PERE

Soiuri de iarnă
 CURÉ (para popească)
 Este un soi francez, foarte vechi (1760), foarte răspândit la noi.
 Pomul viguros, cu ax puternic, capacitate mare de ramificare. Prezintă
lăstari sinuoşi, arcuiţi, fragili. Fructifică pe nuieluşe, mlădiţe şi pe ţepuşe.
Este soi triploid. Are o foarte bună afinitate cu gutuiul şi este folosit ca
intermediar. Produce mult dar alternant. Prezintă plasticitate ecologică
mare.
 Fructele mijlocii sau mari, piriform alungite, asimetrice, cu gâtul torsionat,
au de regulă un şanţ discret pe înălţime. Pe partea umbrită, prezintă o dungă
de rugină caracteristică. Epicarpul destul de gros, verde-gălbui, galben ca
paiul la maturitate, prezintă puncte mici de rugină pe întreaga suprafaţă.
Rareori prezintă o rumeneală slabă pe partea însorită. Pedunculul lung, uşor
arcuit, prezintă la bază un mamelon cărnos. Pulpa albă uşor verzuie, este
consistentă, suculentă, fondantă, potrivit de dulce, plăcut acidulată, slab
astringentă, fără aromă. În toamnele reci si umede şi pe solurile grele
fructele sunt mediocre şi formează sclereide în jurul ovarului.
 Maturitatea de recoltare: începutul lunii octombrie, consum: noiembrie-
ianuarie.
C
U
R
É
 CONTESA DE PARIS
(Comtess de Paris)
 Soi obţinut în Franţa din încrucişarea soiurilor Saint Germain x Curé şi
introdus în cultură în 1908. La noi este destul de răspândit.
 Pomul este viguros, rodeşte în principal pe ţepuşe, dar şi pe nuieluşe şi
mlădiţe. Lăstarii sunt geniculaţi şi pubescenţi. Frunzele mici, eliptic-alungite,
pubescente, sunt involute. Are afinitate slabă cu gutuiul. Este tardiv, înfloreşte
timpuriu, este productiv dar sensibil la secetă şi boli şi pretenţios la condiţiile
de mediu.
 Fructele sunt mijlocii spre mari, piriforme uşor asimetrice, cu diametrul mare
la jumătatea înălţimii fructului. Epicarpul subţire, verde în momentul recoltării
şi galben la maturitate, prezintă rugină caracteristică sub formă de puncte
cenuşii, reţea şi pete mici. Pedunculul, destul de lung şi gros, prezintă un
mamelon cărnos la bază. Pulpa albă, foarte fină, fondantă, pronunţat suculentă,
dulce, fin aromată, fără sclereide, de calitate foarte bună pentru masă. Se
aseamănă destul de mult cu soiul Curé, dar forma este mai regulată, nu prezintă
şanţ şi dungă de rugină, epicarpul prezintă mai multă rugină, în special sub
formă de puncte mari şi pete, pulpa este aromată, mai fină şi mai dulce.
 Maturitatea de recoltare - la începutul lunii octombrie. Fructele se pot
OLIVIER DE SERRES

 Soi de origine franceză (1851) cu genealogie necunoscută, puţin

cultivat la noi (la noi introdus în 1905).
 Pomul de vigoare mijlocie, cu ramificare bună. Rodeşte pe mlădiţe şi
nuieluşe de 10-12 cm. lungime, care se garnisesc apoi cu ţepuşe. Soi
autosteril. Prezintă afinitate cu gutuiul. Produce mult dar neregulat.
 Fructele sunt mijlocii, sferic-turtite (maliforme), cu trei coaste largi,
pronunţate. Epicarpul gros, este verde cenuşiu la început, apoi devine
galben ca ceara. Prezintă ambele cavităţi largi şi cu pereţi neregulaţi,
datorită şanţurilor care despart coastele şi cu rugină multă, grosieră.
Pulpa este albă-gălbuie, fermă, untoasă, foarte suculentă, dulce-vinurie,
intens aromată, foarte bună pentru masă. Prezintă sclereide puţine, dar
grosiere, în jurul ovarului. La supramaturare fructele se prăbuşesc.
 Maturitatea de recoltare - în a doua jumătate a lunii octombrie.
Maturitatea de consum din noiembrie până în martie - aprilie.
 PASSE CRASSANE

 Soi obţinut în Franţa, în 1845, din sămânţă şi descris prima dată în 1857. Cel
mai răspândit soi din lume după Williams. La noi în ţară a fost introdus în
anul 1904.
 Pomul de vigoare slabă, cu fructificare dominantă pe ţepuşe, dar şi pe
nuieluşe şi mlădiţe de 10-15 cm. Lungime, are capacitate bună de ramificare.
Prezintă afinitate cu gutuiul. Este un bun polenizator. Produce foarte bine în
unele areale (Franţa, Italia) şi mai slab în altele (România, Ungaria,
Iugoslavia etc). Necesită temperaturi ridicate în perioada înfloritului.
 Fructele sunt mari, sferice-scurt piriforme sau invers-ovoide, asimetrice.
Epicarpul, verde-cenuşiu, acoperit cu puncte şi pete mari de rugină, rareori
cu o rumeneală carminie pe partea însorită. Pulpa alb-gălbuie, consistentă,
suculentă, dulce-vinurie, aromată, de calitate foarte bună pentru masă. În
condiţii mai puţin favorabile de mediu, formează sclereide în jurul ovarului
iar fructele sunt astringente.
 Maturitatea de recoltare - sfârşitul lunii octombrie. Perioada de consum,
decembrie - martie.
 REPUBLICA

 Soi obţinut la SCPP Voineşti-Dâmboviţa prin încrucişarea soiurilor Decana

de iarnă x Madame Levavasseur şi omologat în anul 1973.
 Pomul este de vigoare mică-mijlocie, coroana rară, cu fructificare
predominantă pe ţepuşe. Soi autosteril, precoce şi productiv, nu are afinitate
cu gutuiul, rezistent la rapăn.
 Fructele sunt mari sau foarte mari (240 g), maliforme, scurt piriforme sau
bergatiforme, asimetrice, cu contur neregulat. Epicarpul, destul de rezistent,
de culoare verde-gălbui, prezintă la unele fructe o rumeneală palidă şi
numeroase puncte şi pete mari de rugină, de culoare maron. Pedunculul este
scurt şi gros. Prezintă ambele cavităţi, cea calicială foarte largă şi adâncă.
Pulpa de culoare albă, fermă, fondantă, potrivit de suculentă, dulce, cu
aromă puternică şi gust bun. În toamnele scurte şi reci pulpa rămâne mai
tare, formează multe sclereide şi nu se maturează normal.
 Maturitatea de recoltare - la sfârşitul lunii octombrie. Fructele se pot
consuma din ianuarie până în martie.
 PĂSTRĂVIOARE
(Nordhanser Forellenbirne)
 Soi introdus în cultură la noi după 1970, pe arii restrânse în
zona Vrancea.
 Pomul de vigoare mijlocie, cu lăstari de culoare roşietică,
intră pe rod în anul IV-V de la plantare, are afinitate bună cu
gutuiul. Este sensibil la Erwinia.
 Fructele mici spre mijlocii, piriforme sau scurt conice, cu
epicarp galben-verzui acoperit pe 1/2-3/4 cu roşu orange,
uneori cu striuri, cu puncte fine de rugină pe mijlocul fructului
şi rugină grosieră în zona cavităţii caliciale. Pulpa este alb-
gălbuie, fondantă, suculentă, gust echilibrat.
 Maturitatea de recoltare – începutul lunii octombrie.
Fructele se pot consuma până în februarie-martie.
 EURAS
 Obţinut din încrucişările (Pyrus serotina x Olivier de
Serres) x Decana de iarnă, omologat în anul 1994.
 Pomul de vigoare mijlocie, cu coroană piramidală,
rodeşte pe ramuri scurte, este rezistent la Psylla,
acarieni şi rapăn şi tolerant la arsura bacteriană. Este
productiv (25-30 t/ha) însă are doar parţial afinitate
cu gutuiul.
 Fructele sunt mijlocii (150 g), scurt piriforme sau
ovoide, cu contur neregulat, cavitate pedunculară
asimetrică şi tendinţă de a forma buză de iepure.
Epicarpul este de culoare galben-verzui cu pistrui
roşietici şi puncte de rugină. Pulpa este albă-crem,
fondantă, suculentă, dulce-vinurie, fără sclereide,
discret aromată. Conţinutul mediu de zahăr este de
11 g%.
 Maturitatea de recoltare - la începutul lunii
octombrie. Fructele se pot păstra în depozite
frigorifice până în aprilie. Prezintă o bună capacitate
de păstrare a fructelor.
VIRGILIU HIBERNAL

 Obţinut la SCDP Cluj din încrucişarea soiurilor Passe Crassane x Contesa de

Paris. Omologat în anul 2000.
 Pomul de vigoare mijlocie, intră repede pe rod este productiv şi fructifică
atât pe ramuri scurte cât şi pe ramuri lungi. Este sensibil la atacul de Psylla.
Are afinitate cu gutuiul.
 Fructele sunt mijlocii – mari (200-240 g), piriforme cu conturul regulat,
unele fructe prezentând o uşoară cavitate în punctul de inserţie al
pedunculului. Epicarpul este verde, verde-gălbui – galben la maturitate, cu o
rumeneală roşiatică pe partea expusă la soare. Prezintă lenticele mici,
maronii iar înspre cavitatea calicială şi peduncul uneori apare un ţesut rugos.
Pedunculul este lung, subţire şi cilindric, arcuit spre vârf. Pulpa este alb-
gălbuie, fermă, untoasă la maturitatea de consum, fără sclereide evidente, cu
aromă fină, discretă.
 Maturitatea de recoltare – ultima decadă a lunii septembrie – inceputul
 MILENIUM

 Obţinut la SCDP Cluj prin încrucişarea dintre selecţia Cluj 16-4-15

(Josephine de Malines x Doctor Lucius) x Contesa de Paris. Omologat în anul
2003.
 Pomul de vigoare mijlocie, cu coroanăp globuloasă, largă, fructifică
preponderent pe ramuri scurte. Este susceptibil la atacul de Psilla. Este un soi
productiv, cu fructificare constantă, are afinitate cu gutuiul.
 Fructele mari (220-250 g) sunt conic-trunchiate, asimetrice, de culoare verde
deschis-gălbuie, cu rumeneală pe partea însorită. Prezintă numeroase lenticele
subcutanate, mici de culoare închisă. Pedunculul este semilignificat, lung, cu
cel puţin un nod la care se formează un genunchi. Pulpa este alb-gălbuie,
fermă, compactă, suculentă cu foarrte puţine sclereide. Fructele pot fi folosite
şi pentru obţinerea compoturilor, gemurilor, marmeladei etc.
 Maturitatea de recoltare – sfârşitul lunii septembrie. Perioada de păstrare –
 ORIZONT

 Soi obţinut la SCDP Voineşti din încrucişarea între [(Pyrus serotina x

Olivier de Serres) x Olivier de Serres] x Josephine de Malines.
Omologat în anul 2003.
 Pomul de vigoare mijlocie cu coroană globuloasă şi fructificare pe
ramuri lungi, prezintă unghiuri mari de ramificare şi este predispus la
degarnisire. Este rezistent la atacul de rapăn şi tolerant la atacul de
arsură bacteriană şi Psylla.
 Fructele sunt mijlocii-mari (150-200 g) sferice uşor alungite, cu
diametrul mare la mijloc, cu epicarpul gălbui, fără culoare suprapusă
şi cu rugină în apropierea caliciului şi pedunculului. Pedunculul este
gros, mijlociu ca lungime, uşor curbat, inserat pe axul fructului într-o
mică cavitate. Pulpa este de culoare crem, suculentă, cu gust bun.
 Maturitatea de recoltare – decada a III-a a lunii septembrie.
Perioada de păstrare – până în luna martie.