzui-
vineţie cu pete ruginii sau ruginii-gălbui (cu evidente caractere de oxidare), dar
având coloritul mai deschis, cu valori şi crome de peste 3,5 în stare umedă. Structură
columnoidă-prismatică; compact; numeroase bobovine şi pete ruginii-gălbui.
Orizontul Gr, are grosimi de peste 50 cm, culoare verzui-vineţie sau
cenuşie-albăstrui cu peste 50% culori de reducere. Conţine bobovine. În general
prezintă aspecte de reducere.
Proprietăți. Textura gleiosolurilor variază între limite destul de largi, fiind
influenţată de alcătuirea mineralogică a materialelor parentale, aceasta este lutoasă
sau luto-argiloasă. Structura în orizontul Ao este grăunţoasă sau poliedrică angulară
însă cu o stabilitate mai redusă. Sunt soluri compacte, excesiv de umede, cu regimul
aerohidric deficitar.
Conţinutul de humus este redus de 2-3% şi calitativ inferior, fiind dominat de
acizii fulvici. Reacţia este slab acidă cu valorile pH-ului între 5-6,5. Gradul de
saturaţie în baze este de 70-55%, iar capacitatea de schimb cationic variază între 20-
50 m.e./100 g sol. Gleiosolurile sunt soluri slab aprovizionare în elemente nutritive,
iar rezervele existente se mobilizează greu, din cauza regimului aero-hidric
nefavorabil şi a activităţii microbiologice slabe.
Subtipuri: tipic; calcaric; cambic; molic; cernic; umbric; aluvic; salinic;sodic;
tionic; histic.

13
 Fertilitatea. La gleiosoluri, oscilaţiile periodice ale apei freatice influenţează
negativ indicii fizico-chimici şi fertilitatea acestora, întrucât plantele
cultivatesuportă greu alternanţa excesului şi a lipsei de umiditate. Gleiosolurile
evoluate pe roci mai permeabile şi cu un drenaj bun, suntmai productive, fiind
acoperite cu pajişti sau cu păduri de calitate mijlocie. Pentru creșterea potențialului
productiv al acestor soluri, se impunmăsuri de ameliorare.
Metoda principală de ameliorare este aceea de desecare-drenaj, cu menţinerea
nivelului apei freatice la 2,0-2,5 m, asigurându-se astfel un regim aero-hidric
favorabil. În urma acestor măsuri de ameliorare, aceste soluri pot fi cultivate
cu:cartof, grâu, secară şi chiar sfeclă de zahăr.

2.3 CONDIȚIILE CLIMATICE

Pentru caracterizarea condiţiilor climatice a teritoriului localităţii Ciacova se
folosesc datele înregistrate la staţia meteorologică Banloc, situată la circa 13 km de
localitate şi unele la staţia Timişoara, situată la circa 32 km. Temperatura medie
anuală este 10,7 grade C. Temperatura maximă absolută s-a înregistrat în august
1961 şi a fost de 38, 1 grade C, temperatura minimă absolută în ianuarie 1963 şi a
fost –31,8 grade C. Brumele timpurii de toamnă apar la mijlocul lunii octombrie,
mai rar în septembrie, iar brumele târzii de primăvară apar în luna aprilie, foarte rar
în luna mai. Regimul pluviometric se prezintă astfel: precipitaţii anuale 604,5 mm.
Cele mai multe precipitaţii medii lunare se înregistrează în luna iunie,
respectiv la începutul verii, iar cele mai scăzute precipitaţii medii lunare se
înregistrează în ianuarie, respectiv iarna. Vânturile cele mai frecvente sunt cele care
bat din nord şi est, iar cea mai mare intensitate o au cele din sud şi nord.

14
 2.4 AGRICULTURA ȘI CARACTERELE HIDROTEHNICE ALE
ORAȘULUI CIACOVA
Ramura economică principală a orașului Ciacova este agricultura. Suprafața
agricolă a orașului Ciacova reprezintă 14 443 ha. În structura fondului funciar se
disting: 11347 ha terenuri arabile, 3 066 ha pășuni și fânețe, 30 ha vii si livezi.
Pe suprafața arabilă existentă se cultivă plante precum: grâu, porumb, rapiță, floare-
soarelui, lucernă, soia, cartofi, sfeclă de zahăr, lavandă, etc.
Teritoriul localităţii Ciacova face parte din bazinul hidrografic al râului Timiş,
bazinul Timisului Mort şi Lunca–Birda. Acesta are un curs de apă permanent cu
unele fluctuaţii în funcţie de regimul de precipitaţii. Răul Timiş curge în partea de
vest a teritoriului construind hotarul natural al Ciacovei.
Timișul mort străbate teritoriul de la nord la sud-vest, el nefiind canalizat , dar
fără a se revărsa decât în cadrul unor mari viituri de apă. Lunca Birda străbate
teritoriul localităţii Ciacova dinspre nord-est spre sud, sud-vest fiind un canal al
răului Timiş. Canalizarea acesteia a început încă acum 200 de ani în urma, având rol
de desecare a întregii zone. Reţeaua de canale de desecare continuă şi în prezent cu
o serie destul de deasă de canale executate pe formele microdepresionare ale
reliefului, cât şi pe unele cursuri de apă părăsite, scoţându-le practic de sub influenţa
excesului de umiditate.
Teritoriul localităţii Ciacova este situat în câmpia de subsidenţa fluvio-
lacustra a Tisei , districtul câmpiei Timisului . Situată pe o linie de maximă
scufundare , câmpia are un aspect tipic de subsidenţa cu intense divagări şi rătăciri
a apelor , cu numeroase meandre şi dese inmlastiniri.
În prezent teritoriul este scos aproape complet de sub influenţele
inmlastinirii , datorită intervenţiei omului şi ca urmare , nu mai au loc procese de
spălare, transport şi acumulare a materialului de sol. Altitudinea zonei este cuprinsă
între 80-85 metrii.
15
 CAPITOLUL 3
PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE DESECARE

3.1 CALCULUL PANTEI ȘI A SUPRAFEȚEI SUPUSE DESECĂRII

I. Panta fundului canalului trebuie sa fie de minim 0.002, adica de 2 0⁄00.
Aceasta se exprimă în unități la mie.
Formula de calcul a pantei canalului este:
𝐶𝑜𝑡𝑎 max − 𝐶𝑜𝑡𝑎 𝑚𝑖𝑛
I= × 1000 unde: I= panta canalului terțiar [0⁄00]
𝐷𝑜
Do= distanța redusă la Orizontal [m]
a) În cazul primului nostru canal terțiar (𝒄𝒕𝟏 ) de pe planul de situație atașat cu o scară de
1:10000, putem observa:
➢ altitudinea maxima de 89,75 m
➢ altitudinea minimă de 87,5 m
➢ lungimea canalului terțiar de 700 m
așa că:
89,75−87,5
• I= 700𝑚 = 0,00321 = 3,21 0⁄00
deci: panta canalului terțiar (𝒄𝒕𝟏 ) I=0,00321 = 3,21 0⁄00
b) În cazul celui de al doilea canal terțiar (𝒄𝒕𝟐 ) de pe planul de situație atașat cu o scară de
1:10000, putem observa:
➢ altitudinea maximă de 91,5 m
➢ altitudinea minimă de 89,5 m
➢ lungimea canalului terțiar de 700 m
așa că:
91,5−89,5
• I= 700𝑚 = 0,00285 = 2,85 0⁄00
deci: panta canalului terțiar (𝒄𝒕𝟐 ) I=0,00285 = 2,85 0⁄00
b) În cazul canalului secundar (cs) de pe planul de situație atașat cu o scară de 1:10000, putem
observa:
➢ altitudinea maximă de 92 m
➢ altitudinea minimă de 87,25 m
➢ lungimea canalului secundar de 1350 m
așa că:
92−87,25
• I= 1350𝑚 = 0,00351 = 3,51 0⁄00
deci: panta canalului secundar (𝒄𝒔) I=0,00351 = 3,51 0⁄00

16
II. Suprafața supusă desecării se masoară in ha.
Se calculează suprafața canalului terțiar, prin metoda împărțirii unui teren în figuri
geometrice (dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate), urmată de însumarea acestora.
S𝒄𝒕𝟏 = 49 ha
S𝒄𝒕𝟐 = 31,5 ha
Prin metoda împărțirii suprafeței unui teren în figuri geometrice (dreptunghiuri, trapeze
și triunghiuri), urmată de însumarea acestora, am determinat suprafața totală a terenului.
Steren= 186,5

3.2 CALCULUL DEBITULUI TOTAL DE EVACUARE DE PE

SUPRAFAȚA SUPUSĂ DESECĂRII
QTOT = qmax x S(ha)
Q= debitul total de evacuare care trebuie eliminat de pe suprafața supusă desecării [l/s]
qmax= debitul specific de evacuare cel mai mare dintr-un an [l/s/ha]
S= suprafața supusă desecării [ha]

𝑲𝒔 ×𝒉𝒑
qmax= 0,116 X 𝑻
qmax= debitul specific de evacuare cel mai mare dintr-un an [l/s*ha]
KS= coeficientul de scurgere
hp= cantitatea de precipitații corespunzătoare asigurării de calcul, în mm [l]
T= timpul în care se face evaporarea apei în exces, corespunzătoare duratei admisibile de
stagnare [zile]
Tabel 1
Determimarea debituluii specific de evacuare
Nr. Hp T qmax
Lună Ks
CRT. (mm) (zile) (l/s*ha)
1. Ianuarie 0,40 27.0 6 0,19
2. Februarie 0,40 26,5 5 0,21
3. Martie 0,40 21,0 4 0,26
4. Aprilie 0,39 26,0 3 0,58
5. Mai 0,37 42,0 2 0,90
6. Iunie 0,29 63,0 3 0,63
7. Iulie 0,27 64,5 3 0,52
8. August 0,25 33,5 3 0,34
9. Septembrie 0,28 44,0 4 0,29
10. Octombrie 0,30 33,5 5 0,23
11. Noiembrie 0,36 33,0 6 0,25
12. Decembrie 0,38 27,0 7 0,17

17
Calculăm debitul total al canalului terțiar (𝒄𝒕𝟏 ):
• QTOT= qmax x S(ha)
QTOT= debitul total de evacuare care trebuie eliminat de pe suprafața supusă desecării [l/s]
qmax= debitul specific de evacuare cel mai mare dintr-un an [l/s*ha]
S= suprafața [ha]
Știind din tabel că qmax = 0,90 , iar S𝒄𝒕𝟏 = 49 ha, calculăm:
QTOT= 0,90 x 49= 44,1 l/s= 0,044 𝑚3/s
QTOT=0,044 𝑚3 /s

Calculăm debitul total al canalului terțiar (𝒄𝒕𝟐 ):

• QTOT= qmax x S(ha)
QTOT= debitul total de evacuare care trebuie eliminat de pe suprafața supusă desecării [l/s]
qmax= debitul specific de evacuare cel mai mare dintr-un an [l/s*ha]
S= suprafața [ha]
Știind din tabel că qmax = 0,90 , iar S𝒄𝒕𝟐 = 31,5 ha, calculăm:
QTOT= 0,90 x 31,5= 28,35 l/s= 0,028𝑚3 /s
QTOT=0,028 𝑚3 /s

Calculăm debitul total al canalului secundar (cs):

• QTOT= qmax x S(ha)
QTOT= debitul total de evacuare care trebuie eliminat de pe suprafața supusă desecării [l/s]
qmax= debitul specific de evacuare cel mai mare dintr-un an [l/s*ha]
S= suprafața [ha]
Știind din tabel că qmax = 0,90 , iar S𝒄𝒕𝟐 = 31,5 ha, calculăm:
QTOT= 0,90 x 80,5= 72,45 l/s= 0,072𝑚3 /s
QTOT=0,072 𝑚3 /s

Pentru canalul terțiar (𝒄𝒕𝟏 ): QTOT=0,044 𝑚3 /s

Pentru canalul terțiar (𝒄𝒕𝟐 ): QTOT=0,028 𝑚3 /s
Pentru canalul secundar (𝒄𝒔): QTOT=0,072 𝑚3 /s

18
 3.3 TRASAREA REȚELEI DE DESECARE PE PLAN ȘI DESCRIEREA
ACESTEIA

Plan de situație pe scara 1 : 10,000

În plan se pot observa trasate cele 3 canale terțiare, un canal secundar si un canal principal.

1) Canalele terțiare
Reprezintă cele mai mici elemente ale rețelei permanente de desecare. Acestea se
amplasează aproximativ perpendicular pe linia de cea mai mare pantă sau cu o înclinare față de
curbele de nivel, astfel încât să li se sigure o pantă de minim 0,5‰. Distanța dintre ele poate fi
300-600 m, de regulă 400 m, cu o lungime de 800-1500 m.
a) Lungimea canalului terțiar (𝒄𝒕𝟏 ) = 700 m
Alt. max = 89,75 m Alt. min = 87,5 m
Panta canalului terțiar (𝒄𝒕𝟏 ) = 3,21 0⁄00

b) Lungimea canalului terțiar (𝒄𝒕𝟐 ) = 700m

Alt. max = 91,5 m Alt. min = 89,5 m
Panta canalului terțiar (𝒄𝒕𝟐 ) = 2,85 0⁄00

2) Canalele secundare
Canalele secundare au rolul de a prelua și conduce, cu viteză sporită, apele din canalele
terțiare. Se amplasează pe linia de cea mai mare pantă. Lungimea canalelor secundare este de 1200-
2500 m, în funcție de panta terenului și organizarea teritoriului.

Lungimea canalului secundar (cs) = 1350 m

Alt. max = 92 m Alt. min = 87,25 m
Panta canalului secundar (cs) = 3,51 0⁄00

3) Canalele principale
Canalele principale și colectoare de evacuare, preiau apa din canalele de ordin inferior și
o evacuează în emisar. Acestea se amplasează pe cotele cele mai joase ale terenului, urmărindu-se
respectarea organizării teritoriului și să aibă cât mai puține frânturi pe traseul lor.

19
Fig 3.1 (Plan de situație)

20
 3.4 DIMENSIONAREA CANALELOR DE DESECARE
(CALCULUL HIDRAULIC)

a) DIMENSIONAREA CANALULUI TERȚIAR (𝒄𝒕𝟏 )

Pentru dimensionarea canalelor se folosește metoda analitică clasică care face se face prin
mai multe încercări, pentru asta se calculează debitul care trebuie eliminat de pe suprafață
și apoi debitul total (qmax) [l/s]

Se calculează panta canalului terțiar:

𝐶𝑜𝑡𝑎 max − 𝐶𝑜𝑡𝑎 𝑚𝑖𝑛
• I= × 1000
𝐷𝑜
I= panta canalului terțiar [0⁄00]
Do= distanța redusă la Orizontal [m]

89,75−87,5
• I= = 0,00321 = 3,21 0⁄00
700𝑚
Se calculează suprafața canalului terțiar, prin metoda împărțirii unui teren în figuri geometrice
(dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate), urmată de însumarea acestora.
SCT1= 49 ha

Se calculează debitul total al canalului terțiar:

• QTOT= qmax x S(ha)
QTOT= debitul total de evacuare care trebuie eliminat de pe suprafața supusă desecării [l/s]
qmax= debitul specific de evacuare cel mai mare dintr-un an [l/s*ha]
S= suprafața [ha]
• QTOT= 0,90 x 49= 44,1 l/s= 0,044 𝑚3/s

Se cunosc următoarele elemente:

QTOT= 0,044
I= 0,00321
m= 1
n= 0,0275
b= 0,5
h= 0,3

3
Trebuie calculat debitul apei din canalul 𝒄𝒕𝟏 , iar acesta îl vom nota cu: Qcalculat [𝑚 /𝑠]
• Qcalculat= 𝜔 × ∀
𝜔=secțiune muiată
∀= viteza de scurgere a apei prin canal [m/s]

21
 • 𝜔= (𝑏 + 𝑚 × ℎ) × ℎ
b= lățimea la fundul canalului [m]
m= coeficientul de înclinație al taluzului
h= adâncimea apei în canal [m]

• ∀= 𝐶 × √𝑅 × 𝑚2
C= coeficientul lui Chézi [ 𝑚0,5 /𝑠 ]
R= raza hidraulică [m]
I= panta [0⁄00]

𝜔
• R= 𝑃
P= perimetru udat [m]

• P= 𝑏 + 2 × ℎ × √1 + 𝑚2

1
• C=𝑛 × 𝑅 𝑦 ; y=1,5√𝑛 , pt. R < 1m
y=1,3√𝑛 , pt. R > 1m

Qcalculat= 𝜔 𝑥 ∀
𝜔= (𝑏 + 𝑚 × ℎ) × ℎ
𝜔=(0,5 + 1 × 0,3) × 0,3
𝜔=0,8 × 0,3
𝜔=0,24

𝑊 0,24 0,24 0,24 0,24 0,24

R= 𝑃 = = =0,5+2×0,3×1,41 =0,5+0,846 =1,346 =0,18m
𝑏+2×ℎ×√𝑚2 +1 0,5+2×0,3×√12 +1
R=0,18m

1 1
C=𝑛 × 𝑅 𝑦 =0,0275 × 0,180,24 =36,4 × 0,66 =24
C=24 𝑚0,5 /𝑠

∀=C√𝑅 × 𝐼 =24× √0,18 × 0,00321 =24× 0,024 =0,58 𝑚/𝑠

∀=0,58 𝑚/𝑠

Qcalculat= 𝜔 𝑥 ∀ =0,24 × 0,58 =0,139𝑚3 /𝑠

Qcalculat=0,139 𝑚3 /𝑠
Prin urmare Qcalculat pentru 𝒄𝒕𝟏 este 0,139 𝑚3 /𝑠.

22
 b) DIMENSIONAREA CANALULUI TERȚIAR (𝒄𝒕𝟐 )
Pentru dimensionarea canalelor se folosește metoda analitică clasică care face se face prin
mai multe încercări, pentru asta se calculează debitul care trebuie eliminat de pe suprafață
și apoi debitul total (qmax) [l/s]

Se calculează panta canalului terțiar:

𝐶𝑜𝑡𝑎 max − 𝐶𝑜𝑡𝑎 𝑚𝑖𝑛
• I= × 1000
𝐷𝑜
I= panta canalului terțiar
Do= distanța redusă la Orizontal

91,5−89,5
• I= = 0,00285 = 2,85 0⁄00
700𝑚
Se calculează suprafața canalului terțiar, prin metoda împărțirii unui teren în figuri geometrice
(dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate), urmată de însumarea acestora.
SCT₂= 31,5 ha

Se calculează debitul total al canalului terțiar:

• QTOT= qmax x S(ha)
QTOT= debitul total de evacuare care trebuie eliminat de pe suprafața supusă desecării [l/s]
qmax= debitul specific de evacuare cel mai mare dintr-un an [l/s*ha]
S= suprafața [ha]
• QTOT= 0,90 x 31,5= 28,35 l/s= 0,028 𝑚3/s

Se cunosc următoarele elemente:

QTOT= 0,038
I= 0,00285
m= 1
n= 0,0275
b= 0,5
h= 0,3

Trebuie calculat debitul apei din canalul 𝒄𝒕𝟐 , iar acesta îl vom nota cu: Qcalculat

• Qcalculat= 𝜔 𝑥 ∀
𝜔=secțiune muiată
∀= viteza de scurgere a apei prin canal [m/s]

23
 • 𝜔= (𝑏 + 𝑚 × ℎ) × ℎ
b= lățimea la fundul canalului [m]
m= coeficientul de înclinație al taluzului
h= adâncimea apei în canal [m]

• ∀= 𝐶 × √𝑅 × 𝑚2
C= coeficientul lui Chézi [ 𝑚0,5 /𝑠 ]
R= raza hidraulică [m]
I= panta [0⁄00]

𝜔
• R= 𝑃
P= perimetru udat [m]

• P= 𝑏 + 2 × ℎ × √1 + 𝑚2

1
• C=𝑛 × 𝑅 𝑦 ; y=1,5√𝑛 , pt. R < 1m
y=1,3√𝑛 , pt. R > 1m

𝜔= (𝑏 + 𝑚 × ℎ) × ℎ
𝜔=(0,5 + 1 × 0,3) × 0,3
𝜔=0,8 × 0,3
𝜔=0,24

𝑊 0,24 0,24 0,24 0,24 0,24

R= 𝑃 = = =0,5+2×0,3×1,41 =0,5+0,846 =1,346 =0,18m
𝑏+2×ℎ×√𝑚2 +1 0,5+2×0,3×√12 +1
R=0,18 m

1 1
C=𝑛 × 𝑅 𝑦 =0,0275 × 0,180,24 =36,4 × 0,66 =24
C=24 𝑚0,5 /𝑠

∀=C√𝑅 × 𝐼 =24× √0,18 × 0,00285 =24× 0,023 =0,55 𝑚/𝑠

∀=0,55 𝑚/𝑠

Qcalculat= 𝜔 𝑥 ∀ =0,24 × 0,52 =0,125 𝑚3 /𝑠

Qcalculat=0,125 𝑚3 /𝑠
Prin urmare Qcalculat pentru 𝒄𝒕𝟐 este 0,139 𝑚3 /𝑠.

24
 c) DIMENSIONAREA CANALULUI SECUNDAR (𝒄𝒔)
Pentru dimensionarea canalelor se folosește metoda analitică clasică care face se face prin
mai multe încercări, pentru asta se calculează debitul care trebuie eliminat de pe suprafață
și apoi debitul total (qmax) [l/s]

Se calculează panta canalului secundar:

𝐶𝑜𝑡𝑎 max − 𝐶𝑜𝑡𝑎 𝑚𝑖𝑛
• I= × 1000
𝐷𝑜
I= panta canalului secundar [0⁄00]
Do= distanța redusă la Orizontal [m]

92−87,25
• I= = 0,00351 = 3,51 0⁄00
1350𝑚
Se calculează suprafața canalului secundar:
SCS= SCT2+SCT3
SCT1=49 ha
SCT2=31,5 ha
SCS=49 + 31,5 = 80,5 ha

Se calculează debitul total al canalului secundar:

• QTOT= qmax x S(ha)
QTOT= debitul total de evacuare care trebuie eliminat de pe suprafața supusă desecării [l/s]
qmax= debitul specific de evacuare cel mai mare dintr-un an [l/s*ha]
S= suprafața [ha]
QTOT= 0,90 x 80,5= 72,45 l/s= 0,072 𝑚3/s

Se cunosc următoarele elemente:

QTOT= 0,072
I= 0,00351
m= 1
n= 0,0275
b= 0,5
h= 0,4

Trebuie calculat debitul apei din canalul 𝒄𝒔 , iar acesta îl vom nota cu: Qcalculat

• Qcalculat= 𝜔 𝑥 ∀
𝜔=secțiune muiată
∀= viteza de scurgere a apei prin canal [m/s]

25
 • 𝜔= (𝑏 + 𝑚 × ℎ) × ℎ
b= lățimea la fundul canalului [m]
m= coeficientul de înclinație al taluzului
h= adâncimea apei în canal [m]

• ∀= 𝐶 × √𝑅 × 𝑚2
C= coeficientul lui Chézi [ 𝑚0,5 /𝑠 ]
R= raza hidraulică [m]
I= panta [0⁄00]

𝜔
• R= 𝑃
P= perimetru udat [m]

• P= 𝑏 + 2 × ℎ × √1 + 𝑚2

1
• C=𝑛 × 𝑅 𝑦 ; y=1,5√𝑛 , pt. R < 1m
y=1,3√𝑛 , pt. R > 1m

Qcalculat= 𝜔 𝑥 ∀
𝜔= (𝑏 + 𝑚 × ℎ) × ℎ
𝜔=(0,5 + 1 × 0,4) × 0,4
𝜔=0,9 × 0,4
𝜔=0,36

𝑊 0,36 0,36 0,36 0,36

R= 𝑃 = = =0,5+2×0,4×1,41 =1,628 =0,22m
𝑏+2×ℎ×√𝑚2 +1 0,5+2×0,4×√12 +1
R=0,22 m

1 1
C=𝑛 × 𝑅 𝑦 =0,0275 × 0,220,24 =36,4 × 0,7 =25.5
C=25,5 𝑚0,5 /𝑠

∀=C√𝑅 × 𝐼 =25,5× √0,22 × 0,00351 =25,5× 0,027 =0,68 𝑚/𝑠

∀=0,68 𝑚/𝑠

Qcalculat= 𝜔 𝑥 ∀ =0,36 × 0,68 =0,244𝑚3 /𝑠

Qcalculat=0,244 𝑚3 /𝑠
Prin urmare Qcalculat pentru 𝒄𝒔 este 0,139 𝑚3 /𝑠.

26
 Tabel 2
Tabel centralizator pentru dimensionarea canalelor
QTOT Qcalculat
b [m] h [m] I 0⁄00 m n ∀ 𝑚/𝑠
𝑚3 /s 𝑚3 /𝑠
Canal Terțiar
0,5 0,3 0,00321 1 0,0275 0,58 0,044 0,139
𝒄𝒕𝟏
Canal Terțiar
0,5 0,3 0,00285 1 0,0275 0,55 0,028 0,125
𝒄𝒕𝟐
Canal Secundar
0,5 0,4 0,00351 1 0,0275 0,68 0,072 0,244
cs

27
 BIBLIOGRAFIE
1. Calinovici I, Ienciu Anisoara, Ciolac Valeria, 2017 Îmbunătățiri Funciare-Caiet
de lucrări practice, ed. Agroprint, Timișoara;

2. Oncia Silvica, 2004, Îmbunătățiri Funciare, ed. Orizonturi Universitare,

Timișoara;

3. Note de curs Ienciu Anisoara, 2020, Îmbunătățiri Funciare-Note de curs,

Timișoara;

4. Niță Lucian-Dumitru, 2004, Pedologie, ed. Eurobit, Timișoara

5. Oncia Silvica, 2009, Îmbunătățiri Funciare, ed. Agroprint, Timișoara;

6.http://www.strategvest.ro/media/dms/file/Inventar%20strategii/Timis/Orasul_Cia
cova_Strategia_de_dezvoltare.pdf

28