REFERAT

TEHNOLOGII DE CULTIVARE A
PORUMBULUI

Cursant:
TARNA BACOSCA
RAUL IOAN

2021
 PORUMBUL
Zea mays (L), Familia Gramineae
Porumbul are o capacitate de producție cu circa 50% mai mare față de celelalte cereale,
dar și o arie largă de răspândire, deoarece este puțin influențată de schimbările climatice. Mai
mult decât atât, porumbul are o rezistență mare la secetă, ploi abundente, dar și la boli și
dăunători, iar lucrările agrotehnice și de recoltare pot fi mecanizate total. În afara acestor
argumente, porumbul este cultivat peste tot pe glob și datorită posibilităților foarte variate de
valorificare a producției. El se folosește atât în alimentația umană, cât și drept furaje pentru
animale. De asemenea, din porumb se pot obține și biocombustibili și celuloză, iar unele părți –
mătasea porumbului, de pildă - sunt folosite inclusiv în scop medicinal.
Plantele premergătoare recomandate sunt leguminoasele anuale pentru boabe și furajere,
cerealele păioase, inul, cânepa, cartoful, sfecla de zahăr, sfecla furajeră și floarea-soarelui. Este
practicată și rotația grâu-porumb, însă recomandarea specialiștilor este ca această rotație să fie
întreruptă prin cultivarea unei alte plante. Lucerna nu este o plantă premergătoare potrivită
pentru porumb, mai ales în zonele secetoase, deoarece lucrena consumă multă apă și lasă o
rezervă mică în sol pentru porumb. Nu este recomandată nici cultivarea porumbului după sorg
sau iarbă de Sudan. Porumbul suportă și monocultura, dacă sunt aplicate îngrășăminte minerale
și organice, însă se recomandă și rotația, pentru a nu se reduce conținutul de humus și
macroelemente din sol. Deși este posibilă monocultura pe perioade îndelungate, pentru o
producție optimă se recomandă rotația culturilor.
Fertilizarea
Porumbul are nevoie de o cantitate mare de elemente nutritive. Pentru 100 de kg de boabe
este nevoie de 1,8 - 2,6 kg azot (N), 0,86 - 1,4 kg pentaoxid de fosfor (P2O5), 2,4 - 3,6 kg oxid
de potasiu (K2O). Este nevoie, așadar, de fertilizare cu azot, fosfor și potasiu, în funcție de soluri
și condiții de irigare. Doza de azot recomandă este cuprinsă între 90 și 200 kg/ha, cea de fosfor
este între 30 și 100 kg P2O5/ha, iar cea de potasiu este între 40-80 kg K2O/ha. Aplicarea
îngrășămintelor foliare constă în 1-2 administrări, prima în faza de 4-6 frunze, iar a doua la un
interval de circa 2 săptămâni de la prima administrare. Se utilizează volume de soluție cuprinse
între 300-500 m3/ha, cu o concentrație de 1,0-1,5%. Fertilizarea foliară trebuie însoțită de
combaterea chimică a buruienilor și nu înlocuiește fertilizarea de bază cu azot, fosfor și potasiu.
Lucrările solului.
Porumbul se cultivă pe soluri afânate în profunzime, mărunțite la suprafață, curățate de
buruieni și cu o rezervă mare de apă. Se face dezmiriștire, scarificare, arătură la adâncimi de
până la 28 de cm, iar aceste lucrări depind de planta premergătoare. Lucrările minime presupun
lucrarea solului cu grapa cu discuri, sau afânarea solului cu cizelul urmată de lucrarea cu grapa
cu discuri.
Arătura de primăvară trebuie exclusă, putând fi înlocuită prin discuiri şi grăpări repetate
pe terenuri curate de buruieni şi bine aprovizionate cu apă. În situaţii extreme când se impune,
arătura de primăvară trebuie efectuată cât mai devreme şi de bună calitate. Pregătirea patului
germinativ urmăreşte nivelarea terenului şi realizarea unui strat de sol afânat şi mărunţit pe
adâncimea de semănat printr-un număr cât mai redus de treceri pe teren.
Epoca de semănat corespunde perioadei când în sol la adâncimea de 10 cm se stabilizează
temperaturi de peste 8-10°C. Desimea de semănat este un factor tehnologic foarte important şi se
stabileşte în funcţie de durata perioadei de vegetaţie a populaţiei semănate, de rezerva de apa din
sol şi de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive. Atunci când suprafaţa care se
seamănă este foarte mică (mai puţin de 100mp.) lucrarea se execută manual cu sapa, se fac şiruri
cu o adancime de 6 cm, la distanţa de 70 cm între şiruri, iar seminţele de porumb se pun pe
fundul şirului la distanţe de 20-25 cm. Este bine să se pună câte două seminţe la un loc. Pentru a
evita folosirea insecticidelor, nu se seamănă porumbul după porumb sau în terenuri proaspăt
desţelenite (lucerniere).
Lucrările de întreţinere a culturii
Principalele lucrări de îngrijire la porumb sunt cele ce țin de combaterea buruienilor.
Aceste lucrări joacă un rol vital în obținerea unei producții optime. Pentru a combate buruienile
se fac erbicidări.
Combaterea dăunătorilor
În ţara noastră cel mai temut dăunător este gărgăriţa frunzelor de porumb. La porumbul
cultivat 2-3 ani după el însuşi, densitatea gărgăriţei poate depăşi 30 exemplare la m2 . Plantele
sunt distruse de această insectă încă din faza de răsărire. Dat fiind faptul că această insectă atacă
mai multe specii de plante, porumbul nu trebuie semănat după floarea soarelui, fasole, soia şi
sfeclă de zahăr. Rotaţia culturii constituie fără îndoială o măsură fitotehnică de cea mai mare
importanţă în combaterea gărgăriţei. Ca măsură chimică este cea menţionată la punctul “
Sămânţa şi semănatul” Un alt dăunător care apare în unii ani la porumb este sfredelitorul
porumbului. Această insectă se întâlneşte în mod frecvent atunci când avem în cultură porumb
zaharat. Tratamentele de protecție se aplică pentru buruieni, boli și dăunători și implică aplicarea
de erbicide, fungicide și insecticide.Erbicidarea porumbului se efectuează prin stropirea cu
produse erbicide cu aplicare preemergentă sau postemergentă.
Recoltarea
RecoltareaRecoltarea porumbului se face sub formă de boabe, mecanizat, la o umiditate a
boabelor sub 25%. După recoltare, boabele trebuie uscate până la umiditatea de 14%. În cazul
recoltării sub formă de boabe, pierderile trebuie să fie sub 2,5%, gradul de vătămare a boabelor
sub 8%, iar puritatea de peste 98%.
Înmulţirea populaţiilor de porumb
Pentru obţinerea unei populaţii care să respecte structura genetică originală este necesar
să semene în spaţii izolate. Acest lucru semnifică faptul că fiecare populaţie trebuie semănată la
o distanţă de 700m faţă de alt hibrid sau populaţie de porumb. Dacă nu se respectă aceste distanţe
de izolare, vor rezulta biotipuri deosebite de populaţia originală, iar în decurs de 2-3 ani se va
obţine o nouă populaţie care va fi total diferită de cea originală. Lucrările de îngrijire şi distanţele
de semănat sunt la fel ca pentru consum. Recoltarea se realizează la momentul otpim, când
umiditatea seminţelor nu este mai mare de 20%. Se aleg ştiuleţii cei mai mari, care au forma şi
culoarea populaţiei originale. Se pun la uscat în podul casei, iar primăvara, înainte de semănat se
desfac de pe ciucălău. Se îndepărtează seminţele de la vârful şi de la baza ştiuletelui. Seminţele
alese trebuie să fie sănătoase, neatacate de dăunătorii de depozit (gărgăriţa cerealelor, molia
cerealelor)
Depozitarea
Porumbul se depozitează în silozuri, la o umiditate mai mică de 14%. Traderii caută în
general porumbul care are o umiditate cuprinsă între 13 și 14% și cu un procent de boabe sparte
de maxim 2%. Pentru ca porumbul să ajungă la umiditatea cerută de piață, în unele cazuri se
utilizează echipamente speciale pentru uscare. De asemenea, pentru a păstra porumbul în stare
bună în depozit, se pot aplica diverse produse fitosanitare concepute special în acest scop.