Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

CAPITOLUL I

1. Scurt istoric al viticulturii mondial

Viţa de vie are o mare plasticitate ecologică, arealul ei de cultură formează două benzi, una în
emisfera nordică, care include cea mai mare parte a suprafeţelor cultivate cu viţă de vie (cca.
92%), cuprinsă între izotermele de 9-25o C (35-51o latitudine nordică) şi a doua, mai redusă, în
emisfera sudică, cuprinsă între izotermele 10-25o C, respectiv 25-38o latitudine sudică. Viţa de
vie se cultivă cu bune rezultate în climatele temperat, subtropical şi tropical. Suprafeţele cultivate
cu viţă de vie au crescut continuu până în anul 1976, când s-a înregistrat suprafaţa maximă de
10.200 mii ha, după care se constată o scădere a acestora, suprafaţa cultivată cu viţă de vie era în
anul 2005 de 7.930 mii ha.

Europa deţine cea mai mare suprafaţă cultivată cu viţă de vie de 4873 mii ha (61,4 %), urmată de
Asia 1,530 mii ha (19,3%), America 881 mii ha (11,1%), Africa (327 mii ha (4,1%) şi Oceania
159 mii ha (2%). Ţările mari cultivatoare de viţă de vie sunt Spania 1174 mii ha, Franţa 882 mii
ha, Italia 835 mii ha, Turcia 602 mii ha, S.U.A. 400 mii ha, Portugalia 246 mii ha etc. România,
cu o suprafaţă viticolă de 217 mii ha se situează pe locul 9 în lume şi 5 în Europa. Producţia
mondială de struguri a fost în anul 2005 de 67,1 mil. tone, din care 45,5 mil. tone (67,8%) a fost
transformată în vin (278,5 mil. hl), 17,6 mil. tone (26,2%) reprezintă strugurii pentru masă, iar
4,0 mil. tone (6,0%) struguri pentru stafide

Cele mai mari ţări producătoare de vin sunt Franţa 57,5 mil. hl, Italia 51,6 mil. hl, Spania 41,1
mil. hl, Argentina 12,5 mil. hl etc. România, cu o producţie anuală de 6,0 mil. hl vin ocupă locul
10 în lume şi 7 în Europa. 2 Producţia mondială de struguri pentru masă de 17,6 mil. tone este
realizată în proporţie de 52,1% (6,9 mil. tone) în Asia, 22,5% (3,0 mil. tone) în Europa, 14,2%
(1,9 mil. tone) în America, 10,7% (1,4 mil. tone) în Africa, 0,5% (0,06 mil. tone) în Oceania.
Ţări mari producătoare de struguri pentru masă sunt: Turcia 18,3 mil. q, China 17,9 mil. q, Iran
17,2 mil. q, Italia 12,9 mil. q, Egipt 8,5 mil. q etc.

Din producţia mondială de stafide (961 mii tone), cea mai mare pondere o deţine Asia 51,9%
(499 mii tone), urmată de America 31,4% (302 mii tone), Europa 9,9% (95 mii tone), Oceania
4,0% (38 mii tone) şi Africa 2,8% (27 mii tone), cele mai mari producătoare de stafide sunt:
Turcia 350 mii tone, S.U.A. 255 mii tone, Grecia 87 mii tone, Australia 38 mii tone etc. Raportat
la populaţia globului, producţia de vin pe cap de locuitor este de 5,0 l, cea de struguri pentru
masă de 1,6 kg, iar cea de stafide de 0,19 kg. Din punct de vedere al consumului de vin pe

3
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

locuitor, Luxemburgul ocupă primul loc cu 64,5 l/an, urmată de Franţa 58,8 l/an, Italia 55,6 l/an,
Portugalia cu 50,2 l/an, Spania 38,2 l/an, iar în România se consumă 19,3 l/an/locuitor.

2. Scurt istoric al viticulturii în România

Fig. 1.1. Regiunile viticole din România

(după Oşlobeanu M. şi colab., 1991): I – a Podişului Transilvaniei; ÎI – a Dealurilor Moldovei;
III – a Dealurilor Munteniei şi Olteniei; IV – a Dealurilor Banatului; V – a Dealurilor Crişanei şi
Maramureşului; VI – a Colinelor Dobrogei; VII – a Teraselor Dunării; VIII – a nisipurilor şi altor
terenuri favorabile din sudul ţării

Aşezarea geografică a României şi relieful său asigură condiţii naturale, favorabile pentru cultura
viţei-de-vie. Ca urmare, viticultura a cunoscut o dezvoltare continuă, devenind una din ramurile
importante ale producţiei agricole. Viţa-de-vie se cultivă, cu precădere, în arealele consacrate
tradiţional acestei activităţi, situate mai ales în zona colinară, pe nisipuri, precum şi pe alte
terenuri cu condiţii favorabile, denumite areale viticole, care sunt supuse delimitării teritoriale.
Plantaţiile de viţa-de-vie potrivit Legii nr. 244/2003 (revizuită în 2007) a viei şi vinului, se
grupează teritorial în: zone viticole, regiuni viticole, podgorii, centre viticole şi plaiuri viticole.
În România viticultura se concentrează în 8 regiuni viticole (fig. 1.1): Podişul Transilvaniei,
Dealurile Moldovei, Dealurile Munteniei şi Olteniei, Dealurile Banatului, Dealurile Crişanei şi
Maramureşului, Colinele Dobrogei, Terasele Dunării şi regiunea nisipurilor şi a altor terenuri
favorabile din sudul ţării.

4
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

Aceste regiuni cuprind 37 de podgorii şi aproximativ 171 de centre viticole, în care se produce o
gamă completă de vinuri (Oşlobeanu M. şi colab., 1991). Suprafaţa viilor pe rod a crescut
progresiv în ţara noastră până în anul 1972, apoi a scăzut continuu. În anul 2009 suprafaţa
cultivată cu viţă-de-vie a fost de 181.343 ha, asigurând o producţie de struguri de aproximativ
900.000 tone, iar ponderea viilor tinere a fost extrem de scăzută în ultimii ani (800 – 4.000 ha),
datorită plantărilor noi reduse, care nu asigură o refacere normală a patrimoniului viticol.

Ca urmare a aplicării programului de reconversie şi restructurare a plantaţiilor viticole, în anul

2008 suprafaţa viilor tinere a fost de 6 130 ha. Se constată, de asemenea, o reducere treptată a
suprafeţei viilor pe rod ocupate cu soiuri de masă, aceasta fiind de 10 732 ha. În ceea ce priveşte
sortimentul cu struguri pentru vin, la nivelul anului 2009, primele 12 soiuri cultivate au fost:
Fetească regală – 7,4%, Fetească albă – 7,3%, Merlot – 6,4%, Riesling – 4,2%, Aligoté – 3,9%,
Sauvignon – 2,3%, Cabernet Sauvignon 2,2%, Muşcat Ottonel – 2,0%, Băbească neagră – 1,8%,
Roşioară – 1,6%, Fetească neagră – 1,0% şi Tămâioasă românească 0,7%.

Situaţia pe scurt a viticulturii ţării noastre se observă din tabelul 1.1

Situaţia viticulturii României – 2008 (după Anuarul Statistic al României, MAPDR, ONVV,
2005-2008; citate de Dejeu L., 2010) Tabelul 1.1.

5
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

Suprafaţa cultivată cu viţă-de-vie are o structură în care ponderea soiurilor hibride este foarte
ridicată. În ultimii ani, suprafaţa ocupată cu hibrizii direct producători a fost de aproximativ
jumătate din cea a viilor pe rod.

3 Prezentarea Podgoriei Miniș Măderat

Podgoria Minis-Maderat este una dintre cele mai vechi podgorii de pe teritoriul Romaniei.
Numeroase marturii arheologice si istorice atesta ca viticultura ocupa un loc important an viata
locuitorilor din aceasta zona. Cele mai vechi documente de atestare istorica a podgoriei Aradului
dateaza din prima jumatate a secolului al XI-lea.
De-a lungul timpului, viticultura acestei podgorii se dezvolta progresiv, ajungand ca an secolele
XV-XVI ca vinul sa fie considerat un articol de necesitate, care asigura 80% din veniturile
domeniilor si ale cetatenilor. In functie de stapanire (otomana sau austriaca), suprafata cultivata
cu vita de vie a oscilat antre 700 ha (anul 1562) si 2.100-2.800 ha (anul 1746). In perioadele care
au urmat, suprafata viticola continua sa se extinda ajungand la 6540 ha, an anul 1880. Intre anii
1907 si 1944 suprafata viticola a oscilat antre 5570 si 6248 ha.
Transformarile cele mai importante an viticultura podgoriei s-au anregistrat dupa Unirea
Transilvaniei cu tara si mai ales dupa reforma agrara din 1921. Actiunile de sustinere a
viticulturii au anregistrat an aceasta zona si forme organizate, cum a fost de exemplu sindicatul
viticol din judetul Arad.
In podgoria Minis-Maderat s-a desfasurat si se desfasoara o intensa activitate de pregatire
profesionala a viticultorilor si de cercetare stiintifica viti-vinicola.