UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
DEPARTAMENTUL I HORTICULTURĂ ŞI PEISAGISTICĂ
DISCIPLINA POMICULTURĂ

Traian Ionuț PAȘCA – absolvent

PROIECT DE DIPLOMĂ

COMPORTAREA UNOR SOIURI DE PRUN ÎN

CONDIȚIILE PEDOCLIMATICE DIN CLUJ-NAPOCA

Îndrumător ştiintific
Prof. dr. Viorel MITRE
CLUJ-NAPOCA

2013
CUPRINS
 CAPITOLUL I

SITUAȚIA CULTURII PRUNULUI ÎN ROMÂNIA ȘI PE PLAN MONDIAL

1.1. ISTORICUL CULTURII PRUNULUI

Speciile de prun au originea în zona temperată a emisferei nordice. Primele date

despre speciile de prun datează de 2000-4000 de ani.
Pentru romani, prunul reprezinta specia pomicolă cu rezonanțe străvechi, fiind
caracterizat ca pomul vieții sau al speranței, fiind răspândit de la câmpie până în zona
dealurilor subcarpatice și uneori chiar până la poalele munților (MIHUȚ, 2004).
Prunul și produsele sale, de-a lungul anilor au constituit mijloace de existență ale
tăranilor, contribuind în același timp la faima tarii (DRĂGĂNESCU și colab., 2005).
Adaptabilitatea mare a speciei la diferite condiții de climă și sol, a făcut ca prunul
să crească și să producă spontan, sau cultivat, aria de răspândire și varietatea soiurilor
fiind practic fără limite (HOZA, 2003).
Datorită acestor avantaje și în acest context, România a devenit țara cu cea mai
mare producție de fructe din Balcani și Europa, fiind totodată și un mare exportator de
fructe (HOZA, 2004).
Numărul mare de soiuri de prun, care la începutul acestui secol depășea cifra de
2000, este rezultatul unei culturi străvechi, ale cărui începuturi se pierd în antichitate
(MIHUȚ, 2001).
În peninsula Balcanică corcodușul crește în stare sălbatică, iar în țara noastră
crește sălbatic porumbarul și semicultivat goldanul și corcodușul, sunt dovezi că aceste
culturi datează și la noi încă din vechi timpuri.
Încă de la Plinius (sec. I î.e.n.) a rămas cunoscută expresia "ingeus turba
prunorum" care dovedește că sortimentul de prun era deja foarte bogat pe vremea
romanilor. Se presupune că prunul a fost adus din Caucaz în sudul și vestul Europei, unde
ar fi avut loc formarea lui, prin încrucișarea naturală a porumbarului și corcodușului
(TĂNĂSESCU, 2005).
Romanii au extins arealul de cultură al soiurilor de pomi în prima jumătate a
secolului I, în Galia, Belgia, Anglia, și în Germania până în valea Rinului.
Pe timpul împăraților romani Probus (Roma, 276-282) și Dioclețian (Bizanț, 274-
305) au luat ființă întinse plantații de prun pe malurile râurilor Drava și Sava din Bosnia,
care de atunci a ramas centrul cel mai însemnat de cultură a prunului comun. Tot de
atunci, prunul a pătruns și pe teritoriul țării noastre, venind de la Roma sau Grecia
(CORNEANU, 2003). Intensificarea culturii prunului în Europa a avut loc abia în secolul
al XVII-lea încât este de presupus, că în aceleași condiții ea s-a dezvoltat mai mult în
țările românești (CORNEANU, 2003).
În Moldova, poporul a păstrat și azi cuvântul "perje" pentru fructele prunului
comun, reprezentate de prunul Vânăt sau Brumăriu, spre deosebire de "prune", utilizat
pentru fructele de goldan. Acest aspect, dar și faptul că în limba germană există tot două
cuvinte: Pflaumen (prune) și Zwetschen (perje) demonstrează că prunul comun a fost
introdus în cultură, atât în țara noastră, cât și în restul Europei mult mai târziu (BAZGAN
și colab., 2005; CHIRA și colab., 2010).

1.2. PARTICULARITĂȚI GENETICE ȘI BIOLOGICE

În cadrul genului Prunus numărul cromozomal de bază este x = 8 (MADOȘĂ,

2004). Prunus domestica și Prunus insititia sunt hexaploide, Prunus spinosa este
tetraploidă, restul fiind diploide ( SESTRAȘ, 2004).

În ceea ce privește tipul de polenizare preferat, prunul este o plantă alogamă,

polenizarea străină având loc entomofil, prin intermediul albinelor, bondarilor și altor
insecte (FREVE și colab., 2001). În foarte puține cazuri, polenizarea încrucișată poate
avea loc prin intermediul vântului (SESTRAȘ, 2004).
 După felul cum se comportă în procesul polenizării și fecundării florilor, soiurile
de prun pot fi (COCIU și colab., 1997):

 autofertile: Stanley, Anna Späth, Vinete românești, Oul galben, Ialomița, Diana,
Gras ameliorat, Bluefree, la care fecundarea florilor se face cu polen din aceeași
floare, sau de la alte flori, de la același pom sau de la alți pomi din același soi
 parțial autofertile: D'Agen, Grase românești, Silvia, Early Rivers, Ruth Gerstetter,
care rodesc cu polen propriu, dar într-un procent mai mic
 autosterile: Renclod Althan, Renclod negru, Renclod violet, Montfort, Kirke,
Peche, Record, Vision la care fecundarea nu se poate realiza cu polen propriu,
având nevoie de polen de la alte soiuri bune polenizatoare.
 androsterile: Tuleu gras și descendenții săi, la care staminele sunt atrofiate, lipsite
de polen, necesitând obligatoriu polenizatori.
Cercetările referitoare la capacitatea de germinare a polenului au permis
clasificarea soiurilor de prun astfel (BUTAC, 2010):
 rele polenizatoare (sub 30% grăunciori de polen germinați): Grand Prize, Renclod
Althan, Record, Silvia, Vision
 bune polenizatoare (30-60%): Early Rivers, Ruth Gerstetter, Peche
 foarte bune polenizatoare (peste 60%): Stanley, Valor, Iroquois, Anna Späth,
Bluefree, Gras ameliorat, Diana, Ialomița
Prunul înflorește semitimpuriu, după cais și aproape în același timp cu soiurile
timpurii și semitimpurii de cireș și vișin (BUTAC, 2010).
Fenofaza înfloritului este determinată genetic, aceasta variind de la soi la soi, dar
în limite restrânse în cadrul speciei. Înfloritul se desfășoară an de an, într-o anumită
succesiune și totdeauna aceeași, indiferent de evoluția condițiilor meteorologice de la
începutul vegetației. În funcție de condițiile anului - primăvara foarte timpurie sau foarte
târzie - s-a constatat o deplasare în bloc a începutului înfloritului a tuturor soiurilor de-a
lungul intervalului de timp aprilie - mai (DRĂGOI, 2000). În ansamblul soiurilor, în ani
diferiți, aceleași soiuri (cele mai timpurii) înfloresc primele și aceleiași soiuri (cele mai
tardive) înfloresc ultimele, rezultând că pentru declanșarea înfloritului, diferitele soiuri au
nevoie de diferite sume ale gradelor de temperaturi active, ceea ce confirmă
determinismul genetic al fenofazelor (BUTAC, 2010).
Intrarea pe rod este destul de variabilă, după 3-7 ani, în funcție de specie și soi.
Durata de viață a pomilor este în jur de 40-50 de ani, dar producții satisfăcătoare se obțin
până la 25-30 de ani (MADOȘĂ, 2004).
 Floarea este hermafrodită, cu petale albe, înflorirea are loc înainte de înfrunzire,
odată cu apariția frunzelor sau după ce acestea s-au format. Potențialul de producție al
soiurilor de prun a fost apreciat la 60-70 t/ha (Botu, 1994 citat de SESTRAȘ, 2004)

1.3. IMPORTANȚA CULTURII PRUNULUI

În arealul României, prunul este specia pomicolă dominantă datorită avantajelor

multiple ale acesteia, și anume:
 rusticitatea speciei (CIOBANU, 2010)
 compoziția chimică complexă a fructelor
 înmulțirea prin altoire se realizează foarte ușor
 producții mari de fructe cu costuri mici, comparativ cu celelalte specii (măr și păr)
 posibilități multiple de valorificare a fructelor, cu o perioadă lungă de valorificare
 aspect ornamental atrăgător
 rezistență la scuturare (MITRE, 2001).
Importanța culturii prunului reiese din valoarea nutritivă a fructelor, atât în stare
proaspătă, cât și industrializată. (BUJOREANU, 2010). Prunele se pot valorifica în stare
proaspătă, deshidratată, prelucrate în magiun, gem, marmeladă, compot, distilate, pe o
perioadă mai lungă de timp, comparativ cu alte fructe (BERAR și colab., 2002; HOZA,
2000; MADOȘĂ, 2004).

Analizele au demonstrat că între 2,4 - 3,85% din zahărul total reprezintă zaharoze,
aciditatea totală este de 1,46% și substanțele tanoide 0,15 (DRĂGOI, 2000).
Prunele reprezintă un important aliment în hrana omului, valoarea nutritivă a
prunelor proaspete și deshidratate va fi prezentată în Tabelul 1.1.
Tabel 1.1.
Valoarea nutritivă a 100 g prune proaspete și deshidratate (valori medii)
(Cociu, 1997 citat de MITRE și colab., 2008)
Elementul Prune proaspete Prune deshidratate
Apă 85,200 32,390
Calorii 55,000 239,000
Proteine (N x 6,25) 0,790 2,610
Lipide (total) 0,620 0,520
Hidrați de carbon (g total) 13,010 62,730
Celuloză (fibre) g 0,600 2,040
Substanțe minerale
Ca 4,000 51,000
Fe 0,100 2,480
 P 10,000 79,000
Mg 7,000 45,000
K 172,000 745,000
Na 0 4,000
Zn 0,100 0,530
Cu 0,043 0,430
Mn 0,049 0,220
Vitamine
A 32,000 199,000
Acid ascorbic (mg %) 3,300 9,500
Tiamină (mg) 0,430 0,081
Riboflavină (mg) 0,096 0,162
Niacin 0,500 1,961
Acid pantotenic (mg) 0,182 0,460
Vitamina B6 (mg) 0,081 0,264
Folacin (mg) 2,200 3,700

Necesitatea includerii prunelor în alimentația zilnică a oamenilor a fost

demonstrată prin studiile realizate atât în SUA cât și în alte țări (Botu, 2001, citat de
CICHI, 2008).
Valoarea terapeutică și profilactică a prunelor a fost cunoscută din antichitate,
acestea având acțiune alcalinizantă, laxativă, diuretică, mineralizantă, decongestionantă
hepatic.
Unele specii de prun (Prunus insititia var. pendula, Prunus pisardii, Prunus
tomentosa) sunt foarte decorative, având o durată lungă a perioadei de înflorire și un
colorit viu, atât al florilor cât și al frunzelor.
Florile de prun reprezintă o sursă meliferă importantă, dând totodată și un decor
inegalabil pentru numeroase regiuni (BUTAC, 2010).
Lemnul de prun este folosit la obținerea cărbunelui activ, la fabricarea creioanelor,
în artizanat și drept combustibil, iar sâmburii reprezintă materie primă pentru extragerea
de grăsimi, hidrați de carbon, arome, proteine, etc (ION, 2007).

1.4. SITUAȚIA CULTURII PRUNULUI PE PLAN MONDIAL

După producția de fructe, în economia pomicolă mondială, prunele ocupă locul al

XI - lea, după banane, mere, struguri, portocale, mango, mandarine, pere, ananas, piersici
 și lămîi, iar după suprafața cultivată cu prun, locul al VI-lea după struguri, banane, mere,
mango și portocale (BUTAC, 2010).
Observând importanța culturii în lume se justifica preocupările oamenilor de
știință și cercetările constante asupra acestei specii caracteristica zonelor temperate (FAO
Statistic Division, 2012; RAMMING și colab., 1991).
Datorită adaptabilității sale, prunul este cultivat pe toate continentele ocupând o
suprafață mai mare de 2 milioane de hectare (CIMPOIEȘ, 2002; SESTRAȘ și colab.,
2007, STANCIU, 2006).
Dintre continente, cele mai mari cultivatoare sunt Asia (1.831.946 ha) și Europa
(507.814 ha). Pe țări, situația în anul 2009, se prezintă astfel: China - 1.713.710 ha,
Serbia - 130.000 ha, România - 69.288 ha și SUA - 37.336 ha.
În producția mondială de fructe, prunul ocupă un loc modest, deținând doar 2%.
Ca specie de climat temperat, ocupă locul patru după măr, păr și piersic.
Producția mondială de prune a crescut de la 5.515.000 tone, media anilor
1979/1981, la 9.827.000 tone, media anilor 1999/2010. Contribuția principală la sporul
de creștere a adus-o Asia, cea mai mare producătoare de prune, (59% din producția
mondială, 5.765.000 tone), urmată de Europa (28% din producția mondială, 2.744.000
tone), America de Nord, America de Sud, Africa, etc.
În timp ce în Asia producția medie de prune în perioada 1999/2010 a sporit cu
aproximativ 647% față de perioada 1979/1981, cea din Europa a scăzut cu 5%, pentru
aceeași perioadă.
După producția medie a anilor 1999-2010, potrivit datelor raportate de către
Anuarul FAO, țările cele mai mari producătoare (mii tone) sunt: China (4.897), SUA
(524), Serbia (524), România (517), Turcia (220), Franța (206), Italia (187), Spania (173),
Polonia (107) și Germania (104). (Tabelul 1.2).
Tabel 1.2.
Producția de prune pe continente și în principalele țări cultivatoare
(FAO STAT Database 1999-2010) - mii tone
Continent/ Media Anii Media
Țara 1979/1981 1999 2000 2004 2006 2008 2009 2010 1999/2010
Producția 5.515 8.502 9.102 9.629 9.660 10.217 10.679 10.998 9.827
mondială
Asia 863 4.850 4.917 5.438 5.477 6.332 6.480 6.859 5.765
Europa 2.862 2.373 2.806 3.150 2.727 2.575 2.808 2.770 2.744
 America N 719 750 908 372 649 495 564 480 604
America S 96 295 256 414 431 452 457 486 399
Africa 78 201 187 222 265 266 281 313 248
Oceania 24 30 26 32 21 25 19 18 24
China 381 3.919 3.941 4.835 5.326 5.223 5.373 5.664 4.897
USA 642 668 825 295 645 675 561 478 524
Serbia 666 476 465 476 556 607 663 427 524
România 601 361 550 476 599 475 534 625 517
Franța 156 185 214 229 234 147 150 280 206
Turcia 152 190 190 210 214 248 245 241 220
Italia 166 189 179 179 180 184 194 207 187
Spania 95 157 155 145 178 185 200 192 173
Polonia 143 90 106 133 94 114 121 91 107
Germania 430 388 60 78 51 31 70 49 104
Ungaria 163 97 91 67 64 56 51 71 71
Austria 73 44 57 70 80 63 71 33 60
Bulgaria 164 66 62 49 21 14 17 34 38

China este țara cu cea mai rapidă evoluție, în ceea ce privește producția de prune
(4.770 mii tone - media anilor 1997/2002, față de 381 mii tone - media anilor
1979/1981). Sporuri mari s-au înregistrat și în Turcia, Spania, Franța, dar marile țări
producătoare de prune, ca Italia, România, Serbia, Germania, Bulgaria, au înregistrat
scăderi la producția de prune. Aceste scăderi se datorează concurenței care au facut-o
citricele, bananele, piersicile, dar și datorită bolilor virotice care au distrus livezile de
prun, depreciind calitatea fructelor (BUTAC, 2010).
În comerțul internațional, prunele reprezintă circa 2% din volumul total al
comerțului cu fructe, iar în Piața Comună reprezintă 6-7% (Chiriac, 1992 citat de CICHI,
2008).
Principalele țări importatoare de prune în Piața Comună sunt: Germania, Marea
Britanie, Olanda, Belgia, Suedia, Danemarca, etc (Tabelul 1.3).
Tabel 1.3.
Situația importurilor de prune proaspete în lume (t), în perioada 2001-2010
( FAO STAT Database 2001-2010)
Țara 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Media
Marea 163447 147775 54176 51376 71777 65334 73113 73205 66695 54413 82131
Britanie
Germani 53347 46478 51248 38946 54680 46994 39535 61938 46402 49089 48866
a
Rusia 12039 8695 28638 54921 33859 59574 59556 68214 68618 79168 47328
Olanda 25905 25301 34203 38068 33681 32771 56047 47300 59074 41014 39336
SUA 33601 34113 30784 34909 39702 30874 35633 29701 28606 27394 32532
Canada 27971 29500 28341 24607 27847 23994 26120 26845 23576 23728 26253
 China 23153 20108 24917 14594 26636 16686 20123 20314 21699 26477 21471
Brazilia 16088 16385 13523 13072 19332 22464 24323 18368 26668 24279 19450
România 37 98 49 212 334 302 1417 830 920 355 455

La nivel mondial, principalele țări importatoare de prune (în afara celor din Piața
Comună) sunt SUA, Japonia și CSI (CICHI, 2008).
O parte însemnată din producția mondială de prune este prelucrată industrial. În
comerțul mondial, o pondere însemnată reprezină prunele deshidratate. Cel mai mare
producător și exportator de prune deshidratate este SUA, care produce anual peste
450.000 tone de fructe. Peste o treime din această cantitate este destinată exportului în
Europa, continent ce însumează 70% din producția mondială (Tabelul 1.4).
Tabel 1.4.
Situația exporturilor de prune proaspete în lume (t), în perioada 2001-2010
(FAO STAT Database 2001-2010; ȘTEFAN și colab., 2008)
Țara 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Media
SUA 68505 67592 70228 40444 57265 49280 48368 62361 44591 59969 56860
Chile 94305 75887 98613 103197 95032 80156 105055 85853 95057 74533 90769
Spania 59954 55397 80326 47811 92641 75678 82221 89263 88537 85982 75781
Italia 33746 25787 15495 23772 33458 31842 38712 41218 40630 59569 34423
Franța 20821 27305 20846 21700 21354 23334 23903 12418 18451 19146 20928
Africa de 32001 36401 39884 45666 40206 27663 44017 49558 57158 46684 41924
Sud
Ungaria 21253 12011 8794 10799 4610 0 7945 17011 17011 17572 11701
Olanda 12169 14976 21306 29583 30903 23154 34567 33474 36131 26218 26248
Argentina 11783 18247 15478 15383 17877 22051 18621 15528 11906 8474 15535
România 6823 3963 9033 4497 4206 5188 989 2907 1240 1520 4037
Total 448625 421569 489981 465633 512563 477175 540917 568227 565609 583985 507429
mondial
Pe plan mondial se cunosc peste 2000 de soiuri de prun, care s-au format în trei
mari centre genetice, prin participarea numeroaselor specii ale genului Prunus. Astfel,
soiurile euro-asiatice provin din Prunus domestica L., Prunus insititia Jusl., Prunus
cerasifera Ehrh., Prunus spinosa L.; soiurile est-asiatice s-au format din Prunus salicina
Lindl., Prunus ussuriensis Kov. et Kost., Prunus simonii Carr.; soiurile nord-americane
au ca genitori speciile Prunus americana Baylei, Prunus nigra Ait., Prunus hortulana
Baylei (BUTAC, 2003; MITRE, 2002; SESTRAȘ, 2004).
Lucrările de ameliorare a prunului în Europa ca şi în America de Nord au
contribuit, în cea mai mare măsură, la lărgirea bazei ereditare şi la îmbogăţirea numerică
a sortimentului cultivat cu o serie de soiuri valoroase (BUTAC, 2003).
 Soiurile cele mai cunoscute de prun european și cultivate în principalele țări sunt
prezentate în tabelul 1.5.
Tabel 1.5.
Soiurile cele mai cunoscute de prun european cultivate în diferite țări din lume
(BUTAC, 2003)
Țara Soiurile cele mai importante
Canada Stanley, Vânăt de Italia, Bluefree, Valor, Green Gage
SUA Vânăt de Italia, Early Italian, Agen, Stanley, Bluefree, Damson Imperial, Burton, President
Austria Ruth Gerstetter, Erslinger, Pozegaca, Italian prune
Bulgaria Kiustendilska, Reine Claude Verte, Afizka, Agen, Stanley, Tuleu gras, Montfort, Bluis of
Kiustendil, Plovdivska, Strinaya, Ugan, Trojanska Sliva, R.C. Hramovy, Pop Harington, Burja,
Krimska
Franța Agen (clone 707, 626, 698, 652), Double Robe, Lorida, Imperial, Pozegaca, Green Grage, R.C.
Bavay, Stanley, President, Mirabelle de Nancy, Mirabelle de Metz, Tardico, R.C. Althan
Germania Hauszwetsche, Czar, Lutzelsachsen, Frigga, Mirabelle de Nancy, Wangenheim, Stanley,
Ontario, R.C. Verte, Anna Spath, Buhler timpuriu, Vânăt de Italia, R.C. Althan
Anglia Victoria, Yellow Egg, Purple Egg, Utility, President
Ungaria Reine Claude Althan, Besztercei, Stanley, Peche, Debreceni, Muskataly, Olaszkek, Agen 707,
Agen 626, Ruth Gerstetter, Tuleu gras, Bluefree, President, Cacak's Fruitful, R.C. Verte
Italia Stanley, Bluefree, President, Agen 707, Anna Spath, Sugar, Imperial, Giant, Gilbert, Ruth
Gerstetter
Belgia Victoria, Ontario, Czar, Belle de Louvain
Spania Reine Claude, Stanley
Polonia R.C. Oullins, R.C. Verte, R.C. Althan, Victoria, Stanley, Czar, Wangenheim, Vânăt românesc,
Peche, Anna Spath, Kirke, Vânăt de Italia, Emma Lepperman, Belle de Louvain, Prince of
Wales, Lutzelsachsen, Ruth Gerstetter
Norvegia Victoria, Ontario, Czar, Belle de Louvain
Jugoslavia Pozegaca (și clone ale acesteia), Stanley, Buhler timpuriu, Valjevka, Zimmer timpuriu, Ruth
Gerstetter, Italian, California Blue, Cacak's Early, Cacak's Beauty, Cacak's Best, Cacak's
Fruitful, Piskavac, Sugar, Jelica, Cervena Ranna, Cerovack, Belosljiva, Crnosljiva
Turcia Pozegaca, Goynik, Uryani, Agen, Stanley, President
Ex. U.R.S.S Pamiate Michurina, Reine Claude Kolhoznyi, R.C. Urojainyi, R.C. Reforma, Moskowskaia,
Severinka, Agen, Kirghizkaia, Prevoshodnaia, R.C. Karbisheva, Anna Spath, Peche, R.C.
Althan, R.C. Verte, Tuleu gras, Vânăt de Italia, Vengerka Jubilejna, Sopernica, Vengerka krupna
slatka, Alvena, Vengerka Dometzkaia

1.5. SITUAȚIA CULTURII PRUNULUI ÎN ROMÂNIA

În România, din cele 23,8 milioane de hectare, suprafața agricolă este de 14,7
milioane de hectare, ceea ce reprezintă 61,7%, din care 206 mii hectare reprezintă livezi
și pepiniere pomicole, respectiv 1,5%. Prunul reprezintă specia pomicolă dominantă,
comparativ cu celelalte specii.
Pe teritoriul României, cultura prunului cuprinde zonele colinare Subcarpatice, la
altitudini cuprinse între 200 și 500 m, cu precipitații medii anuale de 600-700 mm și cu
temperatura medie anuală de 8-100C.
 Zonele cu pondere mare în producția de prune sunt: zona de sud - Muntenia - 22%,
zona sud - vest - Oltenia - 18%, zona vest - 16%, zona nord - vest - 15% (BUTAC, 2010).
Situația pe județe este: Argeș - 9,6%, Vâlcea 7,9%, Olt 4,4%, Bihor 5,2%, Sălaj -
6,1%, Dâmbovița 4,5%, Caraș Severin - 5,4%.
În anul 1960 plantațiile pomicole ocupau 213.000 ha, iar în anul 2009 suprafața s-
a redus cu 30%, ajungând la 145.498 ha.
Prunul ocupă locul I atât ca suprafață cât și ca producție de fructe, fiind urmat de
măr (Tabelul 1.12).
Suprafața cultivată cu prun în anul 2009 era de 74.688 ha, ceea ce reprezintă
51,1% din suprafața pomicolă a țării, iar producția de fructe a fost 533.691 tone (revenind
7 t/ha), respectiv 42,46% din producția totală de fructe a țării.
Atât suprafața cultivată cu prun, cât și producția de prune a României, a înregistrat
o scădere față de perioada 1960-1970.
Suprafața cultivată cu prun s-a micșorat de la 115.000 ha în anul 1927 la 80.000 ha
în anii '90, producția diminuându-se de la 550 mii tone în anii '30 la 450 mii tone în anii
'90.
Putem afirma că 98% din plantații sunt pe rod și doar 2% sunt plantații tinere
(BUTAC, 2010).
În profil teritorial, în anul 2009, Macroregiunea 1 de departe este cea mai mare
producătoare de fructe, cu o producție de 391134 tone, iar Macroregiunea 3 se află la
polul opus, cu o producție de 278546 tone. În ceea ce privește producția de prune,
Macroregiunea 4 se află în top, cu o producție de 208325 tone, iar pe ultimul loc se
situează Macroregiunea 2 cu o producție de 93693 tone (Tabelul 1.6).
Tabel 1.6.
Producția de fructe, în profil teritorial, în anul 2009 - tone
(Anuarul Statistic al României, 2009)
MacroregiuneaRegiunea de dezvoltare/ Fructe - total Prune
Județul Total Proprietate Total Proprietate
privată privată

Total 1322977 1304768 533691 530434

Macroregiunea 1 391134 389490 119210 118766
Nord - Vest 252589 251475 81608 81314
Bihor 54162 54162 21121 21121
Bistrița - Năsăud 24279 24122 4785 4782
Cluj - Napoca 20690 20423 8202 8178
 Maramureș 55561 55361 6955 6898
Satu Mare 50655 50632 15380 15365
Sălaj 47242 46775 25166 24970
Centru 138545 138015 37601 37452
Alba 22296 22295 7762 7762
Brașov 5458 5434 2679 2670
Covasna 17510 17506 11328 11328
Harghita 8342 8338 3339 3338
Mureș 63710 63664 8575 8560
Sibiu 21229 20778 3918 3794
Macroregiunea 2 314312 306636 93693 93190
Nord - Est 190134 184984 32533 32448
Bacău 20632 20616 4545 4544
Botoșani 25220 25103 5151 5146
Iași 41814 38753 7885 7811
Neamț 22444 22393 5660 5657
Suceava 60524 58630 6105 6103
Vaslui 19500 19489 3187 3187
Sud - Est 124180 121652 61160 60742
Brăila 6810 6810 1716 1716
Buzău 51342 50889 34797 34593
Constanța 14738 13107 5235 5235
Galați 10877 10731 1925 1889
Tulcea 4054 4037 195 188
Vrancea 36359 36078 17292 17121
Macroregiunea 3 278546 274914 112463 112199
Sud - Muntenia 274170 270633 111997 111739
Argeș 106743 104261 57567 57348
Călărași 3387 3387 526 526
Dâmbovița 102658 101746 25938 25915
Giurgiu 10998 10998 1978 1978
Ialomița 1807 1807 378 378
Prahova 42078 41992 23825 23823
Teleorman 6499 6442 1785 1771
București - Ilfov 4376 4281 466 460
Ilfov 4053 4047 446 442
Municipiul București 323 234 20 18
Macroregiunea 4 338983 333728 208325 206279
Sud - Vest Oltenia 210281 205552 122311 120345
Dolj 14734 11871 8195 6764
Gorj 38983 38896 25428 25428
Mehedinți 39364 37866 20683 20263
Olt 42749 42667 30804 30722
Vâlcea 74451 74252 37201 37168
Vest 128702 128176 86014 85934
Arad 23632 23632 13854 13854
Caraș - Severin 40060 39584 28363 28312
Hunedoara 34883 34833 25972 25943
Timiș 30127 30127 17825 17825

La început, sortimentul din țara noastră a avut o evoluție lentă și s-a bazat pe soiuri
locale, cu valoare economică scăzută, folosite în special pentru distilare. Cu trecerea
timpului, îmbunătățirea sortimentului s-a realizat prin selecția unor soiuri autohtone
foarte valoroase (Vinete românești, Grase românești, Tuleu gras), dar și prin introducerea
în cultură a unor soiuri la fel de valoroase precum, Anna Späth, Stanley, Vinete de Italia,
Agen (PĂLTINEANU, 2008).
În România, cele mai răspândite soiuri de prun au fost Centenar (143.000 pomi),
Silvia (89.000 pomi), Carpatin (143.000 pomi), Pescăruș (143.000 pomi), Record (29.000
pomi), Gras ameliorat (24.000 pomi), Tuleu timpuriu (10.000 pomi), Vâlcean (7.000
pomi), Andreea (5.500 pomi) (BRANIȘTE, 2000; BRANIȘTE și colab., 2007).
Fiind principalul motor al progresului în agricultură, domeniul de ameliorare a
plantelor, a stat la baza creșterii constante în timp a productivității și calității producției
agricole, având drept rezultat, îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației (PĂNIȚĂ,
2010). Crearea unor forme biologice valoroase sub aspectul asigurării hranei, reprezintă o
activitate cu valențe sociale și economice deosebite (BOTU și colab., 1999; SAVATTI și
colab., 2003; SAVATTI și colab., 2004; SCHEAU, 2007).
În arealul Românie, din cele 37 de soiuri omologate, soiurile cu largă
răspândire în producție sunt prezentate în tabelul 1.7.

Tabel 1.7
Situația răspândirii soiurilor noi la speciile pomicole
(BRANIȘTE și colab., 2007)
Specia Nr. de soiuri omologate d.c. brevetate Cu largă răspândire-n
producție

Măr 48 4 Auriu de Bistrița, Pionier,

Generos, Romus 3,
Ciprian,
Păr 25 - Napoca, Daciana, Euras,
Untoasă de Geoagiu
Prun 37 3 Centenar, Silvia,
Carpatin, Tita, Record,
Vâlcean
Cireș 31 1 Cerna, Izverna, Rubin,
Jubileu, Ponoare
 CAPITOLUL II

2. STUDIUL CLIMATIC

Judeţul Cluj se află în nord-vestul Transilvaniei, între paralelele: 23o39’47’’ şi 47o28’44’’

latitudine nordică şi între 23o39’22’’ şi 24o13’46’’ longitudine estică.
Este un judeţ de munte şi deal, nu prezintă zone care să se încadreze în categoria de
câmpie. Clima judeţului Cluj, este caracteristică zonelor de deal.
Pentru reuşita unei livezi de măr, se analizează detaliat fiecare elemet al climei, cum ar fi:
temperatura aerului, precipitaţiile atmosferice, umiditatea relativă a aerului, durata de strălucire a
soarelui, regimul nebulozităţii, regimul eolian, ceaţa şi grindina.

2.1.1. Temperatura aerului

 Este cel mai important element meteorologic şi exprimă viteza cu care particulele de aer
realizează mişcări provocate de starea termică a volumului de aer. La noi în ţară măsurarea
temperaturii aerului se realizează cu ajutorul scării Celsius.
O importanţă majoră în oscilaţiile temperaturii aerului, o au, prezenţa suprafeţelor de apă,
formele de relief şi vegetaţie. Temperatura aerului la nivelul standard se măsoară la 2 m deasupra
solului, care prezintă diferenţe de câteva grade între estul şi vestul ţării.
Media temperaturii aerului primăvara creşte cu 5-5,5ºC faţă de temperaturile din iarnă.
Temperatura creşte cu o viteză mai mare în zonele de deal decât în cele montane.
Variaţiile temperaturilor medii lunare diferă în fiecare an în funcţie de altiudine şi
anotimp. În aşa fel se constată faptul că iarna oscilaţiile de temperatură sunt mai reduse.
Este important cunoaşterea numărului de zile cu diferenţe de temperaturi. Numărul
zilelor de îngheţ este 140-160 sau 130-140 în funcţie de altitudine sau chiar 120-130 în zone cu
altitudine mai scăzută. Numărul zilelor de vară: 20-50 până la 50-70 zile, în funcţie de altitudine.
(MORARIU şi SAVU, 1970).
Temperatura medie anuală din ultimii 10 ani este de 9,52oC. Din 2001 până în 2010 se
poate observa o creştere a temparaturii aerului.
Analizând temperaturile medii anuale din Cluj-Napoca, anul cu cea mai mare medie a
fost în 2007, (10,35oC) şi cea mai mică, în anul 2005 (8,71oC).
Anul 2007 de la început, adică din luna ianuarie prezintă temperaturi mai ridicate faţă de
alţi ani, în aşa fel comportându-se până la sfârşitul anului.
2.1.2. Precipitaţiile atmosferice
Apa, element indispensabil pentru viaţă, are un rol determinant în procesele fiziologice şi
biochimice, determină creşterea şi dezvoltarea plantelor. Constituie, mediu de reacţie biochimică
şi fiziologică, vehiculant al substanţelor minerale şi are un rol foarte important fiindcă este
regulator termic (transpiraţie şi evapotranspiraţie). Apa este elementul cel mai simplu de
manipulat în domeniul horticol şi agricol.
Prunul prosperă în condiţiile în care apa din sol reprezintă 70-75% din capacitatea de
câmp a solului pentru apă. Prunul nu suportă stagnarea apei şi nici seceta.
Nivelul optim al precipitaţiilor pentru cultura mărului este de 650-750 mm anual iar
pentru recolte mari chiar 800-900 mm anual.
Pânza de apă freatică va trebuie să fie sub nivelul solului cu 1,2-1,5 m pentru portaltoii de
vigoare slabă (Mitre, 2001).
Precipitaţiile atmosferice înglobează nu doar apa provenită din ploi şi ninsori, ci şi a
produselor care cad de obicei din nori şi ajung la suprafaţa pământului. Repartiţia precipitaţiilor,
depinde de caracterul mişcărilor aerului, datorită acestui fapt precipitaţiile au un caracter
discontinuu, determinarea prognozelor fiind greoaie.
Cantitatea, durata şi momentul precipitaţiilor este influenţat puternic de relieful tării
noastre. Prezenţa Munţilor Carpaţi în România, modifică deplasarea curenţilor de aer, poate
accentua sau ridica viteza de circulaţie a aerului (www.meteoromania.ro).
Precipitaţiile nu arată o continuă scădere sau creştere lună de lună, cantitatea este
distribuită neuniform. În general se poate spune că cea mai mare cantitate de precipitaţii sunt în
luna iunie, iar cea mai redusă, în luna februarie.
În Câmpia Transilvaniei şi Podişul Someşan au căzut cele mai mari precipitaţii în 24 de
ore: 65-70 mm şi au depăşit 100 mm în Depresiunea Turda – Câmpia Turzii.
S-au înregistrat 140-170 zile cu precipitaţii în zonă de munte, iar în zona de deal 120-130
zile, care includ, bineînţeles şi ninsorile din perioada iernii.
Cantitatea de precipitaţii anuale arată diferenţe foarte mari de la an la an. Precipitaţii mari
în Cluj-Napoca s-au înregistrat în anul 2010, şi anume 807,78 mm, iar cele mai scăzute au fost
în anul 2001, 364,2 mm precipitaţii. Se poate afirma că anul 2010 a fost unul ploios, iar 2001
unul secetos. Dacă repartizarea acestora este una favorabilă, se reduce consumul de apă folosită
pentru irigaţii în cazul culturilor de câmp.

2.1.3. Umiditatea relativă a aerului

Umiditatea relativă a aerului este reprezentată de gradul de saturare a aerului cu vapori de
apă. Umiditatea relativă medie anuală este diferenţiată în cele două regiuni ale judeţului Cluj. În
zone mai înalte aceasta arată o cifră de 80%, iar în zonele de deal scade, fiind doar 75%.
Dacă se compară aceste date cu alte regiuni ale ţării noastre, se observă că zona Clujului
prezintă o umiditate mai ridicată, decât zonele din Vest.
În luna decembrie umiditatea relativă a aerului arată valorile maxime, ajungând aproape
la 90%, iar valorile minime se încadrează în jurul valorii de 65% în lunile de vară iulie-august.
Analizând valorile medii a celor zece ani (2001-2010), umiditatea relativă se încadrează
între 55,9% şi 91,5%.
 Fig. 2.1. Media anuală a umidităţii relative a aerului
Sursă: Laboratorul Meteorologic al Staţiunii de Cercetare Pomicolă Cluj-Napoca

Fluctuaţiile valorilor medii anuale a umidităţii relative a aerului sunt prezentate în figura
nr. 2.1, de unde reiese faptul că în anul 2003 înregistrările arată cifre scăzute (69,23%), iar în
2006 se ating cele mai mari valori (80,49%).

Fig. 2.2. Media lunară a umidităţii relative a aerului,

Sursă: Laboratorul Meteorologic al Staţiunii de Cercetare Pomicolă Cluj-Napoca

Figura nr. 2.2. demonstrează că cele menţionate mai sus, se adeveresc în realitate, adică
valorile cele mai ridicate se înregistrează în luna decembrie (88%), iar cele mai mici, în luna
aprilie (64.4%). Lunile mai şi iunie, prezintă valori medii: 66.5-68.91%.
 Media umidităţii atmosferice pe cei 10 ani este 75,28%.

2.1.4. Durata de strălucire a soarelui

Intervalul de timp, din cursul unei zile, când soarele străluceşte se numeşte durata de
strălucire a soarelui (se exprimă în ore şi minute). Cele mai mari valori în ţara noastră sunt
înregistrate pe litoralul Mării Negre, fiind de peste 2300 de ore anual.
Datorită circulaţiei maselor de aer, durata de strălucire diferă de la regiune la regiune. De
exemplu: în Câmpia Română, însumează peste 2100 de ore. În Câmpia de Vest sub influenţa
circulaţiei oceanice, variază între 2047 de ore la Satu Mare şi 2178 de ore în Sâmnicolau Mare.
Zona Subcarpaţilor fiind protejată de regiuni mai înalte, beneficiază de o durată mai
lungă a strălucirii soarelui, în unele cazuri depăşind chiar 2000 ore.
În zonele de deal datorită prezenţei fenomenului de ceaţă, numărul zilelor însorite se vor
reduce, în aşa fel se reduce şi indicatorul de durată de strălucire a soarelui (1900 ore).
În tabelul 2.1. sunt prezentate datele din ultimii zece ani, în ceea ce priveşte orele de
strălucire a soarelui. Se poate observa că în lunile cu temperaturi mai scăzute, şi această valoare
este mai scăzută, în medie fiind aproximativ 67 de ore în lunile ianuarie şi puţin mai ridicată în
lunile decembrie, circa 69 de ore. Aceste valori sunt mici, pentru cultivarea plantelor, doar cele
de zi scurtă se comportă bine la valorile respective.
Acest indicator, foloseşte la determinarea acumulării zahărului în fructe. Cu cât numărul
orelor de strălucire a soarelui creşte, cu atâta şi conţinutul în zahăr a fructelor va fi mai ridicat.
Media lunară a duratei de strălucire a soarelui, indică, ca luna august prezintă cele mai
mari valori, urmată de luna iulie. O creştere bruscă se poate observa din aprile până în iunie,
readată în cifre, durata creşte de la 139.76 ore la 224.96 ore.

Tabelul 2.1.

Durata de strălucire a soarelui (h), Cluj-Napoca, 2001-2010

Media lunară a
duratei de
Anul/Luna 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
strălucire a
soarelui

Ianuarie 96.3 59.4 47.1 72.5 59.1 77.4 49.6 60.6 83.7 68.1 67.38

Februarie 114.9 94.4 37.3 140.8 106.1 111.3 86 116.2 104.2 102.2 101.34

Martie 126.6 200 65 136.5 182.7 117.8 133.6 127 168.9 139.5 139.76

Aprilie 206.6 201.6 161.1 169.1 145.2 180.6 131.6 140.9 169.2 220.9 172.68

Mai 270.6 262.2 299.4 225.1 261.6 193.8 126.8 154.3 219.7 236.1 224.96
 Iunie 216.8 279.3 207 233.1 250 174.3 219.1 194.5 238.8 214.3 222.72

Iulie 243.2 259.5 118.5 273.5 270.9 201.3 248.6 243.3 236.1 221.3 231.62

August 305 233.5 261 291.2 269.3 113.5 224.7 235.6 222.6 214.5 237.09

Septembrie 124.7 164.2 171.3 160.1 243.5 111.4 134.5 158.4 201.1 154.8 162.4

Octombrie 152.2 156.6 152.5 115.9 132.7 172.7 82.9 102 162.1 129.4 135.9

Noiembrie 75.1 85.8 100.9 78.8 75.6 56.4 51.5 82.4 65.8 82 75.43

Decembrie 54.2 57.2 81.4 106.9 76.3 68 61 61.2 62 67 69.52

Suma 1986.2 2053.7 1702.5 2003.5 2073 1578.5 1549.9 1676.4 1934.2 1850.1 1840.8

Media / lună 165.52 171.14 141.88 166.96 172.75 131.54 129.16 139.7 161.18 154.18 153.4

Sursă: Laboratorul Meteorologic al Staţiunii de Cercetare Pomicolă Cluj-Napoca

2.1.6. Nebulozitatea
Gradul de acoperire al cerului cu nori reprezintă nebulozitatea. Norul fiind un sistem
coloidal este alcătuit din picături de apă sau cristale de gheaţă.
Nebulozitatea are valori cuprinse între 1/8-8/8 (nivelul de acoperire a cerului cu nori).
Dacă pe bolta cerească se găsesc puţini nori, valoarea va fi de 1/8 iar când cerul este acoperit în
totalitate, valoare va fi 8/8. În funcţie de înălţimea bazei norilor, sunt 3 categorii de nori: joşi,
medii şi înalţi. Sunt menţionate trei etaje în funcţie de observabilitatea norilor în atmosferă:
etajul superior, mijlociu şi inferior. Astfel înălţimile sunt în etajul inferior de 2 km, etajul
mijlociu între 2 şi 7 km, iar în etajul superior de la 5 la 13 km (www.meteoromania.ro).
Nebulozitatea influenţeză variaţia celorlalte elemente ale climei, existând diferenţe mari
între valorile acesteia în regiunea de munte şi zona de deal. În zona de munte valoarea
nebulozităţii depăşeşte 6 zecimi, în zonele de deal, aceasta scade la 5,5 zecimi.
Fenomenul de neuniformitate apare şi în cazul nebulozităţii, în regiunea de deal sunt 110-
120 de zile senine anual şi în zona înaltă,valorile scad la 80 de zile. Perioada înnorată este de 110
zile în podişul Someşan şi 100-110 zile în Câmpia Transilvaniei (Morariu şi Savu, 1970).

2.1.7. Regimul eolian

Vântul este un fenomen fizic, fiind o circulaţie dirijată de aer în atmosferă. Aerul se
mişcă continuu dintr-o regiune in alta, fără repaus. Vântul este o mişcare orizontală faţă de
suprafaţa pământului.
 Cele mai importante caractere de analizat în ceea ce priveşte vântul, sunt: direcţia şi
viteza acestuia. Direcţia vântului este raportată la punctele cardinale, dată de direcţia de unde
suflă. Viteza vântului este dată de distanţa parcursă de aer în unitatea de timp. Este exprimat prin
m/s sau în km/h. Viteza vântului se măsoară la 10 m înălţime de la nivelul solului. Un rol
hotărâtor îl prezintă Munţii Carpaţi, care influenţează puternic direcţia şi viteza de deplasare a
vântului.
Un vânt slab este benefic plantelor horticole, ajută la uscarea suprafeţelor, după ploi, în
aşa fel reduc dezvoltarea agenţilor patogeni pe suprafaţa fructului, dar mai poate ajuta la
scăderea temperaturii plantelor.
Un vânt puternic însă poate produce pagube însemnate, prin ruperea frunzelor, ramurilor,
chiar şi a şarpantelor. Acestea însumează pierderi foarte mari. Deshidratează suprafaţa solului,
stigmatul florii şi poate interveni negativ în polenizarea entomofilă a plantelor (Ciofu şi colab.,
2003).
Vânturile din perioada de iarnă au o influenţă negativă asupra pomilor datorită faptul ca
spulberă zăpada, rădăcinilie pomilor nu mai sunt protejate fapt ce poate duce la îngheţarea
acestora.
Vitezele medii anuale ale vântului sunt aproximativ 8 m/s la altitudini de peste 2000 m şi
4-6 m/s în zonele cu altitudini de 1400-1600 m.
Judeţului Cluj, aflându-se în partea de nord-vest al ţării, este influenţat preponderent de
masele de aer vestice, dar este influenţat şi de formele de relief caracteristice zonei. În zona
reşedinţei de judeţ direcţiile predominante sunt Nord-Vest şi Vest.

Tabelul 2.2.
Intensitatea medie lunară a vântului (m/s)
An 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Media

Lună

Ianuarie 1,0 1,2 1,9 0,2 0,6 1,0 1,7 1,8 0,6 0,9 1,09

Februarie 1,3 1,4 1,2 1,2 0,8 0,5 1,8 1,4 1,7 1,4 1,36

Martie 2,2 1,6 1,4 0,8 1,0 1,2 1,9 2,3 2,2 1,9 1,65

Aprilie 1,2 1,5 1,6 1,7 1,8 1,8 1,2 1,9 1,8 1,7 1,62

Mai 1,4 1,2 1,1 1,0 1,4 1,7 2,0 1,8 1,9 1,3 1,48

Iunie 1,5 1,4 1,3 0,8 1,4 1,6 1,4 1,7 1,5 1,5 1,41

Iunie 1,2 1,3 0,8 1,4 0,9 1,2 1,6 1,9 1,2 1,2 1,27
August 1,3 1,2 1,1 0,8 0,9 1,1 1,7 1,7 1,3 0,9 1,20

Spetembrie 1,3 1,0 0,2 1,0 1,1 1,0 1,8 1,3 1,3 1,1 1,11

Octombrie 1,2 1,0 0,9 0,6 0,8 1,0 1,7 1,7 1,2 1,2 1,13

Noiembrie 1,0 1,4 0,8 1,2 0,4 1,1 1,6 1,2 1,0 1,6 1,13

Decembrie 0,8 0,8 0,4 0,6 0,8 0,8 1,3 0,8 0,8 0,7 0,78

Media 1,3 1,2 0,9 1,03 1,0 1,2 1,7 1,6 1,3 1,3 1,27
anuală

Sursă: Laboratorul Meteorologic al Staţiunii de Cercetare Pomicolă Cluj-Napoca

Media anuală a vântului din 2010, comparativ cu alţi ani analizaţi, este mai redusă. Nu
este anul cu cea mai redusă viteză a mişcării aerului, dar nu afectează negativ vegetaţia. Lunile
mai şi iunie arată valori mai reduse decât lunile martie şi aprilie. Vânturile ridicate din lunile
primăverii pot afecta polenizarea, dar nu au fost prezente intr-un mod accentuat.

Tabelul 2.3.
Frecvenţa și direcţia cânturilor în medie în perioada 2001-2010
Direcţie N NE E SE S SV V NV Suma
lunară
Lună

Ianuarie 12,9 0,8 - - 0,8 0,8 7,2 18,6 41,1

Februarie 17,9 0,9 - - 0,9 6,2 24,1 28,6 78,6

Martie 30,6 8,1 1,5 - 2,4 4,0 8,1 21,8 76,5

Aprilie 25,0 8,3 1,7 1,7 3,3 11,7 4,2 28,3 84,2

Mai 24,2 2,4 - - - 6,4 5,6 47,7 86,3

Iunie 30,0 1,7 - - 0,8 6,6 13,3 30,9 83,3

Iunie 16,1 3,2 - 0,8 6,6 3,3 6,9 26,7 63,6

August 30,8 2,4 - - 1,6 4,2 5,4 29,0 73,4

Spetembrie 14,2 0,8 - 1,7 0,8 5,6 11,7 29,2 64,0

Octombrie 21,8 1,6 - - 0,8 5,6 12,1 26,7 68,6

Noiembrie 15,0 - - - - 5,0 19,2 22,5 61,7

Decembrie 9,7 0,8 - - 1,6 4,8 10,5 17,0 44,4

 Suma 248,2 31,0 3,2 4,2 19,6 64,2 128,3 327,0 825,7
anuală

Media 20,7 2,6 0,3 0,4 1,6 5,4 10,7 27,3

anuală

Sursa: Laboratorul Meteorologic al Staţiunii de Cercetare Pomicolă Cluj-Napoca

Din tabelul de mai sus se poate observa că direcţia vânturilor din Judeţul Cluj sunt cu
preponderenţă nord-vestice.

2.1.8. Calamităţi naturale

În pomicultură, ca şi în alte ramuri ale horticulturii pot apărea accidente climatice, care
reduc semnificativ sau chiar total producţia de fructe. Acestea se pot defini prin manifesări
dezastruoase ale particularităţilor climei, care produc pagube mari.
Din categoria accidentelor climatice fac parte următoarele: îngheţ şi brume târzii de
primăvară, şi târzii de toamnă, grindină, polei, furtuni, etc.
Ceaţa şi grindina, datorită unor curenţi de aer,au o frecvenţă redusă în zona Clujului. Prin
urmare se capătă concluzia că zona Clujului este încadrată în regiune cu risc foarte redus de
periclitare a culturilor din cauza grindinei.
Furtunile sunt calamităţi care produc pagube prin forţa mecanică de rupere, producând
ruperea ramurilor sau dezrădăcinarea pomilor, scuturarea prematură a fructelor. Judeţul Cluj este
protejat de furtunile datorită masivelor muntoase.
Grindina este cel mai păgubitor accident climatic, prin lovirea elementelor pomului
produce leziuni, răni, mediu propice pentru instalarea bolilor. Lovind şi fructele acestea se
depreciază calitativ, dar în cazuri mai accentuate, poate compromite în totalitate recolta.
Caracteristic zonei analizate în cercetare, grindina apare primăvăra cu ploi, mai ales în luna mai.
După pornirea în vegetaţie a pomilor fructiferi, există un risc mare, de apariţie a
brumelor, cu îngheţurile târzii de primăvară. După dezmugurire rezistenţa florilor şi frunzelor
este mult mai scăzută. Brumele şi îngehţurile târzii nu apar des în bazinul pomicol al Clujului,
dar dacă îşi fac apariţia, realizează pagube însemnate.

2.2. SOLURILE DIN ZONA EXPERIMENTALĂ

 Solul reprezintă elementul de bază al producţiei horticole.Cunoaşterea solului ca întreg
cât şi a însuşirilor caracteristice presupune folosirea lui raţională pentru obţinerea unei recolte
consistente, corespunzătoare (Blaga, 2004).
Fiind cea mai importană sursă de hrană pentru plante, prezintă o activitate continuă,
datorită microorganismelor existente în sol, cu ajutorul cărora schimbul de elemente este în
permanentă funcţiune. Deţine o cantitate mare de energie care este pusă la disponibilitatea
plantei, fiind în continuă reînnoire. Cantitatea de materie organică prezentă în sol determină
valoarea acesteia (Rusu, 2005).
Tipurile de sol din judeţul Cluj sunt următoarele: soluri brune şi brune podzolite 36,5%,
cernozion 17,9%, podzol 9,7%, soluri aluvionare 9%, soluri negre, sărături, soluri de pajişti
subalpine etc., 26,9%.
În cazul zonelor de deal, sunt prezente tipuri de sol din 2 serii: cernoziomurilor levigate şi
solurilor brune de pădure.Sunt frecvente solurile foarte erodate, întinse pe suprafeţe mari, acestea
fiind suprafeţele despădurite.
Din totalul solurilor din judeţul Cluj, 45% sunt erodate, din care 18% sunt puternic şi
excesiv, adică de gradul IV şi V (Morariu şi Savu, 1970).
Proprietăţile chimice ale solului, pe teritoriul judeţului Cluj, presupun o reacţie
fiziologică slab alcalină, cu valoarea pH-lui între 7,52-8,12, cantitate mare de humus până la 30
cm profunzime, bine aprovizionat cu potasiu mobil şi fosfor.
Suprafaţa fermei este ocupată de soluri argiloase, grele, fiind situată într-o zonă de deal.
În aşa fel 80% este reprezentat de soluri negre de fâneţe, iar 20% fiind soluri erodate.
Solul negru de fânaţe se caracterizează printr-un exces de umiditate în orizontul An.
Cantitatea ridicată de apă este provenită din precipitaţii (600-800 mm/an), dar totodată se
datorează şi nivelului ridicat de apă freatică. La formarea acestor soluri contribuie temperaturile
medii anuale relativ reduse: 7-9C, de roci cu textură fină: argile marnoase, marne argiloase şi
marne propriu-zise şi apariţia izvoarelor de coastă.
Deşi fertilitatea solurilor din această categorie nu este pe primul loc, nu sunt recomandări
pentru înfiinţarea livezilor pe astfel de terenuri, dar se pot utiliza cu reuşită, cu condiţia ca să se
realizeze desecarea terenului.
 CAPITOLUL III

3. MATERIALUL ŞI METODA DE CERCETARE

3.1. Descrierea materialului biologic

Materialul biologic utilizat în experienţa realizată la SC Agroindustriala SA, Cluj Napoca

în anul 2012, este reprezentat de cinci soiuri de prun: Tuleu timpuriu, Stanley, Gras Ameliorat,
Anna Spath, Tuleu gras.

3.1.1. Tuleu timpuriu

Soi obținut la Stațiunea Mărculești în 1950 și omologat în 1966. Pomul este destul de
viguros, cu fructificare pe ramuri mijlocii și buchete, cu coroana conică. Lăstarii sunt geniculați,
cu internoduri lungi, groși, brun-violacei. Florile sunt mici cu petale alb-verzui și stamine strânse
în jurul pistilului, fără polen.
Fructul este mare (40-45 g), ovoid, asimetric, cu partea ventrală mai convexă, cu vârful
rotund-ascuțit, cu brazdă ventrală superficială.
 Fig. 3.1. Soiul Tuleu timpuriu
Sursa: http://www.google.ro/search?hl=ro&q=soi+tuleu+timpuriu&bav

Pielița este tare,vânătă-violacee, elastică, acoperită cu pruină groasă albastră. Pedunculul

este gros și mijlociu de lung, cavitatea pedunculară adâncă și îngustă. Pulpa este de culoare
verde-gălbuie, consistentă, suculentă, dulce, armonios acidulată, neaderentă la sâmbure, iar
gustul constituie un criteriu esențial de apreciere a calității (SCHEAU, 2000; ARDELEAN și
colab., 2006). Sâmburele este mic, ovoid, rotunjit, turtit lateral și ocupă 3,73% din greutatea
fructului. Fructele se maturează la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august (DRĂGĂNESCU,
2001; MITRE, 2008; CIOBANU, 2010).

3.1.2. Soiul Stanley

Soi obținut în SUA. Pomul este viguros, fructifică pe buchete de mai, cu coroana sferic-
turtită. Lăstarii sunt brun-verzui și prezintă lenticele numeroase și mici. Fructul este mare sau
foarte mare (45-50 g), alungit, invers-ovoid, asimetric, cu brazda ventrală largă și superficială.
Pielița este vânătă închisă, cu o pruină albastră groasă.
 Fig. 3.2. Soiul Stanley
Sursa: http://www.google.ro/imgres?q=soiul+stanley&um

Pedunculul este lung, cavitatea pedunculară este mică, îngustă și puțin adâncă. Pulpa este
galben-verzuie, suculentă, fin aromată, consistentă, potrivit de dulce, ușor acidulată, neaderentă
la sâmbure. Sâmburele este invers ovoid, mare, alungit, asimetric, cu carena ventrală
proeminentă. Fructele se maturează în a doua jumătate a lunii septembrie (SINA și colab., 2003;
MITRE, 2008; CIOBANU, 2010).

3.1.3. Soiul Gras Ameliorat

Soi românesc, obținut prin autofecundarea soiului Gras românesc. Pomul este de vigoare
mare, cu coroana sferică, larg turtită, fructifică mixt. Frunzele au formă revolută și mărime
mijlocie. Fructul este ușor alungit, sferic, cu pielița groasă, de culoare vânătă, cu pruină groasă,
albastră și rugină sub formă de rețea.
 Fig. 3.3. Soiul Gras Ameliorat
Sursa: http://www.google.ro/imgres?q=gras+ameliorat&um

Pulpa este de culoare galben-verzuie, neaderentă la sâmbure, dulce, cu aciditate slabă.

Sâmburele este mic și prezintă aripioare proeminente. Fructele se maturează la sfârșitul lunii
octombrie (SINA și colab., 2003; MITRE, 2008).

3.1.4. Soiul Anna Spath

Este un soi de origine germană. Pomul este viguros, cu coroana sferic-turtită. Lăstarii
sunt fin pubescenți, verzi, iar pe partea însorită cafenii-mov. Fructul este supramijlociu, mare sau
foarte mare (35-47 g, uneori ajunge până la 60 g), asimetric, invers-ovoidal, turtit la ambele
capete.
 Fig. 3.4. Soiul Anna Spath
Sursa: http://www.google.ro/imgres?q=anna+spath&num

Pielița este gălbuie, groasă, pe partea însorită de culoare roșu-vinețiu până la vânăt închis,
pruină groasă, albastru deschis cu puncte mici de rugină. Pedunculul este lung, cavitatea
pedunculară mică și superficială. Pulpa este verde-gălbuie, crocantă, cărnoasă, dulce, cu aromă
redusă și aciditate scăzută, neaderentă la sâmbure. Sâmburele este ovoid, potrivit de mare, cu
alveole mici și dese. Fructele se maturează la sfârșitul lunii septembrie, începutul lunii
octombrie.

3.1.5 Soiul Blue Free

Soi de origine americană (Stanley x President), vigoare medie, productivitate înaltă și

constantă.
Intră repede pe rod.
Calibru mare: 50g, calitate gustativă bună. Rezistă la transport.
 Fig. 3.5 Soiul Blue Free

Sursa: ww.google.ro/search?newwindow

Asupra soiurilor s-au făcut determinări privind:

 Secțiunea transversală a trunchiului

 Lungimea medie a lăstarilor

 Producția medie de fructe

 Greutatea fructelor
 CAPITOLUL IV

4. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Asupra soiurilor studiate s-au făcut observații privind: volumul coroanei, secțiunea
transversală a trunchiului, lungimea medie a lăstarilor, producția medie de fructe și greutatea
fructelor.

Tabel 4.1

Rezultatele referitoare la lungimea medie a lăstarilor la 5 soiuri de prun, la SC Agroindustriala SA, Cluj-
Napoca

Soiul Lungimea medie a Creşterea ± d faţă de Semnificaţia

lăstarilor (cm) relativă % faţă media exp. diferenţei
de media exp.

Tuleu timpuriu 49.3 107.6 3.5 **

Stanley 51.6 112.7 5.8 ***

Gras ameliorat 41.6 90.8 -4.2 00

Anna Spath 34.3 74.9 -11.5 000

Blue Free 52.1 113.8 6.3 ***

Media exp.(Mt) 45.8 100 -

DL 5%=2.31 DL1%=3.25 DL0,1%=5.04

Rezultatele măsurătorilor privind lungimea medie a lăstarilor şi analiza statistică a datelor

duc la concluzia că toate soiurile studiate manifestă diferenţe asigurate statistic faţă de media
experienţei (45,8 cm) considerată martor. Soiurile viguroase prin prisma valorii caracterului sunt
Stanley cu lungimea medie a lăstarului de 51.6 cm şi cu o abatere foarte semnificativ superioară
faţă de media experienţei, soiul Blue Free,cu lungimea medie a lăstarului de 52.1 cm şi cu o
abatere foarte semnificativ superioară faţă de media experienţei şi soiul Tuleu timpuriu cu
lungimea medie a lăstarilor de 49,3 cm înregistrând o diferenţă distinct semnificativ superioară
faţă de media experienţei.
Soiul Anna Spath, cu lungimea medie a lăstarilor de 34.3 cm prezintă o abatere foarte
semnificativ negativă faţă de media experienţei. Soiul Gras ameliorat, cu lungimea medie a
lăstarilor de 41.6 cm prezintă o abatere distinct semnificativ negativă față de media experienței.

Tabel 4.2

Rezultatele referitoare la suprafaţa secţiunii transverale a trunchiului la 5 soiuri de prun,

la SC Agroindustriala SA, judeţul Cluj-Napoca

Soiul Suprafaţa secţiunii Suprafaţa ± d faţă de Semnificaţia

transversale a relativă % faţă media exp. diferenţei
trunchiului (cm2) de media exp.

Tuleu timpuriu 27,63 80,9 -6,51 -

Stanley 40,55 118,8 6,41 ***

Gras ameliorat 36,63 107,3 2,49 *

Anna Spath 29,44 86,2 -4,70 -

Blue Free 36,45 106,8 2,31 *

Media exp.(Mt) 34,14 100,0 - -

DL 5%=2,22 DL 1%=3,23 DL 0,1%=4,85

Cele mai bune rezultate în condiţiile pedoclimatice de la Cluj-Napoca le-a înregistrat

soiul Stanley, cu suprafaţa secţiunii transversale a trunchiului de 40.55 cm 2 şi cu o abatere foarte
semnificativ superioară faţă de media experienţei.

Diferenţe semnificative faţă de martor înregistrează soiurile Gras ameliorat cu suprafaţa

secţiunii transversale a trunchiului de 36,63 cm2 şi Blue Free cu diametrul trunchiului de 36,45
cm2.
 Tabel 4.3

Rezultatele referitoare la producţia medie de fructe (t/ha) la 5 soiuri de prun, la SC

Agroindustriala SA, Cluj-Napoca

Soiul Producţia de fructe Producţia ± d faţă de Semnificaţia

t/ha relativă % faţă media exp. diferenţei
de media exp.
Tuleu timpuriu 25.7 105.8 1.4 **

Stanley 29.4 121.0 5.1 ***

Gras ameliorat 22.1 90.9 -2.2 000

Anna Spath 22.8 93.8 -1.5 00

Blue Free 21.4 88.1 -2.9 000

Media exp.(Mt) 24.3 100,0 -

DL 5%=0,92 DL1%=1,34 DL0,1%=2,0

Rezultatele măsurătorilor privind producția medie de fructe şi analiza statistică a datelor

duc la concluzia că toate soiurile studiate manifestă diferenţe asigurate statistic faţă de media
experienţei (24,3 t/ha) considerată martor. Soiurile viguroase prin prisma valorii caracterului sunt
Stanley cu producția medie de fructe de 29.4 t/ha şi cu o abatere foarte semnificativ superioară
faţă de media experienţei şi soiul Tuleu timpuriu cu producția medie de fructe de 25,7 t/ha
înregistrând o diferenţă distinct semnificativ superioară faţă de media experienţei.

Soiul Gras ameliorat și soiul Blue Free, cu producția medie de 22.1 t/ha, respectiv 21.4 t/ha
prezintă o abatere foarte semnificativ negativă faţă de media experienţei. Soiul Anna Spath, cu
producția medie de fructe de 22.8 t/ha prezintă o abatere distinct semnificativ negativă față de
media experienței.

Tabel 4.4
 Rezultatele referitoare la greutatea medie a fructelor la 5 soiuri de prun, la SC
Agroindustriala SA, judeţul Cluj-Napoca

Soiul Greutatea fructelor(g) Greutatea ± d faţă de Semnificaţie

relativă % faţă media exp.
de media exp.
Tuleu timpuriu 22.4 82.4 -4.8 000

Stanley 34.2 125.7 7.0 ***

Gras ameliorat 21.5 79.0 -5.7 000

Anna Spath 31.5 115.8 4.3 ***

Blue Free 26.5 97.4 -0.7 -

Media 27.2 100,0 - -

experienţiei(Mt)
DL 5%= 1,29 DL1%=1,71 DL0,1%=2,19

Rezultatele măsurătorilor privind greutatea medie a fructelor şi analiza statistică a

datelor duc la concluzia că 4 soiuri, din cele 5 studiate manifestă diferenţe asigurate statistic faţă
de media experienţei (27,2 g) considerată martor. Soiurile viguroase prin prisma valorii
caracterului sunt Stanley și Anna Spath, cu greutatea medie a fructelor de 34.2 g, respectiv 31.5 g
şi cu o abatere foarte semnificativ superioară faţă de media experienţei.

Soiurile Tuleu timpuriu și Gras ameliorat, cu greutatea medie a fructelor de 22.4 g,

respectiv 21.5 g prezintă o abatere foarte semnificativ negativă faţă de media experienţei.

CAPITOLUL V
 5. CONCLUZII

În urma studiilor efectuate, se desprind următoarele concluzii:

Soiurile de prun studiate s-au comportat foarte bine în condițiile de la SC Agroindustriala

SA , județul Cluj-Napoca;

Toate soiurile studiate, se pretează foarte bine la intensivizarea culturii prunului;

Cele mai mari producții de fructe s-au obținut la soiurile: Stanley și Tuleu timpuriu

Din punct de vedere calitativ s-au remarcat soiurile: Stanley și Anna Spath.

În ce privește lungimea medie a lăstarilor, soiurile viguroase prin prisma valorii

caracterului au fost Stanley și Blue Free.

Analizând suprafața secțiunii transversale, cele mai bune rezultate în condiţiile

pedoclimatice de la Cluj-Napoca le-a înregistrat soiul Stanley, urmat de soiulrile Gras
ameliorat și Blue Free

BIBLIOGRAFIE
1) ***Anuarul Statistic al României
2) ***FAO Statistic Division
3) ANCU, I., 2005, Evaluarea fondului de germoplasmă la unele soiuri autohtone de
prun în scopul folosirii lor eficiente în procesul de ameliorare, Teză de doctorat,
USAMV București, 32.
4) BAZGAN, C-TIN. and BAZGAN OLIMPIA, 2005, Pomicultură și creșterea
animalelor, Ed. Terra Nostra, Iași.
5) BERAR, V., BĂLĂ MARIA, E. DRĂGĂNESCU, M. GOIAN, A. MOISUC, G.
NEDELEA, I.P. OTIMAN, I. PĂLĂGEȘIU, F. SALA and N. SÂNEA, 2002,
Horticultură, Editura de Vest, Timișoara.
6) BRANIȘTE, N., 2000, Ghid pentru pomicultori, Ed. Ceres, București.
7) BRANIȘTE, N., S. BUDAN, BUTAC MĂDĂLINA and MĂDĂLINA
MILITARU, 2007, Soiuri de pomi, arbuști fructiferi și căpșuni create în România,
Ed. Paralela 45, Pitești.
8) BRUCE, L.T., M.R. DOUGAL, M. NEUMÜLLER, M.A. DALBÓ and L.
WEISHENG, 2012, Plum, published in Fruit breeding, 571.
9) BUJOREANU, N., 2010, Formarea direcționată a fructelor pentru păstrare
îndelungată, Ed. Magna-Princeps, Chișinău.
10)BURGOS, L., C. PETRI and M.L. BADENES, 2007, Prunus spp., published in
Biotechnology in Agriculture and Forestry, 283.
11)BUTAC MĂDĂLINA, 2003, Biologia înfloritului şi fructificării soiurilor de prun
din sortimentul naţional în scopul stabilirii celor mai buni polenizatori, Teză de
doctorat, USAMV București, 23.
12)BUTAC MĂDĂLINA, 2010, Ameliorarea prunului, Ed. Universității, Pitești.
13)CEPOIU, N., C-TIN PĂUN and V. SPIȚĂ, 2008, Pomicultura practică, Ed. Ceres,
București.
14)CEPOIU, N., C-TIN. PĂUN and V. SPIȚĂ, 2005, Pomicultura practică, Ed.
Ceres, București.
15)CHIRA LENUȚA and D. HOZA, 2010, Cultura prunului, Ed. M.A.S.T.,
București.
16)CICHI, M., 2008, Prunul (biologie, fiziologie, tehnologie), Ed. Arves, Craiova.
17)CICHI, M., 2008, Prunul (biologie, fiziologie, tehnologie), Ed. Arves, Craiova.
18)CIMPOIEȘ, GH., 2002, Pomicultură specială, Ed. Colograf - Com, Chișinău.
19)CIOBANU, A., 2010, Indrumator pentru lucrari practice de pomicultura, Ed.
Universitaria, Craiova.
20)CLAVERIE, M., N. BOSSELUT, A.C. LECOULS, R. VOISIN, B. LAFARGUE,
C. POIZAT, M. KLEINHENTZ, F. LAIGRET, E. DIRLEWANGER and D.
 ESMENJAUD, 2004, Location of independent root-knot nematode resistance
genes in plum and peach, Theor. Appl. Genet., 108, 765–773.
21)COCIU, V., I. BOTU and L. ȘERBOIU, 1999, Progrese în ameliorarea plantelor
horticole din România, Ed. Ceres, București.
22)COCIU, V., I. BOTU, N. MINOIU, I. PASC and I. MODORAN, 1997, Prunul, Ed.
Conphys, București.
23)CONSTANTINESCU LAURA, 2010, Agricultură și Horticultură, Ed. Politehnica,
Timișoara.
24)CORNEANU, G. and MARGARETA CORNEANU, 2003, Sfaturi pomicole, Ed.
Pim, Iași.
25)DIRLEWANGER, E., P. COSSON, W. HOWAD, G. CAPDEVILLE, N.
BOSSELUT, M. CLAVERIE, R. VOISIN, C. POIZAT, B. LAFARGUE and O.
BARON, 2004, Microsatellite genetic linkage maps of myrobalan plum and an
almond-peach hybrid—location of root-knot nematode resistance genes, Theor.
Appl. Genet., 109, 827–838.
26)DRĂGĂNESCU, E. and E. MIHUȚ, 2005, Cultura speciilor pomicole, Ed.
Waldpress, Timișoara.
27)DRĂGĂNESCU, E., 2001, Pomologie, Ed. Mirton, Timișoara.
28)DRĂGOI, D., 2000, Variabilitatea și ereditatea la prun, Ed. Paralela 45, Pitești.
29)DRĂGOI, D., 2000, Variabilitatea și ereditatea la prun, Ed. Paralela 45, Pitești.
30)ESMENJAUD, D. and ELISABETH DIRLEWANGER, 2007, Plum, published in
Fruits and Nuts, 119.
31)ESMENJAUD, D., R. VOISIN, C. VAN GHELDER, N. BOSSELUT, B.
LAFARGUE, M. DI VITO, E. DIRLEWANGER, J.L. POËSSEL and M.
KLEINHENTZ, 2009, Genetic dissection of resistance to root-knot nematodes
Meloidogyne spp. in plum, peach, almond, and apricot from various segregating
interspecific Prunus progenies, Tree Genet. Genomes, 5, 279–289.
32)GRĂDINARIU, G., 2002, Pomicultură specială, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași.
33)HOROROI ANIȘOARA, 2003, Importanța în alimentație și valoarea terapeutică a
prunelor, Hortinform, 1/125:20.
34)HOZA, D., 2000, Pomologie, Ed. Prahova, Ploiești.
35)HOZA, D., 2003, Sfaturi practice pentru cultura pomilor, Ed. Nemira, București.
36)HOZA, D., 2004, Sfaturi practice pentru cultura pomilor, Ed. Nemira, București.
37)HUY, HY., 2010, Handbook of Fruit and Vegetable Flavors, Ed. John Wiley, New
Jersey.
38)ION LIGIA, 2007, Pomicultura, Ed. Ceres, București.
39)KRJUKOV, F., 1931, The plum, Acad. Agric. Scientific Institut of Leningrad, 347.
40)MADOȘĂ, E., 2004, Ameliorarea plantelor horticole, Ed. Eurobit, Timișoara.
41)MIHĂESCU, G., 2007, Pomicultura de la A la Z, Ed. ASAB, București.
42)MIHUȚ, E., 2001, Pomicultură, Ed. Agroprint, Timișoara.
43)MIHUȚ, E., 2004, Pomicultură, Ed. Solness, Timișoara.
44)MILOSEVIC, T.M., I.P. GLISIC, N.T. MILOSEVIC and IVANA GLISIC, 2010,
Plum pox virus as a stress factor in the vegetative growth, fruit growth and yield
of plum (Prunus domestica) cv.‘Cacanska Rodna’, Eur. J. Plant. Pathol. 126, 73–
79.
45)MITRE IOANA, 2003, Cercetări privind influența fertilizărilor diferențiate la
prun, Teză de doctorat.
46)MITRE, V., 2008, Pomologie, Ed. Todesco, Cluj-Napoca.
47)OKIE, W.R. and J.F. HANCOCK, 2008, Plums, published in Temperate fruit crop
breeding, 161.
48)OKIE, W.R. and J.H. WEINBERGER, 2011, Plums, published in Fruit Breeding,
559.
49)PĂLTINEANU, C., 2008, Pomicultură durabilă: de la genotip la protecția
mediului și sănătatea umană, Ed. Estfalia, Bucuresti.
50)PĂNIȚĂ, O., 2010, Îndrumător de noțiuni și lucrări practice în ameliorarea
plantelor, Ed. Sitech, Craiova.
51)RAMMING, D.W. and V. COCIU, 1991, Plums. In genetic Resources of
temperate fruit and nut crops, Acta Hortic., 290, 235-287.
52)SAVATTI, M., G. NEDELEA and M. ARDELEAN, 2004, Tratat de ameliorarea
plantelor, Ed. Marineasa, Timișoara.
53)SAVATTI, M., M. SAVATTI jr. and L. MUNTEAN, 2003, Ameliorarea plantelor,
Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca.
54)SCHEAU, V., 2007, Ameliorarea plantelor horticole, Ed. Universitatii din Oradea.
55)SESTRAȘ, R., 2004, Ameliorarea speciilor horticole, Ed. AcademicPres, Cluj.
56)SESTRAȘ, R., M. BOTU, V. MITRE, ADRIANA SESTRAȘ and SMARANDA
ROȘU MAREȘ, 2007, Comparative study on the response of several plum
cultivars in central Transylvania conditions, Romania, Not. Bot. Hort. Agrobot.,
35:2.
57)STANCIU, GH., 2006, Horticultura României, Ed. Cetatea de Scaun, Târgoviște.
58)STANCIU, GH., 2009, Pomicultura de succes pentru amatori, Ed. Cetatea de
Scaun, Târgoviște.
59)ȘTEFAN, N., GH. GLĂMAN, M. OȘLOBEANU, N. POMOHACI, V. POPESCU
and C. RUSU, 2008, Horticultura României de-a lungul timpului, Ed. Academiei
Române, București.
60)TĂNĂSESCU, N., 2005, Pomicultura pentru toți, Editura Universității din Pitești.