Sunteți pe pagina 1din 50
Îndrumar de Producere şi Prelucrare a Porumbului în Moldova Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol
Îndrumar de Producere şi Prelucrare a Porumbului în Moldova
Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol

Citizens Network for Foreign Affairs

David Picha

Opiniile autorului acestei publicaţii nu reflecta în mod obligatoriu viziunile Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) sau ale guvernului Statelor Unite.

  • 2006

Conţinut Pagina Conţinut Introducere Selectarea terenului Clasificarea soiurilor cultivate Selectarea soiurilor cultivate Pregătirea terenului Substanţe organice
Conţinut
Pagina
Conţinut
Introducere
Selectarea terenului
Clasificarea soiurilor cultivate
Selectarea soiurilor cultivate
Pregătirea terenului
Substanţe organice
Testarea solului
pH
Salinitatea
Conţinutul de elemente minerale
Nematode
Pregătirea brazdelor
Plantarea
Distanţa între plante
Fertilizarea solului
Azot, fosfor, potasiu
Calciu
Magneziu
Sulf
Microelemente nutritive
Zinc
Bor
Analiza ţesuturilor
Simptomele de carenţă
Aplicarea foliară a microelementelor
Irigare
Polenizare
Combaterea dăunătorilor
Buruienele
Insectele
Boli
Volumul recoltei
Indicatorii maturităţii recoltei
Unităţi cumulate de căldură
Zile după formarea mătăsii
Culoarea mătăsii
Nivelul de umiditate a boabelor
Conţinutul de zahăr din boabe
Metodele de recoltare
Operaţiunile de prelucrare
Porumbul cu boabe întregi
Conservare
Congelare
Concluzii
1
1
Introducere
Introducere

Porumbul zaharat (Zea mays saccharata) este o cultură relativ nouă pentru Moldova, prima plantaţie comercială pentru procesare fiind fondată în 1994 de către compania agro- prelucrătoare Coşniţa. Produsul iniţial a fost conservat în borcane de sticlă. Cererea pe piaţă şi suprafeţele plantate au continuat să crească în ultimul deceniu, majoritatea porumbului zaharat fiind conservat în cutii de tinichea emailate. Aproximativ 2,500 hectare de porumb zaharat au fost plantate în Moldova în 2006. Aproape toată producţia a fost prelucrată şi majoritatea conservelor au fost exportate în Rusia. Un volum mai mic este exportat în fostele republici sovietice Kazahstan şi Bielorusia. În pofida cererii sporite de pe piaţa rusească (o creştere de circa 50% în anii 2000-2004), producătorii din Moldova se înfruntă cu o concurenţă puternică din partea Ungariei, care este al treilea exportator din lume de porumb zaharat şi cel mai mare exportator în Rusia. Industria alimentară din Moldova încă suferă din cauza efectelor fostei sisteme economice planificate şi centralizate ale Uniunii Sovietice. Acest sistem a lăsat multe întreprinderi agricole cu tehnologii de producţie şi prelucrare învechite, ceea ce face problematică comercializarea produselor alimentare. Standardele de consum actuale impun o calitate mult mai bună a produselor, ambalajului şi tehnologiei de prelucrare în comparaţie cu ceea ce a fost acceptabil 20 de ani în urmă. Companiile locale de prelucrare încă rămân în urmă în ceea ce priveşte îndeplinirea standardelor internaţionale pentru calitatea produselor, distribuire şi eficienţă. Nivelul mic al investiţiilor în tehnologiile noi a dus la o discrepanţă crescândă între calitatea produselor din Moldova şi alte ţări mai avansate din punct de vedere tehnologic. În prezent, există două companii prelucrătoare a porumbului zaharat în Moldova: Alfa- Nistru SA (conservat şi congelat) şi Fabrica de conserve din Coşniţa SA(numai conservat). Pentru a asigura o ofertă constantă de materie primă, aceste două fabrici nu numai prelucrează, dar şi produc porumbul zaharat. Al treilea producător şi prelucrător, Natur Bravo SA, care intenţionează să producă circa 650 hectare de porumb zaharat în 2007, şi al patrulea producător (EcoProdRosMol SRL în Căuşeni) şi-a exprimat interesul de a congela porumbul zaharat în viitor.

Pentru a garanta poziţia actuală pe piaţă, extinderea vânzărilor şi diversificarea pieţelor, sunt necesare îmbunătăţiri semnificative atât în producţia, cât şi în prelucrarea porumbului zaharat în Moldova. Producerea porumbului zaharat începe cu pregătirea corectă a solului, plantarea soiurilor bine adaptate la condiţiile locale, utilizarea seminţelor de calitate, a densităţii optimale a plantelor, fertilizarea adecvată, umiditate suficientă a solului şi combaterea dăunătorilor. Acestea trebuie să fie urmate de recoltarea la timpul şi maturitatea corectă, împreună cu utilizarea tehnologiilor moderne şi eficiente de conservare şi congelare. Există oportunităţi bune atât pe piaţa internă, cât şi pe cele externe pentru acei producători care pot livra porumb zaharat conservat de calitate înaltă omogenă. Crearea unei linii diversificate de produse conservate şi congelate este importantă pentru realizarea impactului economic maxim. Acest îndrumar de producere şi prelucrare a porumbului zaharat este scris pentru producătorii şi prelucrătorii din Moldova. Scopul acestui îndrumar este de a oferi informaţii tehnice adecvate şi recomandări privind toate aspectele producerii şi prelucrării porumbului zaharat. Intenţia este de a servi drept material de referinţă pentru producătorii care încep să producă porumb zaharat pentru prima dată şi de a completa cunoştinţele producătorilor avansaţi.

2
2

Selectarea terenului Solurile lutoase profund fertile cu o capacitate relativ înaltă de reţinere a apei, precipitaţiile moderate şi climatul temperat din Moldova sunt ideale pentru obţinerea recoltelor mari de porumb zaharat de calitate înaltă. Cu toate acestea, unii factori de bază trebuie luaţi în consideraţie la selectarea terenului pentru plantaţia de porumb zaharat. Aceşti factori includ tipul solului, fertilitatea, pH, drenajul, reziduuri potenţiale de erbicide şi disponibilitatea apei pentru irigare. Plantaţia trebuie să fie expusă în întregime luminii solare. În mod ideal, producătorii trebuie să selecteze solurile care au drenaj bun, sunt natural fertile şi au un conţinut înalt de

substanţe organice (2-4%), cu pH între 6.5 şi 7.5. Un sol care conţine de la 75 până la 100 kg/ha de fosfor liber, 150 - 200 kg/ha de potasiu, 100 - 150 kg/ha de magneziu, şi o capacitate de

schimb cationic (CSC) de

8

- 16 este ideală.

Drenajul apei este o problemă esenţială la selectarea terenului. Solurile grele şi impermeabil trebuie evitate. Nivelul apei subterane trebuie să fie cel puţin un 1 m de la suprafaţa solului, pentru că rădăcinile porumbului zaharat sunt foarte sensibile la insuficienţa oxigenului. Pe lângă aceasta, multe soiuri de porumb zaharat sunt susceptibile la ciupercile ce infectează rădăcinile, prezente în solurile cu drenaj slab. Când rădăcinile mor, planta se opreşte din creştere şi devine susceptibilă la căldura din timpul verii şi lipsa umezelii. Pentru a verifica nivelul drenajului apei pe un teren potenţial se poate efectua un test simplu. Săpaţi câteva gropi de testare de 75 cm adâncime şi 15 cm lăţime pe terenul potenţial la începutul primăverii sau la sfârşitul toamnei, când solul este saturat cu apă şi nu este îngheţat. Turnaţi 20 litri de apă în fiecare groapă şi verificaţi nivelul apei după o oră. Dacă pe fundul gropii este apă, solul poate fi prea umed pentru porumbul zaharat. Porumbul zaharat trebuie plantat pe sol plat sau cu înclinaţie mică. Mişcarea aerului este importantă pentru reducerea umidităţii în jurul plantelor şi pentru prevenirea apariţiei condiţiilor propice pentru îmbolnăvirea frunzelor. Pe de altă parte, porumbul zaharat trebuie protejat de vânt puternic, care reduce vigoarea plantelor în timpul sezonului de creştere, opreşte creşterea plantei şi poate cauza stresarea plantelor, în special, în timpul lunilor călduroase şi uscate - iulie şi august. Porumbul zaharat nu trebuie plantat an după an pe acelaşi sol. În mod ideal, el trebuie plantat în asolament de 2 sau 3 ani cu mazărea verde, soia, alte culturi leguminoase sau legume. Asolamentul este important pentru a reduce acumularea dăunătorilor în sol, ceea ce este comun la cultivarea unei singure culturi.

Clasificarea soiurilor cultivate Soiurile de porumb zaharat sunt clasificate după culoarea bobului (galbenă, albă, bicoloră), după principalele gene care îl fac dulce [standard (su), sporit zaharat (se), super-dulce (sh2)], şi după maturitate (timpuriu, mijloc de sezon, târziu). Cel mai des porumbul zaharat prelucrat are culoarea galbenă a bobului. Culoarea albă şi bicoloră este populară în anumite ţări pentru porumbul zaharat proaspăt. Soiurile cultivate de porumb zaharat conţin varianta genetică su care le fac dulci în comparaţie cu porumbul de câmp cu conţinut ridicat de amidon. Soiurile standard de porumb zaharat sunt în principal cultivate pentru procesare. Ele de obicei au un conţinut de 5-10% de zahăr în bob la momentul maturităţii. Soiurile cultivate standard de porumb zaharat au răsadul mai viguros decât soiurile super-dulci, dar o perioadă mai scurtă de cultivare (în general 2–5 zile) şi de comercializare, dacă este vândut proaspăt (tipic 2–4 zile).

Soiurile super-dulci produc boabe cu conţinut de zahăr de 2 sau 3 ori mai mare decât soiurile standard la maturitate maximă. Totuşi, textura boabelor sh2 este mai mult crocantă decât cremoasă. Soiurile cultivate sh2 au boabe cu pieliţă tare, care îi conferă porumbului textura crocantă când este consumat. Calitatea boabelor este majorată de rata mai lentă de transformare a zahărului în amidon după recoltare. Boabele de sămânţă sunt mai mici, mai uşoare în greutate şi zbârcite la aspect (conferind genei denumirea de „zbârcită”). Seminţele soiurilor super-dulci sunt mai puţin viguroase din cauza rezervelor mai mici de amidon. Soiurile cultivate super-dulci au o perioadă de cultivare mai lungă (în general 5–10 zile) şi cea mai lungă perioadă de comercializare, când sunt vândute proaspete (tipic 4–10 zile). Dacă sunt plantate alături şi polenizate de soiuri standard, boabele sh2 vor conţine mai mult amidon şi vor fi mai tari. Seminţele soiurilor cultivate sh2 necesită o temperatură a solului de 13-15° C pentru a germina. Soiurile cultivate sporit zaharate sunt foarte dulci şi au o textură tandră sau cremoasă similară cu soiurile cultivate standard. Soiurile cultivate homozigote pentru gena se au un conţinut de zahăr de 12-20%, în timp ce cele heterozigote pentru gena se au un nivel de zahăr de numai 7-15 %. Acest tip nu trebuie să fie izolat de soiurile standard de porumb zaharat, dar trebuie izolat de sh2, porumbul de câmp, şi porumbul pentru floricele. Soiurile cultivate se sunt în general mai uşor de crescut decât soiurile sh2; totuşi, pieliţa moale a hibrizilor îi predispun spre boli. Seminţele soiurilor cultivate germinează bine la temperatura solului de 13-15° C. Soiurile cultivate de porumb zaharat variază după perioada de maturitate. Soiurile timpurii de obicei au plantele mai mici, sunt mai puţin productive şi au ştiuleţi mai mici şi calitatea boabelor este puţin mai rea. Soiurile timpurii, de obicei, se maturizează după 65-72 zile de la plantare. Soiurile de la mijloc de sezon tipic se maturizează la 73 85 zile după plantare, au plantele mai înalte şi produc ştiuleţi mai mari cu caracteristicile calitative dorite. Soiurile târzii în general se maturizează după 86 - 100 zile după plantare şi de asemenea produc plante mai înalte cu recolte mai mari de ştiuleţi mari cu caracteristici nutritive favorabile.

Selectarea soiurilor cultivate Există sute de diferite soiuri cultivate puse pe piaţă de companiile ce produc seminţe pentru producerea porumbului zaharat. Toate au caracteristici unice, cu părţi slabe şi puternice

specifice. Trăsăturile preferate ale soiului porumbului zaharat pentru cultivare: volum înalt de producţie, rezistenţă la boli şi dăunători, ştiuleţi lungi de formă cilindrică ( 20 cm) cu un miez mic, ştiuleţi cu diametru mare ( 5 cm) cu boabe plasate adânc, capete rotunjite şi totalmente umpluţi cu boabe la vârf, şi calităţi nutritive deosebite. Ştiuleţi soiurilor utilizate pentru congelare trebuie să fie atractive şi de o culoare frumoasă, cu rânduri de boabe drepte. Boabele trebuie să fie gustoase şi să aibă o pieliţă subţire şi gingaşă. Copileţii nu sunt de dorit şi plantele trebuie să producă ştiuleţi la o înălţime de cel puţin

  • 60 cm, pentru a face cultivarea mecanizată mai uşoară. Dacă se formează mai mult de un ştiulete,

este mai bine dacă ştiuleţii se maturizează în acelaşi timp. Învelişul trebuie să fie suficient de voluminos pentru a descuraja insectele să atace plantele, dar suficient de moale pentru a fi scos cu uşurinţă la fabrică spre prelucrare. Ştiuleţi care au mătase albă sunt preferaţi, pentru că sunt mai atractivi decât cei cu mătase întunecată la culoare la produsul conservat. În Moldova la moment sunt omologate 13 hibrizi, cele mai noi fiind, Bonus F1, El Toro F1, Porumbeni 341 F1, Porumbeni 198 F1, Jubilee F1. Alte soiuri de porumb zaharat trebuie să fie testate spre producţie în Moldova. Se recomandă testarea adaptabilităţii celor mai răspândite soiuri cultivate utilizate pentru producţia comercială în zona centrală şi de vest a SUA, care este un spaţiu cu condiţii agro-climaterice similare cu cele din Moldova. Aceste soiuri cu potenţial

înalt de producţie, cu ştiuleţi lungi, diametru mare şi boabe galbene de calitate înaltă include Lumina, NK 199, Arrestor şi Paradise. Viitorul industriei comerciale a porumbului zaharat se va baza pe soiurile cu productivitate înaltă, de calitate înaltă şi rezistente la dăunători. Pregătirea terenului Solul trebuie arat la o adâncime de cel puţin 30 cm toamna, utilizând un plug cu cormană convenţională sau pluguri subsolier l. Aratul în toamnă permite păstrarea unui nivel mai înalt al umezelii în timpul iernii şi de asemenea expune insectele la temperaturi mici, ceea ce duce la dispariţia lor. Aratul ajută de asemenea la captarea umezelii din topirea zăpezii. Dacă subsolul este puţin sfărâmicios, afânatul subsolului înainte de arat va spori permeabilitatea. Afânatul se efectuează cu ajutorul unui instrument cultivatorului cizel care formează canale înguste la adâncimea de 75-100 cm în sol (Figura 1). Organele de lucru a cultivatorului cizel se fixază la aşa adâncime încât să penetreze stratul dur. Afânatul trebuie să fie făcut de două ori în unghi de 90 grade. Solul nu trebuie să fie ud în timpul acestei proceduri, sau se va compacta mai tare şi nu se vor obţine rezultatele dorite.

Figura 1. Prelucrarea cu susolierul permite sfărâmarea stratului dur de sol la adincime.
Figura 1. Prelucrarea cu susolierul permite sfărâmarea stratului dur de sol la adincime.

Substanţe organice Substanţele organice din sol sunt foarte benefice pentru creşterea porumbului zaharat. Ele îmbunătăţesc structura solului şi aerarea solurilor lutoase, care sunt mai grele, sporesc conţinutul substanţilor nutritive şi diminuează pierderea elementelor minerale. Substanţele organice de asemenea îmbunătăţesc capacitatea de reţinere a apei în sol. Importanţa menţinerii unui nivel înalt de substanţe organice în sol nu trebuie subestimată. Cantităţi mari de substanţe organice trebuie să fie adăugate în sol. Aceasta se poate face sub formă de paie amestecate cu gunoi de grajd, îngrăşăminte verzi (iarbă de Sudan, secară, grâu de iarnă) sau compost. Dacă îngrăşământul verde este plantat toamna, el trebuie discuit cel mult la o lună înainte de plantarea porumbului zaharat în primăvară. Gunoiul de grajd se aplică toamna în volum de 30–50 tone per hectar şi este împrăştiat pe întreaga suprafaţă a lotului (Figura 2). O rata mai mică de 5-10 tone per hectar se recomandă pentru găinaţul de pasăre. În mod ideal, gunoiul de grajd trebuie să fie

5

încorporat în stratul de 10-15 cm de la suprafaţa solului toamna pentru a accelera descompunerea.

Descompunerea substanţelor organice de către microorganismele din sol va necesita azot suplimentar, cu excepţia cazurilor când substanţa organică incorporată a fost o cultură leguminoasă. Circa 6 kg de azot (N) trebuie să fie introduse în fiecare tonă de paie amestecate cu gunoi de grajd şi 12 kg de N trebuie de adăugat la substanţele organice neleguminoase sau îngrăşăminte verde, pentru a ajuta la descompunere.

încorporat în stratul de 10-15 cm de la suprafa ţ a solului toamna pentru a accelera

Figura 2. Gunoiul de grajd trebuie să fie aplicat toamna înainte de arat.

Testarea solului Analizele solului trebuie să făcute cel mai bine toamna. Este întotdeauna mai uşor să
Testarea solului
Analizele solului trebuie să făcute cel mai bine toamna. Este întotdeauna mai uşor să se
corecteze problemele solului înainte de plantare, decât după formarea plantaţiei. Mostrele trebuie
să fie luate la întâmplare din diferite locuri ale plantaţiei (Figura 3). Se recomandă cel puţin 2
mostre per hectar pentru solurile uniform structurate. Mostre adiţionale per hectar trebuie să fie
luate pentru porţiuni cu structuri diferite, pentru a evita rezultate inexacte şi decizii neadecvate
de modificare a solului.

Figura 3. Sondă utilizată pentru a obţine mostre din adâncime. Mostrele de