FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

SPECIALIZAREA:HORTICULTURĂ

INFIINTAREA UNEI LIVEZI DE PRUN IN SISTEM INTENSIV

Absolvent:
Darius Aurelian CIULEA

Conducător Ştiinţific:
Sef lucrari Andreea ANDRECAN

CLUJ-NAPOCA
2019
Origine
Prunele au făcut parte din hrana omului încă din perioada preistorică fapt
atestat de sâmburii de "goldan" găsiţi în locuinţele lacustre din Europa centrală.
Soiurile de prun provin din 3 centre genetice:
1. Centrul euroasiatic, care cuprinde cea mai mare parte a Europei (în principal
Balcani), coasta caucaziană a Mării Negre şi Asia Mică. De aici provin
speciile: Prunus insititia Jusl., Prunus cerasifera Dhlr., Prunus domestica L. şi
Prunus spinosa L.
2. Centrul est asiatic (China, Coreea, Japonia) unde îşi au origine speciile: Prunus
salicina Lindl., Prunus triflora Roxb., Prunus ussuriensis Bov. şi Prunus simonii Carr.
3. Centrul nord-american de unde provin speciile: Prunus americana Baylei,
Prunus nigra A. şi Prunus hortulana Baylei.

Se presupune că prunul comun (P.domestica) este un hibrid natural între

P.cerasifera şi P.spinosa, mai ales că arealul lor de origine se suprapune în Asia Mică
şi Caucaz.

Arie de raspandire
În producţia mondială de fructe prunul deţine cca. 2% dar în zona climatului
temperat ocupă locul patru după măr, păr, piersic.
Producţia mondială medie de fructe pe perioada 1996-1998 a fost de 9.160 mii tone
(FAO Year Book, 1998). Dintre continente cea mai mare producătoare este Asia
(37,8%), urmată de Europa (28,3%), America de Nord (10,2%), America de sud (3,3%)
şi Africa (1,7%).
În Europa arealul de producţie a prunului cuprinde trei mari zone:
ţările din sudul Europei centrale: Iugoslavia, România, Ungaria, Bulgaria;
ţările latine: Spania şi mai ales Italia (producţia lor este orientată mai ales spre
export);
ţările din nordul şi centrul Europei de est: Marea Britanie, Belgia, Germania,
Elveţia, Austria a căror producţie este în regres.
Ţări mari producătoare din lume sunt: China (2.652 mii t), SUA (848 mii t),
Iugoslavia (1.523 mii t) şi România (520 mii t) (FAO Year Book, valori medii pe
perioada 1996-1998.
Pe teritoriul României prunul a fost specia pomicolă dominantă, în anumite
perioade chiar într-o proporţie covârşitoare faţă de celelalte specii (V.COCIU, 1996).
Astfel, în 1905 prunul deţinea 87,9% din totalul de 80,7 milioane pomi, în 1927 - 80%
din 63,3 milioane de pomi, iar în 1938 numărul pomilor era de peste 60 de milioane.
Pierderile datorate de război, gerurile şi seceta anilor 40 au redus numărul pomilor la
38 milioane adică 64% din numărul total de pomi pe ţară. În 1980 prunul reprezenta
49% iar în 1993 - 37%.
Din datele Comisiei Naţionale de Statistică, reiese că de-a lungul timpului aproape
aceleaşi judeţe deţin cea mai mare pondere în cultura prunului în ţara noastră: Argeş,
Vâlcea, Buzău, Hunedoara (9,15-3,3,% din totalul pomilor pe ţară).
Producţia de prune medie pe perioada 1996-1998 a fost de 520.000 tone.
Sortimentul vechi Vinete româneşti, Grase româneşti, Tuleu gras este într-o continuă
îmbunătăţire şi completare cu soiuri noi.
Reţinem deci, că prunul a fost, este şi va fi specia pomicolă principală în
pomicultura românească. Pe viitor însă trebuie să se acorde mai multă atenţie calităţii
fructelor precum şi destinaţiei lor. Ar trebuie să se acorde prioritate fructelor pentru
consum în stare proaspătă şi celor deshidratate în raport cu cele destinate prelucrării
prin distilare.

Importanta
În pomicultura României, prunul este o specie pomicolă dominantă, foarte
apreciată datorită multiplelor avantaje:
► compoziţia chimică complexă a fructelor ceea ce conferă o valoare
alimentară deosebită acestora, prunele devenind o bogată sursă de energie şi un izvor
de sănătate;
► rusticitatea speciei, respectiv cerinţele reduse faţă de factorii climatici,
edafici şi tehnologici;
► înmulţirea uşoară prin altoire pe cel mai obişnuit portaltoi şi anume
corcoduşul;
► producţii mari de fructe cu costuri mult mai mici decât la cultura mărului şi
părului;
► perioadă lungă de valorificare a fructelor (de la sfârşitul lunii iunie până la
sfârşitul lunii octombrie);
► diversitatea formei, culorii şi gustului fructelor care satisface pretenţiile unei
largi game de consumatori;
► posibilităţi multiple de valorificare a fructelor: gem, dulceaţă, magiun,
compot, distilate, prune deshidratate şi nu în ultimul rând consum în stare proaspătă;
► unele soiuri prin durata lungă a perioadei de înflorire şi prin coloritul viu al
florilor şi frunzelor au un aspect ornamental atrăgător şi sunt folosite ca atare;
► prunele sunt mai rezistente la scuturare decât fructele speciilor pomacee;
 ► din miezul sâmburilor se extrage un ulei care este comparabil cu cel de
migdale, iar endocarpul este folosit în industria explozibililor;
► lemnul de prun este folosit în industria creioanelor şi drept combustibil.

Valoarea nutritivă a 100 g prune proaspete şi deshidratate

(valori medii) Prune proaspete Prune deshidratate

(V.COCIU, 1997)
Elementul
Apă 85,200 32,390
Calorii 55,000 239,000
Proteine (N x 6,25) 0,790 2,610
Lipide (total) 0,620 0,520
Hidraţi de carbon (g 13,010 62,730
total)
Celuloză (fibre) g 0,600 02,040
Substanţe minerale
Ca 4,000 51,000
Fe 0,100 2,480
P 10,000 79,000
Mg 7,000 45,000
K 172,000 745,000
Na 0 4,000
Zn 0,100 0,530
Cu 0,043 0,430
Mn 0,049 0,220
Vitamine
A 32,000 199,000
Acid ascorbic (mg %) 3,300 9,500
Tiamină (mg) 0,430 0,081
Riboflavină (mg) 0,096 0,162
Niacin 0,500 1,961
Acid pantotenic (mg) 0,182 0,460
Vitamina B6 (mg) 0,081 0,264
Folacin (mg) 2,200 3,700