Prelevarea probelor de laborator

Materialul de semanat cuprinde semintel propriu-zise dar si fructe sau diferite organe
vegetative (tuberculi, butasi etc) si in practica se foloseste termenul general de samanta
Controlul calitatii semintelor se executa de catre laboratoare specializate pentru calitatea
semintelor si a meterialului saditor.
Aceasta se executa in doua etape:
-recunoasterea culturilor de camp
-controlul calitatii in laborator
Pot fi folosite la insamantat semintele din soiurile recunoscute care sunt depozitate
inmagazii, silozuri patule, etc. asezate in gramezi, compartimente sau sunt ambulate in saci, lazi,
pungi etc.
Din aceste seminte se iau probe in cantitati mici pentru analize. O conditie esentiala este
formarea unei probe care sa reprezinte cat mai fidel insusirile semintelor din intreaga masa de
seminte.

Inainte de recoltarea probelor, semintele trebuie sa fie conditionate si omogenizate.

Prelucrarea probelor luate (uscarea, alegerea semintelor de buruieni etc. este interzisa).

Termeni uzuali in controlul semintelor:

- Partida reprezinta cantitatea de samanta obtinuta de pe o suprafata de teren,
insamantata cu samanta de aceeasi valoare biologica (soi, categorie, provenienta)
supusa acelorasi lucrari agrotehnice de la insamantare pana la recoltare. Partida rae un
singur bulletin de recunoastere si mai multe buletine de analize in functie de marimea
partied.
- Lotul reprezintao anumita cantitate de samanta limitata in fuctie de specia care a
fost identic conditionata si omogenizata.
- Proba elementara (proba primara, proba mica, mostra partiala) este cantitatea de
seminte ce se ia o singura data dintr-un loc al lotului cu mana sau cu sonda.
- Proba omogenizata (proba generala, proba compusa) este obtinuta din amestecarea
tuturor probelor elementare
- Proba de laborator (proba medie) reprezinta cantitatea de sminte obtinuta din proba
omogenizata. Aceasta se trimite la laboratorul de controlul semintelor.
- Proba de analiza este cantitatea de samanta folosita de laborator pentru determinarea
unei insusiri oarecare (ex. puritatea)

Luarea probelor se face in prezenta detinatorului lotului de seminte.

a.Prima etapa pentru prelevarea probelor este examinarea aspectului general al lotului si
conditiile de depozitare si pastrare a semintelor.
Probele elementare se iau cu mana sau cu sonde special de mana sau mecanice. De
exemplu:
- Sonda de sac
-sonda cilindrica (etajata)
-sonda conica
-sonda electromecanica
Luarea probelor elementare cu sonda la loturile vrac se face astfel:
- Pana la 50 kg, se iau cel putin 3 probe;
 - 50-500 kg, se iau cel putin 5 probe;
- 501-3000 kg cate o proba primara pentru fiecare 500 kg- nu mai putin de 10 probe.
La samanta depozitata in celule de siloz probele se iau cu sonda mecanica de la fiecare 2
m adancime se ia cate o proba.
La porumbul stiuleti si sorg in panicule probele se iau cu mana fara alegere cate 8-10
stiuleti sau panicule din minim 15 locuri ale lotului. Stiuletii si paniculele din probele
elementare se curata si din boabele obtinute se formeaza proba omogenizata.
b. Formarea probei omogenizate din probele elementare se amesteca obtinandu-se astfel proba
omogenizata.
c. Formarea probelor de laborator prin mai multe metode:
-metoda sferturilor-pentru semintele mari
-metoda linguritei pentru semintele mici
-metoda divizorului mechanic
-metoda godeurilor
d. Incheierea procesului verbal de luare a probelor (2-3 exemplare pentru fiecare lot sau mai
multe loturi pentru fiecare magazie)
e. Ambalarea si etichetarea probelor (saculete, pungi hartie. Cutii de carton pentru a ajunge in
buna stare la laboratoare.
Probele pentru determinarea umiditatii si a infectarii cu daunatori se ambaleaza in borcane de
sticla, butelii, cutii de table sau material plastic care se inched etans.
Inainte de inchidere in fiecare proba se introduce o eticheta si alta asemenatoare se lipeste pe
ambalajul probei. Probele se plombeaza sau se sigileaza.
f. Expedierea probelor la analiza se face in maxim 48 de ore, iar cele pentrudeterminarea
umiditatii se expediaza in 24 de ore.

Probele trimise la analiza nu se restituie. Probele pentru insamantatul de toamna se pastreaza in

laborator pana la 15 decembrie iar cele pentru semanatul de primavera pana la 15 iunie.
Probele pentru determinarea umiditatii si infestarea cu daunatori nu se pastreaza. Cele pentru
pentru determinarea autenticitatii si pentru care s-au eliberat certificate internationale se
pastreaza un an.

Laboratorul de controlul semintelor nu executa analize daca probele:

- Nu sunt correct ambulate sau ambalajul este deteriorate;
- Nu au masa minima prevazuta de STAS
- Au fost luate din moturi prea mari
- Nu au eticheta sau procesul verbal correct completate
- Sunt luate de personae neaotorizate.
Probele care indelplinesc conditiile impuse se inregistreaza in in registrul probelor de analiza si li
se da un numar de ordine.

Cand se trimit probele la analiza?

- Intre 20 iulie- 30 august pentru culturile de toamna;
- Pa na la 1 ianuarie pentru legume, plante medicinal si flori;
- Pana la 1 februarie pentru culturile ce se insamanteaza primavera in prima etapa.
Analize de laborator

1.Analize subiective- se bazeaza pe simturile organoleptice si dau indicia asupra starii

semintelor referindu-se la culoare, luciu, miros, gust, uniformitate. In cazul atacurilor de
mucegai, daunatori sau a contactului cu chimicale semintele isi schimba aceste insusiri putand fi
determinate organoleptic.
2.Analizele obiective sunt cele care se refera la calitatile fizice si biologice ale semintelor
dand indicia precise asupra valorii cultural sau industrial a peodusului respective. Rezultatele
acestor analize incadrate in STAS-uri fixeaza destinatia ce urmeaza sa o primeasca: material
pentru insamantat, industries au consum. Dintre analizele obiective enumeram: puritatea, masa
a 1000 boabe (MMB), facultatea germinativa si umiditatea.
Puritatea semintelor se intelege procentul de seminte apartinand specie analizate,
raportat la masa probei de analizat.
Determinarea masei semintelor este una din insusirile calitative ale semintelor cu
variabilitate mare sau mica influentata de factori agrotehnici si climatici
Se poate determina:
a. Masa relativa a 1000 seminte ( boabe) se refera la masa semintelor cu umiditatea
existent in momentul determinarii
b. Masa absoluta a 1000 seminte (boabe) care reprezinta masa a 1000 de seminte
supuse uscarii.
c. Masa hectolitrica(volumetrica) MH reprezinta masa unui volum de seminte de un
hectolitru
d. Masa specifica, reprezinta raportul dintre masa si volumul semintelor

Determinarea germinatiei si a puterii de strabatere:

a. Germinatia este determinata sub doua aspecte:

- Energia germinativa- viteza cu care se trezeste la viata o samanta pusa la germinat. Se
exprima in procentul de seminte pure germinate normal in perioada de 1/3 pana la ,
din timpul stability pentru determinarea facultatii germinative ( de obicei 3-4 zile).
- Facultatea germinativa- este capacitatea semintelor de a germina intr-un numar limitat
de zile, stabilit pentru fiecare specie in parte (7-10 zile). Se exprima in procente fata
de numarul de seminte pure puse la germinat.
b. Determinarea puterii de strabatere. Puterea de strabatere este proprietatea germenului
(coltului) de a strabate un start de nisip egal cu adancimea de semanat. Se exprima in
procente de plantule rasarite dupa un anumit numar de zile. Durata determinarii
puterii de strabatere este egala cu cea a capacitatii germinative, plus doua zile.

Determinarea viabilitatii semintelor

Viabilitatea este proprietatea semintelor de a prezenta embrioni viabili. Se exprima
procentual. Aceasta determinare se face la semintele care se gasesc in stare de repaus seminal
pentru a cunoaste ce facultatea germinativa vor avea dupa terminarea starii de repaus. La
semintele in stare de repaus seminal energia si facultatea germinativa este foarte scazuta desi
embrionii sunt viabili
 Determinarea umiditatii semintelor
Umiditatea semintelor se determina pentru luarea masurilor necesare in vederea unei
bune pastrari in perioada de inamgazinare precu si stabilirea pierderilor in timpul pastrarii
a. Determinarea umiditatii prin uscarea in etuva. Timpul de uscare si durata sunt diferite
in functie de specii
b. Determinarea umiditatii cu umidometrul electronic

Calculul semintei utile

Samanta utila este procentul de seminte dintr-un lot care puse in conditii normale de
germinatie, produc plante normal dezvoltate.
Calculul semintei utile se face aplicand formula:

Su = P X G in care:
100
Su-samanta utila in procente
P puritatea
G- capacitatea germinativa in procente

Calculul cantitatii de samanta la hectar

Desimea de semanat este unul dintre factorii care influenteaza in mare masura productia.
Cantitatea de samanta la unitatea de suprafata trebuie astfel calculate, incat plantele sa nu fie prea
dese, caz in care se stanjenesc in crestere si dezvoltare, dar nici prea rare pentru ca spatial de
nutritive trebuie utilizat in mod rational. De aceea trebuie stabilita densitatea pentru fiecare
specie si soi in parte.
La plantele cu seminte mari cantitatea de samanta va fi marita in directa corelatie cu masa a 1000
seminte.
Cantitatea de samanta lahectar se calculeaza dupa formula:

Cs kg/ha = D x M, in care:
Su

Cs cantitatea de samanta la hectar

D = desimea plantelor la metro patrat (numarul de seminte germinabile la m2 )
M = masa a 1000 seminte (MMB)
Su = samanta utila.
Pentru prasitoare norma se mareste cu 10-30% in functie de calitatea patului germinativ,
umiditatea solului, gradul de infestare cu boli si daunatori, epoca de semanat, etc.

La Prasitoare, porumb:
- distanta intre randuri= 80 cm
- distanta pe rand = 25 cm
- masa 1000 seminte = 270 g

- samanta utila = 90 %
-D=?
D se afla calculand numarul de plante la metro patrat astfel:
D = 80 x 25 = 2000; 10.000 cm2: 2 000 cm2 = 5 plante / m2 . Prin majorare cu 20%
D va fi: 5+1 = 6 seminte / m2

Cs/ha = 6 x 270 = 18 kg/ha

90
In acest fel se calculeaza samanta necesara la hectar pentru toate prasitoarele.

Stabilirea clasei de calitate a semintelor destinate insamantarilor.

Semintele destinate insamantarilor se grupeaza in 3 clase de calitate pe baza indicilor de valoare
cultural: puritate si facultate germinativa in limitele stabilite de standardele in vigoare.
Controlul semintelor in timpul pastrarii
In mod normal in timpul pastrarii, semintele perd din masa prin reducerea continutului de apa si
respirartie si prin conditionare, manipulare si transport.
Stabilirea perderilor in masa datorita procesului de respiratie (scazaminte natural), Calculul
scazamintelor natural se face in functie de felul semintelor, durata, locul si modul de depozitare
pe baza unor coeficienti.

CEREALELE
Din grupa cerealelor fac parte: graul, orzul, ovazul secara, porumbul, orezul, sorgul meiul
si hrisca.
Caractere morfologice

Radacina
Cerealele au radacina fasciculata, fibroasa, fiind raspandite in starturile superficial ale
solului. Un numar mic de radacini patrund mai adanc in sol.
Cerealele au doua feluri de radacini:
- radacini embrionare
- radacini coronare sau adventives, care apar din nodurile subterane ale tulpinii, in
numar mai mare din nodurile mijlocii decat din nodurile inferioare si superioare.
Tulpina
Tulpina cerealelor este un pai sau culm alcatuit din internoduri separate intre ele de
noduri.
Cerealele din grupa I (grau, orzul, ovazul secara) au paiul gol pe toata lungimea.
Cerealele din grupa II (sorgul si porumbul au paiul plin cu maduva, iar meiul are lumen foarte
mic.
Paiul cerealelor NU ramifica de la nodurile aeriene. Cerealele cu paiul plin porumbul formeaza
1-2 ramificatii de la nordurile aeriene terminate cu cate o inflorescenta femela (stiulete).
Lungimea paiului difera in functie de specie si soi.
 Tulpina de porumb este numita si cocean, strujan sau tuleu, este plina cu maduva, cu
forma cilindrica. De la nodurile bazale apar copili care se formeaza intr-o faza mai tarzie decat la
alte cereal paioase.
Sorgul are tulpina asemanatoare cu porumbul, uneori avand ultimul internod curbat.
Tulpina meiului este erecta, uneori ramificata de la baza, paroasa pe toata lungimea.
Lungimea internodiilor creste de la baza paiului spre varf. La porumb lungimea
internodiilor creste de jos in sus pana in dreptul stiuletelui (nodurile 6-7) si apoi se micsoreaza
treptat.
Grosimea internodiilor creste de la baza tulpinii spre mijlov si apoi scade spre varf.
Rezistenta la cadere a paiului descreste de la primul pana la ultimul internod.

Frunza
Frunzele cerealelor sunt inserate altern, cate una la fiecare nod al paiului
Frunza se compune din:
- teaca
- limb
Teaca inconjoara internodul pe o anumita lungime, protejandu-l. Are forma unui inel
despicat cu rolul de a proteja zona de crestere a paiului si de a-I da rezistenta la indoiri.
Nodul teciii are olul de a lega frunza de tulpina, de a proteja zona de crestere a paiului si
de a ajuta tulpina sa se ridice in caz de cadere. La cerealele paioase teaca ultimei Frunze, numita
burduf, are rolul de a proteja inflorescenta pana la inspicare.
Exista o prelungire membranoasa semitransparenta a tecii, numita ligula care are rolul de
a proteja paiul de ranire in timpul palelor de vant.
Limbul are forma liniar-lanceolata. Lungime si latimea lui difera intre genuri si specii.
Prelungirile membranoase ale limbului se numesc urechiuse sau pinteni.

Inflorescenta cerealelor se numeste spic compus (grau, orz, secara). Spadix la porumb,
inflorescenta femela sau panicul (ovaz, mei, sorg, porumb (inflorescenta mascula).

Spicul este alcatuit din:

- rahis axul principal al spicului format din segmente, cu partea superioara latita
numita calcai sau genunche pe cre sunt dispuse spiculetele
- spiculetele ramificatii laterale ale spicului unul 9secara, grau) sau mai multe (orz-3)
la un calcai, cu ax propriu pe care sut insratealtern, florile.
- La baza fiecarui spiculet se afla doua (sau trei) brahtee numite glume care alcatuiesc
invelisul spiculetului. Pot fi:
- mari, in forma de luntre imbracand in intregime spiculetul, la grau
- In forma de solzisori (secara, orz)
- Fara terminatii aristiforme sau mari si membranoase (ovaz)
Gluma constituie unul din criteriile de recunoastere a speciilor si soiurilor.
Intre glume sunt adapostite mai multe flori (la orz 1, secara -2, ovaz 3-5, grau 2-5.
Fiecare floare este format din invelisuri florale:
-2 palee
-2 lodicule
-androceul si gineceul
 Fructul
Fructul cerealelor este o cariopsa. Bobul poate fi golas (grau, secara, porumb) sau
imbracat cand isi pastreaza dupa treierat plevele (paleele), la orz, ovaz.

Caracterele morfologice ale boabelor se impart in doua grupe:

- Prima grupa - Cu bobul alungit: graul secara, orzul ovazul, cereal originare
dinclimatul temperat.
- A doua grupa cu bobul de forma diferita: rotunda, muchiata, turtita, alungita: meiul
porumbul, sorgul, cereal originare din climatul cald.
Bobul cerealelor prezinta mai multe dimensiuni care diferentiaza speii varietati si soiuri si
consituie criteria de clasificare a lor. Aceste dimensiuni sunt: lungimea, grosimea,
latimea.

Caractere de recunoastere dupa fruct a cerealelor din grupa I

Caracterel Grau Secara Orz Ovaz
e fructului
Invelisul De obicei golas, rar Golas Imbracat, Imbracat, rar
imbracat concrescut cu golas
palee, rar golas
Foma Alungit-ovala, ovala, Alungita, Elitic-alungita, Alungita,
ovate, in forma de ascutita spre ascutita spre ascutita spre
butoias baza, putin cele doua varf sau
comprimata pe capete fusiform
margini ascutita spre
varf
Suprafata Costata Usor costata Evident costata Neteda
paleelor
Smocul de Exista, uneori Exista Lipseste Exista
perisori lipseste sau este
foarte mic
Sentuletul Larg Adanc Larg Larg
ventral
Suprafata Neteda Fin incretitaNeteda sau slab Paroasa,
cariopsei incretita acoperita cu
poerisori caduci
Culoarea Alba, orsie, bruna- Verde-cenusie, Bobul imbracat, Bobul imbracat,
Cariopsei violacee, galbena ca galbena, bruna- galbena sau alba, galbena,
chihlimbarul neagra neagra, bobul bruna, bobul
golas, galbena golas, galbena
sau verzuie deschis
Marimea 5-8.5 6-8 8-12 5-11
in mm
MMB 35-40 15-50 30-58 orzoaica 28-30
 25-50 orz

Caractere de recunoastere dupa fruct a cerealelor din grupa a IIa

Caracterele fructului Porumb Sorg Mei

Invelisul Golase rar imbracate Golase si imbracate Imbracate
Forma Rotund-comprimata, Globuloasa Globuloasa,
prismatic- slabascutita la capete
comprimata, muchiata
Suprafata paleelor - Neteda lucioasa Neteda cu luciu
metalic
Culoarea paleelor - Alba, galbena, rosie, Galbuie, galbena,
portocalie, bruna rosie bruna, cenusiu
neagra verzuie, alba.
Culoarea cariopsei Alba, galbena, Alba, galbuie,- Galben-albicioasa,
portocalie, rosie, portocalie, bruna portocalie
neagra, albastra
Marimea in mm 5-17-23 3-6 1.6-3
MMB 40-1200 15-20-45 5-6
100-400 hibrizi
cultivate in Romania

Fazele de crestere la cereal sunt urmatoarele:

1. Incoltitul
2. Inradacinarea
3. Rasarirea
4. Infratirea
5. Formarea paiului
6. Inspicatul-infloritul
7. Coacerea (maturitatea)
In nod normal tulpinita si radacinuta ies la acelasi pol al semintei, prezinta o incoltire
unipolara. La cerealele cu bobul imbracat in palee, datorita acestor palee mugurasul inainteaza pe
sub plevi si apare in varful bobului prezentand o germinatie bipolar.

Recunoasterea cerealelor in faza de incoltire

Planta de cultura Nr. radacini embrionare Tipul germinatiei
Grau de toamna 3 Unipolara
Grau de primavera 3-5 Unipolara
Secara 4 Unipolara
Orz 5-8 Bipolara
Ovaz 3-5 Bipolara
Porumb 1 Unipolara
Mei 1 Bipolara
Sorg 1 Bipolara
2. Inradacinarea.
Radacini embrionare functioneaza intens 3-4 saptamani dupa incoltire, apoi rolul lor este
luat de radacinile coronare care apar din nodurile subterane. La porumb si sorg aceste
radacini apar din nodurile supraterestre si se numesc radacini adventive.

3.Rasarirea este faza de paritie a mugurasului protejat de coleoptil la suprafata solului.

Caracterele de recunoastere a cerealelor in faza de plantula
Caractere Culoarea Culoarea frunzei Forma limbului Preozitatea
coleoptilului frunzei
Grau Alb translucida Verde normala Latime mijlocie, Glabra sau cu
varf usor ascutit perisori desi si
ascutiti
Secara Violacee Vrede-violacee- Ingust, varf usor Glabra, sau slab
bruna ascutit paroasa
Orz Alba Albastruie, verde- Lat, varf rotunjit Glabra sau slab
translucida albastruie, fumurie paroasa
Porumb Alba sau Verde deschisa Lat, in forma de Glabra sau slab
antocianata palnie, zimtat, paroasa
varf aplecat
Ovaz Alba Verde galbuie Mijlociu, usor Glabra sau slab
translucida ascutit paroasa
Sorg Alba Verde intensa Mijlociu, varf Glabra sau slab
aplecat paroasa
Mei Alba Verde atgintie Lat, in forma de Paroasa, peri
palnie, varf desi si lungi
aplecat

4. Infratirea sau lastaritul este insusirea cerealelor de a ramifica si a emite frati.

Fratii se formeaza din muguri dorminzi ai embrionului-numiti frati embrionari sau din
nodurile suterane ale tulpinii (noduri de infratire) numiti, frati coronari.
Determinarea desimii si a gradului de infratire

La 5-6 zile dupa rasarirea complete a culturii se face un examen de ansamblu asupra
uniformitatii cresterii si desimii plantelor parcurgand sola pe diagonal lunga si apoi in
diferite puncte stabilite se va face determinarea numarului de plante rasarite la metrul
patrat cu ajutorul unei matrice de 50/50 cm sau de 1 m2 se numara plantele rasarite.

5. Caracterele de recunoastere a cerealelor paioase in faza de formare a paiului

Caractere Grau Secara Orz Ovaz
Forma Lanceolat, usor Lanceolat, usor Lanceolat cu Lanceolat, usor
limbului ascutit ascutit varful obtuz ascutita
Consistenta Moale Moale Moale Moale
la pipait
Rasucirea Spre dreapta Spre dreapta Spre dreapta Spre stanga
Ondulatii Reduse Reduse Pronuntate Reduse
ale marginii
limbului
Culoare Verde normala Verde intensa Verde albastrui Verde pal
Urechiuse Mici, paroase sau Mici, glabre, Mari, glabre, se Lipsesc, sau mici,
nu, indreptate in indreptate in petrec una peste mici si paroase
jos sus, se usuca cealalta
Ligula Mica rotunjita Mica rotunjita Scurta rotunjita
Mare, de forma
triunghiulara,
bifidata.
Culoarea Verde Verde Verde sau verde Verde
indernoduril albastruie sau inchisa
or violacee
Perozitatea Glabre, rar Glabre Glabre Paroase
nodurilor paroase
 Caracterele de recunoastere a ceealelor dupa inflorescenta

Caractere Grau Secara Orz Ovaz Sorg Mei

Porumb
Inflorescenta Inflorescenta
femela mascula
Inflorescenta Spic, 7-10 cm, Spic, 10-18 cm, Spic, 5-13 cm, Panicul, 3-9 Spadix(stiulete) Panicul de 15-40 Panicul, cu Panicul
fusiform, maciucat, piramidat, dreptunghiular, etaje de de 10-25 cm cm cu 5-20 forme diferite
cilindric, prismatic fusiform, patratic ramificatii ramificatii gloguloase,
dreptunghiular, cilindrice
dense pana la
rasrasfirate.
Rahis Flexibil sau fragil Flexibil, paros Fragil sau - Pngrosat, plin de - - -
flexibil maduva, la
maturitate
lignificat
Nr. de spiculete 1 1 3 1, in varful 4-8-16 perechi 2;1 scurt Cate 3 la Cate unul la
pe un calcai al ramurilor de randuri pedunculate (6 varful varful
rahisului paniculului mm, 1 sesil) ramificatiilor ramificatiei
Glumele Late, multinervate, Foarte inguste, Inguste, liniare, Plante cu Mici, tari, Late, ascutite, la 3 concave, 3 membranoase,
cu o carena uninervate, cu o plane, fara milte pieloasetranspare varf paroase, cu 3- pubescente a late, ascutite la
longitudinal si un carena evidenta carena, in partea nervure nte, adancite in 9 nervuri -3-a interioara, varf.
dinte in partea supperioara au proeminente axul sentuletului longitudinale membranoasa
superioara de form un varf
diferita aristiform
Paleele Netede, fara Cu o careen Cu o nervure Neted, fara Mici, Subtiri Membranoas Pergamentoas
externe carerna, aristate evident si cu cili mediana carena membranoase, membranoase e cu o arista e, luciaose,
sau nu pe toata lungimea evident, aristate aristate sau diferit colorate, fata arista scurta de 1 fara arista
lor. aristate sau nu. Arista nu, cu caducei la cm
dungata sau varful treierat
neteda. bidintat
Numarul de 2-5 2, rareori 3 1 2-4, rar 1 2 din care 1 2 din care 1 1, rar 2 1
flori dintr-un sterila sterila
spiculet
Caracterele de recunoastere a cerealelor in diferite etape de maturitate

Caractere de Caracteristica fazelor de maturitate a bobului

recunoastere In lapte In parga Deplina
Tulpina In partea inferioara Galbene, cu exceptia a Toate galbene lipsite
galbui, inpartea 2-3 noduri suprioare de clorofila
superioara verzi
Frunzele inferioare Se usuca Uscate Uscate
Frunzele superioare Verzi cu pewte si Galbene Galbene, uscate
dungi galbene
Nodurile foliare Verzi si suculente Numai 2-3 noduri Toate galbene uscate
superioare sunt verzi
si suculente, cele
inferioare zbarcite
Culoarea bobului Verzuie Galbene, se Caracteristica
ingalbeneste intai varietatii soiului
varful si partea
dorsala
Continutul bobului Lichid laptos cu Vascos, se taie cu Solid, nu se taie cu
graunciori d amidon unghia ca ceara unghia
in suspensie
Continutul mediu in 50-25% 25-17% Mai putin de 17%
apa in bob %
Acumularea de Continua Inceteaza S-a termminat
substante nutritive de
rezerva
Embrionul Complet format, insa Isi termina cresterea si Complet format si
cresterea lui nu este dezvoltarea dezvoltat
terminata
Germinatia Foarte mica in stare Dupa uscare boabele La inceput scazuta,
proaspata, creste la ajung la germinatie dupa repausul seminal
uscare normala devine normala
Sticlozitatea - Slaba Evidenta
Gradul de scuturare a Nu se scutura Slab Mare
boabelor din spic
Aspectul bobului Verde Galben Galben-ruginiu
 Caracterele de recunoastere a porumbului in diferite etape de formare si coaccere a
bobului

Caractere Formarea Umplerea bobului Coacerea bobului

bobului In lapte Pastoasa In parga Completa
Plantele si Verzi Se usuca Uscarea, intense,
Toate frunzele Intreaga
frunzele treptat, la toate frunzele de sub
de sub stiulete planta este
sfarsitul fazei stiulete sunt galbene
sunt galbene, uscata
se usuca a 5-a cele de
frunza de jos deasupra se
ingalbenesc
Panusite Verzi Verzi, se Verzi numai la baza, Se ingalbenesc Uscate
ingalbenesc restul sunt galbene treptat si se
pe margini usuca
Matasea Incep sa se Uscata Uscata Uscata Uscata
(stigmatele) usuce
Lungimea Cresterea in - - - -
stiuletelui lungime si
grosime se
termina
Masa stiuletelui Creste in Terminarea - - -
continuare cresterii
Culoarea Slaba cu o Se Caracteristica Caracteristica Caracteristica
stiuletelui usoara ingalbeneste varietatii varietatii varietatii
ingalbenire la treptat
sfarsitul fazei
Bobul 2/3din Cresterea Cresyterea inceteaza Terminata, Terminata
marimea terminata complet culoare
normala caracteristica
Umiditatea 85-90%la Scade pana la La sfarsit 40-45% 30-35% 25-30%
bobului inceput, 70- 55%
80% la sfarsit
Endospermul Transparent, cu
Se depune S-a acumulat 95% La fel La fel
continut intens din substanta uscata,
tulbure la
amidonul, la bobul se taie cu
sfarsitul fazei
presare apare unghia, dar nu ise
lichid lapdos lichid
Embrionul Are elemente 8-8.5% din 10-15% din masa La fel La fel
diferntiate, masa bobului bobului
 reprezinta 4-
5% din masa
bobului
Germinatia Nu germineaza La recoltare La recoltare 25%, La recoltare 10- La recoltare
decat uscate la germinaza 1-3 dupa uscare 100% 15% dupa 100%
16-20% %, dupa uscare 100%
uscare 80-
90%

GRAUL

Face parte din tribul Hordae genul Triticum- caracterizat prin prezenta unui singur
spiculet terminal, spiculetele sunt uni-bi sau multiflore protejate de o gluma sau lipseste complet
Speciile cele mai raspandite sunt Triticum aestivum ssp. Vulgare si Triticum durum,
deosebirile morfologice se refera la spic.
Forma spicului
- Cilindica sau prismatica cand grosimea este egala pe toata lungimea rahisului
- Fusiforma cand grosimea se micsoreaza spre baza si varf?
- Maciucata sau invers ovate cand grosimea creste spre varful spicului
- Piramidata cand grosimea descreste spre varful spicului
Forma variaza in functie de conditiile de mediu. Soiurile cultivate in tara noastra au
spicul fusiform sau cilindric.
Lungimea spicului difera in functie de soi si conditii pedoclimatice.
Sunt:
- spice mici lana la 8 cm
- spice mijlocii cu lungimea 8-10 cm
- spice lungi peste 10 cm
Boabele se deosebesc dupa forma, marime, sticlozitate, culoare.
Forma boabelor poate fi ovala, ovoidala si in forma de butoias
Paiul. Sunt soiuri cu pai inalt-peste 100 cm, cu pai mic sub 80 cm, soiuri cu pai gros,
subtire si de grosime mijlocie. Unele soiuri au paiele cu o coloratie spre roz la maturitate
Forma tufei in timpul infratirii poate fi culcata si semiculcata la graul de toamna si
erecta la graul de primavera. In afara acestor insusiri se tine cont si de anumite insusiri bilogice si
fiziologice referitoare la precocitate, rezistenta la rugini, malura, taciune zburator, rezistenta la
ger, la cadere si seceta.

SECARA
Face parte din familia Hordese, genul Secale fiind o planta anuala de toamna sau
primavara.Genul Secale cuprinde mai multe varietati differentiate dupa rahis, palee, culoarea si
perozitatea glumelor si acoperirea bobului cu palee.

ORZUL face parte din Familia Hordae genul Hordeul. Este o planta anuala de
primavara sau toamna.
Orzul cu doua randuri orzoaica cu spicul aplecat in timpul infloritului are aristele foarte
lungi si patalele cu axa spicului boabele se acopera maiputin de jumatate si au baza taiata oblic.
La baza bobului in sentuletul ventral se afla seta sau pana
Care prin forma ei serveste la determinarea tipurilor de orz.

OVAZ
Face parte din familia Aveneae Ness, venul Avena caracterizat prin 2 spiculete pana la
multiflore grupate in panicule. Glumele sunt de lungimea spiculetelor mai lungi decat paleele.
Este o planta ierboasa anuala, de toamna sau primavara
 MEIUL apartine familiei Paniceacaracterizat prin inflorescente panicule, spiculete
uniflore cu 2-3 glume, cea inferioara mai mica. Paleele sunt mai tari decat glumele si dupa
inglorire se intaresc mai mult si imbraca cariopsa. Are 5 subspecii cu mai multe varietati.

SORGUL apartine familiei Andropogoneae Kock caracterizat prin panicule laxe,

spiciforme, liniare, digitiforme adunate in varful tulpinii
-spiculete cu 1-2 flori bisexuate sau unisexuateSpiculetele sunt dispuse doua la un loc.
Cuprinde numeroase specii anuale si perene cu panicul adunat sau rasfirat

PORUMBUL. Face parte din familia Maydae, genul Zea dintre speciile genului, Zea
Mays reprezinta porumbul cultivat care se imparte in mai multe subspecii si varietati.
 HRISCA face parte din clasa dicotyledonatae, familia Polygonaceae. Planta ierboasa,
anuala incadrata la cereal datorita utilitatilor sale asemanatoare cerealelor
Caractere morfologice
Radacina-piviotanta cu peri absorbanti lungi
Tulpina erecta tamificata chiar de la baza, suculenta, se lignifica la maturitate cu
suprafata usor striata. Inaltimea cuprinsa intre 30-60 cm ar poate ajunge si la 130 cm
Frunzele sunt triunghiulare glabre, de culoare verde, lungimea limbului 2-5 cm, latimea
1.5-5 cm cu nervure verzi sau rosiatice
Inflorescenta este un racem alungit lung pendunculata si inserata la subsuoara frunzelor
ruperioare. Frunzele sunt aprox. 500 la o planta (pala la 3000) mici, 2-3 mm culoare alb-roz sau
rosie cu miros puternic.
Fructul este o nucula cu trei muchii cu lungimea de 4-6 mm si latimea de 2.8-3.5 mm
deculoare bruna castanie sau cenusiu-argintie, lucioasa in stare proaspara si mata dupa invechire.
MMB este 19-27 g si MH 55-70 kg.
Cuprinde mai multe specii spontane si cultivate

Controlul starii de evgetatie a cerealelor la intrarea si iesirea din iarna.

-prezinta o importanta deosebita pentrustabilirea masurilor tehnologice de intretinre a culturilor
(fertilizare, tavalugire, grapare) sau in caz de compromitere, insamantarea unei alte culture de
primavara.
In functie de starea de vegetatie in toamna se pot face precieri privind iernarea, se poate
prognostica productia iar la desprimavarare se poate face aprecieri asupra rezistentei la iernare a
spoiurilor.
Lucrarea in a doua decada a lunii noiembrie, se face la toate culturile de toamna (grau
orz, secara determinandu-se:
- Nr. de plante la metrul patrat
- Gradul de infratire
- Atacul de boli si daunatori
In primavera determinatrile se fac dupa topirea zapezii si zvantarea terenului.
Determinarea se face pe cele doua diagonal ale terenului luand cate doua tanduri alaturate pe o
lungime de 2 m, din fiecare punct, 0.5 m
- Numarul de plante la m2 se afla inmultind cu doi rezultatul obtinut in fiecrae punct
- Gradul de infratire - se dau calificativele: bine infratit, mijlociu infratit, slab infratit si
neinfratit.
- Pentru atacul de boli si daunatori se mentioneaza bolile sau daunatorii prezenti sau
eventual lipsa acestora precum si gradul de atac, (puternic, mijlociu, slab)
 Erbicidarea cerealelor paioase
Lucrare se executa in semestrul al II-lea cu erbicide postemergente si se au in vedere
urmatoarele aspecte:
- Se stabileste fenofaza plantei de cultura pentru incadrarea in momentul optim de
erbicidare
- Se stabilesc speciile dominante de buruieni, mentionandu-se faza de vegetatie de
sensibilitate la erbicidul aplicat
- Prepararea solutiei
- Reglajele echipamentului de erbicidare
- Stabilirea vitezei de lucru, presiunii lichidului, metodei de deplasare si intoarecerii la
capatul parcelei
- Mentionarea deficientelor ce pot apare in timpul lucrului si modul de remediere
- Masuri de protectie a muncii

LEGUMINOASE PENTRU BOABE

 Caractere generale
Din aceasta grupa fac parte: mazarea, fasolea, soia, lintea, bobul, nautul, latirul, lupinul,
fasolita si alunele de pamant.
Radacina este pivotanta cu tamificatii laterale. Dupa gradul de dezvoltare al pivotului
principal, se disting trei tipuri:
- Tipul 1 pivot principal puternic, patrunde adanc in sol cu radacini laterale putine la
numar se dezvolta mai putin (lupinul)
- Tipul 2 pivot principal mai subtire si mai putin profund, ramificatii secundare mai
numeroase, se dezvolta mai devreme, fara a atinge lungimea pivotului (bobul, nautul,
mazarea lintea, latirul, alunele de pamant.
- Tipul 3 radacina pivotanta asemenetoare tipului 2dar ramificatii laterale foarte
dezvoltate si numeroase, depasind uneori pivotal principal. Radacina este fasciculate
fiind raspandita mai mult lateral decat in adancime. (fasolea, soia)
Au nodozitati radiculare pe pivotal principal (la lupin) sip e ramificatii, cu forma
alungita la mazare, linte, latir si cu formatiuni rotunde la bob si fasole
Tulpina diferita de la un gen la altul poate fi:
- Erecta: la Bob, lupin, fasole oloaga, naut, soia
- Culcata (volubila): faole urcatoare, mazare, latir
- Neramificata: mazare, bob
- Ramificata: soia faole naut, lupin, latir, alone de pamant.
Frunzele plantelor leguminoase sunt compuse fiind deosebite intre ele prin forma, dimensiuni,
perozitate.

Recunoasterea leguminoaselor pentru boabe dupa Frunze.

Conformartia Forma Marimea Pubescenta Stipelele Specia

frunzelor foliolelor foliolelor foliolelor
1. Frunze penate Ovate, eliptica mijlocie glabre Mai mari Pisum sativum
sau romboidala decat (mazare)
foliolele
a.paripenate Mai mari cu Pisum arvense
inel rosu Mazare furajera
Eliptica Mici, Faba vulgaris
dintate cu (bob)
puncte
Lanceolata Mai mici Lathyrus sativus
decat (Latir)
foliolele
Ovata Pubescente Arachis hypogaea
pe partea Alune de pamant
inferioara
Oval-alungita mica Pubescente Mai mici Lens culinaris
decat (linte)
foliolele
b.imparipenate Eliptica mica Pubescente Cicer arietinum
(Naut)
2.Frunze trifoliolate Coprdiforma Mare Pubescente Phaseolus
vulgaris
Ovata, rombica Mare Foarte mici Gliycina Hispida
sau pubescente (soia)
lamnceolata
Cordiforma Glabre Foarte mici Vigna sinensis
(fasolita)
3.Frunze palmate Oval-alungite mijlocie Pubescente Foarte mici Lupinus albus
(lupin)
Lanceolate Lupinus luteus
Ingust liniara Lupinus
angustfolius
Lanceolata Lupinus
Polyphulus

Florile sunt grupate pe racem axial sau terminal (lupin), mai rar sunt solitare, de diverse culori.
Leguminoasele sunt autogame sau alogame.
Fructul este o pastaie. Forma, marimeasi culoarea pastaii difera de la un gen la altul

Recunoasterea leguminoaselor pentru boabe dupa pastai

Marimea Forma pastaii Nr. Culoarea Pubescenta Specia

pastailor boabe in
pastaie
Mici, scurte Oval, bombata 1-3 Galben- Des paroase Cicer arietinum
1-2 cm violeta
Mici, scurte, Rombica, plata 1-2 Galbena- glabre Lens culinaria
0.7-2 cm bruna
Mijlocii 2-7 Curbata cu 2-5 Galben-bruna Des paroase Glycine hyspida
cm strangulatii
Mari, 7-9 cm Dreapta sau 4-10 Galbena sau glabre Phaseolus
curbata, cu rostul pestrita vulgaris
lung
Mari 4-14 cm Cilindrica sau 4-8 Cafenis- Slab paroase Faba vulgaris
turtita neagra
Mari 5-11 cm Dreapta, cu 3-10 Galbena- Des paroase Lupinus sp.
strangulatii cenusie
Mari 3-10 cm Lata, comprimata 3-8 galbena glabre Pisum sativum
Mijlocii 2-4 Rombica turtita 2-5 galbena glabre Lathyrus sativus
cm
Mijlocii 2-3 Ca o gogoasa 1-5 galbena glabre Arachis hypogaea
 cm
Semintele sunt foarte diferite ca marime, forma si culoare.
Hilul reprezinta urma legaturii bobului cu pastaia. Forma hilului poate fi ovala sau liniara, de
marime si culoare diferita in functie de gen si specie.
Recunoasterea leguminoaselor pentru boabe dupa seminte

Samanta Hilul Specia

Marimea Forma Culoarea Forma Culoarea Pozitia
4-9 mm globuloasa Galbena, roz, ovala deschisa - Pisum sativum
verde
4-7 mm Rotunda, slab Cenusie, bruna, ovala Bruna, neagra - Pisum arvense
muchiata ovala, pestrita
3-9 mm lenticulara Galbena, bruna, liniara Asemanatoare Pe partea Lens culinaria
verde, neagra, semintei sau costata
pestrita mai deschisa
8-15 mm Globuloasa, Alba, galbena Oval- Asemenea De-a lungul Phaseolus
eliptica, neagra, pestrita eliptica semintei semintei vulgaris
cilindrica,
reniforma
8-12 Colturoasa sau Alba, galbena, ovala Sub rostru Cicer
7-9 mm rotunjita, cu roscata, neagra arietinum
rostru
9-14 De ic, plat- Alba, cenusie, ovala Asemenea Pe partea Lathyrus
4-6 mm acuminata pestrita semintei cu ingrosata sativus
inel negru
6-13 mm Ovala, Galbena, bruna, Alungit Deschisa, De-a lungul Glycine
globuloasa neagra, verde ovala bruna, neagra semintei hyspida
6.5-30 Cilindrica, Brun-roscata lanceolata neagra La un capat Faba vulgaris
mm plat-acuminata al bobului
8-9 mm Plat cilindrica Alba, cafenie, Oval deschisa Ventral, Vigna sinensis
galbena, neagra ascutita excentrica
6-8 mm reniforma Alba, cenusie, Liniara deschisa Ventral, la Lupinus
pestrita un capat al augustifolius
bobului
4-5 mm Rotund, Roz cu sau fara liniara deschisa Lupinus luteus
reniforma puncte negre
10-14 mm rotunda Alb-galbuie Bruna deschisa La partea Lupinus albus
costata
3-14 mm reniforma Cenusie- liniara deschisa Ventral, la Lupinus
punctata un capat al polyphyllus
bobului
1-2 mm ovala Rosiatica, liniara deschisa Ventral, la Arachis
galbena un capat al hypogaea
bobului
MAZAREA
In tara noastra se cultiva Pisum sativum si Pisum arvense

Caracterele de recunoastere a speciilor Pisum sativum si Pisum arvense

Caractere Pisum sativum Pisum arvense
(mazarea comuna) (mazarea furajera)
Forma semintelor Globuloasa Rotund- muchiata
Marimea semintelor Mai mari Mai mici
Culoarea semintelor Alba, galbena, verde, roz Cenusie, bruna, neagra, pestrita
Plantulele rasarite verzi Verzi, cu o coloratie violeta a
petiolului si a stipelor la baza
Stipele verzi Verzi cu inel violet la baza
Florile albe Stindardul si luntrita violet-
deschis, aripioarele, violet-inchis

a. Determinarea soiurilor de mazare cultivate in Romania.

Caracterele de recunoastere a soiurilor de mazare, sunt: Inaltimea plantei, portul, numqarul
de internoduri, conformatia si culoarea frunzelor, forma si marimea partailor, culoarea, forma si
marimea semintelor.

b. Determinarea amestecului cu ajutorul lampii cu cuart

Semintele de mazare sunt expuse la lumina unei lampi cu cuart, unde, sub actiunea razelor
ultraviolete, semintele mazarii de nutret reflecta o lumina bruna, iar cele ale mazarii commune, o
lumina albastruie sau rozie cu nuante violacee.
FASOLEA
Fasolea apartine genului Phaseolus care cuprinde 150 de specii din care 20 se cultiva.
Caracterele de recunoastere a speciilor sunt: marimea, forma si perozitatea frunzelor, culoarea
florilor, marimea si forma pastailor, marimea, forma si culoarea semintelor.
Dintre speciile cultivate, cea mai importanta este Phaseolus vulgaris, raspandita in cultura ca
forma oloaga sau semivolubila. Aceasta specie cuprinde 4 varietati deosebite dupa forma
semintei.
Toate soiurile de fasole cultivate in tara noastra apartin specie Phaseolus vulvaris Savi.
Caracterele de recunoastere a soiurilor sunt: inaltimea plantei, forma tufei, culoarea florilor,
forma si lungimea pastaii, forma, culoarea si marimea semintelor.

SOIA
Face parte din familia Phaseolae, genul Glycine care cuprinde mai multe specii, una singura
cultivate, Glycine hispida Maxim. Aceasta cuprinde 4 subspecii, deosebite dupa vigoarea
tulpinii, marimea florilor si forma semintelor.
Insusirile morfologice de recunoastere a soiurilor de soia sunt forma tufei (rasfirata, semi-
rasfirata, compacta),forma foliolei (lanceolata, ovala, ovate, rombica) culoarea perilor, culoarea
florilor, marimea, forma si culoarea pastailor si a semintelor, culoarea si forma hilului.

LINTEA. Face parte din familia Viciae, genul Lens care cuprinde mai multe specii, doar una
fiind cultivate Lens culinaria Medic. Caracterele de recunoastere a soiurilor de linte sunt:
inaltimea plantelor, culoarea, perozitatea si ramificatia tulpinii, marimea si forma foliolelor,
marimea si culoarea florilor, marimea si forma pastailor, diametrul, forma si culoarea boabelor.
Determinarea lintoiului din culturile de linte.
Una din buruienile cele mai periculoase din culturile de linte este lintoiul (Vivia sativa varietatea
lensisperma) Inlaturarea lintoiului se face foarte usor prin plivit, cunoscand caracterele
morfologice ale celor doua plante.
Caracterele de rcunoastere a lintei si lintoiului

Caractere Lintea Lintoiul

Inaltimea plantelor Pana la 50 cm Pana la 80 cm
Tulpinile Subtiri Mai groase
Foliolele Mici, ovale sau alungite Mai mari, ovate, retezate
Florile Mici, albe, stindardul cu Mai mari, violacee-rosii
nervure albastre
Lungimea pastaii Pana la 20 mm Pana la 60 mm
Forma pastaii rombica Liniara
Numarul semintelor intr-o 1-3 7
pastaie
Semintele Subtiri aroape plate Mai groase
Luciul semintelor Mai lucioase Mai putin lucioase
Hilul scurt scurt Mai lung
Cotiledoanele galbene portocalii
Determinarea semintelor de lintoi din cele de linte se poate face cu ajutorul lampii de cuart.
BOBUL
Face parte din familia Viciae, genul Faba. Se cultiva specia Faba vulgaris care este impartita in
doua subspecii.

NAUTUL
Apartine familiei Viciae, genul Cicer care cuprinde mai multe specii anuale sau perene. Se
cultiva o singura specie Cicer arietinum impartita in 4 subspecii. Cea mai importanta este
subspecia eurasiatica care cuprinde mai multe ecotipuri.

Caracterele morfologice ale ecotipurilor de naut

Inaltimea plantelor Forma tufei Culoarea florilor Ecotipul
40-50 Stransa, ramificata Rosie-rozie Buhemicum G. Pop
spre varf (Sud-european)
30-40 Putin rasfirata Alba Transcaucasium G Pop
(central -european)
25-30 La varf rasfirata alba Turcicum G. POP
(anatolic)

Fiecare ecotip cuprinde mai multe varietati deosebite dupa forma si culoarea semintelor.
Masa a 1000 boabe, variaza intre 150-350 g.

PLANTE OLEAGINOASE
FLOAREA SOARELUI
Este o planta anuala, ierboasa.
Radacina este pivotanta ajungand la o adancime de 2-2.5 m cu ramificatii secundare raspandite
in jurul plantei.
Tulpina este erecta, inalta de 1.8-2.2 m la formele cultivate pentru samanta, 3-5 m la formele
pentru furaj, grosimea fiind de 3-4 cm. Este rotunda plina de maduva si la exterior prezinta
striatiuni. Tulpina poate fi ramificata. La formele pentru seminte este n neajns dar la formele
pentru furaj este de dorit.
Frunzele sunt mari sip etiolate, lungi de 10-40 cm, cu forma ovat-cordata cu marginea dintata si
nervatiunea pronuntata. Prezinta numerosi peri scurti si aspri.
Florile sunt grupate in capitule (calathidiii care se formeaza in varful tulpinii. Baza inflorescentei
este formata dintr-un disc carnos, concave, drept sau convex pe suprafata caruia se gasesc alveoli
in care sunt asezate florile. Pe partea exterioara se gasesc 2-3 randuri de Frunze modificate,
triunghiulare (brahtee, hipsofile) Diamterul unui capitul este de 10-40 cm, la soiurile pentru ulei
fiind de 10-18 cm si poate avea intre 600-1.300-10.000 flori.
In fiecare capitul se gasesc doua randuri de flori.
- Flori lingulate, asezate intr-un singur rand la marginea capitulului, de culoare
galbui,sunt sexuate si asexuate si deci, sterile. Prin culoarea lor atrag insect si ajuta la
polenizarea florilor fertile.
- Florile tubuloase (tubulare) ocupa restul inflorescentei, sunt hermaphrodite si fertile
de culoare galbena, portocalie inchisa sau violet inchise, in forma de tub.
Polenizarea este incrucisata, entomofila, rolul cel mai important in polenizare revenind albinelor.
Fructul este o achena, denumita in mod current, samanta cu lungime de 8-25 mm, 4-13mm
latime si grosimea de 5-7 mm. La soiurile pentru ulei lungimea este aproape egala cu latimea.
Samanta, miezul, provine din dezvoltarea ovulului.

Floarea Soarelui apartine familiei Astraceae, genul Helianthus care cuprinde 264 specii unele din
ele fiind si plante ornamentale.

Dupa modul de folosinta soiurile de floarea- soarelui se impart in:

- Soiuri comestibile- cu seminte mari
- Soiuri pentru ulei- cu seminte mici
- Soiuri intermediare cu seminte de marime mijlocie
Dupa perioada de vegetatie, soiurile de floarea soarelui pot fi:
- Soiuri precoce cu perioada de vegetatie de 100-105 zile
- Soiuri semiprecoce cu perioada de vegetatie de 105-110 zile
- Soiuri semitardive ci perioada de vegetatie de 110-120 zile
- Soiuri tardive cu perioada de vegetatie de 130 zile
Recunoasterea soiurilor se face dupa urmatoarele caractere: inaltimea plantei, diametrul
inflorescentei, procentul de coji, procentul de seminte cu strat tare, MMB, MH, culoarea
achenelor).

Carcacterele soiurilor de floarea-soarelui considerate dupa folosinta si marimea fructelor

Caractere Floarea -soarelui

Cu bobul mare Cu bobul intermediar Cu bobul mic
(comestibil)
Inaltimea tulpinii 3-4 m 2-3 m 1.5-2.5 m
Grosimea tulpinii Groasa Froasa Subtire
Ramificarea tulpinii Slaba Slaba Mai bogata
Dimensiunea Mari Mari Mici
frunzelor
Dimensiunea 17-45 cm 15-30 cm 14-20 cm
inflorescentei
Lungimea achenei 15-23 mm 11-15 mm 7-13 mm
Latimea achenei 7.5-12 mm 7.5-10 mm 4-7 mm
Grosimea cojii Groasa Groasa Subtire
Gradul de umplere a 1/3-1/2 din cavitatea din cavitatea In intregime umpluta
achenei cu miez achenei achenei
Culoarea cojii Alba sau dungata Alba, cenusie, Alba, cenusie
dungata dungata, neagra
Coastele de pe coaja Bine pronuntate Exista Lipsesc
Procentul de coji 46-56 40-46 20-35

Determinarea procentului de coji la floarea soarelui se face astfel:

Se cantaresc 10 g de achene de floarea soarelui in doua repetitii, se desface miezul care se
cantareste. Prin diferenta se afla masa cojilor.Se calculeaza media dintre cele doua rpetitii iar
rezultatul se exprima procentual fata de masa initiala a probei.
SOFRANELUL
Radacina este pivotanta cu multe ramificati secundare si cu mare putere de absorbtie.
Tulpina este erecta, glabra, inalta de 40-100 cm, ramificata in partea superioara de culoare alba,-
galbuie sau violacee-lucioasa.
Frunzele sunt alterne, lungi, de 5-10 cm, late de 3 cm, glabre-pieloase cu marginile spinos-
dintate. In partea superioara a plantei, frunzele devin mai mici, cu sau fara ghimpi pe margini.
Florile sunt grupate in capitule mici cu diametrul de 1.5-3.5 cm.
Florile sunt hermaphrodite, tubulare de culoare galbena-portocalie sau portocalie roscata.
Fructul este o achena lunga de 5-8 mm cu marginile putin pronuntate de culoare alba-sidefie.
Coaja prezinta 28-30% din masa fructelor, uleiul 35-40% si MMB este de 24-40 g.

RAPITA
Rapita apartine genului Brassica, cultivate fiind doua specii:
Brassica napus L, ssp oleifera
- var, Biennsis
- var. annuus.
Au forme:
a. de toamna- mai viguroasa, mai productive si cu n continut in ulei mai mare.
b. de primavara

SUSANUL- este o planta anuala ierboasa. Specia cultivate Sesamum indicum L., are doua
subspeciicu mai multe grupe de varietati.
Radacina este pivotanta, cu ramificatie redusa si inradacinare superficial pana la 20-30 cm.
Tulpina este dreapta cu 4-8 muchii, ramificata, pubescenta, inalta de 50-150 cm.
Frunzele sunt lung petiolate forma lor difera pe aceeasi planta de la oval-lanceolate, pana la
ingust lanceolate. Sunt pubescente si inserate opus.
Florile grupate 1-3 pe un peduncul scurt la susuoara frunzelor. Polenizarea este autogama si se
face inainte de deschiderea florilor.
Fructul este o capsula prismatica cu baza rotunda si varful ascutit, lunga de 4 cm si grosimea de
0.9 cm cu 4-8 loji, fiind pubescent. La maturitate fructele crapa semintele scuturandu-se foarte
usor
Semintele sunt asezate pe 4 sau 8 coloane in lojele capsule. Sunt mici, turtite, ovate, cu 2.7-4 mm
lungime si 1.9 mm latime. Au culoarea alba, galbuie, cenusie, cafenie, sau neagra. MMB este de
2.5-4 g. Contin 48-65 % ulei.

RICINUL este o planta anula in climatul temperat sau perena in climatul cald. Face parte din
familia Euphorbiaceae, genul Ricinus cu o singura specie Ricinus communis L care cuprinde mai
multe subspecii:
- Ricinus communis sanguineus (purpuriu)
- Ricinus communis persicus (persan)
Caractere de recunoastere a subspeciilor de ricin

Caractere Ssp. persicus Ssp. sanguineus

Tulpina:
Inaltimea 2.5 m 3m
Ramificarea Mijlocie Puternica
Culoarea Verde; la baza rosie Rosie sau bruna
Stratul de ceara exista lipseste
Frunzele:
Tinere Brune Rosii
mature verzi Verzi cu nervatiune rosie
Florile:
culoarea Verde-albastruie Rozie, rosie, bruna, mai rar
de un verde inchis
Capsula:
Lungimea 16-20 mm 25-27 mm
Culoarea Verde sau verde-albastruie Rozie, rosie ca sangele
Lojele Delimitate printr-un santulet Delimitate printr-o
evident proeminenta filamentoasa
Suprafata Cu spini lungi (15-40 pe o Cu spini lungi (60 buc pe
loja), mai rar glabra suprafata unei loji)
deschiderea dehiscenta indehiscenta
Semintele:
 Lungimea 8-13 mm 16-20 mm
Culoarea Bruna Visinie- inchisa
Mozaicul Cenusiu-deschis Roziu
Carunculul Lipseste Exista
MMB 180-285 360-470

Radacina este pivotanta, bine dezvoltata, cu 3-6 ramificatii secundare puternice si ramifica
abundent formand un puernic sistem radicular.
Tulpina este erecta, puternic ramificata, glabra, tubular, cu 15-18 internoduri, avand inaltimea de
de 1-5 m si grosimea de 2.5-5 cm de culoare verde-violacee uneori acoperita cu ceara.
Ramificarea se face treptat, de aceea infloritul si coacerea semintelor se face neuniform.
Frunzele sunt lung petiolate, mari, glabre, asezate altern.
Florile sunt grupate in raceme de forma conica sau ovala, indesate sau laxe, asezate in varful
tulpinii sau a ramurilor laterale. Pe o planta se formeaza 1-12 inflorescente si fiecare
inflorescenta avand 35-500 flori. Florile female sunt grupate in jumatatea superioara a
inflorescentei, cele mascule la baza ei. Sunt si flori hermafrodite la limita dintre cele doua grupe.
Polenizarea este alogamaentomofila (albine, viespi, furnici) si anemofila.
Fructul este o capsula trilocularacucate o samanta in fiecare loja cu forma alungita sau sferica, de
culoare verde, roza sau bruna, maturarea lor incepe de la baza si iainteaza spre varffacandu-se
treptat.
Semintele sunt ovoid-alungite sau elipsoidale, acoperite cu un tegument tare, stralucitor, neted,
lucios, fragil de culoare cenusie, cafenie, rosie, mozaicate. Lungimea semintei este de 5-22 mm.
MMb = 70-1000 g, MH = 52 kg. Tegumentul seminal reprezinta 17-39 % din masa semintei.
Samanta de ricin contine50-60% ulei iar miezul 58-75%. Semintele sunt toxice deoarece contin
substante toxice ricinina si albumina.

PLANTE TEXTILE sunt plantele care datorita prezentei in diferite parti anatomice a unui
procent de 70-90% celuloza, denumite fibre tehnice se utilizeaza in industria textile. Din aceasta
grupa fac parte: Inul, canepa, bumbacul.

INUL este o planta anuala ierboasa.

Caracterele de diferentiere a inului de fuior si a inului de ulei
In de fuior In de ulei
Radacina Pivotanta, mai slab dezvoltata, Pivotanta, mai profunda, mai
cu capacitatea de absorbtie puternica
mai redusa
Tulpina 70-130 cm, ramificata putin, 40-80 cm, ramificata puternic
numai in partea superioara, de la baza, mai groasa si peste
subtire pana la 2 mm 2 mm
Frunzele Sessile, glabre, ingust- Sesile, glabre, ingust
lanceolate, mai putine pe o lanceolate, mai multe pe o
planta planta
Florile De tipul 5, albastre, albe, roz, De tipul 5, albastre, mai mari
grupate in cime rare, mai mici
Durata infloritului 3-5 zile Circa 2 saptamani
Fructul Capsula mica Capsula mai mare,
indehiscenta
Samanta Mai mica(lungimea 4.7 mm, Mai mare (lungime 5-9 mm,
latime 2.5 mm, grosime 1.2 latime 2.5-3 mm, gosime 1.5-2
mm MMB 4.5g mm, MMB 5.5-14 g
Continutul in ulei 30-38% 38-43%

TUTUNUL
Tutunul este o planta anuala ierboasa. Apartine familiei Solanacee, genul Nicotiana, care
cuprinde 60 de specii grupate in 3 subgenuri.
- subgenul rustica, cu 9 specii dintre care Nicotiana rustica L. cultivate pe suprafete
mari in Rusia, polonia si da tutunuri de calitate inferoara
- Subgenul Tabacum, cu prinde 6 specii din care Nicotiana tabacum L care ocopa 90%
din suprafata cultivate cu tutun si da 90% din productia mondiala
- Subgenul Petuinoides cu 45 de specii din care Nicotiana alata folosita in scopuri
fumative, se cultiva in Iran pentru tutunul de narghilea

Caracterele de recunoastere ale speciilor de tutun

Caractere Nicotiana tabacum L Nicotiana rustica L
Tulpina in sectiune rotunda Costata
Perozitatea Peri glandular lungi si Peri simpli si glandular, de
scurti obicei lungi
Frunzele Sesile, rar petiolate, Petiolate
decurente
Suprafata frunzei Neteda sau ondulata Incretita
Varful frunzei ascutit Rotunjit
Culoarea corolei Alba, roz, rosie Galbena, verzuie
Forma corolei de palnie deschisa la De cupa(stramtata la
partea superioara partea superioara)
Anterele Cu perisori Lipsite de perisori
Filamentele staminelor drepte Curbate la partea
superioara
Masa 1000 seminte 0.07-0.11 g 0.18-0.25 g.

PLANTE TUBERCULIFERE SI RADACINOASE

CARTOFUL- face parte din familia Solanaceae, genul Solanum L. cu un numar foarte
mare de specii impartite in sectii, subsectii si serii.
Specia cea mai importanta este Solanum tuberosum L cultivata pe intreaga suprafata in Europa
sip e mari suprafete in restul continentelor.Aceasta specie cuprinde o mare diversitate de forme,
deosebite intre ele morphologic si biologic. Dupa utilizare, soiurile de cartofi se impart in:
- Pentru consum, cu un continut redus de amidon, 14-17%, cu coaja neteda, fina si cu
ochi superficiali, gust placut.
- Industrial, productive, continut redus in amidon (20-25%)
- Mixte, care pot fi folosite pentru oricare din scopurile anterioare.
Dupa perioada de vegetatie soiurile de cartofi se pot imparti in 4 grupe:
- Timpurii
- Semitimpurii
- Stemitarzii
- Tarzii
Recunoasterea soiurilor de cartofi se face dupa organelle aeriene (forma sit alia tufei,
gradul de sectare a frunzei, forma foliolelor, culoarea florilor), cat si dupa tuberculi
(forma si culoarea cojii si a miezului, adancimea ochilor, forma, culoarea si
porozitatea coltilor formati la lumina.

SFECLA DE ZAHAR este o planta bienala care face parte

din familia Chenopodiaceae, genul Beta care cuprinde numeroase specii anuale, biennale si
perene. Dintre toate speciiile se cultiva numai Beta vulgaris.
Soiurile de sfecla de zahar se grupeaza in 4 tipuri dupa continutul de zahar:
- Tipul E (Ertagreich) = productiv
- Tipul N= normal
- Tipul Z(Zuckerreich) = bogat in zahar
- Tipul ZZ (Zuckerreichste)= foarte bogat in zahar

HAMEIUL-este o planta vivace unisexuat- dioica care apartine familiei cannabaceae,

genul Humulus L, care cuprinde trei specii:
- Humulus Lupulus L hameiul comun, hameiul european, specie, perena
- Humulus japonicas, hameiul japonez, specie anuala
- Humuls scandens hameiul agitator, specie anuala.
 Pentru bere se cultiva numai hameiul european care dupa culoarea lastarilor cuprinde
patru grupe de soiuri:
- Hameiul cu lastari rosii cuprinde soiuri precoce si semiprecoce, aromate, dar mai
sarace in substante amare, cultivate mai mult in Europa.
- Hameiul cu lastari verzi cuprinde soiuri semitarzii si tarzii, mai productive si mai
bogate in substante amare, dar mai putin aromate cultivate in vestul Europei si SUA.
- Hameiul cu lastari violeti este reprezentat de un numar mic de soiuri, productive si
bogate in substante amare cultivate in zone racoroase si umede din vestul Europei si
SUA.
- Hameiul cu lastari de culori intermediare (alb-verzui, rosie-verzui, rosie-violeta,
verde-galbui) cu isusiri productive si calitative variabile

Recoltarea Hameiului se face manual, semimecanizat, si mecanizat.