UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

SPECIALIZAREA: TEHNOLOGII AGRICOLE MODERNE

EFECTELE SISTEMELOR DE LUCRĂRI

MINIME ALE SOLULUI LA ASOLAMENTUL
DIN ZONA NEAMŢ

PROFESOR:

Conf. dr. Costică Ailincăi

MASTERAND:

ȘTEFAN PRICOPIE

2020
 Cuprins

Introducere. Sistemul de lucrări minime ale solului........................................2

Capitolul 1. Condiţii pedoclimatice ale zonei NEAMȚ....................................4
1.1. Solul............................................................................................................5
1.1. Starea fizică şi chimică...........................................................................6
1.3. Clima...........................................................................................................6
1.4. Precipitaţii..................................................................................................7
1.5.Temperaturi................................................................................................7
1.6. Vegetaţia.....................................................................................................8
Capitolul 2. Sistemul de cultură din zona Neamţ, ferma Agro Ga Dulceşti. .9
2.1. Asolamentul................................................................................................9
2.2. Rotaţia......................................................................................................10
2.3. Sistema de masini....................................................................................10
2.4. Lucrări specifice fiecărei culturi............................................................15
Concluzii.............................................................................................................19
Bibliografie.........................................................................................................20

2
Introducere. Sistemul de lucrări minime ale solului

Tehnologia no-tillage sau zero lucrări reprezintă sistemul agricol în care seminţele sunt
încorporate în sol, la adâncimea corespunzătoare, direct în sol nelucrat sau cu reziduuri de
cultură reţinute la suprafaţa solului ( Derpsch, 2011).
Sistemul de agricultură cu lucrări minime determină creşterea conţinutului de humus şi
elemente minerale în stratul de la suprafaţă, în timp ce în sistemul convenţional de lucrare a
solului este favorizată biodegradarea materiei organice pe adâncimea de 20-30 cm (Budoi
Gh., 1997, Jităreanu G., Onisie T., 1995, Guş P., Rusu T., 2003, 2007).

Principalele caracteristici ale sistemului de lucrări reduse a solului sunt:

- lucrarea de arat se execută fără întoarcerea brazdei, cu cizelul sau plugul paraplow şi doar
odată la 3-4 ani se face arătura cu întoarcerea brazdei, pentru încorporarea îngrăşămintelor
organice;
- folosirea de agregate combinate, care realizează la o singură trecere lucrările de pregătire a
patului germinativ, erbicidat, fertilizat şi semănat;
- resturile vegetale sunt tocate simultan cu recoltatul plantei premergătoare, sunt încorporate
parţial prin lucrarea de bază, iar cel puţin 30% rămân la suprafaţa solului cu rol de mulci;
- resturile vegetale care acoperă cel puţin 30% din suprafaţa solului, după semănat, reduc
ritmul de încălzire a solului şi încetinesc germinaţia seminţelor, astfel încât, în zonele cu
primăveri reci, acest sistem nu este recomandat;
- fertilizarea organică şi aplicarea amendamentelor se fac odată la 3-4 ani, iar anual se vor
folosi doar îngrăşăminte minerale împreună cu cele foliare;
- controlul bolilor şi dăunătorilor trebuie efectuat cu mare atenţie, întrucât substanţele chimice
nu se pot încorpora în sol, seminţele trebuie tratate obligatoriu înainte de semănat; resturile
vegetale favorizează înmulţirea bolilor şi dăunătorilor, astfel că monitorizarea atentă este
deosebit de necesară;
- arderea resturilor vegetale este exclusă.

Sistemul de lucrări minime ale solului are următoarele avantaje:

1.- scăderea semnificativă a riscului erozional şi creşterea rezervei de apă, ca urmare a
prelucrării mecanice foarte reduse şi a prezenţei mulciului vegetal la suprafaţa solului;
2. - determină creşterea conţinutului de materie organică, în stratul de la suprafaţa solului, şi
îmbunătăţeşte caracteristicile fizice, chimice şi biologice ale solului;
3. - reduce consumul de carburanţi, adesea cu 40 până la 50 %, datorită numărului extrem de
redus de lucrări efectuate;
4. - contribuie la reducerea emisiilor de gaze, cu efect de seră; prin scăderea mineralizării
materiei organice se reduce şi pierderea în atmosferă a bioxidului de carbon şi se diminuează
levigarea nitraţilor;
5. - reduce variaţiile termice, în primii 10 cm de sol, evaporaţia apei şi stimulează activităţile
biologice a macro şi mezofaunei din sol;
6. - influenţează pozitiv procesele biologice şi biochimice din sol şi compoziţia de lumbricide
şi microorganisme, care construiesc arhitectonica solului, structura şi porozitatea;
7. - reduce timpul de lucru şi necesarul de forţă de muncă cu aproape 40- 50 %, datorită
numărului extrem de redus de lucrări mecanice;
8. - sistema de maşini agricole necesară pentru efectuarea diferitelor lucrărilor este mai puţin
costisitoare, mai uşor de întreţinut şi reparat şi are o sarcină pe osie mai redusă, cu efecte
benefice asupra solului;

3
9. - îmbunătăţeşte, în timp, caracteristicile de traficabilitate şi lucrabilitate ale solului, astfel că
acestea se pot efectua în cadrul unui interval mai larg de umiditate, comparativ cu sistemul
convenţional;
10. - permite încadrarea în timpul optim de semănat şi în perioadele optime de executare a
lucrărilor; Sistemul de lucrări minime determină valorificarea mai bună a apei de irigat, a
nutrienţilor şi a celorlalţi factori tehnologici;
11. - recolta care se obţine este mai redusă doar cu 5-10 % faţă de cea realizată în sistemul
convenţional, însă beneficiile sunt mai mari, iar în anii secetoşi, producţia poate fi mai mare;

Dezavantajele sistemului de lucrări minime sunt:

1 -combaterea buruienilor este mai dificilă fără lucrările de arat cu întoarcerea brazdei.
Sistemul de lucrării minime are o mare dependenţă de erbicide şi de metodele agrotehnice,
întrucât nu se aplică combaterea mecanică. Sortimentul, dozele de erbicide, momentul de
aplicare trebuie respectate în funcţie de structura culturilor din rotaţie;
2 - necesită obligatoriu un asolament şi o rotaţie adecvată a culturilor; controlul buruienilor
numai prin erbicidare nu este suficient, în rotaţia grâu-porumb, întrucât înainte de semănat nu
se aplică erbicide pentru combaterea buruienilor graminee, de aceea, pentru un astfel de
sistem trebuie stabilită o rotaţie de culturi adecvată;
3. - sistemul de lucrări minime şi în special semănatul direct nu se practică pe terenuri grele,
puternic îmburuienate;
4. - combaterea bolilor şi a dăunătorilor este mai dificilă în condiţiile prezenţei resturilor
vegetale la suprafaţa solului şi a renunţării la arătură; resturile vegetale favorizează înmulţirea
bolilor şi dăunătorilor, fapt pentru care folosirea unor rotaţii este obligatorie;
5. - terenurile lucrate în sistemul de lucrări minime, datorită resturilor vegetale în diferite
grade de descompunere de la suprafaţa solului, sunt mai puţin estetice faţă de cele lucrate în
sistemul tradiţional.
producţiile obţinute sunt mai mici, când se folosesc doze mici de azot;
6. -resturile vegetale şi materia organică care se acumulează în straturile superficiale pot
imobiliza, pe o anumită perioadă, îngrăşămintele cu azot, reducându-se disponibilitatea
acestora pentru culturi, dacă nu există utilaje, care să plaseze îngrăşămintele sub zona cu
cantitate mare de substanţe organice.

La nivel mondial, agricultura conservativa se practica pe aproximativ 125 milioane

hectare. Dintre acestea, 45,0 % sunt raspândite în America de Sud, 32,0 % în America de
Nord, 14,0 % în Australia, 14,0% în Asia şi mai puţin de 3 % în Europa şi Africa. În ciuda
rezultatelor favorabile obţinute de cercetarea ştiinţifica de-a lungul unei perioade îndelungate,
în aceste ultime două zone ale lumii, sistemele de lucrare conservativă a solului au fost
adoptate pe suprafete restrânse.
În Europa, reducerea costurilor în agricultura nu este atât de importantă ca în alte zone
ale lumii, tehnologia conservativă nu este încă suficient de bine elaborată şi testată, condiţiile
naturale nu confera un nivel ridicat de pretabilitate (cu precădere în zona de nord şi vest a
Europei), transferul tehnologic de la cercetare la practică este deficitar sau insuficient, nu
exista suport institutional.
Tehnologia no-tillage a fost extinsă, cu success, pe suprafeţe mari (circa 70%) în
Brazilia, Argentina, Paraguay, Uruguay, Australia şi Noua Zeelandă. Acest sistem de
producţie, bazat pe diversificarea rotaţiei culturilor şi pe culturi de acoperire, cu aplicare
continuă, permanentă, similar cu fâneţele permanente, unde solul nu este lucrat şi rămâne
permanent acoperit cu resturi vegetale a determinat reducerea eroziunii solului, creşterea
conţinutului de carbon din sol, întensificarea activităţii biologice, conservarea apei, creşterea
eficienţei şi a disponibilităţii nutrienţilor din activitate biologică, reducerea consumurilor
energetice (Derpsch, 2011). Acest sistem de producţie a fost definit de FAO (2011) sub

4
denumirea de sistem de producţie agricol conservativ (conservation agriculture (CA)
production systems).

Capitolul 1. Condiţii pedoclimatice ale zonei NEAMȚ

1.1. Solul

Repartiţia în teritoriu a principalelor tipuri şi subtipuri de soluri este condiţionată de

factorii antropici, climatici şi de relief : volumul edafic util, compactarea, panta terenului,
toate acestea se regăsesc în formula unităţii de sol. Caracteristice pentru zona Subcarpaţilor
Moldovei sunt solurile brune de pădure tipice sau cu diferite grade de podzolire.
Complexitatea conditiilor naturale ale judetului Neamt este reflectata pregnant in
varietatea mare a solurilor care s-au format in aceasta parte a tarii, de la cernoziomurile
levigate specifice conditiilor de silvostepa, la solurilor de pajiste alpina. Se poate preciza ca
peste 50% din suprafata judetului apartine provinciei montane, restul teritoriului facand parte
din provincia carpato-moldava.
Seria cernoziomurilor si cernoziomurile levigate, cu mare importanta in agricultura
este reprezentata prin cernoziumul slab levigat, care ocupa suprafete mari in sectorul terasat al
Bistritei, intre Roznov si Piatra Neamt, precum si in valea Moldovei, la sud de Trifesti, si
cernoziomul levigat (inclusiv podzolit), acesta din urma intalnindu-se mai cu seama in
regiunea subcarpatica (la nord-vest de Dobreni, pe stanga Ozanei, si pe dreapta Moldovei,
intre Draganestisi Tibucani). Pe interfluviu Moldova-Siret se gasesc cernoziomuri moderat
levigate.
Seria solurilor argilo-aluviale cenusii ocupa o suprafata mai mare in comparatie
cucelalate tipuri. Acest tip de soluri se intalneste mai ales in zone de podis, din bazinul
superior al Barladului, dar si in regiunea subcarpatica, unele mai reprezentative sunt insa
solurile cenusii inchise si cernoziomurile levigate podzolite.
Seria solurilor argilo-iluviale brune si solurile argilo-iluviale podzolite constituie
grupele desoluri cu cea mai mare raspandire. Primul tip ocupa suprafetele mai din
Depresiunea Neamtuluisi in imprejurimile localitatii Razboieni, al doilea tip il intalnim bine
reprezentat in bazinul superior al Barladului pe interfluviu Moldova-Siret si in partea de sud a
Depresiunii Cracau-Bistrita.
Exista si alte tipuri de soluri argilo-iluaviale, ca de exemplu cele moderat podzolite,
care ocupa suprafete mari in Depresiunea Neamtului si in zona Draganesti-Brusturi.
In provincia montana, o mai mare dezvoltare capata solurile brune acide, asociate in
multe cazuri cu solurile brune podzolite, ca de exemplu in sectorul montan al Bistritei din aval
de Bicaz. Seria solurilor brune acide si brune este caracteristica domeniului montan, in special
regiunii flisului, unde solurile brune detin o pondere insemnanta. In asociatie cu solurile brune
acide, acstea ocupa suprafete intinse, putandu-se contura doua fasii principale: una care se
intinde den bazinul Damucului pana in bazinul Bistricioarei si in continuitate pe valea
Bistritei spre Cotargasi si alta care incepe din bazinul Oantu spre nord, prin bazinul Pangarati,
apoi in bazinul Cracaului, traverseaza valea Ozanei si se continua spre valea Risca.
Solurile brune acide apar uneori in asociate cu cele brune podzolite feriiluviale, asa
cum se intalnesc in bazinele raurilor Bicazului si Tarcaului.
Seria solurilor brune podzolite este mai bine dezvolatata in bazinul Dumucului,
bazinul superior al raului Borca si pe dreapta Bistritei, intre Hangul si Sabasa, in toate aceste
cazuri este vorba de soluri feriiluviale si soluri podzolice. Pe areale foarte mici, ca de exemplu
in bazinul superior al raului Borca si in Masivul Ceahlau, se gasesc si soluri podzolice
humico-feriiluviale.
5
 Seria solurilor de pajiste alpina detine o pondere destul de mica in ansamblu
teritoriului judetului si anume: in bazinul superior al raului Damuc. Uneori le intalnim si ca
soluri litomorfe si rendzine in bazinele raurilor Damuc si Bicaz. Pseudorendzinele ocupa
suprafete mai insemnate in cadrul Depresiunii Cracau-Bistrita.
Seria solurilor slab evoluate si de lunca cuprinde regosoluri, care se intalnesc atat
in podis, dar mai ales in tinutul subcarpatic, unde procesele de degradare a versantilor sunt
deosebit de intense. In lungul marilor rauri de pe cuprinsul judetului, cum sunt: Siretul,
Moldova, Bistrita se intalnesc largi suprafete cu soluri aluviale de tipul cernoziomurilor sau a
solurilor aluviale frecvent gleizate.
Din seria solurilor hidromorfe si halomorfe mentionam prezenta celor humico-gleice
cese intalnesc pe suprafete mari pe teritoriul comunelor Girov, Pastraveni si pseudo-gleice
care se identifica pe o arie mai larga in Depresiunea Neamt intre Baltatesti si Agapia.

Încadrarea solurilor pe clase şi tipuri în judeţul Neamţ

Clasa I Clasa II Clasa III Clasa IV Clasa V

% din % din % din % din % din
Folosin
total total Total total total
ţă ha ha ha ha ha
folosin folosin folosin folosin folosin
ţă ţă ţă ţă ţă
10700, 54346, 56267, 33265, 14084,
Arabil 6,34 32,22 33,37 19,72 8,35
11 32 04 75 17
Păşuni
1778,2 9696,0 30085, 40568, 27333,
+ 1,62 8,86 27,48 37,06 24,98
7 6 20 43 07
fâneţe
1080,9 1060,7
Livezi 26,84 1,01 271,27 10,23 40,76 39,99 212,50 8,01
7 0
Vii 0,00 - 3,38 0,31 554,16 50,97 432,04 39,74 97,50 8,98

*/Datele corespund situaţiei a şapte localităţi (care au pretabilitate pe folosinţe): Girov, Tg.
Neamţ, Vânători, Valea Ursului, Răuceşti, Horia, Oniceni.

1.1. Starea fizică şi chimică

Sintetizarea datelor la ansamblul judetului, evidentiaza prezenta unor game largi de

limitari ce afecteaza capacitatea productiva a terenurilor agricole ce se refera in principal la
existenta unor suprafete mari afectate de eroziune, exces de umiditate, compactitate, aciditate,
alunecari, rezerva mica de elemente nutritive, inundabilitate, etc.
Calitatea solurilor exprimata in functie de reactie si continutul in elemente fertilizante
raportata la suprafata cartata agrochimic se prezinta astfel:
• reactie moderat si puternic acida, ce necesita amendare calcica extinsa pe 52116 ha.
• aprovizionarea cu forsfor mobil foarte slaba pe 78285 ha.
• aprovizionarea cu potasiu mobil slaba pe 4498 ha.
• asigurarea cu azot dupa indicele de azot slaba pe 69750 ha.
Datele prezentate evidentiaza faptul ca utilizarea si exploatarea resurselor de sol din
judetul Neamt prezinta probleme deosebite din cauza prezentei diferitelor forme de degradare
a capacitatii productive a terenurilor.

1.3. Clima

Clima judeţului Neamţ este temperat continentală. Caracteristicile climei sunt

determinate de particularităţile circulaţiei atmosferice, de altitudine, de formele şi
fragmentarea reliefului, dar şi de suprafeţele lacustre ale amenajării hidroenergetice a râului
6
Bistriţa. Efectul de “baraj” al Carpaţilor Orientali se manifestă în tot cursul anului, în
condiţiile advecţiei dinspre vest a maselor de aer caracteristice latitudinilor medii.
Regimul climatic are un caracter mai continental în estul judeţului – aer mai uscat şi
timp în general mai senin. Influenţa “barajului” muntos al Carpaţilor se resimte în special în
anumite faze tipice de iarnă, când au loc invazii de aer rece, arctic continental. Munţii deviază
înaintarea spre vest a acestor mase de aer, determinând geruri intense în condiţiile existenţei
unor depresiuni barice adânci deasupra Mării Negre şi Mării Mediterane. Asemenea situaţii
dau naştere viscolelor violente – zona estică a judeţului. În cazul maselor de aer instabile,
ascensiunea forţată (dinamică) a aerului umed pe versanţii estici, prin încălzirea adiabatică,
produce efecte de foen în masivul Ceahlău spre valea Bistriţei şi în depresiunile subcarpatice
Neamţ şi Cracău-Bistriţa.

1.4. Precipitaţii

Din scurta analiză a cantităţilor anuale de precipitaţii în judeţ, se remarcă o creştere de

la est la vest, de la 490 mm în zona Roman la 742 mm la Toaca. Valorile cresc deci pe măsura
creşterii altitudinii, gradientul pluviometric vertical fiind cuprins între 8 şi 22 mm/100 m.
Nu lipsesc excepţiile de la regulă: zona Ceahlău sat – Grinţieş – Farcaşa – Borca are
un gradient pluviometric negativ. La fel zona Fântânele faţă de Toaca. Determinată de
altitudine, zona de precipitaţii maxime este cuprinsă între 1300 – 1800 m. De regulă, maximul
de precipitaţii se înregistrează în luna iunie iar minimul în lunile ianuarie – februarie. În zona
montană minimul se înregistrează în octombrie.
Cele mai mari cantităţi de precipitaţii cad vara, între 38 şi 46% din totalul anual, iar
cele mai mici iarna, între 9 şi 18% din totalul anual. Anual, numărul zilelor de ploaie este
cuprins între 90 şi 107, exceptând zona montană. În această zonă se măreşte numărul zilelor
cu precipitaţii solide – la Toaca, spre exemplu, se înregistrează peste 106 zile cu ninsoare.

1.5.Temperaturi

O scurtă analiză pune în evidenţă variaţia regimului termic în funcţie de relief şi de

circulaţia maselor de aer pe anotimpuri. Temperatura medie anuală creşte, de la 0,7°C la
Ceahlău Toaca, până la 8,8°C la Piatra Neamţ.
Jumătatea estică a judeţului are valori termice cuprinse între 8,2 şi 8,8° C. Apoi
temperatura descreşte spre zona montană, o fâşie relativ îngustă cu valori medii anuale
7
cuprinse între 7 şi 8°C, urmată de o zonă orientată nord-sud, în văile Bistriţei, Bicazului şi
Tarcăului, cu valori medii anuale cuprinse între 6 şi 7°C şi, în sfârşit, zona montană în care
temperaturile medii anuale coboară de la 6° până la 0,7°C la Toaca.
Luna cea mai friguroasă este ianuarie (între -3,4°C la Piatra Neamţ şi -8,7°C la Toaca)
iar cea mai călduroasă, iulie (între 8,9°C la Toaca şi 19,3°C la Roman). Pe anotimpuri
temperaturile medii oscilează astfel: primăvara între 8,9°C la Roman şi -0,5°C la Toaca, vara
între 19,3°C la Roman şi 8,9°C la Toaca, toamna între 9,6°C la Piatra Neamţ şi 2,1°C la
Toaca şi iarna între -3,4°C la Piatra Neamţ şi -8,7°C la Toaca.
Exceptând zona de munte, anual în judeţ se înregistrează cca. 270 zile cu temperaturi
medii > 0°C, 220 zile cu temperaturi >5°C, 170 zile cu temperaturi >10°C, 115 zile cu
temperaturi >15°C, 68 zile cu temperaturi >18°C şi 23 zile cu temperaturi medii >20°C.

1.6. Vegetaţia

Unităţile vegetale sunt dispuse, în linii generale, de la est la vest, urmărind liniile
majore ale succesiunii unităţilor de relief.
Etajul pădurilor de foioase ocupă cea mai mare parte a teritoriului. În dealurile
subcarpatice predomină gorunetele în alternanţa cu făgetele, iar la contactul dintre Subcarpaţi
şi munte apare o fâşie îngustă, pe alocuri întreruptă, de făgete. În zona montană, cu extindere
mare, apar pădurile de amestec (fag, brad, molid), fiind însă frecvente şi inversiunile de
vegetaţie, molidul ajungând, uneori, în contact cu gorunul, la limita dintre dealuri şi munţi (cf.
Gh. Dumitroaia, 1995).
Pe povârnişurile stâncoase apar uneori arborete de pin (Pinus Silvestris). În prezent,
arealul pădurilor de foioase este fragmentat de terenuri agricole şi pajişti secundare, dintre
care cele din zona subcarpatică, îndeosebi în depresiuni, predomină pajiştile secundare
stepizate cu Festuca sulcata şi Batriochloa ischaeum. În etajul făgetelor şi al pădurilor de
amestec predomină pajiştile mezofile cu Agrostis tenuis şi Festuca rubra.
Etajul pădurilor de molid are extinderea maximă în zona de munte, şi este alcătuit din
molidişuri şi pajişti montane secundare cu Festuca rubra şi Nardus stricta.
Etajul subalpin ocupă suprafeţe reduse în zonele cele mai înalte ale munţilor Ceahlău,
Hăşmaş, Budacu. Este constituit din pajişti de firuţă (Festuca supina) şi tufărişuri de jnepeni,
merişor şi afin. Condiţiile ecologice, îndeosebi în masivul Ceahlău, sunt favorabile
conservării a numeroase rarităţi: Empetrum nigrum, Dianthus spiculifolius, endemisme

8
carpatice (Primula leucophylla, Aconitum toxicum), ca şi monumente ale naturii: zada (Laxis
decidua), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), ghinţură galbenă (Gentiana lutea).
Etajul forestier ocupă peste 45% din suprafaţa judeţului Neamţ (locul 7 pe ţară) (cf. M.
Petrescu-Dâmboviţa, V. Spinei, 2003).

Capitolul 2. Sistemul de cultură din zona Neamţ, ferma Agro Ga Dulceşti

2.1. Asolamentul

Asolamentul şi respectiv rotaţia reprezintă prima verigă din tehnologia unei plante de
cultură de care depinde în bună măsură producţia obţinută, ca urmare a efectelor multiple pe
care le are asupra însuşirilor solului, a combaterii buruienilor, bolilor şi dăunătorilor etc.
Prin asolament se înţelege succesiunea culturilor în timp şi în spaţiu însoţită de un
sistem corespunzător de lucrare şi fertilizare care asigură creşterea fertilităţii solului şi
sporirea cantitativă şi calitativă a producţiei.
Asolamentul presupune în primul rând împărţirea teritoriului unităţii pe categorii de
folosinţă şi în cadrul fiecărei categorii de folosinţă, delimitarea solelor aproximativ egale ca
mărime. În al doilea rând repartizarea diferitelor plante pe tarlale sau sole şi în al treilea rând
rotaţia culturilor pe aceste suprafeţe în decursul anilor.

Schiţa asolamentului pe 3 ani

Sola
I II III
Anul
2017 – 2018 Rapiţă. Gr. de tm. Sf. de zahăr
2018 – 2019 Gr. de tm. Sf. de zahăr Rapiţă
2019 - 2020 Sf. de zahăr Rapiţă Gr. de tm.

 Foarte bune premergătoare pentru rapiţă sunt culturile recoltate cât mai timpuriu şi
care permit pregătirea terenului pentru semănat în bune condiţii, cum ar fi: cerealele păioase
de toamnă, mazărea, borceagurile, cartoful timpuriu. Rapiţa poate reveni pe acelaşi teren după
cel puţin 3 ani.
Includerea rapiţei în asolament prezintă multe avantaje, fiind o foarte bună
premergătoare pentru cerealele de toamnă, deoarece mobilizează o cantitate importantă de
elemente nutritive pe care le lasă într-o masă vegetală bogată, care se descompune uşor în
stratul arabil. De exemplu, pentru fiecare tonă de seminţe recoltate, resturile vegetale ale
plantelor de rapiţă restituie solului 35 kg N/ha, 11 kg P2O5/ha şi 90 kg K2O/ha.

  Grâul este pretenţios faţă de planta premergătoare deoarece trebuie semănat

toamna, destul de devreme, astfel încât până la venirea frigului să răsară, să înfrăţească şi să
se călească pentru a rezista peste iarnă, în plus, planta de grâu are un sistem radicular destul
de slab dezvoltat, cu putere mică de străbatere în profunzimea solului şi de absorbţie a
substanţelor nutritive din sol.
Plante foarte bune premergătoare pentru grâu. Dintre acestea fac parte: mazărea,
fasolea, borceagul, răpită de toamnă, inul pentru ulei, inul pentru fibră, cartoful timpuriu şi de
vară, trifoiul, cânepa pentru fibră, la care se adaugă alte plante, cultivate pe suprafeţe
9
restrânse: muştarul, năutul, bobul, sfecla pentru sămânţă, porumbul pentru masă verde,
tutunul, macul, coriandrul, anasonul, chimenul.

 Rotaţia culturii are un rol deosebit de important pentru sporirea producţiei de

sfeclă de zahăr. Sfecla de zahăr este bine să se cultive după cerealele păioase, în special după
grâu şi orz de toamnă. Se poate cultiva cu succes după leguminoase anuale, cartof de vară şi
in de ulei, după care terenul se poate pregăti devreme şi în bune condiţii. Nu se va cultiva
sfeclă de zahăr după porumb, floarea-soarelui, ovăz, rapiţă, muştar, sorg, iarbă de Sudan şi
nici după culturile succesive erbicidate cu substanţe triazine. 

2.2. Rotaţia

Deci asolamentul se referă la distribuirea culturilor în spaţiu, iar rotaţia la

succesiunea lor în timp pe aceeaşi solă. Adeseori, aceste două noţiuni se confruntă şi se
întrebuinţează una în locul celeilalte.
Rotaţia în care într-un număr egal de ani cu numărul de sole, pe fiecare solă se succed
toate culturile din cadrul asolamentului poartă numele de rotaţie ciclică.
În condiţii de producţie se mai întâlneşte şi aşa numita rotaţie aciclică sau liberă. În
acest caz culturile se amplasează în fiecare an după criteriul premergătoarei celei mai
potrivite, iar îngrăşămintele se administrează la culturile cu cea mai mare importanţă
economică. Astfel de rotaţie prezintă o serie de dezavantaje printre care amintim: nu se poate
stabili o orientare în timp, în ceea ce priveşte alternanţa culturilor, nu se pot stabili sisteme de
lucrare şi fertilizare raţionale, nu se poate elabora un program corespunzător de folosire a
erbicidelor şi insecto-fungicidelor ş.a.m.d.

Tipul de rotaţie

Sola Cultura
I Rapiţă
II Grâu de toamnă
III Sfecla de zahăr

Schema de rotaţie

Sola Grupa de cultură

I Plantă oleaginoasă
II Cereale
III Plantă rădăcinoasă

2.3. Sistema de masini

 Pluguri
Plugurile sunt utilaje agricole destinate executarii araturii. Aratura consta in taierea si
deplasarea laterala a brazdei concomitent cu rasturnarea si maruntirea acesteia.
Aratura se executa la diferite adancimi in functie de felul solului si cultura respectiva
putand fi:
-superficiala, la adancimi de 15-19 cm;
-normala la adancimi de 20-25 cm;
10
 -adanca la 26-30 cm;
-foarte adanca la 31-40 cm;
-aratura de desfundat la 50-80 cm.
Categorii de pluguri:
Plugurile reversibile se caracterizeaza prin faptul ca au trupite duble, pentru
rasturnarea brazdei pe dreapta si respectiv pe stanga fata de sensul de avans, spre deosebire de
cele obisnuite, care au un singur rand de trupite.
Plugurile obisnuite sunt destinate executarii araturii. Aratura consta in taierea si
deplasarea laterala a brazdei concomitent cu rasturnarea si maruntirea acesteia. Aratura se
executa la diferite adancimi in functie de felul solului si cultura respectiva.
Plugurile de vie sunt concepute special pentru ararea solului din vie. Aratura consta in
taierea si deplasarea laterala a brazdei concomitent cu rasturnarea si maruntirea acesteia.

Dotări utilaje:
 PLUG REVERSIBIL TRACTAT CU 8 BRAZDARE OVERUM DVL81080F
 PLUG CU 6 TRUPITE VOGEL&NOOT
 2 PLUG TUR VARIO 6
 PLUG SIMPLU KVERNELAND BB
 PLUG REV. CU 6 TRUPITE RAABE KRANICH
 PLUG REVERSIBIL KVERNELAND 4 BR.

 Freze de sol
Frezele agricole sunt utilaje agricole destinate sa execute diferite lucrari de maruntire
si afanare a solului in vederea pregatirii patului germinativ sau lucrari de prasit la adancimi de
6 - 25 cm pentru culturile de camp, in livezi, in legumicultura, in vii, la prelucrarea terenurilor
pentru pasuni si fanete, in terenurile mlastinoase si turboase.
Caracteristica de baza a procesului de lucru al frezelor consta in pregatirea patului
germinativin conditii bune,maruntindnafanand si amestecand straturile de sol cu resturile
organice existente la suprafata terenului.Dezavantajul acestora consta in consumul specific
mare de energie in comparatie cu celelalte masini de lucrat solul.

Dotări utilaje:
 FREZA KUHN HR 4502D
 FREZA ROTATIVA KUHN 4001 HR 400

 Grape
Grapele sunt utilaje agricole destinate pregatirii terenului dupa arat, executand
distrugerea buruienilor, sfarmarea bulgarilor, afanarea si nivelarea solului.
    Grapa cu discuri poate fi reglata in functie de tipul solului sau de scopul lucrarii pentru
amestecarea ramasitelor de tulpina si faramitarea sau cultivarea de adancime si este destinata
prelucrarii tuturor tipurilor de soluri, in vederea pregatirii patului germinativ.
        Cea mai folosita este grapa cu discuri grea care in unele cazuri poate inlocui plugul.

Dotări utilaje:
 2 GRAPE CU DISCURI ARES XL 6,0
 GRAPA CU DISCURI RABE 6000 KA
 GRAPA CU DISCURI ARES TXXL 6.0M CU TAVALUG
 2 GRAPE CU DISCURI UNIA ARES TXL 6M
 GRAPA CU DISCURI ARES T4 6,0 G

11
  Combinatoare - cultivatoare
Cultivatoarele sunt utilaje agricole folosite pentru amestecarea solului, fie inainte de
plantare sau de a elimina buruienile si pentru aerarea solului dupa ce cultura a inceput sa
creasca. Destinatia principala este distrugerea crustei ce se formeaza prin repetate prelucrari
cu plugul la 25-30 cm. Distrugerea crustei este importanta pentru o buna aerisire a solului si
permite trecerea apei in straturile de adancime formand hidrorezervoare pentru culturi in
perioadele secetoase.
Combinatoarele si cultivatoarele sunt destinate pregatirii patului germinativ dintr-o
trecere, in vederea semanatului.
Dotări utilaje:
 COMBINATOR ATLAS XXL 8.0M
 COMBINATOR KONGSGILDE SP 6000
 COMBINATOR DEZMIRISTIRE KOS 3.7 BH
 COMBINATOR AJAX 4.7B 192
 COMBINATOR VESTOR 8M
 COMBINATOR ATLAS 8 M
 COMBINATOR KOKERLING (BOXER DT -2016321 + CULTIVATOR MASTER
CU 3 GRINZI
 CULTIVATOR HORSCH, MODEL TIGER 5 MT
 CULTIVATOR KOCKERLING ALLROUNDER 1200

 Semănători
Semanatorile sunt utilaje agricole de semanat care pozitioneaza precis semintele in sol
si apoi le acopera. Inainte de introducerea semanatorii, practica aceasta era realizata manual.
Pe langa faptul ca aceasta practica era risipitoare, distribuirea era foarte imprecisa si a dus la
o raspandire slaba a semintelor, care implicit a rezultat intr-o productivitate scazuta.
Utilizarea unei semanatori a imbunatatit raportul dintre randamentul culturilor de pana la opt
ori.
    In metodele mai vechi de plantare, un camp era initial pregatit cu un plug pentru a
expune si sparge solul fertil. Acest lucru produce o serie de santuri liniare cunoscute sub
numele de brazde. Campul este apoi semanat prin raspandirea semintelor, care, atunci cand
aterizeaza pe sol in brazde au o mai buna protectie fata de fenomene si eroziunea naturala in
timp ce greblatul manual le acopera preferential, lasand unele expuse in acelasi timp.
Rezultatul este un camp plantat in randuri aproximative si cu un numar mare de seminte in
afara benzilor brazdelor.
Semanatoarea a dat agricultorilor control mai mare asupra adancimii la care semintele
au fost plantate si capacitatea de a acoperi semintele fara a fi nevoie de cineva care sa vina de
pe urma. Acest control mai mare insemna ca semintele germinau in mod constant intr-un sol
bun. Rezultatul a fost o rata crescuta de germinare, precum si o recolta mult imbunatatita
(pana la opt ori).

Dotări utilaje:
 SEMANATOARE KVERNELAND ACCORD DA4
 2 SEMANATORI KVERNELAND ACCORD MONOPIL 24E
 SEMANATOARE HASSIA
 SEMANATOARE PNEUMATICA EKS 12 RANDURI
 SEMANATOARE PAIOASE AMAZONE CITAN 8000
 SEMANATOARE DIRECT IN BRAZDA SDS 6
 SEMANATOARE AMAZONE D8 /40

12
  SEMANATOARE PNEUM.DE PRECIZIE EKS12

 Mașini de împrăștiat îngrășăminte

Masinile de impastiat ingrasaminte (imprastietoare) sunt utilaje agricole ce realizeaza
imprastierea prin centrifugare a urmatoarelor :
- ingrasaminte chimice (pulbere si granule - azot);
- seminte de ierburi medicinale si trifoi;
- porumb furajer masa verde ;
- sorg, secara, orz.
Dotări utilaje:
 MASINA DE IMP.INGRAS.KIRCHNER XD 60
 MASINA INGRASAMANT HSM 8000
 MASINA IMP.INGRASAMINTE CHIMICE UNIA RCW 7500 PLUS
 MASINA PNEUMATICA DE INPRAS.INGRAS.S4024
 MASINI DE IMPRASTIAT INGRAS. HUFGARD HGS 1000 PREMIUM

 Erbicidatoare – pulverizatoare
 Masinile de erbicidat (atomizoare sau erbicidatoare) sunt utilaje agricole destinate
pentru a stropi cu erbicide lichide la culturile de camp, cu scopul combaterii buruienilor la
culturile de camp. Pot fi folosite pentru erbicidare totala sau folosind duze speciale si pentru
administrarea fungicidelor si insecticidelor.
Cresterea producţiei agricole este legata si de utilizarea tot mai intensa a substantelor
chimice (erbicide) in combaterea buruienilor. Folosirea erbicidelor in combaterea buruienilor
constituie atat avantaje cat si dezavantaje. Ca avantaje mentionam reducerea necesarului de
forta de munca in agricultura si cresterea productivitatii muncii.

Dotări agricole:
 2 MASINI DE IERBICIDAT GOLIAT 4500/24
 MAS.DE ERBICIDAT EUROPA PLUS 3024
 MASINA ERBICIDAT KRUKOWIAK P369/3

 Remorci agricole
 Remorcile agricole sunt reprezentate de o varietate de modele ce indeplinesc anumite
sarcini fixe destinate pe tipuri de marfuri si volume de incarcare.

Dotări agricole:
 3 REMORCI FUHRMANN, BASCULARE PE 3 PARTI
 2 REMORCI DE IMPR.GUNOI TYTAN
 REMORCA CU TANC APA 2500 KG
 2 REMORCI PRONAR T 672 - 8 TONE
 REMORCA KRAMPE BIG BODY 550 TANDEM
 REMORCA BASCULANTA T 649/9

 Scarificatoare
  Scarificatoarele sunt utilaje agricole de dislocare a pământului, a bolovanilor și
rădăcinilor sau straturilor dure de materiale fixate in sol.
13
   Organele active ale scarificatorului sunt dinții executați parțial sau total
din oțel mangan. Dinții sunt montați pe suporturi inferioare montate la rândul lor pe o grindă
transversală articulată la un suport intermediar montat la tractor. Aceste organe sunt acționate
de instalația hidraulică care fixează sau modifică poziția de infigere a dinților. Scarificarea se
face prin înfigerea dinților în teren. Datorită forței de tracțiune și efectului greutății și al
sistemului hidraulic de manevră care coboară, ridică sau menține scarificatorul într-o anumită
poziție, dinții dizlocă obiectele dure fixate în sol. Scarificatorul lucrează normal cu trei dinți
drepți. În terenuri ușoare se pot monta încă doi dinți suplimentari. În terenuri foarte tari se
lucrează cu un singur dinte montat pe suportul central.

Dotări utilaje:
 SCARIFICATOR RATOON CU 8 ANCORE
 SCARIFICATOR HKT 300/6 PW
 SCARIFICATOR KRET 5S

 Încărcatoare frontale
Incarcatoarele frontale sunt utilaje agricole montate pe tractoarele agricole pe roti si
reprezinta echipamente simple si ieftine destinate executarii unor lucrari de incarcare-
descarcare atat a materialelor varsate (pamant, nisip, gunoi de grajd, seminte, furaje etc.) cat si
a materialelor compacte (balotate, ambalate, paletizate, containerizate).        
Incarcatoarele frontale se utilizeaza la lucrari de incarcare-descarcare atat in
agricultura cat si in alte domenii economice (gospodarire comunala, silvicultura, constructii
etc.), fiind echipate in acest scop cu organe de lucru corespunzatoare: cupe (de diferite forme),
furci, palete, carlige.
Incarcatoarele autopropulsate se realizeaza sub doua forme constructive de baza:
incarcatoare frontale (cu brat fix si cu brat telescopic) si incarcatoare stivuitoare. Deoarece
tractoarele constituie principalul mijloc energetic mobil din agricultura, o larga utilizare au
obtinut-o, in ultimul timp, incarcatoarele montate pe tractoare, realizate sub forma de
incarcatoare frontale si incarcatoare stivuitoare.
     O particularitate importanta a tuturor acestor incarcatoare consta in aceea ca preluarea
materialului de catre organele active (de lucru) ale incarcatorului se face direct de catre
acestea, nefiind necesara o alta interventie pentru asigurarea alimentarii incarcatorului. Cea
mai mare universalitate de incarcatoare autopropulsate o prezinta incarcatoarele frontale,
incarcatoarele stivuitoare avand domeniul de folosire mai restrans.                         
     Incarcatoarele frontale se caracterizeaza prin aceea ca sunt destinate a fi folosite atat in
camp cat si in ferme, in timp ce incarcatoarele stivuitoare se folosesc mai mult la lucrari in
ferme si in interiorul incaperilor (depozite, adaposturi de animale etc.).

Dotări utilaje:
 INCARCATOR CU BRAT TELESCOPIC WEIDEMANN
 INCARCATOR CU BRAT TELESCOPIC PANORAMIC
 INCARCATOR TELESCOPIC MLT 735-120LS
 INCARCATOR FRONTAL TUR 11

 Combine
Aceste mașini sunt folosite pentru recoltarea directă din lan a plantelor și pentru
recoltarea divizată. În cazul recoltării divizate, plantele sunt inițial secerate cu vindroverele și

14
lăsate în brazde, combina (prevăzută cu ridicator de plante ) efectuând ridicarea plantelor și
treieratul acestora.

Dotări utilaje:
 COMBINA CLAAS LEXION 560
 COMBINA DE RECOLTAT HOLMER TERRA VARIANT WA
 COMBINA JOHN DEERE 9560I
 COMBINA JOHN DEER MODEL 9640 WTS
 COMBINA JOHN DEER TIP T550

 Tractoare
Tractorul este un autovehicul care dezvolta forta de tractiune mare la un dispozitiv
de remorcare (carlig, bara de remorcare, etc.), folosit la tractarea sau la purtarea unor utilaje si
masini agricole, la tractarea remorcilor sau semiremorcilor, precum si la remorcarea si
actionarea unor utilaje folosite in silvicultura, in constructii.

Dotări utilaje:
 TRACTOR JOHN DEER TIP 8310R
 TRACTOR CASE 1HMX 135
 TRACTOR JOHN DEERE TIP 7430 185CP
 TRACTOR CHALLENGER MT 965 C
 TRACTOR PRONAR MTZ 82 A
 TRACTOR JOHN DEER TIP8345 R

2.4. Lucrări specifice fiecărei culturi

Fişă tehnologică rapiţă

LUCRARILE IN ORDINE PERIOADA TRACTORUL ŞI AGREGATUL
CRONOLOGICA OPTIMA DE MASINI
DEZMIRISTIT SEPTEMBRIE CLAAS+AJAX
CULTIVATIE TOTALA SEPTEMBRIE CHALENGER + VECTOR
PREGATIT PAT GERMINATIV SEPTEMBRIE CLAAS + ATLAS
SEMANAT SEPTEMBRIE AMAZONE/KVENERLAND
ERBICIDAT SEPTEMBRIE JOHN DEERE+KRUKOVIAC
TRATAMENT FITOSANITAR OCTOMBRIE AMAZONE
FERTILIZAT IANUARIE KONGSKILDE
TRATAMENT FITOSANITAR MARTIE AMAZONE
TRATAMENT FITOSANITAR APRILIE JD+KRUKOVIAC
RECOLTAT+TRANSPORT IULIE CLAAS LEXION 780-750

15
 Fişă tehnologică grâu
LUCRARILE IN ORDINE PERIOADA TRACTORUL ŞI AGREGATUL
CRONOLOGICA OPTIMA DE MASINI
DEZMIRISTIT SEPTEMBRIE CLAAS+AJAX
CULTIVATIE TOTALA SEPTEMBRIE CHALENGER + VECTOR
PREGATIT PAT GERMINATIV SEPTEMBRIE CLAAS + ATLAS
SEMANAT SEPTEMBRIE CLAAS + AMAZONE
ERBICIDAT NOIEMBRIE JOHN DEERE+KRUKOVIAC
FERTILIZAT MARTIE KONGSKILDE
FERTILIZAT APRILIE AMAZONE
TRATAMENT FITOSANITAR APRILIE JD+KRUKOVIAC
TRATAMENT FITOSANITAR APRILIE JD+KRUKOVIAC
TRATAMENT FITOSANITAR IUNIE JD+KRUKOVIAC
RECOLTAT+TRANSPORT IULIE CLAAS LEXION 780-750

16
 Fişă tehnologică sfecla de zahăr
LUCRARILE IN ORDINE PERIOADA TRACTORUL ŞI AGREGATUL DE
CRONOLOGICA OPTIMA MASINI
DEZMIRISTIT OCTOMBRIE CHALENGER + VECTOR
SCARIFICAT OCTOMBRIE CHALENGER + VECTOR
ADMINISTRAT DEJECTII
OCTOMBRIE HOLMER
LICHIDE
ADMINISTRAT
NOIEMBRIE IFA
FILER+TRANSPORT
ARAT NOIEMBRIE JOHN DEERE+VOGEL
FERTILIZAT IANUARIE KONGSKILDE
PREG. PAT GERMINATIV MARTIE CHALLENGER+COKERLING
SEMANAT MARTIE JD+KVNERLAND
ERBICIDAT PREEMERGENT APRILIE JD+KRUKOVIAC
ERBICIDAT POSTEMERGENT 1 MAI JD+KRUKOVIAC
ERBICIDAT POSTEMERGENT 1 MAI JD+KRUKOVIAC
TRATAMENT FITOSANITAR IUNIE JD+KRUKOVIAC
RECOLTAT NOIEMBRIE ROPA

17
Concluzii
18
 Revolutia industriala, tehnica si stiintifica a produs, mai ales în a doua jumatate a
secolului XX, profunde schimbari în agricultura (folosirea combustibililor fosili pe scara
larga, mecanizarea, chimizarea) care au determinat cresteri substantiale ale productiilor
agricole, dar si efecte negative asupra mediului.
Aceste noi sisteme de cultura a plantelor apartin agriculturii moderne,
industrializate, în care suprafata arabila de alimentatie se reduce la 0,2-0,6 ha/individ/an.
Mentionam ca, în momentul de fata suprafata medie de teren arabil per locuitor al planetei
este de 0,325 ha.
În cadrul acestor sisteme de agricultura omul a reusit sa controleze într-o mare
masura productivitatea ecosistemelor agricole si sa elimine controlul carnivorelor mari
asupra populatiilor de erbivore domestice. Agricultura ultimelor trei-patru decenii a
înregistrat schimbari radicale. În afara de energia solara, a carei curgere constanta întretinea
întregul sistem, omul a introdus în agricultura energia concentrata (culturala), în ultima
analiza tot de provenienta solara, a combustibililor fosili folositi direct (tractiunea mecanica)
sau indirect (ingrasaminte chimice, pesticide etc.). În aceasta agricultura industrializata s-a
separat cultivarea plantelor de cresterea animalelor domestice. Aceasta despartire arbitrara s-
a soldat cu perturbarea ciclurilor biogeochimice seculare urmata de o scadere a fer -tilitatii
solului. Astfel, lipsa îngrasamintelor naturale a trebuit sa fie suplinita de industrie prin
introducerea într-o proportie crescânda a îngrasamintelor chimice. Aceasta a condus la o
artificializare tot mai pronuntata a unor tipuri de agroecosisteme.
Prin sistem de agricultură se înţelege un complex de măsuri organizatorice, pedo-
climatice, agro-fitotehnice, zootehnice, economice, sociale etc., de utilizare a resurselor
naturale şi umane în vederea desfăşurării procesului de producţie în agricultură (Onisie T.,
Jităreanu G., 1999). Cunoştinţele privind necesitatea alternării culturilor şi cele referitoare la
cultivarea şi odihna pământului au fost sesizate din cele mai vechi timpuri şi au evoluat
treptat, odată cu dezvoltarea agriculturii. În diferite etape ale dezvoltării agriculturii s-au
utilizat mai multe sisteme de cultură, dintre cele care au fost aplicate perioade mai lungi,
fiind: sistemul cu ţelină virgină, sistemul cu pârloagă, sistemul cu ogor, sistemul rotaţiei
libere, convenţional, biodinamic, biologic, sistemul de agricultură durabilă, sistemul de
agricultură de precizie.
Lixandru Gh., 2006, arată că sistemul de agricultură cuprinde „complexul de factori
naturali şi antropogeni care concură la derularea firească a procesului de producţie agricolă”.
Pentru practicarea unor sisteme de agricultură performantă (convenţională,
conservativă, organică, ecologică, de precizie) trebuie cunoscute resursele edafice şi în special
trebuie cunoscuţi factorii limitativi care impun alegerea şi practicarea anumitor tehnologii de
cultivare a plantelor.

19
Bibliografie

1. Ailincăi Costică, Jităreanu Gerard, Raus Lucian, 2012, Mijloace agrotehnice pentru
ameliorarea şi protecţia solurilor - Tehnologii şi metode agrotehnice pentru protecţia
şi utilizarea resurselor agroecologice în Câmpia Moldovei, Editura Ion Ionescu de la
Brad, Iaşi
2. Ailincăi Costică, 2012, Agrotehnica terenurilor slab productive, Suport de curs,
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" Iaşi
3. Onisie Teodor, Zaharia Marius, 2002, Agrotehnica, Suport de curs, Universitatea de
Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" Iaşi
http://media1.wgz.ro/files/media1:4b595f9b3f202.pdf.upl/Agrotehnica.pdf
4. Samuil Costel, 2007, Tehnologii de agricultură ecologică, Suport de curs,
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară "Ion Ionescu de la Brad" Iaşi
5. http://www.utilajeagro.ro/

20