Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina

Veterinara a Banatului Timisoara

FACULTATEA DE MANAGEMENT AGRICOL
Specializarea IEA/IMAPA

REFERAT
DISCIPLINA
AGROTEHNIC

SEF DISCIPLINA
PROF. DR. CRCIU GHEORGHE
STUDENT:
KOTELES ARPAD

Iunie 2014

TIPURI DE ARTUR DUP PERIOADA DE EXECUTARE

In functie de anotimpul in care se executa, se cunosc araturi de vara, de toamna, de
iarna si de primavara.
Araturile de vara sunt numite si ogoare de vara, executandu-se vara, dupa recoltarea
culturilor timpurii. Araturile de vara constituie lucrarea de baza pentru culturile succesive,
pentru cele de toamna, fiind la fel de favorabile si culturilor care se seamana primavara. Prin
araturi de vara se destelenesc si pajistile naturale sau cultivate.
Araturile de vara prezinta urmatoarele avantaje:
mentin apa in sol datorita stratului afanat izolator pe care il creeaza. Acest strat afanat
favorizeaza de asemenea patrunderea si inmagazinarea unor cantitati mari de apa din
precipitatii;
asigura o combaterea buruienilor cu 4060% mai buna comparativ cu aratura de
toamna;
prin conditiile pe care le creeaza in sol contribuie la inmultirea si intensificarea activitatatii
bacteriilor nitrificatoare, conctretizate prin cresterea continutului de nitrati, de fosfor si
potasiu mobil din sol.
favorizeaza descompunerea miristei si a celorlalte resturi vegetale incorporate in sol.
Cu privire la perioada de executare, araturile de vara trebuie efectuate imediat dupa
recoltarea plantei premergatoare; in acest fel umiditatea existenta inca in sol va permite
obtinerea unei araturi de buna calitate si cu un consum redus de energie. Orice intarziere in
executarea araturii de vara se va solda cu serioase pierderi de recolta.
Araturile de vara trebuie sa fie de calitate, bine maruntite si nivelate, in acest scop
plugul lucrand in agregat cu grapa stelata sau grapa cu colti.
Aratura de toamna se practica, de regula dupa culturile care elibereaza terenul
toamna, sau pe suprafetele care s-au eliberat vara si din diferite motive nu au fost arate.
Araturile de toamna, numite si ogoare de toamna, sunt destinate in cea mai mare parte,
culturilor care se seamana primavara, dar de multe ori reprezinta lucrarea de baza si pentru
culturile de toamna.
Araturile de toamna au efecte favorabile mult diminuate fata de araturile de vara, dar
sunt net superioare araturilor de primavara.
Dezavantajele araturilor de toamna fata de cele de vara se explica prin perioada mai
scurta de la arat la semanat, conditii de temperatura, umiditate si hrana mai putin favorabile
pentru microorganismele folositoare din sol si pentru germinarea semintelor.
Araturile de toamna care se executa pentru culturile de primavara sunt mai bune decat
araturile de primavara, din urmatoarele motive:
acumuleaza cantitati mari de apa in sol in perioada rece a anului;
contribuie in mare masura la combaterea buruienilor, bolilor si daunatorilor;
prin procesul de inghet dezghet se reface structura solului;
pe terenurile arate din toamna pregatirea patului germinativ si semanatul in
primavara pot fi demarate mai devreme.
Eficacitatea araturilor de toamna creste pe masura ce sunt executate toamna cat mai
timpuriu.
Ogoarele de toamna pentru semanaturile de toamna se executa cu plugul in agregat cu
grapa stelata, la 1820cm adancime, cu 1015 zile inainte de semanat. Daca umiditatea
solului este scazuta, adancimea de arat poate fi redusa, pana la obtinerea unei araturi de
calitate.
Adancimea araturilor de toamna pentru semanaturile de primavara poate fi mai mare,
dar se stabileste pentru fiecare caz in parte, in functie de umiditatea solului, de cerintele

pentru adancimea araturii ale plantelor care urmeaza a se cultiva, de tipul si insusirile solului
si de adancimea la care s-a arat in anul precedent.
Aratura de iarna se executa atunci cand din diferite motive nu s-a putut ara din
toamna.
Se pot efectua araturi in timpul iernii cand solul nu este prea umed, cand nu este
inghetat puternic si cand terenul nu este acoperit cu un strat prea gros de zapada.
Araturile de iarna sunt normale sau adanci, in functie de tipul de sol si cultura care
urmeaza sa se infiinteze in primavara.
Araturile de iarna nu se ridica la nivelul calitativ al araturilor de toamna, dar sunt
superioare araturilor de primavara, contribuind la decongestionarea lucrarilor agricole din
aceasta perioada.
Aratura de primavara nu se recomanda in cele mai multe zone agricole din tara
noastra, datorita numeroaselor dezavantaje pe care le prezinta:
nu asigura combaterea eficienta a buruienilor, bolilor si daunatorilor;
nu permite patrunderea si inmagazinarea in sol a apei din precipitatiile care cad in
sezonul rece;
favorizeaza pierderea apei din sol;
solurile arate primavara, datorita unei activitati biologice reduse, acumuleaza
cantitati mici de substante usor accesibile, in special nitrati;
pregatirea patului germinativ se realizeaza cu dificultate, semanatul culturilor de
primavara facandu-se cu intarziere, in afara epocii optime.
Toate aceste dezavantaje se resfrang negativ asupra nivelului recoltei. Productiile care
se obtin sunt mici si cunosc fluctuatii mari in functie de conditiile climatice ale fiecarui an.
Daca totusi, din motive obiective terenul nu s-a arat toamna sau iarna, primavara cat
mai devreme se ara cu plugul in agregat cu grapa, pentru a diminua cat mai mult pierderile de
apa din sol.
Ca adancime, araturile de primavara pot fi superficiale sau normale.
BIBLIOGRAFIE
1. http://www.scrigroup.com/afaceri/agricultura/Clasificarea-araturilor-dupa-p53475.php

INDICATORII FERTILITII SOLULUI

Fertilitatea solului este capacitatea solului de a pune la dispozitia plantelor verzi in tot
timpul vegetatiei, in mod permanent si simultan, substantele nutritive si apa, in cantitate
indestulatoare, fata de nevoile acestora si de a sigura conditiile chimice si biochimice necesare
cresterii si dezvoltarii plantelor, in ansamblul satisfacerii si a celorlalti factori de vegetatie.
Activitatea umana poate dirija fertilitatea solului, in sensul cresterii acesteia, deplasnd
echilibrul ecologic in limite rationale, dar poate determina si o modificare drastica a fertilittii
pna la transformarea terenurilor fertile in terenuri aride.
Eroziunea, spalarea solului, exploatarea prin supracultivare reprezinta factori care sunt
responsabili pentru reducerea nivelului de fertilitate a unui sol.
Tipuri de fertilitate
Fertilitate naturala (initiala) ia nastere in mod natural si este specifica fiecarui tip de
sol, depinznd de factorii fizici, chimici si biologici ai solului.
Fertilitatea unui sol podzolic = gradul de saturatie in baze si de cantitatea de aluminiu
mobil.
Fertilitatea solurilor mlstinoase = aprovizionarea cu K si P si de eventualele carente
de Ca, Mg, B, Cu si Zn.
Fertilitatea unui sol organic alcalin = eventualele carente in Mg, B, Cu si Zn.
Un sol cu o fertilitate naturala foarte mica poate sa fie transformat intr-unul fertil, prin
corectarea factorilor limitativi (pH-ul, regimul de apa din sol, continutul de saruri si ioni
solubili etc.).
Fertilitate artificiala apare ca efect direct datorat adaosurilor de ingrsaminte,
tehnicilor agricole utilizate pentru lucrarea solului, precum si ca efect secundar al activittilor
antropice legate de arderea combustibililor, evacuarea cenusilor zburatoare rezultate din
industrii;
Fertilitate potentiala reprezinta capacitatea solului de a pastra apa si substantele
nutritive necesare plantelor, dar care, datorita unor factori nu pot fi puse la dispozitia plantelor
in mod complet;
Fertilitate economica (efectiva) reprezinta suma dintre fertilitatea artificiala si
fertilitatea naturala. Se poate vorbi despre o fertilitate economica doar cnd solul este cultivat
si aceasta fertilitate se exprima prin nivelul recoltelor obtinute.
Fertilitatea solului se caracterizeaz prin:
-indicatori fizici: textur, structur, stabilitatea hidric a agregatelor (nsuirea
agregatelor de a nu se desface sub aciunea apei), porozitate total, densitatea aparent,
volumul edafic util (volumul de sol pn la roca dur din care se scade procentul de schelet)
etc.
- indicatori chimici: reacia solului, capacitate total de schimb cationic (suma
cationilor bazici i acizi adsorbii), gradul de saturaie n baze (reprezint ponderea cationilor
bazici din capacitatea total de schimb cationic, coninutul n elemente nutritive (N, P,K),
coninutul n humus etc.
- indicatori biologici: respiraie solului, activitatea enzimatic, nitrificarea,
amonificarea, numr de bacterii, ciuperci etc.
Metodele agrotehnice de dirijare a fertilitatii solului
Dup luarea n cultur a unui sol, fertilitatea lui poate s sporeasc sau dimpotriv, s
se reduc, ca o rezultant a ntregului complex de msuri aplicate. Pentru meninerea sau
ameliorarea fertilitii solului se recomand o serie de msuri agrotehnice pentru
mbuntirea indicatorilor prezentai anterior.

Ameliorarea indicatorilor fizici.

Textura se definete prin coninutul procentual al diferitelor fraciuni granulometrice (argil,
praf, nisip) care intr n alctuirea solulu. Este o nsuire stabil a solului. Ea poate fi
modificat prin artur foarte adnc sau desfundare atunci cnd textura stratului subarabil e
diferit de cea a stratului arabil.
Structura solului se poate reface prin: aplicarea gunoiului de grajd, ngrminte verzi,
resturi vegetale tocate, amendamente calcaroase, practicarea amendamentelor cu sol sritoare
amelioratoare, executarea corect a lucrrilor solului (umiditate corect, numr redus de
lucrri), folosirea unor substane chimice (tip crilium)
Compactarea poate fi eliminat prin scarificare, desfundare, artur cu scormonitor,
prin reducerea numrului de treceri ale agregatelor agricole, prin efectuarea lucrrilor solului
la umiditate potrivit, prin fertilizare organic etc.
Ameliorarea indicatorilor chimici.
Reacia solului se corecteaz cu ajutorul amendamentelor. Pe solurile acide se
folosete amendamente calcaroase (piatra de var, carbonat de calciu rezidual), spuma de
defecaie de la fabricile de zahr. Pe solurile alcaline se aplic fosfogips, gips, praf de lignit
etc. Amendamentele se aplic sub artur.
Coninutul n elemente nutritive poate fi mbuntit prin aplicarea ngrmintelor
chimice i organice.
Ameliorarea indicatorilor biologici.
Msurile care pot fi luate se ncadreaz n dou grupe:
- msuri pentru mbuntirea mediului de via al organismelor din sol (afnarea solului
pentru crearea condiiilor aerobe, creterea capacitii de reinerea ap, corectarea reaciei
solului, evitarea monoculturii)
- msuri pentru asigurarea materiei organice ca surs de energie pentru organismele care
triesc n sol corelarea adncimii lucrrilor solului cu coninutul acestuia n materie
organic, aplicarea de materie organic, cultivarea n cadrul rotaiei a leguminoaselor perene).
BIBLIOGRAFIE
1. http://afaceriagricole.roditor.ro/2011/04/indicatorii-fertilitatii-solului/