PORUMBUL ZAHARAT

Porumbul zaharat (Zea mays convar saccharata) este o planta anuala, erbacee,
apreciata pentru boabele sale, ce se recolteaza cand se afla in faza de lapte de
ceara. Se consuma imediat sau devine materie prima pentru industria
conservelor. De asemenea, stiuletii de porumb zaharat, aflati intr-o faza
incipienta de dezvoltare (nu au format boabe) se pot utiliza in industria
alimentara. In cazul tehnologiei de cultivare a porumbului zaharat, momentul de
recoltare are o insemnatate deosebita. In faza de lapte de ceara, cotinutul in
glucide este ridicat, acestea determinand gustul deosebit. Odata cu cu
avansarea spre maturitatea deplina calitatile gustative se reduc considerabil. Se
considera ca porumbul zaharat este orginar din America de Sud, mai exact Peru
si Bolivia.

Particularitati biologice

Planta formeaza un sistem radicular bine dezvoltat ce poate patrunde in sol

pana la 150 cm adancime. De asemenea, in partea bazala a tulpinii se dezvolta
radacini adventive ce asigura sustinerea plantei. Tulpina porumbului este
formata din 7 – 15 internoduri pline cu maduva, care totalizeaza o inaltime
medie de 1.5 – 3 m. Frunzele au limbul lung de 50 – 80 cm, lat de 4 – 12 cm, cu
marginile ondulare, ceea ce le confera flexibilitate. Florile mascule sunt grupate
terminal intr-o inflorescenta de tip panicul, iar cele femele sunt grupate in
inflorescente de tip spadice. Polenizarea este anemofila (prin vant). Fructul este
o dicariopsa.

Cerinte fata de clima si sol. Plantele de porumb zaharat au cerinte ridicate fata
de lumina si caldura. Temperatura minima de germinare este de 8 – 10°C, iar
optimul este de 21 – 26°C. In timpul vegetatiei temperaturile trebuie sa fie
cuprinse intre 25 – 30°C. Temperaturile negative de -4°C determina distrugerea
plantelor, iar cele prea ridicate, din timpul recoltarii, duc la deprecirea stiuletiilor
si a boabelor. De la aparitia paniculului pana dupa umplerea boabelor, cerintele
fata de umiditate sunt ridicate. De obicei soiurile tardive rezista mai bine la
conditiile de seceta din tara noastra. Prefera solurile fertile, terenurile din zonele
de lunca. Se dezvolta bine in zona de vest ale tarii.
TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A PORUMBULUI ZAHARAT
Alegerea terenului si rotatia. Se aleg terenuri care sa indeplineaca cerintele
fata de clima si sol ale plantei. Daca este posibil porumbul zaharat se planteaza
pe terenuri plane, bogate in humus, cu o textura mijlocie si care pot fi irigate. Se
va realiza o izolare spatiala de minim 200 metri intre cultura noastra si alte
culturi de porumb, pentru a nu se incrucisa. Se cultiva dupa: mazare, fasole, soia,
bob, linte, naut, cartofi, tomate, vinete, ardei, grau, orz, ovaz sau secara.
Pregatirea terenului

Pregatirea terenului incepe inca din toamna cu desfiintarea culturii anterioare,

nivelarea de intretinere si fertilizarea de baza, ce se efectueaza in functie de o
analiza in prealabil a solului. Primavara solul se mentine curat iar patul
germinativ se pregateste cand temperaturile permit semanatul.
Semanatul
Operatiunea se realizeaza cand in sol, la adancimea de semanat (4 – 6 cm) se
inregistreaza temperaturi de 8 – 10 °C si vremea are o tendinta de incalzire.
Calendaristic, aceste conditii se intalnesc de obicei dupa data de 15 aprilie, dar
datorita schimbarilor climatice, pot exista ani atipici, in care se poate semana de
la 1 aprilie. Semanatul se face mecanizat sau manual. Mecanizat, schema de
semanat este de 70 cm distanta intre randuri si 20 – 25 cm distanta intre plante
pe rand, pentru a obtine o densitate de 50 mii plante la hectar. Inainte de
semanat semintele se pot trata cu produse specifice.
Combaterea bolilor si daunatorilor
Se face aplicand tratamente cu fungicide si insecticide specifice. Pentru evitarea
aparitiei bolilor sau daunatorilor rezistenti la actiunea produselor fitosanitare se
recomanda alternarea produselor cu substante active diferite.
Combaterea buruienilor

Reprezinta principala lucrare de ingrijire a culturii de porumb zaharat. Din cauza

ritmului lent de crestere in primele faze de vegetatie si densitatii reduse la
unitatea de suprafata, porumbul nu poate rezista in competitia cu buruienile.
Pierderile cauzate de buruieni pot fi de 30-90 %. Pentru combaterea acestora se
pot efectua prasile mecanice sau se pot aplica erbicide.

Irigarea si fertilizarea sunt indicate in cazul obtinerii unei productii ridicate. In

anii secetosi se efectueaza 4 – 5 udari cu norme de 400 – 500 metri cubi la
hectar. Se aplica ingrasaminte specifice NPK, insa, de asemenea, porumbul
reactioneaza bine si la fertilizarea foliara.

Recoltarea

Se realizeaza cand boabele au ajuns in faza de lapte ceara si matasea are o

culoarea bruna. Daca semantul s-a realizat esalonat, perioada de recoltare este
cuprinsa intre luna iulie pana la aparitia primelor brume. Operatiunea se
desfasoara manual, la inceputul sau la sfarsitul zilei. Recoltarea se realizeaza
etapizat si este indicat sa se realizeze numai pe vreme uscata si racoroasa.