Fuzarioza tulpinilor si nrosirea spicelor - Gibberella zeae

La noi n tara aceasta fuzarioza este cunoscuta si sub numele de "nrosirea spicelor" si este una dintre cele mai raspndite si pagubitoare boli la cereale ,producnd anual pierderi de 1-3%.n unii ani pagubele au fost nsa foarte mari, ridicndu-se pna la 65-80%. Simptomele sunt diferite n functie de faza de vegetatie a grului. Din semintele de gru infectate si netratate apar plantute bolnave, care se ngalbenesc, se r sucesc si putrezesc iar ca urmare, culturile sunt rare, cu goluri multe si dau productie mai mica. n faza de nfratire plantele sunt infectate la r dacina sau la colet, care se brunific sau se nnegresc pe o zona de 10-12 cm. n acest caz ca sursa de infectie este miceliul sau organele de rezistenta ale ciupercii aflate n sol sau pe resturile de cereale din anul precedent. Plantele mbolnavite n aceasta perioada se dezvolta mai slab si formeaza spice mici, adeseori sterile. Cnd atacul apare mai trziu, dar tot la baza tulpinii, aceasta se nnegreste,de obicei la primul internod, si n acest caz spicele contin boabe putine, i tave. Cea mai grav forma de atac apare dupa faza de nspicare, n lunile mai iunie, pe spice, care ramn mai mici dect cele sanatoase si se albesc treptat. La nceput atacul este limitat la spiculete izolate dar n conditii favorabile, cuprinde tot spicul.

nrosirea spicelor de gru - Giberella zeae a - spic atacat; b - conidii

Spiculetele bolnave se nmoaie, devin clorotice si se usuca. Cnd infectia se produce de timpuriu, spicele tinere se usuca nainte de vreme si ramn sterile. Pe timp umed si cald, toate componentele spicului se acopera cu un nvelis micelian de culoare alb-roz sau alb rubiniu, pe care se formeaza fructificatiile asexuate ale ciupercii (sporodochiile) sub forma unor pernite roz-portocalii. La spicele mature de gru, forme de nmultire sexuata se dezvolta pe palee, ariste si chiar pe boabe, si este reprezentata de peritecii, cu aspect de puncte negre, superficiale, aglomerate. Boabele provenite din spicele puternic atacate sunt mici,zbrcite, albicios-cenusii sau roz, mate, usoare cu facultatea germinativa si puterea de strabatere a solului foarte scazute. Greutatea boabelor atacate de Fusarium se reduce, n medie cu 36-51%. Prin contact, boabele sanatoase pot fi contaminate n timpul recoltarii de la cele infectate. La tulpini boala se localizeaza sub spic, la primul internod, care are culoare brun violacee si pe suprafata caruia, pe timp umed, se dezvolta miceliul albicios, aspect ce se observa si pe fata interna a tecilor frunzelor atacate. Pinea fabricata din faina cerealelor afectate de aceasta boala are proprietati narcotice, fiind toxica pentru om si animale. Agentul patogen. Fuzarioza cerealelor este produsa de Gibberella zeae (Schw.) Petch., (f.c.Fusarium roseum f. cerealis (Cke.) Snyder et Hansen,var.graminearum); Gibberella avenacea Cke., familia Hypocreaceae, ordinul Sphaeriales, clasa Ascomycetes. Se considera nsa ca fuzarioza cerealelor este produsa de trei specii ale genului Fusarium cuprinse ntr-un singur grup Fusarium roseum f. cerealis (Cke.) Snyder et Hansen, si anume: F.rosem f. cerealis var. graminearum, F.roseum f. cerealis var.culmorum si F. roseum f. cerealis var.avenaceum. Aceste varietati pot fi identificate dupa caracteristicile coloniilor si ale organelor de fructificare. n conditiile tarii noastre, cea mai frecventa este var. graminearum, urmata de var.culmorum si de var. avenaceum.

Fusarium roseum f. cerealis var. graminearum se caracterizeaza prin sporodochii de

culoare roz portocalie,n care, pe conidiofori scurti se fromeaza macroconidii fusiforme, drepte sau usor curbate, cu 3-5 (rar 7) septe,cu capetele ascutite si putin ndoite.n anumite conditii, macroconidiile pot forma clamidospori capabili de a infecta plantele de gru. Sexuat, ciuperca se nmulteste prin asce cu ascospori care se gasesc n peritecii sferice sau ovale, de culoare neagraviolacee. Ascele sunt alungite, hialine, ngustate la baza, cu cte 8 ascospori fusiformi, hialini, prevazuti cu 1-2 septe. Aceasta varietate produce mai frecvent infectii pe spice. Fusarium roseum f. cerealis var.culmorum se nmulteste asexuat prin microconidii uni sau bicelulare, drepte sau usor ndoite precum si prin macroconidii septate, asemanatoare cu cele ale varietatii precedente cu deosebirea ca sunt mai scurte si mai groase si cu vrfurile rotunjite. Aceasta varitate produce infectii pe spice, dar mai frecvent pe radacini si la baza tulpinii.

Fusarium roseum f. cerealis var.avenaceum formeaza sporodochii portocalii, cu macroconidii pluricelulare cu 3-6 septe hialine, cu capetele ascutite mult prelungite.Nu prezinta clamidospori.Se dezvolta mai mult pe spice. Agentii patogeni ai fuzariozelor se raspndesc prin miceliu, conidii si ascospori iar de la un an la altul se transmit prin seminte infectate, prin sol sau prin resturile de plante bolnave. Dinamica bolii este favorizata de conditiile climatice si factori agrofitotehnici. Temperatura si umiditatea aerului au rol preponderent.Atacul de fuzarioza la radacini si baza tulpinii este mai mare cnd umiditatea n sol este scazuta, excesul apei din sol nefavoriznd dezvoltarea speciilor de Fusarium. Pe spice, boala este favorizata de temperatura de peste 20C si umididtatea aerului de peste 90%. Solurile acide, desimea prea mare a plantelor, ngrasamintele minerale si organice cu azot aplicate n exces sau unilateral, contribuie la intensificarea atacului ciupercii. Combatere. Se recomanda urmatoarele masuri agrofitotehnice : distrugerea resturilor de plante si a buruienilor prin dezmiristire si aratura adnca, folosirea de samnta, evitarea terenurilor umede, irigarea rationala a culturilor, fertilizarea cu doze echilibrate de ngrasaminte. Masura cea mai eficienta pentru evitarea pierderilor produse de aceasta boala este crearea si cultivarea soiurilor rezistente

Fuzarioza graului Fuzarioza tulpinilor si arsura spicelor Fusarium roseum var. graminearum, culmorum sau avenaceum este cunoscuta si sub numele de inrosirea spicelor . Fuzarioza este una dintre cele mai raspandite si pagubitoare boli la cereale, cauzand in zonele favorabile pierderi de 10-20% din productie. Adevarate epifitii cu aceasta fuzarioza au fost inregistrate in anii 1970 si 1975, in multe zone de cultura a graului frecventa atacului ridicandu-se la 65-80%, urmata de o puternica sistavire a boabelor. In afara de grau, boala este frecventa si la porumb, orz si secara.. Atacul se manifesta diferit, in functie de faza de vegetatie a graului. Plantutele bolnave se ingalbenesc, se rasucesc si putrezesc inainte de rasarire, simptom frecvent cand se folosesc seminte infectate la semanat. Ca urmare, culturile de grau sunt rare, cu goluri multe si dau productii mici. In faza de infratire plantele sunt infectate la radacina sau la colet datorita miceliului sau organelor de rezistenta ale ciupercilor aflate in sol sau pe resturile de cereale din anul precedent. Cand atacul apare mai tarziu, aceasta se innegreste la primul internod. Plantele bolnave se dezvolta slab, formand spice deseori mici si sterile. Forma cea mai grava a bolii apare dupa inspicare (mai-iunie) pe spicecare raman mai mici decat cele sanatoase si se albesc treptat. Initial atacul este limitat la spiculete izolate dar in conditii favorabile cuprinde intregul spic; acelasi lucru se intampla in cazul infectiilor timpurii. Pe timp umed si cald

toate componentele spicului se acopera cu un invelis micelian de culoare alba-roz pe care se formeaza fructificatiile asexuate ale ciuperci i(sporodochii) sub forma unor pernite roz portocalii. Boabele provenite din spice puternic atacate sunt mici, zbarcite, albicioase cenusii, sau roz, mate, usoare cu facultatea germinativa si puterea de strabatere foarte scazute. Prin contact, boabele sanatoase pot fi contaminate in timpul recoltarii. Painea fabricata din faina cerealelor afectate de aceasta boala are unele proprietati narcotice, fiind toxica pentru om si animale. Agentul patogen se numeste Gibberella zeae, f.c. Fusarium roseum var. graminearum. Fuzarioza cerealelor este cauzata de trei varietati ale speciei Fusarium roseum : F. graminearum, F. culmorum si F.avenaceum. In conditiile tarii noastre cea mai frecventa este var.graminearum. Agentii patogeni ai fuzariozei graului se raspandesc prin miceliu, conidii si ascospori, iar de la un an la altul se transmit prin semintele infectate, prin sol si prin resturile de plante bolnave. Speciile de Fusarium care produc fuzarioza spicelor de grau ataca si celelalte organe ale plantei iar pana in prezent nu se cunosc soiuri rezistente la fuzarioza. Gravitatea atacului este marit de reactia acida a solului, de umiditatea intre 30-40 %. In solurile alcaline dezvoltarea ciupercii este Impiedicata mai ales daca temperaturile sunt sub 10 grade C sau peste 28 grade C. Umiditatea atmosferica ridicata si temperaturile de 20-26 grade C favorizeaza atacul fuzariozei pe spice si in acest caz, pierderile pot fi foarte mari. Excesul de azot este un factor favorizant al aparitiei bolii. Prevenire si combatere. In solele unde s-a manifestat aceasta boala se recomanda araturi adanci de vara pentru ingroparea resturilor vegetale si evitarea aparitiei samulastrei ce poate fi atacata si va constitui o sursa de infectie pentru culturile semanate in toamna. In asolament nu trebuie introduse succesiv culturile de cereale paioase, deoarece va creste puterea de infectie a ciupercii din sol. Se cultiva grau pe parcele cu fertilitate ridicata si echilibrata in elemente nutritive. Loturile semincere se supravegheaza tot timpul anului si daca sunt puternic atacate, mai ales dupa inspicare, se vor respinge la certificare. Se manifesta in toate stadiile de vegetatie ale culturilor, de la rasarire pna la inspicare. Culturile afectate sunt cele de gru, secara si ovaz. Infectia la spice determina decolorarea acestora, capatnd culoarea galbena, dupa care culoarea roz. Infectia din timpul infloririi conduce la intreruperea aprovizionarii cu substante nutritive si ca urmare la moartea spiculetelor si prin aceasta la sistavirea boabelor. Fuzarioza face parte dintre cele mai periculoase boli ale culturilor de cereale, in special datorita atacului pe spice, determinnd pierderi de ordin cantitativ si calitativ. Pierderile cantitative au loc ca urmare a reducerii numarului de boabe si scaderii MMB, iar cele calitative datorita scaderii continutului de proteine din boabe precum si aparitiei micotoxinelor. Micotoxinele afecteaza grav sanatatea oamenilor si animalelor.