Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

3.1 Stabilirea soiurilor

3.1.1. Descrierea soiului Merlot

ORIGINE:
Este un soi originar din franţa cultivat pe suprafeţe mari în regiune de Medoc, iar în ţara noastră
ocupa al II-lea loc ca suprafaţa cultivată.

CARACTERE MORFOLOGICE :
Caractere de recunoaştere sunt: rozeta pufoasă de culoare alba-verzuie cu margini rosetice,
frunza adultă de culoare verde închisă, dinţi mărunţi, inflorescenţa este uniaxiala, cilindrică,
conica, floarea este hermafrodită normală, strugurele este mărunt, cu boabe dese. Bobul este
sferic mic acoperit cu o pielită groasă de culoare neagră şi acoperite cu un strat fin de pruine.

ÎNSUŞIRI AGRORBIOLOGICE SI
TEHNOLOGICE:
Acest soi are o perioadă mijlocie de vegetaţie de 170-200 zile şi are vigurozitate crescută. Este
sensibil la ger (-18 -16 grade Celsius) şi la seceta dar estedestul de tolerant la putregaiul cenuşiu.
Este un soi cu fertilităţi ridicate încărcătura de rodine variază în funcţie de conditile ecologice ale
centrelor de cultură. În zonele cu ierni blânde se pretează pentru conduare semiinalta şi înaltă,
necesitând aplicare de îngrăşăminte chimice.
Maturitatea deplica are loc la 3-4 sapt. După chasselos dori se acumulează cu o cantitade de 190-
200 g/l zaharuri în must, dar productile nu sunt foarte mari (10-16 t/ha).

10
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

Soiul Merlot se cultica cu bune rezultate în regiunile viticole a dealurilor Munteniei, Olteniei,
Dobrogea, Sudul Moldovei şi în câteva cetre viticole din banat.
3.1.2. Caracterizarea ampelografică şi agrobiologică a soiului Feteasca regala

Figura 3.4. Soiul Feteasca regala - http://m.revino.ro/editorial/soiuri-de-struguri/

ORIGINE.:
Acest soi este rezultatul unei hibridări naturale între Fetească albă x Grasă de Cotnari. El a fost
înmulţit după anul 1920 de către pepineristul GASPARI, înlocalitatea Daneş de lângă Sighişoara,
sub denumirea de “Dunnesdörfer Königsast”. Înanul 1928 vinul rezultat a fost prezentat la o
expoziţie horticolă de la Bucureşti, unde a primit denumirea de Fetească regală, care s-a
consacrat. S-a extins în toată ţara undeactual ocupă al doilea loc ca suprafaţa, circa 15000
hectare.
CARACTERE MORFOLOGICE:
Dezmugurire scămoasă, cu rozeta de culoare verdealbiciosă; primele frunzuliţe şi vârful
lăstarului sunt de culoare verde cu nuanţe albicioasedatorate perilor rari şi lungi. Frunza adulta
este mijlocie (11-13 cm lungime), ceva mailată decât lungă, întreagă cu un început uşor de
trilobie; sinusurile laterale superficialedeschise în formă de U; sinusul peţiolar deschis în liră sau
U. Limbul frunzei este deculoare verde închis, lucios, cu marginile involute, scămos pe faţa
inferioară. La fel ca şila soiul Grasă prezintă pe faţa superioară a mezofilului adâncituri, mai
închise la culoaresub forma unor "lovituri de ciocan" (c.t). Floarea hermafrodită normală, pe
tipul 5, soiulfiind autofertil. Strugurii mijlocii (110-130 g în medie), cilindro-conici, deseori
aripaţi, cu boabele neegale ca mărime şi aşezate des pe ciorchine. Bobul mijlociu, sferic, cu
pieliţasubţire, de culoare verde gălbui, uşor pruinată; pulpa zemoasă, nearomată. Lăstarii
devigoare mijlocie, coloraţi în verde, uşor bronzaţi pe partea însorită. Coardele în toamnă
auculoare galben brun, fin striate.
11
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE.
Soiul Fetească regală are perioadă mijlocie de vegetaţie(160-170 zile), timp în care necesită
2500-3200 grade C temperatură globală. Are vigoaremijlocie de creştere şi fertilitate ridicată, 80-
85% lăstari fertili. Se reface uşor în urmaaccidentelor climatice. Dezmugureşte devreme, în
primele zile ale luni aprilie, pârgastrugurilor are loc în prima parte a lunii august, iar maturarea
deplină se realizează la 3-4săptămâni după soiul Chasselas doré (epoca a IV-V-a).Rezistenţe
biologice: soi cu rezistenţă mijlocie la ger (-20C . . . –22C), dar sensibil la secetă; ca urmare
trebuie evitată cultura sa în zonele secetoase şi pe nisipuri.Are rezistenţă mijlocie la mană şi
făinare, sensibil la putregaiul cenuşiu al strugurilor.

PARTICULARITATI AGROTEHNICE.
Feteasca regală este un soi care valorifică bine aproape toate tipurile de sol, dar care are nevoie
de umiditate asigurată. Portaltoiirecomandaţi sunt cei care dezvoltă un sistem radicular profund
şi îi susţine potenţialul de producţie, aşa cum sunt SO4, SO4-4, Crăciunel 2, 26. S-a constatat că
altoit pe Kober 5 BB,soiului îi este măsrită sensibilitatea la îngheţ şi cancer bacterian. În plantaţii
se conduce încordon bilateral pe semitulpină, cu tăiere în verigi scurte de rod sau cepi de
producţie, cuatribuirea unei încărăcături mari de ochi la tăiere 20-22 ochi/m2. În zonele unde
survindeseori accidente climatice soiul se conduce pe semitulpină, cu tăierea în elemente lungide
rod, coarde de 8-12 ochi, Guyot pe braţe cu înlocuire periodică, sarcinile de rod fiindde 40-50
ochi/butuc.Feteasca regală este un soi care areacţionează pozitiv la aplicarea fertilizării
prinobţinerea de sporuri importante de producţie. Dozele optime sunt N150, P200, K200 kg/ha
s.a.aplicate pe un fond de fertilizare organică de 30 t/ha gunoi de grajd, odată la 4 ani.Producţiile
de struguri obţinute variază în funcţie de arealul de cultură de la 11 t/ha laBlaj până la 27 t/ha la
Odobeşti, cu o medie de 15-20 t/ha.
CARACTERE TEHNOLOGICE.
Tehnologic, soiul nu atingenivelul calitativ pe care îl are Feteasca albă. Acumulează zaharuri de
la 170-180 g/l pânăla 200-210 g/l, cu o aciditate totală a mustului variabilă între 4,5-7,0 g/l
H2SO4, iar capacitatea de supramaturare este mult mai redusă, deoarece acumulările în zaharuri
atingdoar 220-235 g/l. În anii cu condiţii climatice nefavorabile se obţin vinuri de consumcurent.
Obişnuit vinurile rezultate din Fetească regală sunt de calitate, dar pot fi folosite şila obţinerea
vinurilor materie primă pentru spumante sau distilate învechite din vin.

12
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

3.1.3. Descrierea soiului Riesling italian

Riesling Italian

SINONIME

Klein riesling, Welshriesling –în Germania; Petit riesling-în Franţa; Riesling italico-în Italia.

ORIGINE

Opiniile asupra originii sale sunt împărţite unii ampelografi afirmă că este originar din Germania
de pe valea Rinului, alţii din Italia sau din Austria, regiunea Styria.

CARACTERELE AMPELOGRAFICE

La dezmugurire rozeta este de culoare galben bronzat, păroasă primele frunzuliţe şi vârful
lăstarului este de culoare verde bronzat. Frunza adultă este mijlocie (14-15cm), cuneiformă
pentalobată, mai rar ovoidale, sinusul peţiolar are formă de liră cu baza ascuţită. Limbul frunzei
este de culoare verde deschis, subţire pergamentos, acoperit cu peri rari pe faţa inferioară. Dinţii
sunt lungi şi ascuţiţi ca de ferăstrău.

Floarea este hermafrodită normală, de tipul, soiul fiind autofertil. Strugurii sunt mici spre
mijlocii, cilindrici, cu prima ramificaţie detaşată de restul ciorchinelui şi boabele aşezate des pe
ciorchine. Bobul este mic, sferic, cu pieliţa subţire de culoare verde gălbui cu punctul pistilar
persistent şi evident; pulpa este zemoasă, nearomată.

13
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

Lăstarii au vigoare mijlocie de creştere, meritalele sunt subţiri (6-8mm în diametru), sunt fin
striaţi, de culoare verde cu nuanţe bronzate la noduri pe partea însorită.

ÎNSUŞIRILE AGROBIOLOGICE ŞI AGROTEHNICE

Soiul Riesling italian este adaptat climatului continental. Are perioadă mijlocie spre lungă de
vegetaţie (170-185 zile), necesitând 2600-3650◦C temperatura globală. Vigoarea de creştere este
mijlocie şi fertilitatea ridicată 80-85% lăstari fertili, frecvent având 2-3 etaje de inflorescenţe pe
lăstar. Maturează foarte bine lemnul lăstarilor şi diferenţiază mugurii de rod de la baza coardei
pretându-se la tăierea speronată.

Dezmugureşte târziu, la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai pârga strugurilor are loc în a
doua parte a lunii august, iar maturarea deplină se realizează la 3-4 săptămâni după soiul
Chasselas dore. Rezistenţe biologice: are rezistenţă bună la ger (-20... - 22◦C), slabă la secetă,
fenomenul manifestându-se prin căderea prematură a frunzelor, către sfârşitul lunii august este
mijlociu rezistent la mană şi făinare, sensibil la putregaiul cenuşiu al strugurilor.

Soiul Risling italian se caracterizează printr-o mare plasticitate ecologică, cultivându-se cu

rezultate bune în aproape toate podgoriile cu excepţia celor din NV ţării unde nu reuşeşte să
matureze destul de bine strugurii. Portaltoii recomandaţi sunt SO4, Crăciunel 2,71. În plantaţii se
conduce pe tulpini semiânalte cordon bilateral, cu tăiere în elemente scurte de rod sau verigi.
Sarcina de rod este de 16-20 ochi/m², respectiv 40-50 ochi pe butuc. Necesită fertilizarea cu doze
echilibrate de îngrăşăminte chimice. Consumul anual de macroelemente este următorul:
N153P23K103kg/ha, iar consumul specific N7,1P2,2K7,8kg/t de struguri N100-150P100-
150K100kh/ha.

ÎNSUŞIRI TEHNOLOGICE

Tehnologic soiul se comportă diferit în funcţie de arealul de cultură. Producţiile variază de la

9t/ha la Miniş, până la 20t/ha la Odobeşti, cu o medie de 11-13t/ha. Acumulările în zaharuri sunt
şi ele diferite de la 170g/l în contextul unei acidităţi totale a mustului ridicată, de 6-7 g/l H2SO4
până la 200 g/l şi valori ale acidităţii mai echilibrate, de 4,5g/l H2SO4. Are capacitate de
supramaturare când poate atinge 220-240g/l zaharuri.

VARIAŢII ŞI CLONE

14
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

Fiind un soi foarte vechi în cultură în urma înmulţirii vegetative, Riesling italian este o populaţie
heterogenă. Prin selecţie clonală să obţinut lka SCDVV Blaj clona Riesling italian -3Bl,
omologată în anul 1983 caracterizată prin producţii de 15 tone la ha şi capacitate mare de
acumulare de zaharuri.

ZONARE

Soiul este zonat în sortimentul a 88 de centre viticole din ţară. Cele mai bune rezultate le obţine
în sudul Moldovei, subcarpaţii meridionali şi în zona podişului Tasilvaniei
3.1.4.MUSTOASĂ DE MĂDERAT ORIGINE

Necunoscută. Se cultivă de secole în centrul viticol Măderat din podgoria Miniş.

SINONIME
Lampor, Mustos feher.
CARACTERE MORFOLOGICE Rozeta este pufoasă, alb-verzuie, cu nuanţă roz. Floarea este
hermafrodită normală. Frunza adultă este întreagă sau trilobată, prezentând de-a lungul lăstarului
o variaţie mare de formă şi lobie, de mărime mijlocie. Limbul este gros şi gofrat, verde închis,
scămos. Sinusurile laterale sunt slab schiţate, în formă de „V", având un pinten la baza
lumenului, iar cel peţiolar este deseori închis elip-soidal. Nervurile sunt roşietice la bază. Dinţii
sunt mărunţi şi ascuţiţi. Strugurele este de mărime mijlocie şi are formă cilindro-conică, foarte
compact. Bobul este sferic, mijlociu, de culoare verde-gălbuie şi miez zemos.
ÎNSUŞIRI AGROBIOLOGICE
Este un soi de vigoare mijlocie, cu o perioadă lungă de vegetaţie. Soi rustic cu o mare rezistenţă
la secetă, la atacul păianjenului roşu şi la putregaiul cenuşiu. Fertilitatea soiului este ridicată:
formează 80% lăstari fertili, iar coeficientul de fertilitate absolut este de 1,35. 11
PARTICULARITĂŢI AGROTEHNICE
În podgoria Miniş la tăiere se lasă o încărcătură de 14-16 ochi/m2 , iar tipul de tăiere este Guzot
pe semitrunchi.
15
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

CARACTERE TEHNOLOGICE
Are o perioadă lungă de vegetaţie şi este un soi de epocile V-VI . Acumulările de zaharuri sunt
destul de modeste 160 g/l , iar aciditatea se menţine ridicată la peste 6‰.
SELECŢIE CLONALE
A fost obţinut prin selecţie clonală la Miniş din populaţia soiului clonul Mustoasă de Măderat 79
Mn, omologat în anul 1987. Producţia este destinată producerii vinurilor albe de consum curent
şi se poate valorifica pe plan local şi ca struguri de masă. Vinul este uşor, are culoare aîb-verzuie,
aromă plăcută şi prospeţime deosebită datorită acidităţii ridicate şi constituie o foarte bună
materie primă pentru distilare.
ZONARE
Soi local din centrul viticol Măderat, din podgoria Miniş. Se mai cultivă în centrele Diosig,
Sâniob-Marghita, Valea lui Mihai (jud. Bihor) şi Sanislau (jud. Satu Mare).
3.2. Alegerea portaltoilor

3.2.1.BERLANDIERI x RIPARIA SELECŢIA OPPENHEIM 4

16
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

Origine - Selecţie rezultată din portaltoiul Berlandieri x Riparia Teleki 4 A, realizată în

Germania, la Şcoala de viticultură din Oppenheim, de către A. Rodrian, în jurul anului 1940.

Sinonime – SO4

Caractere morfologice

Frunza adultă este mare, întreagă uşor trilobată, în special la cele situate la baza
lăstarului. Limbul este colorat verde-închis, uşor gofrat şi ondulat, cu marginea involută, cu
scame şi peri pe partea inferioară. Sinusul peţiolar este deschis în formă de V sau liră, iar
sinusurile laterale superioare, când apar au formă de U. Nervurile sunt verzi şi capătă o uşoară
nuanţă roşietică spre punctul peţiolar. Dinţii sunt mici, înclinaţi spre vârf. Peţiolul este păros, de
culoare verde-roşietic. Coarda este de culoare cenuşie închisă, cu noduri proeminente, acoperite
cu peri scurţi. Scoarţa se exfoliază în plăci, iar mugurii sunt mici şi ascuţiţi.

Caractere agrobiologice şi tehnologice

Este un portaltoi care se apropie foarte mult de Riparia gloire din punct de vedere al
caracterelor morfologice şi a comportării agrobiologice, şi anume: dezmugureşte cu 4-5 zile mai
târziu decât portaltoiul Riparia gloire, are o perioadă de vegetaţie scurtă, (165-170 zile), vigoare
mare şi o maturare a lemnului bună (este considerat portaltoiul cu cea mai bună maturare a
lemnului). Are o capacitate de înrădăcinare bună, (60-80 % capacitatea de înrădăcinare a
butaşilor), iar afinitatea cu soiurile de viţă roditoare este bună (45-50%). În plantaţii dezvoltă un
sistem radicular foarte puternic, pătrunde în sol la adâncimi foarte mari (4-5 m), cu foarte multe
rădăcini de schelet, dar şi foarte multe rădăcini subţiri şi lungi.

Rezistenţe biologice: prezintă o rezistenţă bună la filoxera radicicolă, însă slabă la

filoxera galicolă, este rezistent la nematozii endoparaziţi (Meloidogyne arenaria, Meloidogyne
incognita), rezistenţă mijlocie la cloroză (maxim 17% calciu activ în sol, respectiv I.P: C. – 30),
rezistent la secetă, sensibil la săruri nocive din sol (maximum 0,4%0 NaCl), iar dintre bolile
criptogamice, manifestă sensibilitate sporită la antracnoză.

În şcoala de viţe: portaltoiul înrădăcinează bine, iar prinderea la altoire este bună, fiind
considerat cel mai valoros din grupa hibrizilor Berlandieri x Riparia.

În plantaţiile pe rod: imprimă soiurilor asociate cu el precocitate, vigoare, calitate, însă în

anii ploioşi întârzie maturarea, influenţând negativ producţia. Se obţin rezultate bune prin
asocierea acestui portaltoi cu soiurile Grasă de Cotnari, Traminer roz, Fetească albă, Riesling
italian, Chardonnay, Sauvignon, Chasselas doré.
17
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

Particularităţi de cultură: se adaptează foarte bine pe toate tipurile de sol, preferând totuşi
solurile reavene şi fertile. Nu suportă solurile acide şi cu exces de umiditate. Fiind un soi foarte
viguros, se lasă sarcini mari de lăstari pe butuc, rezultând în urma plivitului 12 lăstari, formează
copili lungi şi viguroşi, necesitând săptămânal copilitul şi legatul lăstarilor. Reacţionează foarte
bine la fertilizarea cu îngrăşăminte chimice, însă în doze echilibrate. Producţia medie de butaşi
care se obţine este de 190.000-200.000 butaşi/hectar.

Selecţii clonale: La Staţiunea Viticolă Blaj, a fost obţinută o clonă foarte valoroasă, clona
4, fiind practic o supraselecţie care s-a manifestat printr-o productivitate mare, cu randamente
sporite la altoire (peste 40%). În Franţa au fost obţinute peste 78 de clone, însă doar clonele 5,
15, 18, 102 sunt recomandate pentru înmulţire.

Zonare: este cel mai valoros portaltoi din grupa Berlandieri x Riparia, fiind foarte extins
în cultură, în special în ţările cu tradiţie viticolă, iar la noi în ţară, se recomandă pentru toate
podgoriile şi centrele viticole.

3.2.2 BERLANDIERI x RIPARIA KOBER 5 BB

Origine - A fost obţinut în Austria de către Franz Kober în anul 1920 din populaţia soiului
Berlandier x Riparia Teleki 5 A.

Caractere morfologice

18
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

Frunza adultă este cuneiformă, colorată verde-închis, întreagă cu tendinţă de trilobie,

gofrată cu marginile involute. În cursul perioadei de vegetaţie, nervurile principale se frâng
formând o ridicătură în formă de cocoaşă pe suprafaţa limbului. Limbul este glabru, plan, pielos.
Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră spre U. Nervurile au o nuanţă roşietică spre punctul
peţiolar şi sunt uşor păroase pe partea inferioară a limbului.

Dinţii sunt triunghiulari, cu baza lăţită. Peţiolul este fin striat, de culoare verde - roşietică,
uşor pubescent.

Coarda este fin păroasă, mai mult în jurul nodurilor, de culoare cafenie - cenuşie, cu
internodii lungi şi muchiate, eliptică în secţiune. Scoarţa se exfoliază în plăci, iar mugurii sunt
mari, conici.

Caractere agrobiologice şi tehnologice

Kober 5 BB este un portaltoi foarte viguros, caracterizat printr-o dezmugurire timpurie

(prima decadă a lunii aprilie), cu o perioadă de vegetaţie scurtă-mijlocie (170-180 zile) şi cu o
capacitate de înrădăcinare bună, (60-80 % capacitatea de înrădăcinare a butaşilor), iar afinitatea
cu soiurile roditoare este bună (50%). În plantaţii dezvoltă un sistem radicular puternic cu
rădăcini de schelet numeroase şi lungi.

Rezistenţe biologice: prezintă o rezistenţă bună la filoxera radicicolă, dar scăzută la

filoxera galicolă, foarte rezistent la nematozi, mult mai rezistent la cloroză decât Teleki 8B,
(maxim 20% calciu activ în sol), nu rezistă la săruri decât până la 0,4%0, iar rezistenţa la secetă
este bună, fiind sensibil la excesul umidităţii în sol.

În şcoala de viţe: înrădăcinează bine, prinderea la altoire este foarte bună 43,2-49,4%

În plantaţiile pe rod: imprimă soiurilor o vigoare foarte mare care favorizează meierea şi
mărgeluirea, întârzie maturarea lemnului, determinând scăderea rezistenţei la ger a soiurilor
altoite. Nu este recomandat pentru soiuri productive cu vigoare mare (ex: Fetească
neagră, Saint Émilion), iar soiurile Merlot, Cabernet Sauvignon, Chardonnay, Riesling italian,
altoite pe acesta dau producţii foarte mari.

Particularităţi de cultură: se adaptează pe toate tipurile de sol, cu excepţia celor acide,

compacte. Trebuie evitată plantarea acestuia pe soluri fertile pentru a nu imprima vigoare prea
mare soiurilor altoite pe acesta. Tăierea se face în cepi, iar pe butuc se lasă în urma plivitului 12
lăstari, formează mulţi copili, necesitând execuţia mai multor lucrări în verde, reacţionează bine

19
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

la doze moderate de îngrăşăminte chimice. Necesită 1-2 tratamente împotriva filoxerei galicole.
Producţia medie de butaşi care se obţine este de aproximativ 200.000 butaşi/hectar.

Selecţii clonale: Portaltoiul Kober 5 BB s-a dovedit a fi o populaţie destul de heterogenă

din punct de vedere biologic şi a fost supus selecţiei clonale în multe ţări viticole (Ex: Franţa - 25
de clone, Germania – 3, etc.). La noi în ţară, după anul 1935, la Staţiunea Viticolă Crăciunel-
Blaj, s-a trecut la supraselecţia acestui portaltoi, obţinându-se cea mai valoroasă selecţie clonală,
Selecţia Crăciunel 2. Tot aici, prin lucrările de selecţie efectuate în perioada 1949 - 1964, s-au
extras din Kober 5 BB alte două selecţii valoroase de portaltoi: Selecţia Crăciunel 26, omologată
în 1970 şi Selecţia Crăciunel 25, omologată în 1978.

Zonare: este portaltoiul cu cea mai mare pondere în cultură la noi în ţară (70% din
suprafaţa plantaţiilor actuale), fiind întâlnit în toate podgoriile ţării. Se doreşte totuşi restrângerea
suprafeţelor cu acest portaltoi şi înlocuirea treptată cu selecţiile mult mai valoroase: Selecţia
Oppenheim 4, Selecţiile Crăciunel 2, 26 şi 71.

3.3. SISTEME DE CULTURĂ

În viticultură se cunosc două sisteme de cultură: clasic jos și înalt, cu cele două forme:
semiinalt și înalt propriu-zis. Pentru înființarea plantației din Podgoria Husi va aplica sistemul de
cultură înalt, cu formă de conducere Guyot cu brate cu inlocuire periodica.

Sistemul clasic joc se practică în zonele unde temperatura în timpul iernii coboară sub
limita de rezistență, se protejează pe perioada de iarnă prin lucrarea de îngropat. Avantajele
acestui şişte, sunt: protejarea și reducerea pierderilor contribuie la acumularea unor concentrații
mai ridicate de zaharuri; se obțin musturi mai echilibrate din punct de vedere al acidității.

Dezavantaje: nu permite mecanizarea de ansambu; cere un consum mare de forță de

muncă etc.

Sistemul de cultură înalt se practică în zone unde temperatura nu scade sub limita de
rezistență – 25 oC. Acest sistem de cultură are are avantajul că: nu necesită protejarea e timp de
iarnă; permite mecanizarea lucrărilor asupra solului și plantei; cere un consum mai redus de forță
de muncă; un consum mai redus de energie; un potențial de producție mai mare; productivitate și
economicitate mai mare.

Dezavantaje: se formează mai greu și într-un timp mai lung; scade conținutul în zahăr;
sensibilitate mai mare la cancerul bacterian.

20
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

3.4. PLANTAREA VIȚEI DE VIE – MANUALĂ

3.4.1. PREGĂTIREA TERENULUI PENTRU PLANTARE

Înființarea unei plantații se poate realiza fie pe un teren amenajat în terase, fie
neamenajat. Lucrările de pregătire pe un teren amenajat în terase sunt: fertilizarea de bază,
desfundatul, nivelarea desfundăturii, pichetarea sau nu în funcție de metodă de plantare. Pe
terenurile neamenajate lucrările se referă la: defrișare, nivelare, asigurarea odihnei solului,
fertilizarea, desfundarea, nivelarea și pichetarea, dacă este necesară.

Defrișarea vegetației lemnoase este necesară în cazul unor plantații vechi sau a arborilor,
arbuștilor etc. În cazul în care vechile plantații au fost afectate de boli virotice sau cancer
bacterian, butucii se vor scoate cu maximum de rădăcini, se va face dezinfecția solului și dacă
este necesară chiar odihna lui.

Nivelarea este necesară imediat după defrișare, pentru ușurarea executării celorlalte
lucrări.

Asigurarea odihnei biologice este necesară în cazul terenurilor ocupate anterior cu vită
de vie. Repausul necesar va fi de 3-5 ani, perioada în care terenul va fi cultivat cu graminee și
leguminoase.

Dezinfecția solului se face când replantarea terenurilor urmează la scurt timp după
defrișarea plantațiilor vechi, pentru a se evita răspândirea bolilor virotice prin intermediul
nematozilor.

Fertilizarea înainte de desfundat asigură o îmbunătățire a stării de aprovizionare a solului

în materie organică, este importantă pentru îmbunătățirea însușirilor fizice, chimice, biologice ale
solului, precum și în formarea rezervei în principalele elemente care va fi folosită de noua
plantație. Prin cartarea agrochimică efectuată la alegerea terenului se stabilesc îngrășămintele și
dozele în care acestea trebuie să se administreze.

Desfundarea terenului constă în mobilizarea solului pe adâncimea de 60-70 cm, chiar

mai mult pentru solurile grele (80 cm), prin inversarea și amestecarea orizonturilor, în scopul
asigurării unor condiții favorabile pentru dezvoltarea rădăcinilor. Desfunfatul se realizează în
funcție de momentul platarii, astfel pentru plantatul de toamnă desfundatul se execută în vară.

21
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

(iulie-august), pentru plantatul de primăvară generalizat în țara noastră, se desfundă de toamna,

până la începutul iernii, nu mai târziu însă de lunile decembrie-ianuarie.

Picheterea terenului constă în marcarea pe teren a locului unde va fi plantată fiecare viță.
Prin această lucrare se urmărește obținerea unor rânduri drepte, în continuare de la o parcelă la
alta, pentru asigurarea unor lungimi mari de lucru pentru agregate.

3.4.2. PLANTAREA VIŢEI DE VIE

În condițiile din țara noastră vița de vie se poate planta toamna, primăvara sau vară.

Plantatul de toamnă poate dura până la începutul iernii, atunci când timpul permite, respectiv
solul nu este înghețat și temperatura se menține constant peste zero grade.

Primăvara, plantatul poate începe din momentul în care condițiile climatice permit acest lucru,
solul este complet dezghețat și fără exces de umiditate, iar temperatura se menține coinstant
peste zero grade, în lunile martie-aprilie.

Vara, plantarea are loc în lunile iulie-august, cu vițe fortificate în pungi de folie de polietilenă,
tuburi sau ghivece nutritive.

Lucrarea de plantat cuprinde în ansamblu mai multe operațiuni executate într-o anumită
succesiune, și anume: nivelarea terenului, pichetarea terenului, scoaterea materialului săditor de
la păstrare, verificarea condițiilor tehnice de calitate și a stării fiziologice pe care o prezintă în
momentul respectiv, fasonarea, parafinarea, mocirlirea și repartizarea la gropile de plantarea
materialului săditor, săparea gropilor, plantarea propiu-zisă.

Controlul materialului săditor: trebuie să se acorde o atenție deosebită următoarelor aspecte –

concreşterii la altoire, îmbinării corespunzătoare a altoiului cu portaltoiul, mugurii de pe cordiță
trebuie să fie vii, lemnul cordiței și al portaltoiului trebuie să fie sănătos, rădăcinile să fie vii și
cu o stare de hidratare normală.

Fasonarea constă în eliminarea corditelor de prisos, se lasă numai câte una, se înlătură
rădăcinile crescute din altoi sau din nodurile superioare ale portaltoiului, se scurtează rădăcina
rămasă și rădăcinile bazale și se împrospătează tăietura ciotului de la partea superioară a
altoiului. După lungimea de scurtare a cordiței și a rădăcinilor, fasonarea poate să fie de trei
feluri: fasonare scurtă, mijlocie sau lungă.

22
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

Parafinarea trebuie executată în mod obligatoriu în cazul când plantatul se face în gropi fără
mușuroi, la plantarea semimecanizata sau mecanizată și atunci când vițele se pun la fortificat în
pungi de polietilenă pentru a se planta în vară. Se parafinează numai cordiță cu zonă punctului de
altoire și o porțiune din portaltoi, până la 8-10 cm

Mocirlirea constă în înmuierea rădăcinilor și a portaltoiului până aproape de jumătate, într-o

mocirlă cu vâscozitatea smântânii.

Plantarea propriu-zisă constă în: realizarea pe fundul gropii a unui muşuroi de pământ
foarte bine mărunţit; introducerea viţei în groapă şi fixarea lângă peretele dinspre pichet, cu
cordiţa orientată către acesta, rădăcinele răsfirate pe muşuroi şi punctul de altoire la 2-4 cm
deasupra solului; aşezarea unui strat de 20 cm de pământ mărunţit şi reavăn deasupra rădăcinilor;
se adaugă după tasare 2-5 kg de mraniţă, în fiecare groapă; se udă cu 5-10 litri apa, în funcţie de
umiditatea solului; se umple groapa cu pământ până la nivelul solului fără a se tasa; se face
muşuroirea viţelor cu pământ reavăn şi mărunţit, indiferent de epoca de plantare.

3.5. TĂIERI DE FORMARE

Guyot cu brate cu inlocuire periodica
Consta dintr-o buturuga formata la nivelul solului, in fiecare primavara la taieri se vor lasa doi
cepi de inlocuire orientati de o parte si de alta, pe directia randului, doua tulpini pana la sarma
portanta (50-60 cm), pe care se gasesc cate doua verigi de rod (2 cepi + 2 coarde scurte).La 5-6
ani aceste tulpini se vor inlocui pe seama cepilor de la baza. Protejarea se va face asupra
coardelor crescute pe cei doi cepi de inlocuire. Taierile de formare constau in:

Anul I - fasonarea la plantare - mijlocie, radacinile la 8-10 cm, iar cordita in 4-6 ochi.

Anul II - 2 cepi de 2-3 ochi.Din ochii de pe cepi vor creste lastari care se vor lega pe tutore (sau
daca in anul II se instaleaza mijloace de sustinere se vor dirija printre sarmele spalierului); se
executa lucrarile specifice perioadei de vegetatie asupra plantei si solului.

Anul III - 2 cepi din cele mai joase cresteri; 2 cordite (4-8 ochi) sau daca vigoarea permite f>6
mm;-se proiecteaza tulpinile pana la sarma portanta din doua cresteri cu pozitia cea mai
apropiata de verticala.

23
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

Anul IV - 2 cepi la baza; pe fiecare tulpina se lasa cate o veriga de rod.

Anul V - 2 cepi la baza; pe fiecare tulpina se definitiveaza cele 2 verigi de rod

3.6. ÎNTREȚINEREA PLANTAȚIEI VITICOLE

FERTILIZAREA

În plantaţiile viticole roditoare se folosesc următoarele tipuri de îngrăşăminte: organice,

chimice (minerale), minerale naturale şi organo-minerale.

Îngrăşămintele organice prin compoziţia lor complexă şi spectrul larg de influenţe

favorabile asupra plantelor, îngrăşăminte organice se pot considera prioritare pentru fertilizarea
plantaţiilor de vii pe rod. Aceasta, deoarece, pe lângă îmbogăţirea solului în elemente nutritive şi
în humus, ele intensifică activitatea microorganismelor din sol implicate în transformări
biochimice utile şi stimulează folosirea mai eficientă a îngrăşămintelor minerale. Îngrăşăminte
organice utilizabile sunt: gunoiul de grajd, gunoiul de bovine, compostul de gospodărie,
compostul din resturile urbane, gunoiul de păsări, urină, mustul de bălegar şi îngrăşăminte verzi.

Îngrăşămintele chimice simple din grupa macroelemente. Această grupă de îngrăşăminte

se obţine pe cale sintetică, prin prelucrarea unor materii prime de natură minerală sau organo-
minerală. În plantaţiile viticole roditoare se folosesc frecvent îngrăşăminte chimice cu un singur
element nutritiv (simple), cum ar fi cele pe bază de: azot, fosfor, potasiu, magneziu s.a. Dozele
medii sunt de 120 kg/ha s.a. azot; 90 kg/ha s. a fosfor; 180 kg/ha s.a. potasiu. Îngrăşămintele cu
potasiu şi fosfor se aplică toamna sub arătură; iar cele cu azot solubil primăvara.

Îngrăşămintele chimice simple din grupa microelementelor. Microelementele sunt

necesare plantelor în cantităţi foarte mici, însă cu eficacitate mare, făcându-se indispensabile şi
în nutriţia viţei de vie. Dintre îngrăşămintele cu microelemente s-au dovedit mai importante cele
pe bază de Mg, Fe, B, Zn, Mn.

Îngrăşămintele chimice complexe. Spre deosebire de îngrăşămintele chimice simple,

îngrăşămintele complexe pot să aibă în compoziţtia lor două elemente nutritive principale, fiind

24
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

denumite îngrăşăminte binare; trei elemente principale denumite ternare sau mai multe macro-
sau microelemente.

Îngrăşămintele chimice binare pot să fie de tipul NP (9-9-0); NK (20-0-20); NMg cu 20-
28% N şi 5 % Mg; PK (0-20-30; 0-20-20).

Îngrăşămintele chimice ternare pot fi de tipul NPK: 16-16-16; 22-11-11; 13-26-13 etc. Pe
lângă elementele nutritive principale (NPK) îngrăşămintele chimice complexe pot avea în
conţinutul lor şi microelemente în concentraţii cum ar fi 0,05 % Mn, 0,01 % Zn, 0,02 % B etc.

Îngrăşămintele lichide. În România se produc două tipuri de îngrăşăminte lichide, şi

anume: tipul cristalin şi tipul foliar.

Îngrăşămintele lichide de tip cristalin cu grad sporit de puritate au ca simbol litera C

urmată de 3 cifre (C 411, C 141, C 011), care reprezintă raportul dintre cele trei elemente
nutritive de bază: NPK.

Îngrăşămintele lichide de tip foliar au ca simbol litera F urmată ca şi în cazul celor de tip
cristalin de cele 3 cifre reprezentând raportul NPK. Spre deosebire de îngrăşămintele de tip
cristalin, cele de tip foliar au în compoziţia lor şi substanţe tampon (etilenglicol, zahăr, aldehida
maleică), care previn modificarea pH-ului, substanţe cu proprietăţi de chelatizare (EDTA) şi
diferite microelemente.

Îngrăşămintele minerale naturale se obţin prin măcinarea rocilor naturale. Ele au în

conţinut un element nutritiv dominant (P, K) şi alte elemente necesare nutriţiei. O parte din
aceste îngrăşăminte minerale sunt admise în viticultura ecologică.

Îngrăşămintele organo-minerale. Acest tip de îngrăşăminte se obţine prin amestecarea de

îngrăşăminte organice cu îngrăşăminte chimice pe bază de NPK în proporţii diferite şi se
administrează sub formă solidă sau lichidă.

Administrarea îngrăşămintelor. Se poate administra în două benzi laterale, cu plugul

cultivator PVC 2-2,2 în agregat cu EIV, la adâncimea de 16-18 cm. Aplicarea periodică, cu
subsolierul SPV - 45 M, pe mijlocul intervalului se face la adâncimea de 35 -45 cm. Pe solurile
grele, se pot administra periodic, o dată la 2 ani îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu, cu doză mărită
corespunzător.

25
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

3.7.PREVENIREA ŞI COMBATEREA BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR

Prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor se realizează prin aplicarea tratamentelor

de avertizare, iar în anii favorabili bolilor criptogamice, tratamentele vor fi aplicate și pentru
acoperire.

Această specie este predispusă cel mai des la atacul manei, al făinarii şi al putregaiului.
Acestea sunt cele mai periculoase boli, însă viţa de vie poate fi atacată şi de alte boli, cum ar fi
viroza viţei de vie, cancerul bacterian, mozaicul nervurian, marmorarea şi excorioza. Substanţele
folosite pentru combaterea lor sunt aceleaşi ca cele pentru combaterea principalelor trei afecţiuni.

Viţa de vie este predispusă la atacul acarienilor, filoxerei, moliei strugurilor şi moliei viţei
de vie. Pentru combaterea dăunătorilor se folosesc insecticide şi acaricide Pe parcursul ciclului
de vegetaţie este recomandată alternarea insecticidelor administrate, pentru a preveni rezistenţă
sporită a dăunătorilor la un singur insecticid.

Erbicidarea viţei de vie

Eliminarea buruienilor din plantaţiile de vită de vie este esenţială pentru prevenirea
atacurilor de boli şi dăunători.

Combaterea manei la viţa de vie

Cea mai bună soluţie împotriva manei la viţa de vie este cuprul, administrat de obicei sub
formă de săruri. Pe lângă sulfatul de cupru mai sunt şi alte soluţii omologate care pot trata cu
succes mâna.

Combaterea făinarii la viţa de vie

Sulful este elementul chimic cel mai eficient pentru tratarea făinarii. Acesta se
administrează de obicei sub formă de praf sau soluţie cu pulbere umectabila.

Calendar stropiri pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor la viţa de vie

Împotriva manei, a făinarii şi a putregaiului cenuşiu se administrează un tratament cu

Shavit F 72 WP, când lăstarii ajung să aibă 5-10 cm. Pentru combaterea dăunătorilor, cum ar fi
păianjenul comun şi păianjenul roşu, se administrează Nissorun 10 WP sau Omite 570 EW în
aceeaşi perioadă.

26
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

Înainte de înflorit se administrează un tratament împotriva manei pe bază de Acrobat MZ

90/600 WP. Pentru combaterea făinarii şi a putregaiului cenuşiu se administrează un tratament cu
Topsin M 70.

Când boabele sunt de dimensiunea bobului de piper se poate administra un tratament cu

soluţia Universalis 593 SC împotriva manei, făinarii şi putregaiului cenuşiu. Acest tratament este
eficient dacă vremea este ploiasa. În caz de secetă, se administrează un tratament cu Bravo 500
SC împotriva bolilor principale.

La compactarea ciorchinilor se administrează Mikal Flash sau Zetanil Blu în caz de

ploaie şi Champ 77 WG în caz de secetă.

La intrarea în pârga se poate administra Teledor 500 SC sau Mythos împotriva

putregaiului cenuşiu sau Champ 77 WG împotriva manei.

Înainte de recoltat, tratamentul poate constă în administrarea soluţiei Teledor 500 SC

împotriva putregaiului cenuşiu.

3.8. Particularitățile vinurilor obținute

Merlot, vin ales, vin delicat, vin cu fructuozitate. Ca soi, el îşi are obârşia tot în Bordeaux
(Franţa). Alături de Cabernet Sauvignon, el a fost adus în România tot acum peste 100 de ani, dar
răspândirea lui a fost mai redusă decât a soiului Cabernet Sauvignon. Mult mai târziu, prin anii
60, viticultorimea din România a început să se reorienteze, constatând că soiul Merlot da vinuni
adesea egale calitativ cu soiul Cabernet Sauvignon, dar producţia să este dublă (aproximativ 10
t/ha). Ca urmare suprafeţele cu Merlot au crescut vertiginos după 1965.

Pentru viticultura românească, fenomenul a avut un efect pozitiv în sensul că au crescut

suprafeţele cultivate cu soiri roşii de calitate, dar în acelaşi timp un efect negativ, pentru ca soiul
Merlot a înlocuit în mare parte plantările de Cabernet Sauvignon, ceea ce n-ar trebui să ne
satisfacă. Pe piaţa mondială, vinul de Merlot se bucura de o bună reputaţie, situându-se din acest
punct de vedere imediat sub cea a soiului Cabernet Sauvignon. Vinul este mai moale, mai delicat,
cu intensitate colorantă şi cu aciditate ceva mai scăzute decât la Cabernet Sauvignon. Merlot-ul
este un vin la fel de personal că şi Cabernet Sauvignon, numai că are alte caracteristici.

Rubiniul Merlot sugerează olfactiv aroma de zmeură proaspătă. Oricum, vinul de Merlot fiind
mai puţin aspru, poate fi pus în consum mai repede decât Cabernet Sauvignon. Soiul Merlot s-a

27
Moisi Teodor Podgoria Miniș-Măderat,Centrul viticol Măderat

impus în multe areale viticole şi la rândul său, a impus multe areale viticole: Minis, Recas,
Drăgăşani, Sâmbureşti, toată podgoria Dealu Mare, (Valea calurareasca, Urlaţi, Ceptura,
Fântânele, Vadu săpat, Tohani, Săhăteni, Bre aza-Naeni, Gura Săraţii, Zoreşti), Dealurile
Râmnicului Sărat şi în podgoria Coteşti, la Murfatlar, la Sarica-Niculitel şi în podgoriile
Galaţiului. La modul general se considera că vinul de Merlot se situează calitativ imediat sub cel
de Cabernet Sauvignon. Se zice totuşi ca într-un singur loc în România, Merlot-ul depăşeşte
calitativ pe Cabernet Sauvignon şi anume la Oancea pe malul Prutului (jud Galaţi). Multă vreme
nu am crezut, dar într-un sfârşit, acum vreo două decenii m-am convins că este aşa.

La masă, Merloot-ul, merge" servit alături de orice friptură, de vacă, de porc şi chiar de fazan
sau de curcan. Mai bine ca oricare altul, vinul de Merlot se asociază de minune cu brânzeturile
servite, a la francais", adică la sfârşitul mesei. Şi totuşi, soiul Merlot are câteva metehne pentru
viticuitor, pe care cumplita iarnă 1985 le-a scos în evidenţă. Soiul Merlot este slab rezistent la
ger, astfel încât la amplasarea lui trebuie să se evite firul văilor, acolo pe unde se scurg curenţii
reci ai iernii. Soiul Merlot este destul de pretenţios la condiţiile din timpul înfloritului; el este de
asemenea mai afectat de secetă decât alte soiuri, astfel încât nu trebuie, aruncat" pe coastele
însorite ale unor podgorii secetoase. Alesele calităţi ale vinului de Merbot ca şi marea să căutare
pe piaţa internaţională fac ca Merlot-ul să aibă o perspectivă certă în viticuitura românească,
numai ca amplasarea sa în diferitele arealuri viticole şi în cadrul fiecărui areal trebuie făcută cu
profesionalism.

28